Religia geto-dacilor a fost politeistă, eventual henoteistă[1], centrată în jurul

zeului important Zalmoxis. Herodot afirma că dacii erau monoteiști[2], dar opinia
majoritară a istoricilor de azi este că dacii nu erau monoteiști[3] și că nu se
poate avea prea multă încredere în afirmațiile lui Herodot.[4]Zalmoxis (numit de
către unii dintre ei si Gebeleizis[5]) era zeul suprem. El a fost numit de diferite
surse de-a lungul timpului: reformator mitic, profet, mare pontif, rege, medic,
zeu. Grecii l-au numit chiar și „șarlatan”, sclav al lui Pitagora. Întrucât
Zalmoxis a trăit cu mult înaintea lui Pitagora, potrivit lui Herodotus [5],
întâlnirea lui Zalmoxis cu Pitagora nu pare să fi fost posibilă.

Potrivit surselor din antichitate și Zalmoxis și Deceneu au călătorit în Egipt de

unde au primit învățăturile religioase [1]. Pitagora a primit și el învățături de
la preoții egipteni iar similaritatea doctrinelor i-a făcut pe grecii antici să
susțină o apropiere Zalmoxis-Pitagora.

Religia geto-dacilor se caracterizează prin:[6]