TITRATII

Nume: Ciontu Lavinia Mihaela

Chimie farmaceutica

-2022-
 In potentiometria directa,concentratiile se determina printr-o singura marime a fortei
electromotoare iar calculul se bazeaza pe ecuatia lui Nernst. Pentru determinarea concentratiei unei
specii tinem cont de faptul ca toti ceilalti parametrii ai sistemului trebuie mentinuti la o valoare
cunoscuta si constanta.

Reactia generala de titrare dintre substanta A si titrantul B reprezentata prin ecuatia generala :
Aa + bB ⇆ Cc + dD 7. Poate fi indicata pe cale potentiometrica daca se indeplinesc urmatoarele cerinte: -
ecuatia are loc strict stoechiometric fara ramificari; - echilibrul se stabileste rapid si este complet
deplasat spre dreapta; - exista un electrod indicator potrivit;

Ultima conditie presupune ca potentialul electrodului indicat sa se stabileasca rapid si sa urmeze

fidel variatiile de concentratii din cursul titrarii. Acesti electrozi exista si astfel metoda poate fi aplicata
unei titrari acido-bazice,redox,de precipitare prin formare de complecsi. Titrarile potentiometrice sunt
utilizate pentru ca permit atat sesizarea punctului de echivalenta cat si urmarirea concentratiilor
reactantilor in cursul titrarii oferind posibilitatea de a studia mersul intregii reactii .

Titrarile potentiometrice necesita aparatura simpla,iar curbele de titrare pot fi interpretate usor

Punctul de echivalenta se stabileste prin urmatoarele metode :

- Metode grafice
- Metode prin calcul
- Titrarea pana la potentialul de echivalenta
a) Metode grafice
Se reprezinta grafic potentialul electrodului in functie de volumul de titrant adaugat si se
stabileste
volumul care corespunde pantei maxime a curbei . Locul pantei maxime se poate sesiza
mai usor pe
curbe derivate. Volumul astfel stabilit corespunde exact volumului punctului de
echivalenta,numai in
cazul titrarilor simetrice.
b) Metoda prin calcul
Daca in apropierea punctului de echivalenta titrantul se adauga in cantitati egale (DV) ,
volumul de
echivalenta Ve ,corespunzator valorii maxime a raportului DE/DV ,se poate calcula
pornind de la
 considerentul ca acestei valori ii corespunde o valoare a raportului D2E/DV2 egala cu
zero ( metoda
Hosteller si Roberts). Procedeul presupune simetria curbei de titrare fata de punctul de
inflexiune.

c) Titrarea pana la potentialul de echivalenta.

Titrarea se opreste in momentul atingerii punctului de echivalenta ,iar volumul de titrant

corespunzator se citeste direct pe biureta: metoda este foarte rapida.

Practic se poate realiza pe mai multe cai: -cand valoarea numerica a potentialului de echivalenta
este cunoscuta,se aplica asa zisa metoda de anticipare a punctului de echivalenta .

Potentiometrul se fixeaza la valoarea potentialului corespunzator punctului de echivalenta al

titrarii si se titreaza pana cand instrumentul de zero nu deviaza. Acest principiu este utilizat la construirea
aparatelor de titrare automata .

TITRARI POTENTIOMETRICE CU DOI ELECTROZI POLARIZATI

Potentialul unui electrod indicator se stabileste lent in prezenta unor sisteme redox
ireversibile,ceea ce prelungeste mult titrarea acestor sisteme. Problema s-a rezolvat prin trecerea unui
current slab de electroliza de cativa microampere ( 2-10 μA) care mareste viteza proceselor de electrod si
deci a titrarii. Sub actiunea curentului ,electrozii se polarizeaza diferit in functie de natura lor si de
conditiile experimentale.

Lucrand cu un electrod indicator si unul de referinta ,se va polariza numai electrodul indicator si
unul de referinta ,se va polariza numai electrodul indicator ( metoda cu un electrod polarizat) iar daca
lucram cu doi electrozi indicatori identici ,se vor polariza ambii ( metoda cu doi electrozi polarizati). In
cursul titrarii se determina diferenta de potential dintre cei doi electrozi in functie de volumul de titrant
adaugat.

Daca titrarea se executa in prezenta unui singur electrod polarizat,acesta se va putea polariza fie
anodic,fie catodic,iar forma curbei de titrare se interpreta dupa procedeul prezentat anterior. In acest
caz potentialul electrodului de referinta va ramane constant si in cursul titrarii se va modifica numai
potentialul electrodului indicator.

Utilizarea electrozilor polarizati prezinta avantaje fata de cei nepolarizati,in cazul cand unul din
partenerii reactiei de titrare formeaza un sistem ireversibil. In asemenea cazuri,potentialui electrozilor
nepolarizati se stabileste foarte incet ,pe cand cei polarizati adopta rapid un potential constant ,fiind
fortati de la aceasta de curentul de electroliza si de procesele electrochimice ce au loc. In cazul
sistemelor reversibile ,utilizarea electrozilor polarizati nu prezinta nici un avantaj.

TITRARI CONDUCTOMETRICE

Sa consideram titrarea electrolitului AB cu titrantul CD pe baza ecuatiei :

A - + B+ + C+ + D- = BD + C+ + A

Produsul BD poate fi o substanta putin disociata,o combinatie complexa sau un precipitat. La

inceputul titrarii in solutie sunt prezenti numai ionii B + + A- iar in cursul titrarii ,concentratia ionilor B
descreste in favoarea ionilor C+ .

Variatia conductibilitatii in decursul titrarii si deci forma curbei de titrare vor depinde de
diferenta mobilitatilor ionilor B + fata de C+ care isi schimba locul in cursul titrarii si de particularitatile
reactiei care are loc.

Titrantul insa trebuie astfel ales ca sa asigure o variatie maxima posibila a conductibilitatii in jurul
punctului de echivalenta. De aceea ,spre deosebire de alte metode ,la titrarea conductometrica nu este
indifertenta natura ionului neparticipant la reactia de titrare. Astfel de exemplu la titrarea ionilor Ag + cu
Cl - , clorura de litiu va fi mai potrivita decat NaCl sau KCl ,deoarece Li are cea mai mica conductibilitate
echivalenta.

Daca titrarea conductometrica se executa in prezenta unui exces de electrolit indiferent, variatia
conductibilitatii in cursul titrarii va fi neinsemnata ,iar observarea punctului de echivalenta devine
imposibila. In acest scop profesorul Liteanu propune intercalarea unei membrane ionitice intre cei doi
electrozi ai celulei de conductibilitate.

Conductometria se poate folosi si la indicarea titrarilor cu formare de complecsi , atunci cand

complexul format este suficient de stabil. Astfel s-a folosit la dozari mercurimetrice, dar mai ales la
indicarea titrarilor complexometrice.

Punctul de echivalenta se poate sesiza mai bine daca se titreaza solutii mai diluate si in prezenta
de tampon , care leaga ionii de hidrogen formati in cursul titrarii. Indicarea conductometrica prezinta
avantaje deosebite la titrarea solutiilor colorate sau in mediu oxidant , in care unii indicatori
metalocromici sunt descompusi. Determinarile de conductibilitate sunt mai larg utilizate la urmarirea
reactiilor chimice , la studiul structurii si proprietatilor combinatiilor complexe , la determinarea
constantelor de disociere ( de ex .a apei), la studiul unor sisteme prin metoda variatiilor continue
( metoda Job).

In acest din urma caz trebuie sa avem in vedere ca maximul de conductibilitate de pe curba Job
coincide cu concentratia maxima a combinatiei formate numai daca in cursul determinarilor taria ionica
ramane constanta. Metoda conductometrica este una din cele mai bune procedee de detrminare si de
control a puritatii apei distillate, ea se preteaza la automatizare, permitand controlul in multe procese
industriale .