UNIVERSITATEA DIN BUCUREªTI

DEPARTAMENTUL DE ÎNVÃÞÃMÂNT DESCHIS LA DISTANÞÃ

Prof. univ. dr. FLORINA GRECU

HAZARDE ªI
RISCURI NATURALE
GEOLOGICE ªI
GEOMORFOLOGICE
(Preluat ºi adaptat din
„Hazarde ºi riscuri naturale”
2006, ed. III – Florina Grecu)

BUCUREªTI, 2008
+

2
 CUPRINS
&
TEMA I – PROBLEME FUNDAMENTALE

Prefaþã ............................................................................................................................. 3
Cuprins ................................................................................................................................ 5
1. NOÞIUNI, TERMENI, REPREZENTARE CARTOGRAFICÃ .............................. 7
1.1. Noþiuni ºi termeni utilizaþi în studiul fenomenelor extreme ................................... 7
1.2. Reprezentarea cartograficã a hazardelor ºi riscului ............................................. 15
1.2.1. Relevanþa hãrþilor de risc ............................................................................. 15
1.2.2. Tipuri de hãrþi de risc ................................................................................... 17
1.3. Context istoric al cercetãrilor. Relaþia cu geomorfologia aplicatã ....................... 21
Întrebãri ºi exerciþii de autoevaluare ........................................................... 25

TEMA II – HAZARDE ªI RISCURI GEOLOGICE

2. HAZARDE ªI RISCURI GEOLOGICE .................................................................... 29

2.1. Fenomene magmatice. Vulcanii ............................................................................. 32
2.1.1. Sisteme magmatice ...................................................................................... 32
2.1.2. Morfologia aparatului vulcanic .................................................................... 34
2.1.3. Tipuri de activitate vulcanicã ....................................................................... 35
2.1.4. Produsele activitãþii vulcanice ..................................................................... 37
2.1.5. Erupþiile vulcanice ....................................................................................... 38
2.1.6. Impactul activitãþii vulcanice asupra populaþiei ........................................... 39
2.1.7. Rãspândirea vulcanilor pe glob .................................................................... 42
2.1.8. Prevederea erupþiilor vulcanice ................................................................... 46
2.2. Fenomene seismice ............................................................................................... 46
2.2.1. Elementele unui seism ................................................................................. 47
2.2.2. Litologia ºi riscul seismic ............................................................................ 49
2.2.3. Tipuri genetice de seisme ............................................................................ 49
2.2.4. Mãsurarea seismelor .................................................................................... 51
2.2.5. Impactul fenomenelor seismice asupra populaþiei ....................................... 52
2.2.6. Cutremurele din România ............................................................................ 55
2.2.7. Aspecte ale predicþiei cutremurelor ............................................................. 62
2.2.8. Mãsuri de autoprotecþie a populaþiei ........................................................... 63
2.3. Impactul asupra populaþiei – exemple .................................................................. 65
Întrebãri ºi exerciþii de autoevaluare ........................................................... 71

TEMA III – HAZARDE ªI RISCURI GEOMORFOLOGICE

3. HAZARDE ªI RISCURI GEOMORFICE ªI DE DEGRADARE A SOLURILOR ... 75
3.1. Fenomene de risc geomorfic .................................................................................. 76
3.1.1. Definiþie ºi clasificare .................................................................................. 76

3
+
3.1.2. Procese complexe de deplasare prin cãdere ................................................ 78
3.1.2.1. Rostogolirile ºi cãderile libere ........................................................ 78
3.1.2.2. Prãbuºirile ºi surpãrile .................................................................... 79
3.1.2.3. Avalanºele ....................................................................................... 80
3.1.2.4. Impactul asupra populaþiei ............................................................. 85
3.1.3. Procesele de deplasare prin sufoziune ºi tasare ........................................... 86
3.1.3.1. Sufoziunea ...................................................................................... 86
3.1.3.2. Tasarea ............................................................................................ 87
3.1.3.3. Impactul asupra populaþiei ............................................................. 88
3.1.4. Alunecãrile de teren ..................................................................................... 88
3.1.4.1. Definiþie ºi semnificaþie socialã ..................................................... 88
3.1.4.2. Stadiul de evoluþie ºi morfologia alunecãrii de teren .................... 90
3.1.4.3. Cauzele alunecãrilor de teren ........................................................ 91
3.1.4.4. Evoluþia procesului de alunecare ................................................... 95
3.1.4.5. Viteza de alunecare ........................................................................ 96
3.1.4.6. Clasificãri ºi tipuri de alunecãri de teren ....................................... 96
3.1.4.7. Impactul asupra populaþiei ............................................................. 102
Întrebãri ºi exerciþii de autoevaluare ............................................. 103

TEMA IV – EROZIUNEA HIDRICà PE VERSANÞI

4. PROCESE HIDRICE DE VERSANT ....................................................................... 107

4.1. Eroziunea hidricã neconcentratã pe versanþi ........................................................ 107
4.1.1. Eroziunea prin picãtura de ploaie ................................................................ 108
4.1.2. Eroziunea prin curenþi peliculari ................................................................. 109
4.1.3. Factorii care influenþeazã eroziunea ............................................................ 113
4.1.4. Impactul asupra populaþiei ........................................................................... 117
4.2. Eroziunea prin curenþi concentraþi (eroziune torenþialã) ...................................... 119
4.2.1. Procese elementare ale apariþiei eroziunii torenþiale-ravinaþia .................... 119
4.2.2. Clasificarea formaþiunilor de eroziune în adâncime .................................... 122
4.2.3. Organismul (sistemul) torenþial ................................................................... 122
4.3. Alte procese de risc de degradare a solurilor ....................................................... 124
4.4. Impactul asupra populaþiei – exemple .................................................................. 127
4.5. Riscuri provocate de prãbuºiri ºi cãderi de stânci .......................................... 127
4.6. Riscuri glaciare .................................................................................................... 131
4.7. Riscuri datorate alunecãrilor de teren .............................................................. 132
4.8. Riscuri induse de cutremure ............................................................................... 132
Întrebãri ºi exerciþii de autoevaluare ........................................................... 133

4
 &
Tema I

Probleme fundamentale

Obiective

Tema îºi propune:

ð Sã precizeze conþinutul principalelor noþiuni ºi termeni utilizaþi în studiul

fenomenelor extreme;

ð Sã stabileascã criteriile de clasificare a hazardelor ºi riscurilor;

ð Sã prezinte semnificaþia reprezentãrilor cartografice.

5
+

6
 1. NOÞIUNI, TERMENI, REPREZENTARE
&
CARTOGRAFICÃ

1.1. Noþiuni ºi termeni utilizaþi în studiul fenomenelor

extreme

Noþiunile de risc, hazard, dezastru au fost impuse în problematica globalã

a cercetãrii ºtiinþifice de evoluþia fenomenelor cu consecinþe grave ºi de
dezvoltarea civilizaþiei. Creºterea pierderilor umane ºi materiale datorate unor
fenomene naturale extreme a dus la apariþia de noi iniþiative ºtiinþifice pe
plan internaþional: stabilirea tendinþei de evoluþie a acestor fenomene în timp
ºi spaþiu, precum ºi strategiile posibile de atenuare a lor.
Iniþial, abordarea fenomenelor naturale extreme era orientatã mai mult
spre analiza dezastrelor, respectiv a numãrului de victime ºi a pagubelor
materiale; ulterior, analiza fenomenelor naturale extreme au fost privite ºi ca
parte integrantã evoluþiei fenomenelor din naturã, fiind datorate atingerii sau
depãºirii anumitor valori critice. Fenomene
Numãrul mare de victime ºi pagubele materiale au impus abordarea extreme –
globalã a acestor fenomene ºi impunerea lor, treptatã, ca obiect de studiu în fenomene de
institute de învãþãmânt. Iniþiativa în sesizarea acestor fenomene globale a risc
revenit Academiei Naþionale de ªtiinþe a S.U.A, conceptul fiind propus de
preºedintele acesteia, prof. Frank Press, membru de onoare al Academiei
Române. Astfel, Adunarea Generalã a Naþiunilor Unite din 11.XII.1987 a
adoptat rezoluþia 42/169, care a declarat anii 1990–1999 „Deceniul Interna-
þional pentru Reducerea Efectelor ºi Dezastrelor Naturale” (IDNDR).
Obiectivul iniþial al IDNDR de a reduce pierderile prin acþiuni internaþionale,
mai ales în þãrile în curs de dezvoltare (pierderile de vieþi omeneºti, pagubele
materiale, disfuncþionalitãþile sociale ºi economice) cauzate de dezastrele
naturale, a fost amplificat în 1994, când în peste 120 de þãri participante la
Conferinþa Mondialã pentru Reducerea Efectelor Dezastrelor de la Yokohama
au adoptat o declaraþie comunã pentru o strategie viitoare de construire a
unei culturi a prevenirii. Peste 150 de state au stabilit comitete naþionale
IDNDR, ceea ce aratã interesul imens pentru aceste obiective. În România
existã un organism de evaluare a dezastrelor (Comisia Guvernamentalã de
Apãrare Împotriva Dezastrelor).
La 30 iulie 1999, Consiliul Economic ºi Social al O.N.U. adoptã rezoluþia
E/1999/L44 care prevede continuarea activitãþilor legate de reducerea efectelor

7
+
dezastrelor naturale în cadrul programului internaþional ISDR (International
Strategy for Disaster Reduction). Astfel, IDNDR reprezintã un punct de reper,
distingându-se urmãtoarele etape de abordare:
– etapa preIDNDR, când cercetãrile erau efectuate la nivel individual
sau naþional;
– etapa IDNDR, când se intensificã cooperarea internaþionalã ºtiinþificã
ºi organizatoricã, iar la nivel naþional cercetãrile sunt îndreptate spre prognoza
hazardelor;
– etapa post IDNDR: cooperarea internaþionalã se orienteazã spre
realizarea unor programe ºtiinþifice specifice ºi complexe.
Primele cercetãri ºtiinþifice în domeniul hazardelor naturale se pare cã
au fost fãcute de Gilbert White între anii 1942 ºi 1956 (Gares ºi colab.,
1994).
Cele mai frecvente dispute suportã utilizarea noþiunilor de hazard ºi
risc (geomorfologic), din motive care þin ºi de etimologia ºi percepþia acestora
în limbajul curent. În opinia noastrã, analiza hazardelor este oarecum sinonimã
cu cea a fenomenelor de risc, pentru cã ele sunt potenþiale fenomene cu
efecte grave negative asupra populaþiei, adicã sunt fenomene periculoase,
motiv pentru care ele se utilizeazã ºi termenul de fenomene periculoase.
Atunci când fenomenul sau hazardul, depãºind anumite valori critice în
dinamica lor, au produs daune societãþii, ele sunt riscuri, scara de evaluare
cantitativã fiind redatã în fapt prin aprecieri generale: risc mare, mediu, mic
etc.
La acestea se adaugã un alt înþeles al fenomenelor de risc geomorfo-
logic, ºi anume semnificaþia negativã a acestora pentru dinamica reliefului,
adicã un risc pentru (în) naturã. În acest caz, fenomenul respectiv are urmãri
negative asupra populaþiei în timp îndelungat, indirect, prin efectele asupra
potenþialului productiv al terenurilor, asupra stãrii de sãnãtate etc.
Considerând cercetarea fundamentalã a fenomenelor predezastru ca
prioritarã pentru reducerea urmãrilor negative ale dezastrelor asupra populaþiei,
sub egida UNESCO ºi a secretariatului IDNDR s-a elaborat un dicþionar de
termeni în limbile englezã, francezã ºi spaniolã cu scopul folosirii unui limbaj
ºtiinþific unitar, în vederea elaborãrii unor sinteze la nivel planetar. În acest
dicþionar (1992) hazardul este un eveniment ameninþãtor sau probabilitatea
de apariþie într-o regiune ºi într-o perioadã datã, a unui fenomen natural cu
potenþial distructiv. Dupã DEX, hazard este împrejurarea sau concurs de
împrejurãri (favorabile sau nefavorabile) a cãror cauzã rãmâne în general
necunoscutã; întâmplare neprevãzutã, neaºteptatã, soartã, destin.
Pornindu-se de la noþiunea de hazard ca probabilitatea de apariþie a
unui fenomen, sunt necesare studii asupra valorilor extreme ale unui fenomen,
în vederea calculãrii probabilitãþii apariþiei acestora. În acest context,
fenomenele extreme fac parte din procesul natural de evoluþie, semnificând
trecerea peste anumite praguri sau intervale critice, în care are loc trecerea
sistemului de la o stare la alta, respectiv de la starea de echilibru la cea de
dezechilibru.
Unii autori considerã hazardul ca fiind probabilitatea cu care orice
fenomen care poate produce diferite tipuri de pagube (materiale sau umane)

8
 &
într-un spaþiu bine definit, într-o perioadã de timp, ambele considerate ca
fiind reprezentative.
Clasificarea hazardelor se poate face dupã mai multe criterii; cu cât
sunt luate în considerare mai multe criterii, cu atât este mai dificil de fãcut
o clasificare: Cele mai utilizate criterii sunt:
– dupã caracteristici ºi impact (Frampton ºi colab., 1996); caracte-
risticile ºi impactul unor fenomene considerate hazarde naturale sunt notate
gradat.(Dupã autorii citaþi, indicele 1 reprezintã valoarea maximã, iar 5,
valoarea minimã; dupã alþi autorii, valorile sunt inversate.) Rangul fiecãrui
hazard rezultã din media tuturor variabilelor luate în calcul, ºi anume:
intensitate, duratã, extinderea arealului, pierderi de vieþi omeneºti, efecte
sociale, impact pe termen lung, viteza de declanºare, manifestarea de hazarde
asociate;
– dupã originea hazardului – aceastã clasificare þine cont de eveni-
mentul natural care stã la baza hazardului ºi care este în esenþã relativ similarã
cu clasificarea de mai sus. Astfel, se deosebesc: hazarde naturale determinate
de fenomene naturale extreme împãrþite la rândul lor în mai multe categorii
(meteorologice, hidrologice, geofizice, geomorfologice); hazarde naturale
determinate de fenomene naturale obiºnuite (meteorologice, geofizice, alte
tipuri); hazarde naturale determinate de agenþi biologici (epidemii, invazii de
dãunãtori etc.);
– hazardele naturale pot fi clasificate dupã fenomenul natural carac-
terizat drept fenomen extrem: hazarde geofizice (meteorologice, climatice, Clasificarea
geomorfologice, geologice, hidrologice, complexe); hazarde biologice (florale, hazardelor
faunistice). Dupã mediul în care se produc se deosebesc: marine, costiere ºi
insulare, continentale, complexe (care se desfãºoarã în cel puþin douã medii)
(Burton, Kates ºi White, 1978);
– dupã mãrimea suprafeþei afectate se deosebesc: hazarde naturale
globale, hazarde naturale regionale ºi hazarde naturale locale;
– dupã posibilitatea, viteza, precizia prognozei în timp util se pot
deosebi: hazarde naturale care pot fi prognozate (cu precizie mare, cu precizie
medie, cu precizie micã) ºi hazarde naturale care nu pot fi prognozate sau
sunt prognozate cu puþin timp înainte de declanºare;
– dupã frecvenþa într-un areal dat se deosebesc urmãtoarele categorii:
foarte frecvente, frecvente, relativ frecvente, frecvenþã medie, rare ºi foarte
rare.
Dezastrul (din englezã) natural, sinonim cu catastrofã (lb. francezã)
este definit în dicþionarul IDNDR (1992) ca o gravã întrerupere a funcþionãrii
unei societãþi, care cauzeazã pierderi umane, materiale ºi de mediu, pe care
societatea afectatã nu le poate depãºi cu resursele proprii. Dezastrele sunt
adesea clasificate în funcþie de modul lor de apariþie (brusc sau progresiv)
sau de originea lor (naturalã sau antropicã).
Cele douã definiþii sunt în esenþã sinonime, atât catastrofa cât ºi dezastrul
fiind clasate dupã pierderile umane, materiale ºi de mediu pe care le produc
într-o anumitã arie (tabelul 1.1).

9
+
Tabelul 1.1.
Dezastrele naturale cu cele mai mari pierderi economice în anul 2002
(Cornford, 2003, citat de Bãlteanu ºi colab., 2004)
Pierderi economice
Data Þara/regiunea Fenomenul Victime
(mil. USD)
4 - 20 august Europa Inundaþii 230 18.500
31 august - Coreea de N Taifunul Rusa 50 4.500
6 septembrie ºi de S
iulie - august SUA, special Secetã, valuri 3.300
de cãldurã
iunie Nebraska Inundaþii 500 3100
iulie -decembrie China Secetã 3000
26 - 28 august Australia Furtuna Jeanette 33 2.300
23 septembrie - Europa Centralã Uraganul Lili 8 2.000
3 noiembrie Occidentalã

Una dintre problemele care stau în atenþia specialiºtilor este stabilirea

limitelor de la care un hazard este un dezastru. Criteriile sunt în funcþie de
scara la care se analizeazã fenomenele. De exemplu, un fenomen extrem este
un dezastru pentru un anumit grup de indivizi, în timp ce pentru alþii el este
înregistrat ca un fenomen ce poate fi depãºit prin resurse proprii. Situaþia
este similarã la nivelul statelor. Posibilitatea de a diminua efectele negative
ale fenomenelor extreme face ca dezastrul sã aibã valori mai reduse în statele
puternic dezvoltate, decât în statele slab dezvoltate.
Particularitãþile psihologice de percepere a riscului ºi rãspunsului la
acesta pot fi diferite de la un popor la altul sau de la populaþia ruralã la cea
urbanã, mãsurile de apãrare împotriva pericolelor transmiþându-se de la generaþie
la generaþie. Astfel, instruirea populaþiei trebuie sã þinã cont de particularitãþile
psihologice, etnice ºi de grup în perceperea pericolelor.
Analiza frecvenþei dezastrelor impune o perioadã îndelungatã de obser-
vaþii, mai mare de 100 de ani. Tehnica de înregistrare a fenomenelor extreme,
precum ºi comunicarea rapidã a datelor prin mass-media, corelate cu explozia
demograficã constituie factori ce contribuie la considerarea dezastrelor ca
fenomene cu frecvenþã crescânde în perioada actualã. Cele mai discutate sunt
cele legate de schimbãrile climatice globale, deºi dezastrele geomorfologice,
hidrologice sunt destul de frecvente ºi cu efecte mari.
Vulnerabilitatea dupã dicþionarul IDNDR (1992) este gradul de pierderi
(de la 0 % la 100 %) rezultate din potenþialitatea unui fenomen de a produce
victime ºi pagube materiale. Prin dinamica lor, fenomenele naturale extreme
au un anumit potenþial de a produce victime sau pagube materiale. Rezultã
de aici necesitatea studierii nu numai a hazardelor, dezastrelor, dar ºi a
vulnerabilitãþii, a potenþialitãþii fenomenelor naturale de a produce victime ºi
pagube materiale. Vulnerabilitatea este dependentã de dezvoltarea socialã ºi
economicã.
Un rol important în lucrãrile de prevenire a declanºãrii fenomenelor
extreme ce induc dezastre îl au activitãþile de conºtientizare a riscului ºi
gestionarea acestuia. De aceea se impune utilizarea corectã a unor noþiuni ce
indicã gradual efectul negativ al hazardelor asupra populaþiei (tabelul 1.2).

10
 &
Tabelul 1.2.
Principii ale teoriei analizei riscului
Noþiuni de: siguranþ㠖 rata de stricãciune – pericol – risc
(dupã Alberto Mariano Caivano, 2003)

Nivelul de siguranþã S(t): Nivel de siguranþã hidraulicã a unei construcþii

0 < S(t) < 1 sau a unei porþiuni de teritoriu este probabilitatea
S(t) = n(t) / N pe care o manifestã pentru o anumitã tipologie
unde de evenimente (debite defluente în albie cu timp
t - timpul de expunere la risc de întoarcere prestabilit), farã sã survinã o stricã-
n(t) evenimente pe care structura le poate ciune sau un eveniment capabil sã provoace
suporta raportate la timpul de întoarcere daune persoanelor sau lucrurilor
N numãrul total de evenimente Nivelul de siguranþã în acest caz este raportat la
timpul t de expunere (timp de întoarcere) ºi poate
fi reprezentat de raportul dintre numerele de
evenimente care pot fi reþinute în siguranþã n ºi
numarul total de evenimente N ale caror subiect
poate fi structura
De aici se deduce cã fiind n(t) = N, => 0 =
= S(t) = 1
Rata de stricãciune ë Rata de stricãciune este tendinþa, pe unitatea de
Ë = d (N-n(t)) / dt = - (d/dt) (N/n t) timp de referinþã, de a nu avea eficienþa structurii
Integrând între 0 (faza iniþialã) ºi t se din cauza factorilor externi structurii (spre
obþine: exemplu, lipsa unei întreþineri a cursului de apã,
I ë dt = - I N / n(t) dt modificãri în amonte sau în avale ce se reper-
- ë t = In (n(t)/ N) => e^ ( - ë t) = n(t)/ cuteazã asupra regimului hidraulic etc.); este dat
N de raportul dintre numãrul de evenimente non- Metode de
ºi deci S(t) = e^ ( - ë t) garantate (N-n(t))
Daca dezvoltãm în serie exponenþiala ºi numãrul de evenimente garantate n(t) în analizã
Se obþine: e^ ( - ë t) = * – ë t/ * ! + ë² unitatea de timp t a riscului
t² !-ë³t³ /3! + …. Dezvoltând, se obþine S(t) = e^ (- ë t)
Neglijând termenii superiori se obþine: iar siguranþa S(t) => 0 pentru t => infinit
S(t) = * – ë t Siguranþa S(t) => 1, pentru ë => 0 (deci trebuie
scazutã pe cât posibil rata de stricãciune pentru
fiecare eveniment aºteptat)
S(t) . * – ët
Acest algoritm ne confirmã printre altele cum
nivelul de siguranþã scade o data cu creºterea
timpului de expunere t ºi a ratei de stricãciune ë
Factorul de contact k Este definit k factorul de contact (oameni si
bunuri in contact cu riscul)
Factorul de daunã d Este definit d factorul de daunã, adicã nivelul
de daunã asociat ratei de stricãciune
Magnitudinea daunei Se obþine D magnitudinea daunei probabile
D= k × d (cuantrificarea probabilitãþii daunei)
Pericolul P: Fiind P expresia nivelului pericolului precum ºi
P = (* – S(t)) factor complementar nivelului de siguranþã, se
obþine nivelul de risc R, asociat secvenþei de
evenimente aºteptate
Riscul R Nivelul de risc R este dat de produsul dintre
R = P × D = (* – S(t))*k*d pentru care nivelul de pericol P si magnitudinea probabilitãþii
se are daunei D în condiþii de întrebuinþare ºi / sau
R = (*- e - ë t ) *k*d expunere.

11
+
În definirea practicã a fenomenelor extreme, a raporturilor acestora cu
mediul, se utilizeazã ºi alte noþiuni, cum sunt:
– periculozitatea – factori de periculozitate sau periculoºi, activi (de
ex., alunecãri de teren).
– potenþialitatea – factori potenþiali, pasivi sau factori-rezervã (în
accepþiunea lui Panizza, 1990) (de ex., o falezã, un versant abrupt etc.).
– instabilitatea – dependentã de unele caracteristici geologice, climatice
etc.
În final, între om ºi mediu existã douã mari categorii de rapoarte:
impact ambiental (asupra mediului) ºi risc ambiental (de mediu) (fig. 1.1.)

Mediu

Om

Raporturile Potenþialitatea Intervenþii

(Resurse) Antropice Vulnerabilitatea Periculozitatea
om – mediu

Impact asupra Riscul de mediu

mediului (ambiental)

Fig. 1.1. Raporturile dintre om ºi mediu (dupã Panizza, 1990)

Riscul, dupã DEX este posibilitatea de a ajunge într-o primejdie de a

avea de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubã; pericol posibil (din
limba francezã risque). Dupã dicþionarul IDNDR riscul este definit numãrul
posibil de pierderi umane, persoane rãnite, pagube asupra proprietãþilor ºi
întreruperii activitãþii economice în timpul unei perioade de referinþã într-o
regiune datã, pentru un fenomen natural particular. Prin urmare, este produsul
dintre riscul specific ºi elementele de risc. Arealele cu diferite grade de
vulnerabilitate includ elementele de risc, ºi anume: populaþia, clãdirile ºi
construcþiile de inginerie civilã, activitãþile economice, serviciile publice,
utilitãþile, infrastructura etc. supuse riscului într-o arie datã.
Pe scurt, riscul este definit de pierderile produse ca urmare a unui
fenomen natural extrem (inclusiv numãrul de persoane decedate) pe un anumit
spaþiu ºi într-un anumit timp. Fenomenele naturale extreme susceptibile de
dezastre sau calamitãþi au diferite grade de vulnerabilitate (micã, medie,
mare). În consecinþã, majoritatea studiilor au în vedere cartarea vulnerabilitãþii
sau a expunerii terenurilor la risc.
O caracteristicã a fenomenelor extreme este caracterul aleatoriu. Din
aceastã cauzã este dificil de stabilit cu precizie momentul declanºãrii ºi
dimensiunea acestora, precum ºi urmãrile asupra mediului ºi populaþiei.
Între fenomenele naturale extreme ºi populaþie existã douã tipuri de relaþii:
– evoluþia fenomenelor spre valori extreme când populaþia prezintã doar
un anumit grad de vulnerabilitate, este susceptibilã deci la pierderi umane
ºi economice;

12
 &
– producerea fenomenelor extreme afecteazã direct populaþia, numãrul
de morþi ºi daunele economice fiind apreciabile (fig. 1.2).

Hazard (F.E.) Potenþialitatea acþiunii

V E.R. ELEMENTE DE RISC (E.R.)
VULNERABILITATE
– populaþie
– aºezãri
– bunuri materiale
X – resurse ce asigurã calitatea
Acþiune directã vieþii (aer, apã, sol, hranã
Hazard (F.E.)
RISC
V E.R. etc.)
(sub 50% din E.R. afectate) – activitãþi economice
– construcþii etc.
X
DEZASTRU
(CATASTROFÃ)
(peste 50% din E.R. afectate
în special populaþie ºi aºezãri)
Fig. 1.2. Relaþiile dintre hazard, fenomene extreme (F.E.) ºi elemente de risc (E.R.)

În concluzie, totalitatea cunoºtinþelor despre fenomenele extreme este

un concept apãrut din necesitatea de a cuantifica fenomenele cu impact negativ
asupra omului, în vederea prevederii, preîntâmpinãrii ºi combaterii lor.
În sens larg, se acceptã trei mari categorii de riscuri: Clasificarea
– riscuri tehnogene, antropice; riscurilor
– riscuri sociale;
– riscuri naturale; ecologice.
Sintagmele care definesc totalitatea fenomenelor extreme naturale cu
impact negativ asupra populaþiei sunt destul de ambigue ºi vehiculate în
literatura de specialitate sub forma: fenomenele geografice de risc; geografia
riscurilor; riscurile naturale. Definirea fenomenelor de risc ca fiind geogra-
fice ar justifica includerea riscurilor din naturã în preocupãrile ºtiinþelor
geografice, fiind clasificate în: riscuri geomorfologice, hidrologice, clima-
tice, biogeografice, pedogeografice. Tot în preocupãrile geografiei intrã ºi
unele riscuri sociale ºi tehnogene.
Riscurile de origine geologicã, datorate modificãrilor din structura
internã a scoarþei terestre sunt: seismele; erupþiile vulcanice submarine sau
terestre; tsunami, produse de cutremure sau de vulcani. Ele se caracterizeazã
prin dispersia unei mari energii având impact direct asupra populaþiei ºi
asupra mediului, declanºând alte fenomene extreme, cum ar fi: alunecãri de
teren, cãderi de blocuri, avalanºe, emisii poluante în atmosferã, perturbaþii
majore în viaþa animalelor ºi a plantelor; modificãri în reþeaua hidrograficã,
în pânza de apã freaticã; poluarea aerului, apei ºi solului.
Riscurile de origine strict geomorfologicã vizeazã ansamblu de
ameninþãri la resursele umane care vin din instabilitatea caracteristicilor de
suprafaþã ale Pãmântului (Gares ºi colab., 1994). Definiþia exclude
cutremurele, parþial vulcanii, dar nu ºi rãspunsul formei de relief la acestea.
În sens restrâns riscurile geomorfologice sunt doar acelea induse de
modificãrile formelor de relief.

13
+
Caracteristici esenþiale ale riscurilor geomorfologice sunt timpul variat
de manifestare ºi dispersia mare în spaþiu. Unele riscuri geomorfologice au
o intensitate maximã în timp scurt (alunecãrile masive de teren), altele se
produc în timp îndelungat (eroziunea solului). Cele mai multe riscuri
geomorfologice sunt cele continue, dezastrul putându-se produce dupã o
evoluþie îndelungatã a proceselor. Ele au însã efecte negative indirecte asupra
populaþiei în timp îndelungat. Riscurile de origine geomorfologicã sunt datorate
urmãtoarelor procese: prãbuºiri, rostogoliri, cãderi de roci ºi zãpadã; alunecãri
masive de teren; curgeri de pãmânt; eroziune hidricã (acestea sunt incluse ºi
la riscuri hidrologice).
Hazardele geomorfologice au ca efect imediat degradarea solului. De
aceea, în cursul de faþã, ele sunt prezentate cu alte hazarde ºi riscuri de
degradare a solului. Acestea din urmã sunt incluse în unele clasificãri ca
fiind pedologice.
Fenomenele catastrofale sunt grupate în mod diferit. Chardon (1990)
stabileºte cinci tipuri majore dupã urmãtoarele criterii: suprafaþã, duratã activã,
frecvenþã, principalele efecte (tabelul 1.3).
Tabelul 1.3.
Tipologia geograficã a catastrofelor naturale (dupã Chardon, 1990)
Tipul de Suprafaþa Durata Principalele Frecvenþa Exemple
catastrofã afectatã efectelor efecte pe planetã
active
Giga De la 100 la Mai mulþi ani - relief distrus ºi 1/200-300 Explz.vulcani
catastrofa 510mil.km2 creat ani la Tambora,
Explozii (supr. Terrei) - perturbaþii clima- 1/secol Krakatoa
vulcanice tice, hidrologice
- tsunami
Mega Între 1 ºi Mai multe - formare relief 5 la 10 pe Alaska (1964)
catastrofa 100 mil.km2 luni - maree, tsunami secol Mont St. Helen
Mari seisme - alunecãri teren (1970)
Erupþii vulc. - modificãri în geo- California (1906)
Secete Sahel ºi ecosisteme Mexic (1985)
Mezo De la 10000 Mai multe - modificãri de re- 1 sau mai Frig în Europa
catastrofa la 1.000.000 sãpt. La mai lief multe pe an ºi în SUA
Erupþii km2 multe luni - perturbaþii ale (1956, 1985,
vulcanice vieþii animale ºi 1987)
Seisme vegetale Seisme în
Valuri de frig - maree Guatemala
Oraje, tornade - inundaþii (1978)
- alunecãri de teren
Catastrofa Între 100 ºi De la sãptã- - alunecãri de teren 1 pe lunã Valteline (1987)
Mici seisme 10.000 km2 mâni la 1 sau - inundaþii Frioul (1976)
Tornade 2 luni - modificãri de re- Dauphine
Ploi lief ºi hidrografie (1985)
excepþionale - perturbaþii eco- Columbia
logice ºi poluare (1985)
Mt.Pelee (1902)
Fenomene Sub De la câteva - modificãri de re- zilnic
localizate 100 km2 zile la câteva lief ºi hidrografie
punctual sãptãmâni - alunecãri de teren
- curgeri de lave
- poluare
- modif. ecosis-
teme

14
 &
Riscurile climatice se împart la rândul lor în mai multe categorii:
fenomene de risc cu declanºare rapidã (ciclonii tropicali, tornadele ºi trombele,
orajele însoþite de vânturi puternice ºi grindinã, trãsnetele, aversele, grindina),
fenomene atmosferice de risc cu vitezã de apariþie intermediarã (bruma,
chiciura, poleiul, îngheþul, ceaþa, viscolul), fenomene atmosferice de risc cu
apariþie lentã (secetele), fenomene de risc datorate combinãrii unor factori
meteorologici ºi nemeteorologici (avalanºele, undele de maree).
Fenomenele hidrice de risc considerãm necesar a fi prezentate cu cele
atmosferice, ele fiind, de cele mai multe ori, induse de manifestãrile
elementelor climatice, respectiv de precipitaþii. Prezenþa sau absenþa apei
poate duce la hazarde cum sunt: inundaþiile râurilor, inundaþiile costale, salinizarea
(aceasta ºi la riscuri pedologice), deºertificarea, seceta, furtuna etc.
La aceste tipuri de hazarde naturale se adaugã incendiile (naturale) în
pãduri, preerie, savanã etc.
Diminuarea efectelor hazardelor naturale þine de capacitatea economicã
a societãþii, dar ºi de gradul de educare ºi instruire în aceastã direcþie.
*
Cercetarea globalã a riscului este orientatã spre: sistematizarea ºi tipizarea
fenomenelor de risc; cunoaºterea factorilor de risc; gãsirea unui sistem unic
al mãsurãrii; stabilirea unor criterii ºi parametrii de apreciere; alegerea
nivelului admisibil al riscului; elaborarea hãrþii riscului (metode ºi mijloace
de cartografiere), înglobarea ºi studierea hazardelor naturale în planningul
teritorial etc.
Finalul IDNDR survine pe fondul realizãrii unei terminologii unitare
pentru studiul hazardelor naturale, deºi existã încã discuþii în acest sens, în
literatura de specialitate.
În ceea ce priveºte clasificarea acestora sunt încã numeroase discuþii,
fiind elaborate diferite clasificãri care au la bazã diferite criterii, utilizarea
unuia sau altuia dintre criterii depinzând de scopul fiecãrui studiu dar ºi de
factori subiectivi, cum ar fi specializarea cercetãtorului.

1.2. Reprezentarea cartograficã a hazardelor ºi riscului

1.2.1. Relevanþa hãrþilor de risc

Rãdãcinile fenomenelor extreme, de risc, rezidã în relaþia dintre

asigurarea condiþiilor de supravieþuire a populaþiei ºi protecþia mediului.
Pornindu-se de la aceastã aparentã dihotomie existã nivele diferite ale riscului
acceptabil în funcþie de gradul de dezvoltare economico-socialã a teritoriului
respectiv. În þãrile dezvoltate, investiþiile pentru scãderea riscului pot con-
duce la asigurarea unui risc minim acceptabil. Strategia supravegherii riscului
constã în alegerea nivelului de risc acceptabil cu efecte minime, în care un
rol important revine atât hãrþii expunerii la risc, cu diferite grade calitative
ale riscului, cât ºi corelaþiei acesteia cu gradul de populare sau de utilizare
a terenului (imediat sau mai îndepãrtat ca timp ºi spaþiu).

15
+
Sistemul complex societate - mediu - tehnologie reacþioneazã împreunã,
dar ºi singular la pragurile manifestãrii riscurilor. De aceea, sistemul teritorial,
bine sistematizat ºi organizat, trebuie sã permitã atât funcþionarea actualã cu
riscuri acceptabile, cât ºi funcþionarea în perspectiva dezvoltãrii durabile cu
asemenea riscuri. Astfel de sisteme sunt dificil de identificat ºi de prognozat
datoritã numeroaselor variabile care îi asigurã funcþionalitatea ºi raportãrii la
scãrile de suprafaþã ºi de timp.
Reprezentarea riscului geomorfologic pe hãrþi nu constituie o preocu-
pare recentã deºi cele mai importante realizãri aparþin ultimelor douã decenii.
Cartografierea riscului geomorfologic a fost legatã la început de fenomenele
extreme, cu efecte catastrofale ce produceau modificãri radicale în peisaj,
pierderi de vieþi omeneºti ºi pagube economice – erupþii vulcanice, cutremure,
alunecãri de mare amploare, taifunuri, inundaþii catastrofale ºi altele.
Conºtientizarea acestor fenomene, atât din perspectiva cauzelor cât mai ales
a efectelor, a avut ca finalitate înfiinþarea unor grupuri de specialiºti la nivel
guvernamental ºi în cadrul unor organizaþii ºi programe internaþionale.
În România preocupãrile în domeniu, iniþial izolate, au fost axate mai
ales pe unitãþi de relief restrânse ºi având metodologii variate. Necesitatea
acestor hãrþi a fost semnalatã de Coteþ (1978). Treptat, hãrþile de risc au fost
elaborate în special în unitãþile studiate în detaliu ca teze de doctorat, fãrã a
se fi aplicat o metodologie unitarã. Contribuþii semnificative au avut: Schreiber
Harta ºi (1980), Bãlteanu (1983, 1992), Bãlteanu ºi colab. (1989, 1994), Grecu (1994,
reprezentarea 1996, 1997, 2001, 2002), Cioacã (2002) Sandu (1994, 1997), Florea (1998),
riscului Dinu (1999), Constantin (1999), Grecu, Comãnescu (1997, 1998), Cioacã ºi
geomorfologic colab., (1993), Brânduº, Grozavu (2001), Urdea (2000), Voiculescu (2002),
Armaº ºi colab. (2003), Sorocovschi, editor (2002, 2003) etc. Hãrþile de risc
întocmite au vizat aproape exclusiv zone de deal ºi podiº, cu un potenþial
agricol ºi de habitat mare (Subcarpaþii Buzãului, Podiºul Transilvaniei, Podiºul
ºi Subcarpaþii Getici, Podiºul Moldovei), precum ºi, parþial, unitãþi montane.
Bogdan, Niculescu (1999) realizeazã o regionare a fenomenelor climatice de
risc la nivelul þãrii.
La nivel internaþional ºi mai ales în Europa, preocupãrile sunt mult mai
numeroase. Ele se concretizeazã în hãrþi analitice bazate pe calculul unor
indici de risc ºi mai ales pe integrarea unui volum foarte mare de informaþii
în sisteme informatice geografice. Importanþa practicã a acestor materiale
cartografice este tot mai mare ºi sunt vizate mai ales zonele montane din
climate umede, vulnerabile la alunecãri masive, prãbuºiri catastrofale, avalanºe
de mari dimensiuni ºi inundaþii frecvente. În plus mijloacele noi ca teledetecþia
ºi sistemele de poziþionare globalã, au permis adevãrate performanþe în ceea
ce priveºte gradul de precizie al cartografierii digitale, pe fondul interogãrii
unor baze de date imense rezultate din hãrþi, mãsurãtori ºi observaþii. În
anumite þãri astfel de hãrþi sunt documente absolut necesare în amenajarea
teritoriului (Franþa, Germania, Elveþia, Italia, Austria, Norvegia, Spania etc.).
O tendinþã relativ nouã este diversificarea hãrþilor de risc, gruparea lor
pe mai multe categorii tematice, pe tipuri de scãri, în funcþie de scop etc. De
altfel poate fi realizatã ºi o clasificare având la bazã asemenea criterii.

16
 &
Datoritã complexitãþii fenomenelor pe care se sprijinã în elaborare ºi
pe care le redã prin intensitate, harta expunerii la risc geomorfologic este
una dintre cele mai pragmatice hãrþi, dar ºi mai importante pentru dinamica
fenomenelor. Aparent o hartã simplã prin gradaþiile calitative ale fenomenului,
ea se relevã ca o hartã ce poate fi comparatã cu cele geologice sau pedologice,
de exemplu, atunci când sunt redate în culori.
În plus, harta poate fi completatã cu semne pentru gradul de pericu-
lozitate la un anumit tip de fenomen extrem, pe fondul general al unei
expunerii reduse sau medii la risc geomorfologic.
Hãrþile de risc sunt hãrþi sintetice, rezultate din integrarea analiticã ºi
sinteticã a unui numãr cât mai mare de variabile care sã vizeze atât elemente
naturale cât ºi sociale.
Discipline geografice, ca geomorfologia, hidrologia, climatologia,
pedologia etc., s-au impus tot mai mult în ultimii 20 de ani în domeniul
ºtiinþelor aplicate, în contextul proiectelor de amenajare ºi dezvoltare regionalã
în spaþii ce cunosc o mare presiune antropicã. În aceastã direcþie, cunoaºterea
cât mai precisã a vulnerabilitãþii terenurilor impune ºi localizarea, delimitarea
spaþialã a arealelor cu diferite grade de expunere. Astfel se deschide o altã
direcþie de cunoaºtere practicã a reliefului ºi a mediului, în general, în care
hãrþile dobândesc valenþe analitice ºi aplicative iar ºtiinþele geografice îºi
dovedesc latura utilitãþii sociale.

1.2.2. Tipuri de hãrþi de risc

Complexitatea problematicii legate de reprezentarea riscului, varietatea

fenomenelor cu acest caracter, a metodelor de reprezentare ºi legendelor, a Tipuri de hãrþi –
scãrilor ce impun adaptarea legendei, au condiþionat alãturi de importanþa clasificare dupã
practicã, o grupare pe mai multe tipuri ºi subtipuri. diferite criterii
Principalele criterii de clasificare sunt aceleaºi ca pentru clasificarea
tuturor hãrþilor.
1. Dupã conþinutul hãrþii:
– hãrþi parþiale de risc (ale riscului generat de diferite procese ºi
fenomene ca: torenþialitatea, alunecãrile de teren, avalanºele, inundaþiile,
fenomenele seismice, valurile marine etc.);
– hãrþi generale de risc (ale expunerii la risc a tuturor terenurilor
dintr-un areal limitat, indiferent de procesul sau fenomenul care îl gene-
reazã).
2. Metoda de reprezentare:
– hãrþi în metoda arealelor ºi fondului calitativ;
– hãrþi în metoda semnelor convenþionale;
– hãrþi în haºuri;
– hãrþi în metode combinate;
– hãrþi cu bazã satelitarã ºi fotogrammetricã.
3. Scara de reprezentare:
– planuri ºi hãrþi la scãri mari;
– hãrþi la scãri medii;
– hãrþi la scãri mici.

17
+
4. Aplicabilitatea practicã:
– hãrþi informative (generale sau parþiale, pe spaþii largi, limitate la
bazine morfohidrografice ºi subunitãþi de relief sau chiar la regiuni admin-
istrative ºi istorice);
– hãrþi ºi planuri folosite în amenajarea teritoriului (ale expunerii la risc
previzibil, ale localizãrii prealabile a avalanºelor, ale terenurilor inundabile
de regulã la nivel de subdiviziune administrativã);
– hãrþi ºi planuri folosite în proiectele de construcþii (drumuri, cãi
ferate, baraje, clãdiri etc.).
Exemple de hãrþi de risc.
– Harta riscului la avalanºe
– Harta riscului la inundaþii
– Harta riscului la procese de versant
– Harta riscului la eroziune
– Harta riscului geomorfic
– Harta riscului la temperaturi extreme
– Harta riscului climatic

Harta generalã a expunerii terenurilor la risc (Grecu,1997) se bazeazã

pe parcurgerea câtorva etape: analiza potenþialului morfodimamic, analiza
proceselor geomorfologice ºi reprezentarea cartograficã a acestora (fig. 1.3.
A), regionarea morfodinamicii ºi factorilor de control ai acesteia ºi realizarea
hãrþii expunerii la risc prin stabilirea în etapele anterioare a legendei.
Regionarea factorilor de risc, a proceselor geomorfologice actuale ºi
factorilor morfodinamici se realizeazã în etapa preliminarã. Majoritatea hãrþilor
de risc apeleazã la aceastã etapã prin redactarea hãrþii finale. Harta are la
bazã metoda arealelor ºi a haºurilor ºi presupune integrarea unui volum bogat
de informaþie structuratã în hãrþi analitice cum ar fi procesele actuale, pantele,
densitatea fragmentãrii, solul, vegetaþia ºi utilizarea terenurilor. În funcþie de
specificul regional se poate apela mai mult la unele hãrþi decât la altele ºi se
pot introduce altele noi (de exemplu eroziunea solului). În plus harta necesitã
ºi cartãri la teren, inclusiv actualizarea bazei topografice sub raportul limitei
pãdurilor sau a altor elemente.
Legenda este structuratã dupã treptele majore ale reliefului (culmi,
versanþi, albii) ºi detaliat în funcþie de intensitatea ºi specificul fenomenelor
ce au caracter de risc. La acestea se adapteazã haºuri sau nuanþe de culori cât
mai sugestive în funcþie de intensitatea fenomenului de risc (alb ºi haºuri
distanþate în arealele cu risc slab sau absent ºi haºuri foarte dese în areale
erodate cu risc excesiv, suprapuse terenurilor cu pante mari, defriºate, pe roci
moi etc.).
Asemenea hãrþi au fost realizate la diferite scãri ºi în diferite sisteme
teritoriale (fig. 1.3, 1.4, 1.5).

Harta expunerii la risc geomorfologic a teritoriului României în scara

micã prezintã foarte generalizant diferitele grade calitative ale riscului (mic,
mediu, mare), percepþia realã a riscului fiind mult diminuatã. Ea are în vedere
potenþialitatea globalã medie de producere a fenomenelor extreme totale în
scopul utilizãrii terenurilor.

18
19
Fig. 1.3 A. Harta proceselor. I, Etajul munþilor:1, Procese crionivale, eoliene ºi de ºiroire; 2, procese fluvio-torenþiale, prãbuºiri ºi rostogoliri; 3, procese fluvio-torenþiale,
alunecãri, curgeri de noroi. II, Etajul dealurilor ºi podiºurilor: 4, eroziune în suprafaþã ºi ravenare, asociate cu deplasãri în masã (a, intense; b, moderate); 5, ravenare ºi
eroziune în suprafaþã asociate cu deplasãri în masã (a, intense; b, moderate); 6, deplasãri în masã asociate cu ravenãri eroziune în suprafaþã (a, intense; b, moderate); 7,
eroziune în suprafaþã, slabã ºi moderatã, numai în limitele vãilor. III, Etajul câmpiilor, podiºurilor joase ºi al depresiunilor nefragmentate: 8, eroziune în suprafaþã, ravenare,
asociate cu sufoziune: intense (a); moderate (b); 9, Eroziune în suprafaþã, asociatã cu sufoziune: intense (a); moderate (b); 10, tasare ºi sufuziune (a), asociatã cu eroziune
slabã în limitele vãilor (b); 11, acumulare coluvialã, poluvialã ºi aluvialã; 12, acumulare fluvialã (a), fluvialã, mineralã ºi biogenã (b); 13, acumulare fluvialã la viituri
excepþionale, cu stagnãri locale ale apei; Procese neetajate 14, deflaþie ºi acumulare eolianã; 15, disoluþia rocilor carbonate; 16, disoluþia sãrii; 17, abraziune; 18, acumulare
litoralã. (dupã Geografia României, vol. I, 1983, cu modificãri).
&
+

Fig. 1.3. B. Harta densitãþii aºezãrilor (nr. aºezãri/100 km2)

Fig. 1.3. C. Harta expunerii la risc geomorfologic a teritoriului României (Scarã micã)
1. risc mare; 2. risc moderat; 3. risc mic; 4. risc mare la inundaþii; 5. risc mare la tasare
ºi sufoziune; 6. izoseisme

20
 &

Fig. 1.4. Harta expunerii la risc geomorfologic a Podiºului Hârtibaciu (Scarã medie).
1. Culmi împãdurite fãrã risc (a); culmi despãdurite cu risc mic de îngustare (b).
2. Risc geomorfologic mare: datorat alunecãrilor de tip glimee ºi proceselor complexe de
modelare a versanþilor (a); datorat alunecãrilor asociate cu ravenarea (b).
3. Risc geomorfologic moderat: prin reactictivarea alunecãrilor profunde ºi a obârºiilor
ravenelor (a), datorat proceselor de ravenare asociate cu alunecãri (b).
4. Risc geomorfologic mic datorat reactivãrii alunecãrilor ºi spãlãrii în suprafaþã.
5. Suprafeþe fãrã risc actual.
6. Albii majore: cu risc mare la inundaþii(a); cu risc actual mic (b).
7. Poziþia hãrþii din figura 1.5.

Þinându-se cont de potenþialitatea producerii unor fenomene singulare

(elementare) ºi de densitatea unor obiective sociale ºi economice, pe arealele
cu risc mic (redate cromatic) sunt incluse, prin metoda semnelor, ºi riscul la
procesele sau fenomenele respective. Câmpiile României, spre exemplu,
percepute ca având un risc mic la procese geomorfologice, prezintã ºi areale
cu risc mare ºi foarte mare la sufoziune ºi tasare, în condiþiile unei presiuni
antropice mari (fig. 1.3 B ºi 1.3 C).
Pentru metodologia elaborãrii hãrþii riscului geomorfologic vezi ediþia I
(Fenomene naturale de risc geologice ºi geomorfologice, 1997, p. 103–135).

1.3. Context istoric al cercetãrilor.

Relaþia cu geomorfologia aplicatã
Studiul fenomenelor de risc din România, au fãcut obiectul mai multor
studii mai ales pentru fenomene climatice, hidrologice sau geomorfologice,

21
 +

22
Fig. 1.5. Harta riscului geomorfologic – bazinul Calvei (Scarã mare)
1. Culmi fãrã risc actual; 2. Culmi cu risc mare la îngustare prin retragerea regresivã a obârºiilor ravenelor; 3. Versanþi cu risc redus;
4. Albii majore cu risc moderat la inundaþii; 5. Versanþi cu risc moderat; 6. Versanþi cu risc mare; 7. Versanþi cu risc foarte mare;
8. Versanþi cu risc actual excesiv, cu areale degradate.
 &
studii secvenþiale, în general asupra unui tip de hazard cu efect regional, mai
puþin asupra gestiunii lor. Pe plan internaþional însã, fenomenele de risc sunt
abordate ºi în cadrul unor programe interdisciplinare de evaluare ºi gestionare.
Riscurile sunt integrate în studiile de impact asupra mediului cu relevanþã
aplicativã .În acest context, caracterizarea riscului în vederea diminuãrii
efectelor ºi a stabilirii nivelurilor de suportabilitate de cãtre societate se
constituie în etapã esenþialã a evaluãrii ºi gestionãrii fenomenului ce induce
riscul respectiv. Este vorba de fapt de o geomorfologie aplicatã ºi integratã
cerinþelor societãþii umane De altfel, geomorfologia, geomorfologia dinamicã
ºi cea aplicatã coexistã în majoritatea lucrãrilor de anvergurã pe plan mondial.
Citãm în acest sens doar volumele:
- Applied Geomorphology. Theory and Practice, ed. John Wiley din
Marea Britanie, 2002.
- Les cours d,eau , Dynamique du systeme fluvial, de Jean Bravard, Fr.
Petit, Ed. Armand Colin, 2002 ºi alte ediþii.
- Geomorfologia aplicatã, de M. Panizza, Ed. La Nuova Italia
Scientifcata, Roma, 2000 ºi alte ediþii.
- The Humain Impact on the Natural Environement de A. Goudie,
Ed.Blackwel, Oxford, UK, 1999) ºi alte ediþii, 2006. Probleme ale
- Sixth International Conference on Geomorphology, sept.7-11, 2005, abordãrii
Zaragoza, Spania. riscului în
Pe plan mondial se acordã o atenþie specialã riscului datorat apei, inun- literatura de
daþiilor, variatelor metode ºi mijloace de cercetare adaptate particularitãþilor specialitate
geografice ºi geologice ale unor regiuni. Sunt elaborate acte normative.
(Dauphine, Risques et catastrophes, 2001; Sellan, Inondations en France:
1910-2004, 2004; Alberto Mariano Caivano, Rischio idraulico e idrogeologico,
2005, etc.)
Existã Centru European de Studiu a Hazardelor Geomorfologice (CERG)
care are ca preºedinte pe Costanza Bonadonna de la Universitatea din Geneva
ºi care organizeazã la fiecare doi ani simpozione ºi cursuri intensive pentru
tinerii geografi (Natural hazard on built-up areas, Camerino, 2000; Concepts
to approach multiple hazards -Bonn, Germany, September 24-30, 2006)
Au apãrut numeroase articole în reviste de specialitate care au avut
chiar ºi numere consacrate hazardelor (Geomorphogy vol 10/1994,
Géomorphologie relief, processus, environnment, nr. 1, 2/2002)
Pe plan internaþional ºcolile de geomorfologie dezvoltã, în general,
problematica riscurilor la care este supus teritoriul þãrii respective.
Dintre articolele cu caracter aplicat menþionãm:
Lee S., Choi J., Min K. (2002), Landslide susceptibility analyses and
verification of using the Bayesian probability model, Environmental Geol., 43
Castaldini Doriano, Barbieri Massimo, Bettelli Giuseppe, Capitani Marco,
Panizza Mario (2002), Geological and geomorphological studies in seismic
hazard assessment for territorial planning
Asch Van Theodor (2000), Integrated hazard assessment in the Turrialba
Catchement, Costa Rica, Natural hazards on buit areas.

23
+
M. del Monte, P. Fredi, E.L. Palmieri, R. Marini, Contribution of
Quantitative Geomorphic Analysis to the Evaluation of geomorphological
Hazards: Case study in Italy, Applied Geomorphology, John Wiley, 2002.
Numeroase site-uri dezvoltã tematica riscurilor ºi hazardelor naturale
(www.earthobservatory.nasa.gov/ Natural Hazards; www.unisdr.org;
www.actionaid.org; www.colorado.edu/hazards, www.landslides.usgs.gov;
www.disaster-info.net/SUMA; www.disaster.ceos.org; www.landslide.
dpri.kyoto-u.ac.jp/ICL.htm; www.oas.org/usde/ publications; www.risk.net;
www.riskworld.com ). O mare parte a acestora au caracter informativ, mai
puþin de cercetare. Ele sunt însã utile pentru stabilirea dimensiunii globale a
impactului asupra populaþiei în anumite perioade ºi în anumite teritorii.
În România: www.hazardero.com; www.inundatii.go.ro.
În ceea ce priveºte literatura de specialitate referitoare la hazarde ºi
riscuri, menþionãm existenþa în România a unor cercetãri bine documentate
axate pe hazarde naturale specifice teritoriului þãrii noastre, în mod particular
pentru hazarde de versant, riscuri climatice etc., publicate în Studii ºi cercetãri
de geografie, Revue roumaine de géographie, Revista de geomorfologie,
analele universitãþilor, Comunicãri de geografie, Riscuri ºi catastrofe editat
de Facultatea de geografie, Universitatea Babes-Bolyai (un colectiv în
coordonarea prof. Victor Sorocovschi). Dacã iniþial (anii 1980 ºi 1990),
preocupãrile se refereau la studiul fenomenologic al riscurilor din arii în care
autorii elaboraserã teze de doctorat, în ultimul deceniu acestea au constituit
obiectul unor lucrãri axate pe cercetãri în teren dar ºi pe sincronizarea la
cercetãrile mondiale în domeniu: Cotet (1978), Bãlteanu (1983,1992), Bãlteanu
ºi colab. (1989, 1994), Grecu (1994, 1996, 1997,1998, 2001, 2002, 2003,
2005), Sandu (1994, 1997), Cioaca (1993, 2002), Dinu (1999), Constantin
(1999), Brânduº, Grozavu (2001), Mac, Petrea (2003), Urdea (2000), Schreiber
(1980), Voiculescu (2002), Surdeanu (2004), Armas ºi colab. (2003, 2005),
Radoane ºi Radoane (2004) Sorocovschi editor ºi autor (2002, 2003, 2004),
Floca (2005), Cheval (2003,2004), Haidu (2003), etc.
Pentru ultimii ani redãm o grupare tematicã, cu câteva exemplificãri
(fãrã a avea caracter exhaustiv).
- probleme teoretice privind terminologia, metodologia cercetãrii
fenomenelor extreme:
Mac, Petrea (2003), Sisteme geografice la risc, în Riscuri ºi catastrofe;
Bãlteanu (2004), Hazardele naturale ºi dezvoltarea durabila, Revista
geograficã.
Grecu ( 2006) Hazarde ºi riscuri naturale, Ed. Universitarã.
Armaº (2006), Risc ºi vulnerabilitate Metode de evaluare aplicate în
geomorfologie, Ed. Univ. Bucureºti.
- evaluarea ºi analiza riscului environmental, studii regionale:
Irimus (2006) Hazarde ºi riscuri asociate proceselor geomorfologice în
aria cutelor diapire din Depresiunea Transilvaniei, Casa Cãrþii de ºtiinþã
Cluj-Napoca.
Voiculescu (2002) Fenomene geografice de risc în masivul Fãgãraº,
Ed. Brumar, Timiºoara.
Josan, Sabãu (2004) Hazarde ºi riscuri naturale ºi antropice in bazinul
Barcãului, Ed. Univ. Oradea.

24
 &
Sandu, Bãlteanu coord. (2005), Hazardele naturale din Carpaþii ºi
Subcarpaþii dintre Trotuº ºi Teleajen, Edit. Ars Docendi, Bucureºti.
Brânduº C., Grozavu A. (2001)-Natural hazard and risk în Moldavian
Tableland, Revista de Geomorfologie, Asociaþia Geomorfologilor din
România, 3.
- analiza diferitelor fenomene de risc, a vulnerabilitãþii:
Bogdan Octavia, Niculescu E. (1999) Riscurile climatice din România,
Institutul de Geografie, Bucureºti.
Armaº Iuliana, Damian R., ªandric I., Osaci-Costache Gabriela (2003),
Vulnerabilitatea versanþilor la alunecãri de teren în sectorul subcarpatic al
vãii Prahova, ed. Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti.
Surdeanu V., Sorocovschi V. (2003), Phenomenes geographiques de
risque dans la depression de la Transylvanie, Riscuri ºi catastrofe, Ed. Casa
cãrþii de ªtiinþã, Cluj Napoca.
Sever M., Diaconu D. (2006) Consideraþii privind mãrimea viiturilor
din septembrie 2005, pe cursul mijlociu al râului Ialomiþa, Comunicãri de
Geografie, Vol. X, Ed. Universitãþii, Bucureºti
- cartarea ºi cartografierea hazardelor ºi a riscului; tehnici de evaluare:
Mac I., Rus I., ªerban Gh. (2003), Cartografierea, o alternativã în
evaluarea riscurilor naturale, Riscuri ºi catastrofe, Ed. Casa cãrþii de ªtiinþã,
Cluj Napoca.
Grecu Florina, Grigore M., Comãnescu Laura (2004), Geomorphological
risk in Romanian geographical research. A theoretical and applied view,
Anal. Univ. Bucureºti, vol. LIII.
Haidu I., Sorocovschi V., Imecs Z. (2003), Utilizarea S.I.G. pentru
estimarea riscului de producere a evenimentelor extreme: excesul de umiditate
ºi seceta din Câmpia Transilvaniei, Riscuri ºi catastrofe, Ed. Casa cãrþii de
ªtiinþã, Cluj Napoca.

Întrebãri ºi exerciþii de autoevaluare

Fixaþi un punctaj pentru întrebãrile de mai jos:
o 1. Care este deosebirea între noþiunile de hazard ºi risc?
o 2. Ce este dezastrul? (dar catastrofa?)
o 3. Care este importanþa practicã a reprezentãrilor grafice ºi carto-
grafice a fenomenelor extreme?
o 4. Ce hãrþi de risc credeþi cã sunt mai utile practicienilor ºi de ce?
o 5. Ce rol a avut societatea în impunerea cercetãrilor în domeniul
fenomenelor extreme?
o 6. În ce mãsurã studiul fenomenelor extreme se constituie în ºtiinþã?
o 7. Daþi exemple de hazarde ºi riscuri utilizând informaþiile din
INTERNET.
În baza rãspunsurilor faceþi punctajul final.

25
+
Test de autoevaluare

1. Analizaþi tabelul 1.1. ºi arãtaþi:

– ce perioade ale anului sunt favorabile;
– cauza ºi tipologia dezastrelor;
– frecvenþa anualã ºi pierderile economice.

2. Analizaþi tabelul 1.3. ºi arãtaþi care caracteristici definesc tipul major

de catastrofã.

26
 &
Tema II

Hazarde ºi riscuri geologice

Obiective

Tema îºi propune:

ð Sã defineascã conþinutul hazardelor ºi riscurilor datorate proceselor

endogene;

ð Sã descrie dinamica hazardelor;

ð Sã arate impactul hazardelor asupra populaþiei;

ð Sã exemplifice riscul produs în diferite areale ºi în timp istoric.

27
+

28
 2.HAZARDE ªI RISCURI GEOLOGICE
&
(FENOMENE DE RISC
DATORATE PROCESELOR ENDOGENE)

Procesele morfogenetice endogene se manifestã fie în timp îndelungat,

cu viteze ºi intensitãþi foarte reduse, numite procese diastrofice (miºcãrile
tectonice), fie în timp scurt, cu ritm ºi intensitate ridicate, cu deplasãri
remarcabile de materie solidã din interiorul Pãmântului sau la suprafaþa sa -
procesele vulcanice ºi cutremurele. Cea de-a doua categorie de procese se
constituie în fenomene de risc, datoritã impactului direct asupra populaþiei.
Datoritã legãturii directe cu structura internã a Pãmântului ele sunt
denumite fenomene geologice, generatoare de hazarde, riscuri ºi catastrofe
geologice. Din analiza ratei de sedimentare pe un milion de ani, s-a dedus cã
pânã în premezozoic s-au depus circa 100 m de sedimente, în Mezozoic circa
200 m, iar în Cainozoic, 300 m de sedimente. Aceste date, coroborate cu
afirmaþiile geofizicienilor referitoare la creºterea activitãþii seismice ºi
vulcanice a Terrei, precum ºi cu creºterea densitãþii populaþiei ne conduc la
concluzia cã riscul la fenomenele geologice va fi din ce în ce mai mare, iar
frecvenþa dezastrelor va creºte dacã nu se vor lua mãsuri de protecþie a
populaþiei, pe baza experienþei înregistrate din producerea anterioarã a acestor
fenomene.
Sistemul tectonicii plãcilor litosferice ºi relaþia cu dinamica endo- Tectonica
genã. Teoria tectonicii plãcilor este una dintre teoriile globale ce se bazeazã plãcilor
pe cercetãri interdisciplinare. A fost emisã în anii 1960, dar îmbinã cercetãri ºi proceselor
ºi idei mult mai vechi (teoria derivei continentelor a lui Wegener, 1912 – endogene
publicatã în 1915 ºi idei din secolul XIX) cu altele noi. Pe scurt este vorba
de faptul cã partea exterioarã a Pãmântului este formatã din porþiuni solide
numite plãci, care suportã atât uscatul cât ºi oceanul. Plãcile au grosimi de
ordinul sutei de kilometri, fiind susþinute de un strat subiacent al mantalei –
astenosfera –, care are o consistenþã ce permite deplasarea plãcilor pe supra-
faþa sa. Plãcile sunt antrenate în miºcare de curenþi de convecþie din mantaua
terestr㠄generaþi sub influenþa unor diferenþe de temperaturã între diverse
puncte ale acesteia, în urma degajãrii de cãldurã în procese de dezintegrare
radioactivã sau chiar de fuziune nuclear㔠(L. Constantinescu, 1992, p. 21).
Plãcile tectonice se pot miºca unele în raport cu altele, putându-se fie apropia
fie îndepãrta, alunecând lateral fãrã modificarea distanþei dintre ele. Litosfera
oceanicã prin miºcare întâlneºte litosfera continentalã producându-se:
subducþia, adicã coborârea litosferei oceanice sub cea continentalã, ºi
coliziunea celor douã pãrþi care duce la încreþirea crustei terestre, deci la
orogenezã. Fenomenul este însoþit de vulcani ºi cutremure, existând o
dispunere a acestora dependentã de dinamica plãcilor (fig. 2.1 a, b, c).

29
 +

30
Figura 2.1a. Harta plãcilor tectonice
31
Figura 2.1b. Principalele elemente ale tectonicii globale (dupã L. Constantinescu, 1992)
&
+
Zonã de subducþie Dorsala medie oceanicã Vulcani
Zonã de coliziune Direcþia de deplasare a plãcilor Epicentre de cutremure
Figura 2.1c. Corelaþii între plãcile tectonice majore, cutremure ºi vulcanii recenþi

2.1. Fenomene magmatice. Vulcanii

Vulcanul reprezintã partea superioarã terminalã a unui sistem magmatic,

prin care materialul topit ajunge la suprafaþa terestrã sub formã de lave, adicã
de magme din care s-a degajat cea mai mare parte a fracþiunii volatile.
Formarea, prezenþa ºi evoluþia magmelor în litosferã (de la astenosferã
pânã la suprafaþa terestrã) sunt cunoscute sub numele de fenomene magmatice.
Termenul de magmã este de origine greacã (aluat) ºi a fost introdus în ºtiinþã
de H. Vogelsang (1836–1874). Termenul de vulcan este de origine latinã,
Vulcano fiind numele zeului focului la romani.

2.1.1. Sisteme magmatice

Sistemele magmatice prezintã anumite particularitãþi în funcþie de

repartiþia lor pe orizontalã, respectiv de repartiþia geograficã pe Terra, ºi în
funcþie de dezvoltarea lor pe verticalã. Repartiþia pe orizontalã este strâns
legatã de tectonica plãcilor, ºi anume de procesele de divergenþã dintre plãci,
de-a lungul rifturilor dorsalelor oceanice (arii de acreþie, de extindere sau de
creºtere a plãcilor) ºi de procesele de convergenþã ºi subducþie, de apropiere
ºi încãlecare a plãcilor. În funcþie de aceste arii, magmatismul are anumite
particularitãþi (figura 2.1c).
1. Magmatismul rifturilor este caracteristic dorsalelor oceanice ºi este
de naturã bazicã (bazalte ce provin din partea superioarã a astenosferei) sau
ultrabazicã. Prin funcþionarea rifturilor se formeazã crusta oceanicã. Pe
continente, în lungul rifturilor apar vulcanii activi, dispuºi liniar, cum este
cazul Riftului African.

32
 &
2. Magmatismul scuturilor este caracteristic scuturilor cu fracturi
adânci; vulcanii punctiformi, cu aparate centrale sau revãrsãri lineare, care
pot sã acopere, uneori, suprafeþe întinse cu lavã intermediarã ºi bazicã. Podiºul
Deccan, Africa de Sud, regiunea Parana din Brazilia º.a. s-au format prin
astfel de erupþii.
3. Magmatismul plãcilor oceanice este legat de faliile transformate
adânci; se formeazã vulcani centrali, grupaþi în arhipeleaguri (Hawai), vulcani
centrali dispuºi liniar (de la Hawai spre nord–nord-vest), precum ºi linia de
erupþie submarinã (Feroe, Islanda, Jan Mayen, Svalbard).
4. Magmatismul ariilor orogenice are magme ce provin din partea
inferioarã a tectonosferei ºi se realizeazã în mai multe faze succesive într-un
ciclu orogenic: magmatismul iniþial, magmatismul sinorogen, magmatismul
postorogen, magmatismul final. Sisteme
Sistemul magmatic reprezintã formele ºi spaþiile pe care le ocupã magmatice
ºi relaþia
magmele în ascensiunea lor de la baza cutelor pânã la suprafaþã. El se întinde
cu tectonica
de la adâncimi de 30–40 km pânã la suprafaþã, delimitându-se (figura 2.2):
plãcilor
I - nivelul abisic, al batolitelor;
II - nivelul hipoabisic, al masivelor ºi canalelor de legãturi, filoane
pegmatitice;

Figura 2.2. Pãrþile componente ale unui sistem magmatic:

1. batolit; 2. masiv; 3. lacolite; 4. lame intrusive; 5. filoane
pegmatitice; 6. canale de legãturã; 7. apofize, filoane
magmatice, stâlpi înrãdãcinaþi; 8. aparate vulcanice; 9. produse
vulcanice (dupã N. Lupei, 1979).

33
+
III - nivelul subvulcanic, al lacolitelor;
IV - nivelul vulcanic extrusiv.
Tipuri de magme:
– bazice, cu conþinut de SiO2 mai mic de 52%, caracterizeazã rifturile;
au fluiditate mare; sunt foarte fierbinþi, cu temperaturi de 1000 – 1100ºC;
– acide, cu conþinut de SiO2 mai mic de 62%, în zonele profunde ale
scoarþei continentale; au temperaturi de 600–800°C ; sunt mai vâscoase de
1000 de ori decât cele bazice;
– intermediare, cu un conþinut de SiO2 de 52–62%; se formeazã deasupra
zonelor de subducþie, în zonele marginale ale plãcilor continentale.

2.1.2. Morfologia aparatului vulcanic

Vulcanii reprezintã partea superioarã, spre suprafaþa terestrã, a unui

sistem magmatic. Lavele ies la suprafaþã prin zonele de minimã rezistenþã
din scoarþã, reprezentate de fracturile adânci ºi de regiunile unde scoarþa este
mai subþire. În funcþie de dispunerea ºi de complexitatea acestora, erupþiile
pot fi:
– centrale, produse la intersecþii de falii sau prin perforarea depozitelor
geologice;
– liniare, produse pe falii ºi fracturi; dau naºtere la sisteme vulcanice
alungite (insula vulcanicã Surtsey de circa 800 m lungime, formatã în 1963–
1964 în sud-vestul Islandei);
– areale, în lungul faliilor ºi pe fracturi.
Aparatul vulcanic central are forma clasicã a unui vulcan ºi este spe-
cific pentru vulcanii din zonele de subducþie ºi din „punctele fierbinþi”. Este
constituit din: con, crater, coº ºi cuptor (figura 2.3).

Strat vulcan
Maar Aparate vulcanice de tip fisural
Caldera
Con vulcanic
nou
Curgere
Con adventiv de lavã
Crater
Curgeri de lave Vulcan scut
Conul
Piroclastiste Ocean

Coºul

Vatrã

Figura 2.3. Tipuri de aparate vulcanice

34
 &
Conul vulcanic este realizat din suprapunerea succesivã a pânzelor de
lavã ºi (sau) piroclastite, forma caracteristicã fiind cea de con cu versanþi de
5–10° (lave bazice) ºi de 24–45° (piroclastite sau lave acide). Unii vulcani
au ºi conuri adventive (Etna are sute de conuri adventine ce pornesc din
conul principal).
Craterul este microdepresiunea situatã în partea superioarã a conului ºi
coºului vulcanic, de formã circularã cu diametru de sute de metri, în funcþie
de lave : cele bazice dau cratere mai mari decât cele acide. Unii vulcani, în
special cei cu activitate liniºtitã, au în crater lacuri de lavã fluidã (vulcanul
Nyragongo din Africa).
Coºul vulcanic sau hornul este canalul de alimentare cu lavã a vulcanului
ºi se dezvoltã între cuptorul magmatic ºi crater, alungindu-se odatã cu crearea
conului. În stadiile de inactivitate a vulcanului, coºul poate fi umplut fie cu
lavã consolidatã, fie cu brecii vulcanice, care pot rãmâne în relief dupã
depãrtarea conului vulcanic.
Cuptorul sau vatra vulcanului reprezintã zona cu magmã din interiorul Tipuri de
Pãmântului care alimenteazã vulcanul. Adâncimea la care se aflã diferã de la erupþii ºi
aparatul
5 km la 50 km.
vulcanic
Calderele sunt resturi ale unor aparate vulcanice centrale, de forma
unor cãldãri, a cãror genezã se datoreazã fie erupþiei propriu-zise, fie unor
procese posterupþie (prãbuºire, eroziune).
Erupþia vulcanicã se realizeazã în douã etape: preeruptivã ºi eruptivã.
În etapa preeruptivã gazele (fracþiunea volatilã a magmei) exercitã presiuni
enorme însoþite de zgomote subterane ºi zguduiri; se formeazã coºul. Erupþia
se declanºeazã prin expulzarea gazelor cu fragmente solide de dimensiuni
mici ºi continuã cu fragmente solide de diferite dimensiuni (de la câteva
kilograme la câteva tone de cenuºã vulcanicã). În faza lichidã, postparoxismicã,
lava din crater curge peste conul vulcanic.

2.1.3. Tipuri de activitate vulcanicã

Caracteristicile magmei (conþinut în SiO2 ºi în gaze, temperaturã)

determinã modul de manifestare a vulcanilor.
Tipurile clasice au fost stabilite dupã activitatea vulcanilor cu
caracteristici bine cercetate.
Tipul hawaian (vulcan scut = shield volcano) este o erupþie oceanicã cu
lave bazice foarte fluide; conul vulcanic are versanþi lini (5–10°) ºi prelungi
pe suprafeþe mari; înãlþimea absolutã este de peste 5.000 m (de la baza
submarinã); craterul este de tip calderã, o depresiune de 20–30 km în diametru.
Vulcanismul din Islanda are caractere similare (dupã unii autori formeazã un
tip aparte). Sunt mai puþin periculoºi. Vulcani cu erupþie de acest tip sunt
Kilauea ºi Mauna Loa.

35
+
Tipul strombolian (dupã vulcanul Stromboli) are lave bazice obiºnuite
care dau curgeri pe versanþii conului, dar care se ºi proiecteazã în aer ºi cad
sub formã de bombe ºi lapii; conul vulcanului are pante mari, de
30–40° ºi este alcãtuit din alternanþe de curgeri de lavã ºi depuneri de bombe
ºi lapili; craterul are dimensiuni reduse.
Tipul vulcanian sau vezuvian are lave acide sau intermediare cu erupþii
explozive; în urma unei erupþii, lava se consolideazã ca un dop pe coºul
vulcanului care este antrenat la erupþia ulterioarã; conul este format din strate
de cenuºã, transformate în tufuri vulcanice ºi are versanþi abrupþi. Sunt
periculoºi atât prin caracterul erupþiei cât ºi prin repetarea erupþiei la intervale
lungi ºi neprevãzute.
Tipul peleean (dupã vulcanul Mont Pelée, insula Martinica) se
caracterizeazã prin explozii puternice, erupþii de bombe, cenuºe, „nori
arzãtori”. Erupþia din 1902, descrisã de A. Lacroix (citat de A. Rittmann,
1967), particularizeazã acest tip de erupþie. Începând din 1792 au avut loc
erupþii care nu au produs victime sau pagube materiale, permiþând dezvoltarea
oraºului Saint Pierre. Lava vulcanului fiind vâscoasã, nu curge peste versanþii
craterului, ci se întãreºte în crater, luând forma de stâlp sau ac vulcanic. Prin
crãpãturile acului vulcanic ºi stratele conului ies gaze, vapori de apã
supraîncãlziþi ºi cenuºã vulcanicã formând nori arzãtori. La 8 mai 1902, nori
Tipuri de de fumarole ºi nori arzãtori cu viteze de 150 m/s s-au rostogolit asupra
activitate oraºului, omorând toatã populaþia oraºului în câteva minute (circa 28.000 –
vulcanicã ºi 30.000 de oameni). Alte erupþii imediate au ridicat acul vulcanic la 476 m.
periculozitate Acest tip de erupþie a permis explicarea formãrii domurilor vulcanice.
Caracterul catastrofal este dat de norii arzãtori.
Tipul Bandai San (vulcan japonez care a erupt dupã 1000 de ani, în
1888, expulzând 1 km3 roci) sau tipul Krakatoa (1883): se caracterizeazã
printr-o erupþie foarte violentã, explozivã, de lave acide, care aruncã în aer
„dopul” din coº ºi partea superioarã a conului. Erupþia vezuvianã, spre
deosebire de acest tip, se manifestã prin curgeri de lavã dupã explozia de
cenuºã. Caracterul catastrofal este întãrit de erupþia dupã perioade îndelungate
de mii de ani de inactivitate.
Erupþia din arhipelagul Krakatoa s-a produs în centrul unei caldere
vechi care avea la suprafaþã trei insule vulcanice: Rakata, Danan, Perbuatan
ºi a început în mai 1883 prin seisme, cenuºã vulcanicã, zgomote cu o duratã
de 5–10 minute. Deasupra insulei s-a observat un nor circular. La 24 iunie
a fost expulzat în aer craterul Perbuatan, urmând o perioadã de activitate mai
redusã pânã la 26 august 1883 (de la ora 13 pânã seara, când zgomotele
subterane puternice anunþau catastrofa). Seara, erupþiile de cenuºã deasã se
ridicau pânã la 30 km, însoþite de blocuri de materiale. La 27 august (ora 10)
în faza paroxismalã, a avut loc o explozie catastrofalã, care a aruncat gaze,
vapori de apã, cenuºã ºi blocuri de lavã pe o suprafaþã de un milion de kmp.
Valul seismic (tsunami) provocat de explozie (de circa 30–70 m înãlþime) a

36
 &
omorât circa 36 000 de oameni prin ºoc sau prin înecare. Suflul exploziei a
produs pagube materiale pânã la 150 km depãrtare, iar zgomotul s-a auzit
pânã în Madagascar (la 4.775 km). În jurul vulcanului, pe 827.000 kmp,
cenuºa vulcanicã a format un strat de 2 m, acoperind ca o platoºã apa
oceanului.

2.1.4. Produsele activitãþii vulcanice

În urma erupþiei vulcanice rezultã trei grupe mari de produse: gazoase,

lichide – vâscoase, solide.
• Emanaþiile de gaze se compun în cea mai mare parte din vapori de
apã, dioxid de carbon, dioxid de sulf, azot, la care se adaugã clor, acid azotic,
acid fosfohidric, acid clorhidric, cloruri de sodiu, fier, potasiu. Temperatura
atinge 700–800°C la începutul erupþiei. Cantitãþile de gaze degajate de o
erupþie vulcanicã pot fi foarte mari. De exemplu, în 1980, vulcanul St. Helens
din Munþii Cascadelor (S.U.A.) a emis 50.000 tone dioxid de sulf ºi 25000
tone acid clorhidric.
Principalele emanaþii de gaze sunt :
a) fumarolele – emanaþii fierbinþi cu temperaturi mai mari de 200ºC, Produsele
bogate în apã, acid clorhidric, clor, azot ºi sulf, care se degajã din fisurile activitãþii
vulcanilor activi; mecanice ºi
b) solfatarele – emanaþii de gaze cu temperaturi de 200–100°C, bogate periculozitatea
în hidrogen sulfurat, care prin reacþia cu oxigenul atmosferic depune cantitãþi
apreciabile de sulf;
c) mofetele – emanaþii reci, cu temperaturi sub 40°C, bogate în dioxid
de carbon; formeazã izvoarele carbogazoase.
• Produsele vulcanice lichide sunt lave ce pornesc din craterul vulcanic
sau din fisuri laterale situate pe conul sãu. Lavele bazice, foarte fluide,
formeazã ºuvoaie, adevãraþi torenþi cu viteze de câþiva metri pe secundã,
lungimi de zeci de kilometri ºi lãþimi de 1–2 km. Lavele intermediare au o
curgere foarte lentã, datoritã vâscozitãþii ridicate. Curgerile de lavã pot fi
evitate pentru cã se declanºeazã dupã faza paroxisticã. De obicei, erupþia
unui vulcan începe prin expulzarea fragmentelor de roci, gaze ºi vapori de
apã ce premerg accesul magmei spre suprafaþã. Erupþia continuã cu revãrsãri
de lavã. În faza de stingere predominã produsele gazoase. Cea mai mare
amploare o au curgerile de lavã din zonele de rift sau din „punctele fierbinþi”,
cum sunt vulcanii actuali din Islanda ºi din Hawai.
• Produsele vulcanice solide sunt formate din cenuºã vulcanicã,
fragmente de lavã aruncate în aer din care, prin acumulare, iau naºtere rocile
piroclastice sau cineritele. Anual sunt aruncate în aer mai mult de 0,5 km3
de asemenea fragmente cu denumirea (dupã dimensiunea diametrului):
– blocuri, peste 1 m;
– bombe, între 10 ºi 100 cm;

37
+
– lapili, între 0,2 ºi10 cm;
– nisip vulcanic, între 0,02 ºi 0,2 cm;
– cenuºã vulcanicã, material pulverizat foarte fin.
• Norii arzãtori sunt gaze încãrcate cu particule foarte fine de lavã
incandescentã care se deplaseazã spre baza versantului vulcanului cu viteze
de sute de km/orã. Rezultã din erupþiile laterale ale vulcanului.

2.1.5. Erupþiile vulcanice

De o deosebitã importanþã pentru stabilirea intensitãþii ºi amplorii riscului

datorat erupþiilor vulcanice este cunoaºterea atât a violenþei vulcanilor dupã
tipul erupþiei, precum ºi a succesiunii fazelor erupþiei la fiecare tip.
Cunoaºterea particularitãþilor vulcanilor permite luarea unor mãsuri
preventive în vederea reducerii impactului negativ asupra populaþiei, respec-
tiv deplasarea locuitorilor din zona imediatã într-o zonã cu vulnerabilitate
redusã.
1. Vulcanii cu erupþie mixtã, cu produse gazoase, solide, lichide, cu
magme de tip dacitic ºi andezitic, datoritã fazei preeruptive care se manifestã
prin zgomote subterane ºi zguduiri locale, permit în unele cazuri evacuarea
populaþiei din zonã.
2. Cei mai violenþi sunt vulcanii de explozie, care expulzeazã cantitãþi
mari de sfãrâmãturi rezultate ºi din conul ºi din craterul vulcanului în erupþie.
Au magme vâscoase formate din dacite ºi riolite.
3. Vulcanii cu erupþii liniºtite se alimenteazã din magme bazice (ofiolite,
bazalte), fluide ºi sunt caracteristici vulcanilor din ariile oceanice (Hawai,
Japonia). Ei au un impact ceva mai redus asupra populaþiei.
Din categoria vulcanilor cu explozie mixtã ºi violentã se citeazã Vezuviul
ºi respectiv, Mont Pelée (insula Martinica) ºi Krakatoa din Strâmtoarea Sunde
între Jawa ºi Sumatera.
Vulcanul Vezuviu este cea mai veche erupþie consemnatã de istorie; este
situat lângã oraºul Neapole (Muntele Somma). Plinius cel Tânãr descrie astfel
primele erupþii:
– anul 63 d.Ch. a avut loc un cutremur fãrã erupþie vulcanicã;
– anul 79 d.Ch., 24 august, ora 1 (noaptea) erupþia începe printr-o
coloanã înaltã de gaze ºi produse vulcanice care s-au depus formând un strat
gros de piatrã ponce ºi cenuºã vulcanicã. Cantitatea mare de precipitaþii
atmosferice a determinat transportarea produselor vulcanice sub formã de
noroi vulcanic. Aceasta a acoperit aºezãrile omeneºti cu un strat gros de trei
metri. Spre sfârºitul erupþiei, bombele, lapilii ºi cenuºa vulcanicã s-au depus
peste noroiul vulcanic.
Activitatea vulcanului a continuat pânã în anul 1136, dupã care a urmat
o perioadã de 500 de ani de liniºte. Erupþiile sale au reînceput din 1631 ºi
au continuat pânã în zilele noastre.

38
 &
Vezuviul este un vulcan activ cu perioade lungi de inactivitate între
erupþii puternice.
În cazul vulcanilor cu erupþie explozivã ºi mixtã, producerea unor
catastrofe este neprevãzutã. Un exemplu îl constituie vulcanul Mont Pelée
din insula Martinica. Erupþia din 1792 nu a produs victime. Prin urmare,
activitatea economicã a cunoscut o dezvoltare permanentã, astfel încât s-a
format oraºul Saint Pierre. Erupþia din 1902 a dus la pierderea a circa 28.000–
30.000 vieþi omeneºti, locuitori ai portului, în doar câteva minute.
Violenþa vulcanului a fost influenþatã de un dop de lavã întãritã din gura
vulcanului, care a forþat gazele sã izbucneascã lateral. Norii arzãtori au fost
transportaþi de vânt cu o vitezã de 150 m/s deasupra oraºului. Pânã în 1929
ºi 1932 vulcanul s-a liniºtit, devenind din nou activ ulterior.
Vulcanul Krakatoa la erupþia din 26 august 1883 a aruncat în aer întregul
aparat vulcanic, inclusiv douã treimi din insulã cu un volum total de circa 18
km3. Praful vulcanic a înconjurat Pãmântul pânã în 1885. În regiunea coastei
din apropiere valurile au avut 70 m înãlþime. Ele s-au propagat pânã la
coastele Americii cu o înãlþime de 40 cm.
Tipul liniºtit de erupþie prezintã lave foarte fluide care se transformã în
adevãraþi torenþi de lavã pânã la 50 km, se solidificã treptat. În momentul
erupþiei are loc o intensificare a emanaþiilor de gaze, urmatã de creºterea
volumului de lavã în crater ºi de revãrsarea lavei în exterior.
Vulcanul Mauna Loa are 10 200 m înãlþime, din care 6.000 m sub apa
oceanului. Diametrul de la bazã este de circa 400 km. Craterul vulcanului are
5 km diametru, cu un lac de lavã. Volumul întregului con este de 400.000
km3.
Din categoria vulcanilor cu erupþii liniºtite fac parte cei care au format
insulele Azore, Ascension, Sf. Elena.
În insula Islanda cei 20 de vulcani au lave fluide, 7–8 sunt activi,
producând azi pagube materiale însemnate.
Pentru România se citeazã vulcanii violenþi riolito-dacitici de la Roºia
Montanã (acum 15–20 mil. ani). Cenuºa vulcanicã s-a întins în Podiºul
Transilvaniei dând tufurile vulcanice.

2.1.6. Impactul activitãþii vulcanice asupra populaþiei

Impactul activitãþii vulcanice asupra omului se realizeazã prin:

a) suflul exploziilor ºi produsele activitãþii vulcanice;
b) cutremurele care însoþesc activitatea vulcanicã;
c) valurile seismice (tsunami).
Suflul exploziilor este deosebit de periculos în cazul erupþiilor laterale,
când unda de ºoc se propagã pe orizontalã cu viteze de sute de km/orã. Unda
produce distrugeri importante pe o razã de zeci de kilometri în jurul vulcanului.
De exemplu, vulcanul Sf. Helens din nord-vestul S.U.A: explozia sa din
1980 s-a auzit pânã la 300 km depãrtare, iar suflul exploziei a distrus peste

39
+
600 kmp de pãdure pe o razã de 20 km. Explozia lui Krakatoa din 1883 s-a
auzit la peste 4.000 km depãrtare, iar suflul a provocat daune materiale pe
o razã de 150 km.
Explozia a fost atât de puternica, a avut o putere dublã decât bomba de
la Hiroºima, încât a dus practic la distrugerea oricãrei forme de viaþã în
triunghiul insulelor Krakatoa, precum ºi în areale ale insulele limitrofe Java,
Borneo ºi Sumatera, ce au fost devastate de valul tsunami înalt de 32-35 m,
format în timpul exploziei. Astfel ca explozia vulcanului Krakatoa a fost
supranumitã catastrofa mileniului.
De asemenea, putem aminti ºi de explozia violentã a vulcanului Tambora
(pe insula Sumbawa, situatã la est de Jawa), în 1815, precum ºi cea a
vulcanului Katmai (Alaska) din 1912, ce a fost auzitã pânã la
1000 km, iar ploile acide ulterioare exploziei s-au resimþit pânã la circa 1000
km.
Emanaþiile de gaze influenþeazã mediul pe distanþe mult mai mici.
Efectul nociv al emanaþiilor de gaze se resimte doar în zona din imediata
apropiere a vulcanului. Acþiunea lor se poate manifesta treptat, în timp, prin
emanaþiile de dioxid de sulf, acid clorhidric, acid sulfuric ºi alte gaze toxice
care sunt emise chiar în perioada de activitate liniºtitã a vulcanului. Emanaþiile
Principalele pot avea caracter catastrofal în cazul degajãrii unui volum mare de gaze.
elemente Gazele toxice eliminate de Vezuviu în 79 d.Ch. au omorât peste 2.000 de
vulcanice de oameni, oraºul fiind acoperit cu un strat de cenuºã vulcanicã de 2 m grosime.
impact asupra Un exemplu mai recent este cel din Camerun, din 26 august 1986, ce
populaþiei ºi
a avut loc în arealul lacului Nyos (circa 30 km2), când s-au produs asfixieri
riscul
de oameni ºi alte vietãþi, aflate pe vãi ºi suprafeþe joase. Cauzele accidentului
au fost acumulãrile lente de CO2, provenit din spaþiul magmatic de adânc, în
cadrul lacului, de tip maar, ducând la suprasaturare ºi o degazeificare brusca
ce a eliminat circa 80% din CO2, restul de 20% rãmânând în continuare în
lac.
Curgerile de lav㠖 deºi spectaculoase – nu constituie decât rar pericole
pentru viaþa oamenilor. Ele produc însã daune materiale importante. Etna, în
1929, a produs un ºuvoi de lavã printr-o fisurã lateralã care a acoperit oraºul
Mascali, fãcând 1.500 de victime.
Scurgerile de lavã produc puþine victime omeneºti, populaþia având în
cele mai multe cazuri timp suficient pentru a fugi din calea lor. S-au luat ºi
unele mãsuri de deviere a scurgerilor de lavã, prin realizarea unor diguri, prin
dinamitãri sau bombe ºi prin jeturi de apã aruncate pe fruntea scurgerii, cãtre
locuri în care pagubele ar fi mai reduse. Asemenea intervenþii au avut loc în
cazul vulcanilor Etna (1983), Vezuviu, Hawaii ()1935, 1942, 1960), Paricutin
(Mexic) etc.
Norii arzãtori sunt cele mai periculoase produse ale activitãþii vulca-
nice, producând un însemnat numãr de victime. De exemplu, norii arzãtori
rezultaþi din erupþiile vulcanilor Mt. Pelle ºi La Soufriere (1902) din Antilele
Mici au fãcut 30.000 de victime.

40
 &
Norii arzãtori însoþesc în mare parte activitatea vulcanilor, fiind prezenþi
ºi la Merapi (în Jawa, 1930 ºi 1967), având caracter de torenþi incadendescenþi,
St. Helens (S.U.A., 1980), unde norul arzãtor s-a rostogolit 30 km pe o
lãþime de 20 de km, ºi Katmai (Alaska) din 1902.
Laharii – fenomene legate de erupþiile vulcanice formate din apã
amestecatã cu produse ale erupþiei (cenuºã, lapili, nisip vulcanic) – sunt
adevãraþi torenþi de noroi ce antreneazã blocuri mari de rocã ce se deplaseazã
cu repeziciune pe versanþi ºi produc pagube deosebit de mari. Provenienþa
apei este fie din precipitaþii, fie din gheþari. Cum cea mai mare parte a
vulcanilor activi depãºesc în altitudine limita zãpezilor persistente, rezultã cã
laharii au o frecvenþã mare pe Terra ºi un impact deosebit de puternic.
Se considerã ca cel mai lung torent înregistrat a fost la Cotopaxi (Ecuador,
în 877), de 300 km, apa provenind îndeosebi din topirea zãpezii ºi gheþii de
deasupra vulcanului. De asemenea, sunt frecvente în Kamceatka, Japonia ºi
Indonezia, unde se iau mãsuri de protecþie împotriva lahariilor periculoase
prin ridicare de diguri cu rolul de a le frâna pornirea ºi crearea de coline
artificiale, în cazul lahariilor joase, ce permit refugiul rapid al populaþiei.
Cel mai concludent exemplu îl reprezintã erupþia vulcanului cu gheþari
Nevada de Ruiz din Columbia de est din 14 noiembrie 1985, care constituie
cea mai mare catastrofã vulcanicã din istoria Americii de Sud, soldatã cu
22.000 de morþi. Biroul ONU pentru securitate în caz de catastrofe naturale
(UNDRO) a prevãzut erupþia eminentã a vulcanului încã din noiembrie 1984.
Erupþia propriu-zisã a fost premearsã de zgomote puternice ºi de cutremure
de circa 100 km, urmate de curgeri de lave care au topit masa de gheaþã ce
acoperea cupola muntelui.
Puhoaiele de noroi, piatrã incandescentã, copaci dezrãdãcinaþi au for-
mat mase enorme care au acoperit oraºul Armero împreunã cu multe alte sate
pânã la 40 km distanþã de vulcan.
Deºi se ºtia cu un an înainte despre iminenta erupþie a vulcanului, totuºi
urmãrile au fost dezastruoase datoritã gradului mare de populare a zonei.
Echipa de vulcanologi era la faþa locului prezicând încã din 13 noiembrie
dezastrul ce va urma.
Cãderile de materiale – piroclastite – modificã aspectul regiunii pe
distanþe foarte mari. Efectele sunt devastatoare ºi de lungã duratã. De exemplu,
în Islanda au decedat 9283 oameni din cauza foametei ºi a bolilor provocate
de erupþia din anul 1783 care a acoperit cu lavã sute de kmp de teren.
În Podiºul Maya, în sec. III i. Ch., cultura mayaºã a fost acoperitã de
acumulãrile de cenuºã, o suprafaþã de peste 8000 km2, ducând la dispariþia
ei; în 1943, în urma exploziei lui Paricutin suprafeþe întinse de culturi agricole
(orez ºi trestie de zahar), pe circa 2500 ha, au fost acoperite ºi numeroase
animale au fost ucise.
Cutremurele de pãmânt ce însoþesc activitatea vulcanicã pot produce
mari distrugeri ºi pierderi de vieþi omeneºti. Orice erupþie este precedatã de

41
+
cutremure. De altfel, 10% din seisme însoþesc erupþiile vulcanice ºi sunt
provocate de procesele de decompresiune. Impactul catastrofal asupra
populaþiei este dat de caracterul lor superficial, cutremurele producându-se
pânã la o adâncime de 60 km. Seismele vulcanice care au precedat erupþiile
din Kamceatka ºi Hawai s-au situat la 60–70 km adâncime, focarele eruptive
de aici fiind cele mai adânci (H. Tazieff, 1966).

Tsunami – valurile produse de explozia vulcanilor submarini – prin

forþa cu care izbesc uscatul produc imense daune umane ºi materiale. Sunt
frecvente în Japonia (vezi ºi p. 60 ºi cap. Inundaþiile costiere).
Cea mai mare catastrofã este legatã de erupþia lui Krakatoa (1883) când
valurile de 35 m înãlþime au izbit þãrmurile ducând la 36000 morþi în Sumatera
ºi Jawa. În urma erupþiilor vulcanice din ultimii 2000 ani s-au înregistrat
urmãtoarele victime.
1. Indonezia în 6 erupþii – 147000 victime;
2. America Centralã ºi de Sud în 4 erupþii – 53.000 victime;
3. Italia ºi Islanda în 4 erupþii – 34.000 victime;
4. Japonia ºi Filipine în 3 erupþii – 18.000 victime.

2.1.7. Rãspândirea vulcanilor pe glob

Zonele geotectonice ale Pãmântului sunt: rifturile, zonele de subducþie,

„punctele fierbinþi” (figura 2.4). Cea mai mare parte a vulcanilor activi se
aflã în rifturile oceanice (peste 10.000 munþi vulcanici în Oc. Pacific). Vulcanii
care vin în contact direct cu populaþia sunt cei de pe continente sau insule
(deþin circa 87% din numãrul vulcanilor activi).
Din numãrul total al vulcanilor activi de 500, în zona de subducþie sunt
situaþi 417, în lungul riftului est - african 14, în zonele oceanice 63 (44 în
Oceanul Atlantic, 15 în Oceanul Pacific ºi 4 în Oceanul Indian).
Cercul de Foc al Pacificului (62% din vulcanii activi ai globului).
– Peninsula Kamceatka – 390 vulcani recenþi, 19 vulcani activi (Kliucev
– 4877 m);
– Insulele Kurile – 39 vulcani recenþi, 33 activi;
– Arhipeleagul Nipon ºi Insulele Ryu Kyu – 58 vulcani recenþi din care
37 activi;
– Insulele Filipine – 31 vulcani recenþi din care 15 activi;
– Arhipelagul Indonezian – 122 vulcani recenþi din care 69 activi;
– Insulele Mariane – 23 vulcani recenþi din care 20 activi;
– Malaezia ºi Polinezia – 94 recenþi din care 48 activi;
– Noua Zeelandã (numeroºi vulcani recenþi ºi activi);
– Insulele Aleutine ºi Alaska – 60 vulcani recenþi din care 39 activi;
– Munþii Cascadelor – 15 vulcani recenþi din care 7 activi;
– America Centralã 60 de vulcani recenþi din care 42 activi;
– Munþii Anzi din America de Sud – 60 vulcani recenþi din care 47
activi;
– Antarctica – 16 vulcani recenþi din care 10 activi.

42
 &

Figura 2.4. Rãspândirea vulcanilor pe glob

I. Cercul de Foc al Pacificului: a - Peninsula Kamceatka (1: Kliucev; 2. Bezâmianâi); b -
ins. Kurile (3: Alaid); c - arhipelagul nipon (4. Asama; 5. Fuji; 6. Sakurajima);
d - ins. Filipine (7. Taal; 8. Hibok-Hibok); e - arhipelagul indonezian (9. Krakatoa;
10. Merapi; 11. Kelud; 12. Tambora; 13. Lamington); f - Ins Mariane (14: Osima);
g - Noile Hebride (15. Benbow); h - Noua Zelandã (16. Tarawera; 17. Taranaki); i - ins.
Aleutine ºi Alaska (18. Katmai); j - Munþii Cascadelor (19. Mt. Rainier; 20. Lassen Peak);
k - America Centralã (21. Orizaba; 22. Popocatepetl; 23. Colima; 24. Paricutin; 25. Mt.
Agna; 26. Irazu); 1 - Anzii Cordilieri (27. Tolima; 28. Nevado del Ruiz;
29. Cotopaxi; 30. Chimborazo; 31. Sangay; 32. El Misti; 33. Llullailaco; 34. Aconcagua; 35.
Maipu); m. Antarctida (36: Erebus; 37. Mt. Ross).
II. Antilele Mici (38.. La Soufriere; 39. Mt. Pelee).
III. Zona vulcanicã a Oceanului Atlantic (40. Beerenergins, ins. Jan Mayen; 41-42. Hekla
ºi Helgafell, Islanda; 43-44. Capelinhos ºi Fayal, ins. Azore; 45. Pico de Teide, ins. Canare;
46. Pico de Fuego, ins. Capului Verde; 47. Eons, ins. Tristan da Cunha; 48. ins. Ascension).
IV. Zona vulcanicã mediteraneanã: a - Marea Tirenianã (49. Vezuviu; 50. Etna);
b - Marea Egee (51. Santorin); c - Orientul Apropiat (52. Ararat; 53. Elbrus;
54. Demavend).
V. Zona vulcanicã a Oceanului Indian (55. Karthala, ins. Comore; 56. Piton des Neiges,
ins. Réunion; 57. Ross, ins. Kerguelen).
VI. Zona vulcanicã a Oceanului Pacific (58-59. Mauna Loa ºi Mauna Kea, ins. Hawai; 60.
Orohena, ins. Tahiti).
VII. Zona vulcanicã din Africa (61. Kilimandjaro; 62. Kenya; 63. Nyiragongo;
64. Nyamlagira; 65. Ardoukoba; 66. Erta Ale).

Zona de subducþie Antilele Mici – 17 vulcani recenþi din care

9 activi (Mt. Pelée – 1397 m).
Zona vulcanicã a Oc. Atlantic cuprinde 44 vulcani
Zona vulcanicã mediteraneanã cuprinde vulcani activi europeni: Etna,
Vezuviu, Stromboli din Marea Tirenianã ºi Santorin din Marea Egee, precum
ºi vulcanii stinºi din Orientul Apropiat (Ararat – 5165 m; Elbrus 5633 m;
Demavend 5604 m).

43
+
Zona vulcanicã a Oc. Indian cuprinde vulcani activi.
Zona vulcanicã a Oc. Pacific cuprinde 15 vulcani activi situaþi deasupra
punctelor fierbinþi – Mauna Loa 4170 m – Hawai.
Zona vulcanicã din Africa cuprinde 43 vulcani recenþi din care 14 activi
(Kilimandjaro – 5895 m; Kenya – 5199 m).

Vulcanul Etna

Etna (3340 m) este unul dintre cei mai înalþi ºi cunoscuþi vulcani activi din
Europa. Prezintã erupþii centrale de tip strombolian.
Cea mai devastatoare erupþie a Etnei a fost cea din 1669, când râurile de
lava incandescentã au acoperit sate întregi, au trecut de zidurile oraºului Catania
ºi s-au oprit în mare.

Figura 2.5. Harta curgerilor de lavã ale vulcanului Etna începând cu secolul XIV

Totuºi, erupþiile sale din craterul central sunt relativ slabe, mai dese ºi mai
importante fiind venirile de lave de pe crãpãturi laterale ale conului. Un exemplu
evident este erupþia din 1971, când un astfel de torent de lava a distrus observatorul
vulcanic. Erupþia s-a desfãºurat pe parcursul a câteva luni (aprilie-iunie),
deosebindu-se doua faze de paroxism: 5 aprilie – 7 mai ºi 7 mai – 12 iunie, dupã
cum reiese ºi din harta de mai jos.

Figura 2.6. Fisurile

apãrute în timpul primei
faze a erupþiei sunt notate
cu a, b, c, d,, iar fisurile
din cea de-a doua parte
a erupþiei sunt numero-
tate cu cifre de la 1 la 7.
NE - partea de NE a
craterului, BN - Bocca
Nuova, SE - partea de SE
a craterului, TDF- Turnul
Filozofului, MO - Mon-
tagnola, RS - refugiul
Sapienza, RC - refugiul
Citelli.

44
 &
Activitatea Etnei constã în erupþii violente, dar mici, care dau curgeri de
lavã, dar ºi erupþii mici numai de gaze ºi vapori, ce alterneazã cu faze de calm,
dar cu activitate solfatarianã.

Figura 2.7. Nori de cenuºa

ºi lava ºi râuri de lava în
apropierea Refugiului
Citelli în timpul primei faze
de la erupþia din 1971.
Fotografii realizate în
aprilie 1971 de Giuseppe
Scarpinati.

Fig. 2.8. Activitatea permanentã a Etnei reiese ºi prin emisiile de cenuºã ºi gaze, care au atins
înãlþimi de 1 500 - 2000 m în ianuarie 1972. În dreapta se observã conul Monti Rossi, craterul
principal al flancului erupþiei din 1669, care a eliberat un volum impresionant de lavã ce a atins ºi
distrus ºi sudul oraºului Catania. La poalele conului se afla oraºul Mascalucia, localizat la
300 - 400 m pe flancul sudic al vulcanului.

Râurile de lavã sunt vizibile ºi pe

imaginile din satelit, fiind dovada specificului
activitãþii de tip strombolian ce caracterizeazã
vulcanii sicilieni.

Fig. 2.9. Imagine satelitarã Landsat 7 ETM+ asupra

Etnei, 29 iulie 2001. Date preluate de pe: www.boris.
vulcanoetna.com, www.natinalgeographic.com/0202,
www.earth.esa.int/ew/volcanoes/etna

45
+
2.1.8. Prevederea erupþiilor vulcanice

Prevederea momentului erupþiei vulcanice este deosebit de dificilã pentru

cã fenomenele anteerupþie sunt foarte diferite în spaþiu (de la vulcan la vulcan)
ºi în timp (chiar la acelaºi vulcan). Studiile de predicþie au la bazã datele
unor observatoare vulcanologice, special dotate, situate în diferite puncte ale
Terrei, cum sunt în S.U.A. (Hawai), Japonia (Aso), Italia (Ercolano lângã
Vezuviu), etc. Sinteze realizate de cunoscuþi vulcanologi (H. Tazieff,
Yokoyama etc.) precizeazã cã predicþia vulcanologicã se bazeazã pe studii
privind:
– zonarea vulcanicã;
– fenomene geochimice;
– fenomene geofizice;
– schimbãri topografice.
Zonarea vulcanicã îºi propune stabilirea vulnerabilitãþii terenurilor la
erupþii în funcþie de poziþia vulcanului, orientarea produselor vulcanice, direcþia
dominantã a vântului etc.
Fenomenele geochimice sunt considerate de unii specialiºti ca feno-
mene clasice de urmãrire a vulcanismului. De exemplu, un paroxism vulcanic
este anunþat de creºterea valorilor raportului sulf/clor de la 1 la 7-8.
Fenomene geofizice care anunþã erupþia unui vulcan sunt foarte diferite:
creºterea temperaturilor în sol ºi a fluxului termic, scãderea rezistivitãþii
electrice a substratului, schimbãri în câmpul geomagnetic sau gravitaþional,
activitate seismicã localã.
Schimbãrile topografice anterioare erupþiei, cum sunt ridicãrile lente ale
terenului, se urmãresc cu aparate speciale. Sunt mai dificil de înregistrat
miºcãrile orizontale ale terenului.
Manifestãrile bazice cu vetre vulcanice puþin adânci pot fi prevãzute
mai uºor decât alte tipuri de vulcani prin fenomenele care au loc înaintea
erupþiei.
Pe baza informaþiilor asupra fenomenelor ce au loc înaintea erupþiei se
poate aprecia în general momentul erupþiei, dar nu ºi intensitatea acesteia.
Datoritã faptului cã fiecare vulcan are particularitãþile proprii, este dificil
sã se stabileascã reguli generale de supraveghere ºi mãsuri de protecþie.

2.2. Fenomene seismice

Ansamblul de fenomene legate de genezã, transmiterea ºi efectele

cutremurelor poartã denumirea de seismism, domeniu al seismologiei (V.
Lãzãrescu, 1980).
Seismele sau cutremurele de pãmânt sunt fenomene naturale ce produc
unele dintre cele mai mari dezastre. În perioada 1970–1980, cutremurele au
provocat moartea a circa 450.000 de oameni ºi pagube materiale de peste 19
miliarde dolari. în perioada 1920–1950 au decedat peste 887.000 de oameni.

46
 &
De aceea, se impune cercetarea ºtiinþificã predezastru a cutremurelor ºi
educarea populaþiei pentru a suporta cu riscuri minime impactul produs de un
viitor seism.
De la început apreciem necesitatea explicãrii unor termeni întrucât
seismele se manifestã pe suprafeþe extinse, într-un timp scurt.
Hazardul seismic este probabilitatea de apariþie a unui cutremur de o
anumitã magnitudine, într-un anumit loc ºi timp. Este exprimat cu parametrii
ce caracterizeazã miºcarea terenului în timpul cutremurului (acceleraþia, viteza
sau deplasarea), precum ºi prin hãrþi de hazard seismic („probabilitatea ca un
anumit nivel al acceleraþiei maxime sã fie depãºit într-un anumit interval de
timp” – N. Mândrescu, 1991, p. 94).
Riscul seismic este „probabilitatea ca efectele sociale sau economice,
exprimate în bani sau victime sã egaleze sau sã depãºeascã valorile aºteptate
la un anumit amplasament într-un anumit interval de timp” (N. Mândrescu,
1991, p. 96).
Riscul seismic a fost abordat de numeroºi autori (dupã anul 1970) ºi
depinde, local, ºi de formaþiunile geologice de suprafaþã. Pentru timp
îndelungat riscul seismic se apreciazã prin perioada de revenire a unui cutremur
cu anumitã intensitate sau magnitudine ºi prin calcularea energiei seismice
medii anuale ºi compararea ei cu energia eliberatã pe an. Riscul seismic
creºte atunci când energia seismicã anualã este mai micã decât energia seismicã
medie.

2.2.1. Elementele unui seism

Dupã definiþia adoptatã în general de nespecialiºti, cutremurele sunt

zguduiri bruºte ale scoarþei terestre într-un timp scurt ºi cu intensitate variabilã.
Geofizic, seismele sunt solicitãri elastice de scurtã duratã ale scoarþei terestre,
care se propagã cu viteze de peste 1 km/s. Microseismele au o intensitate Cunoaºterea
foarte redusã ºi nu sunt simþite direct de om, decât sunt înregistrate cu ajutorul elementelor
seismografelor. Macroseimele sunt simþite de om ºi au urmãri asupra unui seism
construcþiilor, în funcþie de scara intensitãþii.
Efectele seismelor asupra populaþiei, construcþiilor ºi mediului sunt
rezultanta dinamicii terestre ºi implicit a elementelor ce definesc un seism.
Focarul seismic sau hipocentrul este locul din scoarþa unde se produc
deranjamente, unde are loc ºocul iniþial. Se redã în km ce indicã adâncimea
punctului. Dupã adâncimea focarelor cutremurele sunt: superficiale sau
normale (pânã la 60–70 km sub suprafaþã); mijlocii sau intermediare (70–300
km); de adâncime (300–700 km) (figura 2.10).
Epicentrul este punctul de la suprafaþa Pãmântului situat deasupra
focarului pe prelungirea razei terestre, antiepicentrul fiind antipodul epicen-
trului.

47
+
Unghi de emergenþã

Focar H

Figura 2.10. Elementele unui cutremur de pãmânt ºi componentele

undelor seismice la observatorul seismic (dupã Airinei, 1979).

Poziþiile acestor puncte sunt date de coordonatele geografice.

Timpul la origine aratã momentul iniþierii cutremurului în hipocentru.
Durata mãsuratã a seismului, de la câteva secunde pânã la zeci de
secunde, este mai lungã decât durata de producere în hipocentru datoritã
timpului în care se transmit undele seismice.
Energia seismului, exprimatã în lucru mecanic, se produce datoritã
fracturãrii sau schimbãrii volumului din scoarþa terestrã.
Elementele caracteristice ale seismului se stabilesc dupã undele seis-
mice: prime sau longitudinale, secunde sau transversale ºi superficiale (figura
2.11).

Vibraþia undelor longitudinale

Vibraþia undelor transversale

b.
a. Direcþia de propagare a undelor
Vibraþia undelor superficiale

c.
Direcþia de propagare a undelor

Figura 2.11. Propagarea undelor seismice: a. unde longitudinale; b. unde

transversale; c. unde superficiale (dupã Longwell ºi Flint, citat de N. Lupei, 1979).

Undele prime (cu simbolul P) se propagã prin dilatãri ºi comprimãri

succesive pe direcþia lor de deplasare cu viteze mari de 4–7 km/s (in crustã)
ºi 8,0–8,2 km/s (sub suprafaþa Moho), ajungând „primele” la un observator.
Undele secunde (cu simbolul S) sunt unde transversale, propagându-se
prin deformãri perpendicular pe direcþia lor de deplasare cu viteze de
2–4 km/s (în crustã).

48
 &
Undele prime ºi secunde se formeazã în hipocentru ºi se transmit spre
epicentru. Viteza lor creºte proporþional cu puterea ½ a raportului rigiditate/
densitate a rocilor.
Undele superficiale rezultã din interferenþa în epicentru a undelor
longitudinale ºi transversale. Sunt unde lungi (simbolul L) ºi au viteza
constantã de 3,4 km/s. Se propagã mai lent în formaþiunile superficiale, din
cauza rigiditãþii reduse a acestora.
Undele seismice se înregistreazã cu ajutorul unor aparate speciale –
seismografe, accelelografe ºi seismoscoape – existente în staþia seismicã.
Raza de propagare face cu dreapta epicentru – hipocentru un unghi numit
unghi de emergenþã. Primul impuls al razei de propagare se descompune în:
componenta verticalã (Z), componenta orizontalã spre nord (N) ºi componenta
orizontalã spre est (E).
Faza precursoare este datã de undele longitudinale ºi apoi de cele
secundare; faza principalã a microseismului este datã de undele superficiale;
ultima fazã este cea de stingere sau finalã, cu unde de tipul celor din faza
principalã.
La macroseisme, cele mai distrugãtoare sunt undele de suprafaþã, mai
ales pentru regiunile situate aproape de epicentru.

2.2.2. Litologia ºi riscul seismic

Riscul seismic este diferit în rocile necoezive ºi în cele coezive. Undele

seismice se propagã cu vitezã mai mare ºi pe spaþii mai întinse în rocile
compacte faþã de cele afânate.
În pietriºuri ºi nisipuri, deºi viteza de propagare a undelor este mai
micã, seismele sunt mai distrugãtoare. Dacã se considerã riscul la seisme în
roci cristaline compacte egal cu unu, atunci, în rocile puþin coezive ºi necoezive
riscul va fi de: 1 : 2,4 (în roci sedimentare cimentate); 1,4 : 4,4 (în nisipuri
umede); 4,4 : 11,6 (în rambleuri); 12 (în terenuri mlãºtinoase) (N. Lupei,
1979).

2.2.3. Tipuri genetice de seisme

• Cutremure de origine tectonicã. Peste 90% din cutremure sunt

datorate deplasãrilor care au loc în scoarþa terestrã fiind strâns legate de
limitele dintre marile plãci tectonice care sunt ºi ariile cele mai mobile. H.E.
Reid (1911) a explicat mecanismul apariþiei seismelor prin teoria destinderii
elastice, teorie completatã cu cea a tectonicii plãcilor. Pe scurt aceasta aratã
cã datoritã miºcãrii regionale de forfecare, rocile din cele douã pãrþi ale unei
falii sunt deformate elastic. Când se depãºeºte rezistenþa la forfecare are loc
ruperea acestora ºi descãrcarea bruscã a energiei elastice acumulate, care
genereazã cutremure. La limitele dintre marile plãci tectonice au loc deplasãri
divergente (de-a lungul crestelor medio-oceanice), convergente (în zonele de
subducþie) ºi de translaþie (de-a lungul ariilor transformate).

49
+
În funcþie de particularitãþile morfologice ºi geologice de la limita plãcilor
s-au separat 4 tipuri de zone seimice (figura 2.12).

SEISMELE:
normale
superficiale
intermediare
de adâncime

Figura 2.12. Repartiþia cutremurelor pe Glob

1. Zona seismicã a dorsalelor medio-oceanice se caracterizeazã prin

cutremure superficiale cu magnitudini pânã la 6 (pe scara Richter). Reprezintã
circa 10% din cutremurele produse într-un anumit interval de timp. Focarele
sunt situate în valea riftului sau în creasta învecinatã. Activitatea vulcanicã
Geneza intensã este bazalticã ºi are un flux termic ridicat.
seismelor 2. Zona seismicã cu cutremure superficiale, fãrã vulcanism. Plãcile
ºi tectonica se deplaseazã lateral, fãrã adaos sau consum de materie ca în cazul dorsalelor
globalã ºi respectiv al zonelor de subducþie. Astfel sunt regiunile faliei San Andreas
ºi faliei Anatoliana. În primul caz, sistemul faliei se aflã la limita plãcilor
Nord Americanã ºi Nord Pacificã; deplasarea plãcilor se face cu circa
3,5–6,0 cm/an.
3. Zona seismicã a foselor oceanice adânci este asociatã zonelor de
subducþie cu mecanismul accentuat din jurul Pacificului. Hipocentrul
cutremurelor este la adâncimi de 20–700 km, dispus pe un plan cu înclinãri
de 55–60° dinspre ocean spre continent (planul Benioff). Magnitudinea
cutremurelor din „Cercul de Foc” al Pacificului poate atinge sau depãºi
valoarea 8 pe scara Richter.
4. Zona seimicã continentalã se extinde lanþurilor muntoase orogenice
tinere, unde energia este acumulatã la contactul a douã sau mai multe plãci
continentale. Cutremurele sunt în general superficiale (în regiunile muntoase
înalte); cele cu adâncime intermediarã apar în Carpaþi.
5. Zonele relativ stabile sunt vechile scuturi ca: Scandinavia, Groen-
landa, partea de est a Canadei, nord-vestul Siberiei, Platforma Est-Euro-
peanã, Pen. Arabicã, o parte a Indiei peninsulare, pãrþile centralã ºi esticã ale
Americii de Sud, Africa (fãrã regiunile Riftului Est-African ºi Magrebului),
Australia.

50
 &
• Cutremure de origine vulcanicã. Circa 7% din cutremure preced,
însoþesc sau urmeazã erupþiile vulcanice. Ele sunt asociate în general vulcanilor
explozivi. Între seismele tectonice ºi cele vulcanice nu existã o limitã tranºantã.
Seismele vulcanice ca ºi vulcanii se produc datoritã tensiunilor efectelor de
decompresiune. Ele sunt superficiale, cele mai profunde cutremure vulcanice
declanºându-se pânã la 60 km adâncime, unde se aflã focarele eruptive.
Seismele vulcanice au caracter local ºi sunt de micã energie. Seismele cu
hipocentrul între 1 ºi 10 km, uneori 20 km sub suprafaþã au aspectul unor
seisme normale (tip A, cu faze P ºi S); seismele adânci pânã la 1 km, plasate
imediat sub crater, sunt cele mai frecvente (tip B, fãrã faze P ºi S separabile);
seismele cu focarul în dreptul dopului de lavã al coºului (de explozie) prezintã
un ºoc la început care se propagã în toate direcþiile.
• Cutremure datorate unor cauze locale (cutremure de prãbuºire).
Prãbuºirile de stânci din regiunile muntoase, de-a lungul falezelor sau din
peºteri genereazã seisme de micã energie. Sunt cele mai puþin frecvente
(circa 3%). În multe cazuri, cutremurele provocate de prãbuºirea tavanului
peºterilor sunt asociate unor falii active. Un exemplu concludent îl constituie
seismul carstic din iulie 1963, care a provocat mari pagube oraºului Skopje,
deºi magnitudinea a fost de numai 6,3.

2.2.4. Mãsurarea seismelor

Mãsurarea seismelor se face utilizându-se douã tipuri de scãri: scara

intensitãþii ºi scara magnitudinii.
• Intensitatea seismelor se apreciazã dupã gravitatea distrugerii clãdi-
rilor, construcþiilor, dupã tipul ºi amploarea deformãrilor suprafeþei terestre
ºi dupã reacþiile populaþiei la ºocul seismic. Periculozitatea
Primele studii asupra urmãrilor unui seism aparþin lui Robert Mallet, seismelor
pentru cutremurul din 1857 care a afectat sudul Italiei. S-a observat cã efectele
ºocului se diminueazã proporþional cu creºterea distanþei faþã de epicentru. În
1873, Rossi ºi Forel întocmesc prima scarã cu valori între I ºi X. Seimologul
italian Mercalli elaboreazã, în 1902, o scarã tot cu 10 grade, modificatã (în
1931) de Wood ºi Newmann într-o scarã de 12 grade. În 1917, Mercalli,
Cancani ºi Sieberg au elaborat o altã scarã, de 12 grade, modificatã ulterior
de Rothe (în 1942) ºi de Richter (1956). Aceasta este cea mai utilizatã scarã
de intensitate, cunoscutã sub denumirea de scara Mercalli Modificat CMMD
(sau MM) ºi prezintã urmãtoarele caracteristici:
Gradul I – Nu este simþit. Pãsãrile ºi animalele sunt neliniºtite;
Gradul II – Simþit numai de puþine persoane care se gãsesc în repaus,
în special la etajele superioare;
Gradul III – Se simte de unele persoane din interiorul clãdirilor;
Gradul IV- Se simte de mai multe persoane din interiorul clãdirilor ºi
de unele aflate în exterior;
Gradul V – Se simte aproape de toatã lumea. Mulþi sunt sculaþi din
somn;
Gradul VI Se simte de toatã lumea, mulþi se sperie ºi fug din locuinþe,
unele mobile grele se deplaseazã;

51
+
Gradul VII – Cei mai mulþi oameni pãrãsesc locuinþele. Este perceput
ºi de persoanele aflate la volan. Stricãciuni considerabile în clãdiri prost
construite;
Gradul VIII – Casele se deplaseazã pe fundaþiile lor. Pereþii uºori sunt
aruncaþi în afarã. Unii pereþi de cãrãmidã se prãbuºesc.
Gradul IX – Panicã generalã. Stricãciuni considerabile ºi în structuri
special construite. Crãpãturi mari în teren.
Gradul X Sunt distruse cele mai multe structuri din cãrãmidã. Mari
alunecãri de teren.
Gradul XI – Puþine clãdiri din cãrãmidã rãmân în picioare. Sunt distruse
poduri. ªinele de cale feratã sunt îndoite puternic.
Gradul XII – Distrugerea este aproape totalã. Obiectele sunt azvârlite în
sus. Au loc modificãri ale reliefului.
În urma studiilor asupra intensitãþii cutremurelor se elaboreazã hãrþile
seismice prin izolinii ce unesc puncte de egalã intensitate seismicã, numite
izoseiste (linii de sensibilitate sau culminaþie seismicã, dupã I. Atanasiu,
1961).
Mãrimea riscului la seisme este datã de intervalul cuprins între 2 izoseiste,
fiind gradat de la epicentru spre distanþe din ce în ce mai mari, risc foarte
mare, risc mare, risc mediu, risc mic, fãrã risc.
• Magnitudinea (M) (magnitudine = mãrime) reflectã energia seismelor,
fiind deci un criteriu de clasificare ºi mãsurare cantitativã, introdus pentru a
se evita erorile scãrilor de intensitate. Noþiunea de magnitudine a fost introdusã
de C. F. Richter în 1935, dezvoltatã împreunã cu B. Gutenberg (în 1947) ºi
sintetizeazã în lucrarea „Seismicitatea Pãmântului” (1954, citat de V.
Lãzãrescu, 1980).
Magnitudinea este o funcþie logaritmicã a energiei eliberate în zona de
focar a unui cutremur ºi este proporþionalã cu pãtratul amplitudinii maxime
înregistrate pe seismogramã:
M = log A + B
Unde A = componentã orizontalã a amplitudinii maxime a deplasãrii
solului în undele superficiale; B = constantã ce redã influenþa caracterelor
structurale ºi litologice ºi distanþa de epicentru. Între energia unui cutremur
ºi magnitudine existã relaþia:
Log E = A + BM
Scara de magnitudine Richter cuprinde valori între 1,3 ºi 8,6. Ultima
valoare corespunde unui seism de intensitatea XII ºi energia 1026 : 1027 ergi.

2.2.5. Impactul fenomenelor seismice asupra populaþiei

Impactul fenomenelor seismice asupra societãþii umane vizeazã, pe lângã

numãrul de victime ºi valoarea pagubelor materiale, ºi aspecte grave, de
ordin psihic ºi social cu consecinþe pe termen lung, dificil de evaluat. În
consecinþã, fenomenele naturale au ºi o componentã psihologicã.

52
 &
Fenomenele cu impact asupra populaþiei au loc atât în timpul seismului,
cât ºi post seism.
• Zgomotul produs de cutremure este asemãnãtor tunetului, zgomotului
produs de o cãruþã în miºcare pe un drum de piatrã. Este mai puternic auzit
în regiuni montane decât în cele de câmpii aluvionare. Durata zgomotului
este dificil de stabilit. Efectul sãu însã asupra populaþiei este foarte mare
când este însoþit ºi de vibraþiile pãmântului.
• Unele fenomene luminoase care apar atât înainte ºi în timpul seismului
cât ºi dupã seism sunt încã insuficient explicate, asupra genezei lor emiþându-se
o serie de ipoteze. Unele din fenomenele luminoase observate în timpul
seismului nu au legãturã cu cutremurele. Incendiile sunt declanºate de ruperea
conductelor de gaze ºi sunt favorizate ºi întreþinute de materialul din care
sunt construite locuinþele, produse chimice, rezervoare de materiale inflamabile
etc. În San Francisco distrugerile incendiilor reprezintã circa 75–80%, astfel
încât cauza realã a catastrofelor (cutremurul) apare mult diminuatã.
• Anumite fenomene particulare ale apei au fost puse în evidenþã de
asemenea înainte ºi dupã cutremur. Cele care premerg cutremurele au impor-
tanþã în predicþia cutremurelor. Menþionãm astfel modificãrile nivelului apei
freatice din puþuri, determinat de dezechilibrul dintre greutatea coloanei de Riscul
fluid ºi presiunea stratului acvifer. Dintre fenomenele acvatice care însoþesc produs
seismul sau continuã dupã diminuarea vibraþiilor terestre, valurile produse de de seisme
undele seismice la diferite distanþe de epicentru pot avea efecte catastrofale
asupra populaþiei. Valurile seismice apar în lacuri situate la mai multe sute
de km de epicentru. Fenomenul a fost explicat în 1955 de Anders Kvale
(citat de N. Mândrescu, 1991).
Tsunami (tsu = port, nami = val, în lb. Japoneza) sunt valuri înalte din
mãri deschise ºi oceane produse de cutremure, erupþii vulcanice sau alunecãri
submarine.
Dimensiunile acestor valuri sunt impresionante: 110 km distanþa între
douã valuri; 1 m înãlþime (nesesizatã de vapoare); 700 km/h vitezã; scade
spre þãrm odatã cu creºterea înãlþimii (la câþiva zeci de m) ºi a energiei.
Regiunile expuse la tsunami sunt puse sub observaþii speciale. În Ocea-
nul Pacific existã Sistemul de Alarmã pentru Valuri Seismice (SSWWS) cu
observatoare seismice în: Berkeley, Tokio, Canada ºi staþii de mãsurare a
valurilor pe coastele Pacificului. Sistemul a fost creat dupã catastrofa produsã
în Aleutine de tsunami la 1 aprilie 1946. În anii 1960 numeroase þãri s-au
alãturat sistemului astfel încât din 1965 Sistemul Internaþional de Avertizare
Tsunami are centrul în Honolulu. Sistemul are 69 staþii seismice, 65 puncte
în care se mãsoarã mareele ºi 101 puncte de rãspândire a datelor în aria
Pacificului.
Valurile provocate de cutremurul din 1 noiembrie 1755 din Lisabona au
devastat coastele Portugaliei, Spaniei, Marocului ºi au condus la circa 60 mii
morþi în Lisabona.
• Miºcãrile (vibraþiile) Pãmântului în timpul cutremurului au cele mai
puternice efecte indirecte asupra populaþiei. Victimele omeneºti ºi pagubele
materiale sunt determinate de avarii ale construcþiilor, cum sunt: prãbuºirea

53
+
clãdirilor (parþialã sau totalã), a coºurilor, a corniºelor, a balcoanelor, a
geamurilor, etc. La acestea se adaugã ºi alte fenomene ca incendii, inundaþii,
boli, distrugerea recoltei etc.
În Chile, în mai 1960, în mai multe zile s-au succedat ºocuri de
magnitudini cuprinse între 7 ºi 8,7. Criza seismicã a început la 21 mai ora
6:02, cu intensitatea VIII în arealul oraºelor Concepcion (pe coastã) ºi Chillian
(la 100 km de Concepcion, în interiorul þãrii). Al doilea ºoc s-a produs dupã
o jumãtate de orã, populaþia fiind însã adunatã în pieþe nu s-au mai produs
victime omeneºti. Paroxismul s-a produs duminicã 22 mai ora 15:00, o mare
parte din locuitorii oraºului Concepcion se aflau afarã din case, favorizat de
o vreme frumoasã. Au fost distruse 58 622 locuinþe din 352 421 câte erau în
arealul afectat (Haroun Tazieff, 1966).
Numãrul victimelor a fost diminuat de faptul cã seismul s-a produs la
o orã din timpul zilei pe timp frumos. De asemenea, înainte de paroxism s-au
produs zguduiri care au scos populaþia afarã din clãdiri. Criza seismicã a
continuat în urmãtoarele 8 zile cu încã trei ºocuri de mare energie, dupã care
au început replicile cu magnitudini de gradul 7. Oraºele cele mai afectate au
fost Valdivia, Puerto Montt ºi Castro din Ins. Chiloe, unde seismul atinsese
intensitatea XI. De la N la S, între 38 ºi 45 grade latitudine sudicã, seismul
a depãºit în cele mai multe oraºe gradul VIII.
În Peru, la 31 mai 1970 s-a produs un cutremur cu magnitudinea 7,5 la
25 km de oraºul Chimbote (în partea de nord). Catastrofa a fost amplificatã
de faptul cã au fost distruse numeroase baraje, apa din lacurile de acumulare
acoperind oraºe ºi sate situate în aval. Au murit circa 70 mii oameni ºi au
rãmas fãrã locuinþã peste 800000 persoane.
În China, la 28 iulie 1976, s-a produs un violent cutremur cu
magnitudinea 7,8 în epicentrul de la Tangshan din N-E Chinei. (circa
1 milion de locuitori). Au fost distruse circa 85% din clãdirile cu 2-8 etaje
ºi circa 90% din clãdirile mici, oraºul fiind practic distrus. S-a apreciat cã
victimele omeneºti ar fi fost cuprinse între 600.000 ºi 800.000. Alte pagube
materiale, ca reþeaua de cãi ferate (peste 500 km) ºi autostrãzi (228 km)
scoase din circulaþie, precum ºi avariile puþurilor de alimentare cu apã, ale
reþelei de telecomunicaþii dau amploarea cutremurului. Primul ºoc major s-a
produs la ora 3:43, urmat de un al doilea ºoc în aceeaºi zi.
În România, la 4 martie 1977 (ora 21:21:56,2 secunde la Bucureºti), a
avut loc un distrugãtor cutremur cu magnitudinea 7,2 cu epicentrul în Vrancea
ºi hipocentrul la 110 km adâncime. Vibraþiile seismice au produs importante
pagube materiale pe circa 35% din suprafaþa þãrii. Ele s-au simþit în vest pânã
în Roma, în est pânã la Moscova, în Bulgaria ºi Iugoslavia au produs victime
ºi pagube materiale. Numãrul total al persoanelor decedate a fost de 1570, iar
cel al accidentaþilor de 11.275, din care 7576 în municipiul Bucureºti.
Distrugerile provocate de cutremur au cuprins teritoriul Subcarpaþilor de
Curburã (localitãþile Vãlenii de Munte, Câmpina, Valea Cãlugãreascã, Boldeºti,
Ceptura, Cerasu, Drajna etc.) ºi interfluviul Argeº – Colentina (cu mun.
Bucureºti, localitãþile Dãrãºti, 30 Decembrie, Adunaþii Copãceni – din lunca
Argeºului, Mogoºoaia ºi Otopeni de pe râul Colentina, Pasãrea). În Bucureºti

54
 &
au fost avariate grav peste 100 blocuri ºi s-au prãbuºit 32 de blocuri. Distrugeri
mari au avut loc ºi în Craiova, mai ales în cartierele din lunca Jiului, fiind
grav avariate 556 clãdiri.
Avarii importante au fost ºi în oraºele Iaºi, Bârlad, în localitãþile Deleºti,
Micleºti, Plopana, Dragomireºti (bazinul hidrografic al Bârladului), Ungureni,
Parincea, Ibeºti, Lieºti (lunca Siretului), Fãlciu (lunca Prutului).
Impactul seismului asupra mediului a fost evident în dinamica versan-
þilor producându-se mari alunecãri ºi prãbuºiri de teren în Subcarpaþii de
Curburã. Au fost reactivate alunecãrile vechi dar au apãrut ºi multe alunecãri
de amploare deosebitã (la Albeºti, Slon, Zãbala ºi Dumitreºti) sau pe areale
mai reduse. Materialele alunecate au barat cursul unor râuri. De exemplu,
lacul format pe râul Zãbala (în amonte de localitatea Nereju) a avut 2 km
lungime ºi 4 m adâncime.
Economia naþionalã a fost afectatã grav, valoarea distrugerilor depãºind
2 miliarde de dolari.
Inventarul numãrului de victime umane ºi materiale este strâns legat de
dezvoltarea societãþii în decursul istoriei, de evoluþia tehnologiei, construcþiei
de locuinþe ºi de apariþia aglomerãrilor urbane. Se considerã cã pânã în
prezent au murit mai mult de 13 milioane oameni datoritã cutremurelor de
pãmânt.
În antichitate ºi în evul mediu timpuriu, informaþii asupra distrugerilor
provocate de cutremure se gãsesc în documente istorice ºi scrieri literare. în
Sicilia, în anul 400 în. Hr., datoritã unui cutremur s-au surpat 7 mari temple.
Cornelius C. Tacitus (60-117 d.HR) aratã cã în anul 15 d. Hr., în Asia Micã
au fost distruse de cutremur 12 oraºe vestite (Sades, Magnezia, Efes etc.).
Erupþia vulcanului Vezuviu din anul 79 d. Hr. a declanºat un cutremur în
sudul Italiei.
În Evul Mediu, documentele istorice nu consemneazã multe seisme.
În sec. XIX ºi XX s-au înregistrat cutremure catastrofale. În perioada
1897–1914 au avut loc multe seisme, 71 seisme au depãºit magnitudinea 8
(scara Richter).
Cele mai devastatoare cutremure dupã 1450 relevã frecvenþa mare a
acestora în cercul seismic circumpacific ºi în cercul de seisme mediteraneene
(tabelul nr. 2.1).

2.2.6. Cutremurele din România

În România, cel mai mare risc seismic îl are regiunea Vrancea. Ea se

înscrie în regiunile seismice legate de orogen, ºi anume lanþului latudinal
alpino-carpato-himalayan. Instabilitatea de la Curbura Carpaþilor este explicatã
prin tectonica plãcilor, ºi anume prin „jocul” unor plãci ºi microplãci
litosferice. Spre Carpaþii ºi Subcarpaþii de Curburã, plãcile sunt în miºcare
convergentã: placa eurasiaticã, microplaca interalpinã, microplaca moesicã ºi
microplaca Mãrii Negre. Dintre acestea, placa eurasiaticã ºi microplaca Mãrii

55
+
Tabelul 2.1
Seisme catastrofale din secolul XV pânã în prezent

Data Locul Morþi Magnitudine

1 2 3 4
1456 Napoli 30.000
1556 ªensi 830.000
1716 Alger 20.000
1755 Lisabona 60.000
1759 Baalbek 20.000
1783-1786 Calabria 60.000
1889 10 X Yakutat (Alaska) 8,6 R
1902 22 VIII 40°N 77°E 8,6 R
1905 4 IV Kangra (India) 19.000 8,6 R
1905 23 VII 49°N 98°E 8,7 R
1906 31 I Columbia 8,9 R
1906 18 IV San Francisco 700 8,3 R
1906 17 VIII Valparaiso 8,6 R
1906 28 XII Messina 82.000 7,5 S
1911 3 IX Tiansan 8,7 R
1915 13 I Avezzano (Italia) 30.000
1917 IV 29°S 177°V 8,6 R
1917 26 VI 15°S 173°V 8,7 R
1920 16 X Gansu 180.000 8,6 R
1923 1 IX Kwanto (Japonia) 140.000 8,2 R
1927 7 III Tango 3.000 7,9 R
1933 3 III Sanriku 3.000 8,9 R
1935 31 V Quetta (Belucistan) 30.000
1938 1 II 5°S 130°E 8,6 R
1939 25 I Concepcion (Chile) 25.000 8,3 R
1940 10 XI Bucureºti 1.000 7,6 R
1943 10 IX Tottori (Japonia) 1.400 7,4 R
1946 10 XI Ancash (Peru) 1.500 7,4 R
1948 28 VI Fukui (Japonia) 5.300 7,3 R
1949 5 Vm Ambato (Ecuador) 6.000 6,7 R
1950 15 VIII Assam 1.526 8,7 R, 8,6 S

56
 &
Continuare – Tabelul 2.1.

1 2 3 4

1952 4 III Tokachi (Japonia) 600 8,6 R, 8,3 S

1953 9-13 VIII Ins. Ionice 500 7
1954 29 III Granada (Spania) 7 S prof. 640 km.
1956 9 VII Santoria (Thira Grecia) 53 7,7 S
1957 4 XII Altai (Mongolia) 20 8,6 R
1957 13 XII Kurdistan 2.000 7,25 S
1957 25 IV Tesalia (Grecia) 7,25 S
1960 29 II Agadâr (Maroc) 10.000
1960 22 V Chile (ºoc principal) 8,9 S, media
5-10.000 8,6 S
1965 28 III Chile 1.500
1970 31 V Peru 70.000 7,5 R
1976 28 VII Tangshan (China) 800.000 7,8 R
1977 4 III România 1.570 7,2 R
1985 19-20 IX Ciudad de Mexico Mari pagube 8,1 R ºi 7,8 R
1988 7 XII Armenia 25.000 7R
1990 20 VI Iran 40.000-50.000 7,7
1990 16 VII Philippines, île de Luçon 1.621 7,8
1991 19 X India (Nord) 2.000 7,0
1992 12 XII Indonezia île de Flores 2.500 7,5
1993 29 IX India (sud) 10.000 6,3
1995 16 I Japonia (Kobé) 5.500 6,9
1995 27 V Ins. Sakalin 2.000 7,5
1997 10 V Iran (Nord) 1.560 7,5
1998 4 II Afganistan-Tadjikistan 2.400 6,1
1998 30 V Afganistan-Tadjikistan 4.000 6,9
1998 17 VII Papua Nouvelle-Guinée 2.183 7,1
1999 25 I Columbia 1.185 6,3
1999 17 VIII Turcia 17.118 7,6
1999 20 IX Taïwan 2.400 7,6
2001 26 I India 20.000 7,7
2002 25 III Afganistan (Hindu Kush) 1.000 6,1
2003 21 V Algeria (Algérois) 2.000-3.000 6,7
2003 26 XII Iran - Bam 26.000

57
+ 8

7
Corelaþie între predicþia ºi producerea cutremurelor
în luna februarie 2005 (zonele seismice din Europa ºi Asia)

5
mag. estimatã (oRichter)

4 2
R = 0,5017

0
0 1 2 3 4 5 6 7 8
mag. cutremurului (oRichter)

Figura 2.13.

Prognoza Produs
Zona seismicã Magnitudinea Zona seisimicã Magnitudinea Data
Oc. Indian 5,9 Sumatra 5,3 1.II
Oc. Pacific 5,8 Ile. Mariane 6,6 3.II
Japonia 5,8 Honshu 5,4 3.II
M. Mediterana 3,6 Estul M. Mediterane 3,7 3.II
Turcia 4,1 Turcia 3,1 5.II
M. Egee 4,1 M. Egee 3,2 5.II
Oc. Pacific 6,9 Ile. Mariane 5,3 7.II
Oc. Pacific 6,9 Estul Honshu 5,2 7.II
Kazakhstan 4,2 Kazakhstanul Central 3,5 9.II
Oc. Pacific 6,6 Ile. Bonin 6,3 9.II
Turcia 3,9 Turcia 3,4 9.II
Oc. Pacific 7,2 Ile. Loyality 6,4 10.II

58
 &
Prognoza Produs
Zona seismicã Magnitudinea Zona seisimicã Magnitudinea Data

Grecia 3,6 Sudul Greciei 3 10.II

Oc. Pacific 7,1 Hokkaido 5 11.II
Grecia 3,6 Grecia 4,1 11.II
Turcia 3,6 Turcia 3,6 11.II
Oc. Pacific 6,9 Indonezia 5,9 12.II
M. Egee 3,5 M. Egee 2,8 12.II
Oc. Pacific 6,2 Vanuatu 5,4 13.II
Kamchatka 6,1 Lacul Baikal 3,6 13.II
China 5 Xingjiang 6,1 14.II
Turcia 3,5 Turcia 3,6 14.II
Turcia 4,3 Turcia 3,4 15.II
Kazakhstan/Uzbekistan 6,9 Hindu Kush 3,9 15.II
Turcia 3,9 Turcia 3,4 16.II
Kazakhstan/Uzbekistan 5,5 Kazakhstan 3,2 16.II
Kazakhstan/Uzbekistan 5,5 Kyrgyzstan 3,4 16.II
Indonezia 7,2 Indonezia 6 16.II
Turcia 3,7 Turcia 3,2 17.II
Turcia 3,7 Creta 4,3 17.II
Oc. Pacific 7,2 Filipine 5,3 19.II
Indonezia 6,9 Nordul Sumatrei 5,4 20.II
Turcia 4,1 Turcia 3,2 20.II
M. Egee 4,1 Creta 4,7 20.II
Turcia 6,1 Creta 4,3 23.II
Turcia 6,1 Turcia 3,7 23.II
Turcia 3,9 Turcia 3,5 24.II
Grecia 3,9 Dodecanez 3,5 24.II
Fiji 6,9 Ile. Nicobar 5,6 24.II
Sumatra 5,5 Sumatra 5,3 24.II
Iran 5 Vestul Iranului 5,1 24.II
Iran 5 Iranul Central 4,8 24.II
Turkmenistan 5 Tajikistan 6,1 24.II
Fiji 7,6 Nordul Sumatrei 6,7 25.II
Kazakhstan/Kyrgyzstan 4,9 Afganistan/Tajikistan 5,3 1.III

(Date dupã http://www.fotonsas.ro/evaluar_seisme_europa_asia.htm )

59
+
Negre acumuleazã energii în tendinþa lor de subducþie spre „rãdãcinile”
Carpaþilor, pe planul de afundare Benioff Periodic, aceste energii se descarcã
provocând vibraþii ale scoarþei terestre. O parte a energiei cinetice eliberate
din focarul Vrancea este transportatã pe planuri de falii. Se poate admite cã
la cutremurul din 4 martie 1977, energia a fost „transportatã pe planuri de
falii în Depresiunea Loviºte-Brezoi, unde a constituit un focar nou, efemer,
care a afectat oraºele Râmnicu Vâlcea ºi Craiova, situate la sud, având legãturi
prin fracturi crustafe cu depresiunea amintit㔠(N. Lupei, 1979, p. 235).
O sintezã a cutremurelor din România a fost fãcutã pentru prima datã
de I. Atanasiu (1961). Acesta prezintã ºi o clasificare dupã numãrul ºocurilor
puternice ºi dupã poziþia focarelor.
„Cutremurele monokinetice” se caracterizeazã printr-o zguduire
puternicã principalã:
– cutremure moldavice, datorate epicentrului Vrancea, cu hipocentrul
între 110 ºi 150 km;
– cutremure transilvanice, cu focare între Mureº ºi Târnava Mare (anii
1880, 1940);
– cutremure prebalcanice, cu focare în Bulgaria dar care afecteazã ºi
teritoriul României;
– cutremure banatice, arealele Vinga, Periam, canalul Bega.
„Cutremurele polikinetice” se caracterizeazã prin mai multe zguduiri:
– cutremure danubiene, pe linia Vârºeþ (Iugoslavia)-Moldova Nouã;
– cutremure fãgãrãºene, pe o direcþie oblicã pe Munþii Fãgãraº (în anii
1832, 1916, 1932);
– cutremure pontice, pe o linie paralelã cu þãrmul Mãrii Negre (în anul
100 î.Ch. a fost distrusã cetatea Bisone-Cavama; 1901, de gradul 10 în scara
Mercalli, distrugeri în sate din regiunea Cavama-Bulgaria).
Cutremurele din Banat sunt legate de faliile soclului cristalin ce-l
delimiteazã în blocuri a cãror reechilibrare se realizeazã prin acumularea
unor energii care se elibereazã brusc dând naºtere la miºcãri ale scoarþei
terestre. În perioada 1991–1992 s-au înregistrat seisme cu focare la sub
10 km: 12 iulie 1991, ora 13:30 - Banloc, Olbºeniþa – 5,5 M; 15 august 1991
– Voiteg – 3,8 M (cu fenomene luminoase); 2 decembrie 1991, ora 10:49 –
Voiteg – 5,7 M; 2 martie 1992, ora 22:33 – Maºloc-Fibiº – 4,5 MD.
Cutremurele de pe teritoriul þãrii noastre au fost consemnate în docu-
mente ºi cronici din secolul IV. Ulterior, literatura de specialitate prezintã pe
cele mai dezastruoase (tabelul 2.2.):
– 1472, mari pagube mãnãstirii Neamþ;
– 1677, prãbuºirea bisericii Bãrãþia din Bucureºti,
– 1683, 9 august, s-a prãbuºit tumul mare al cetãþii Suceava;
– 1740, înregistrat la laºi, însoþit de zgomote subterane, de fisuri ale
solului ºi de þâºniri ale apei;
– 1790, în Banat, destul de puternic, s-au dãrâmat multe case;
– 1802, 26 octombrie, s-a manifestat la Bucureºti prin þâºniri de apã ºi
gaze, prin ondulaþii ale solului; s-au prãbuºit multe case ºi Tumul Colþei;

60
 &
– 1829, un cutremur similar celui din 1802;
– 1838, 11 ianuarie, similar cutremurelor din 1802, 1829, însoþit ºi de
fenomene luminoase;
– 1894, 31 august, epicentrul în zona Galaþi-Focºani, resimþit în toatã
Moldova ºi Muntenia;
– 1912, 12 mai, epicentrul în Vrancea, zgomote subterane, a reactivat
falii din Muntenia ºi Moldova;
– 1913, 1 iunie, epicentrul în Bulgaria, s-a simþit în Dobrogea ºi în
partea de sud a Munteniei;
– 1916, iarna, epicentrul în Munþii Fãgãraº, gradul VIII în scara Mer-
calli; s-au simþit zguduiri timp de mai multe luni (pe versantul sudic în
bazinul Argeºului), în unele zile s-au produs 5–6 zguduiri;
– 1940, 10/11 noiembrie, epicentrul în Vrancea, intensitatea VIII-IX pe
suprafaþa dinspre Olt, Dunãre ºi Iaºi ºi maxime rãzleþe de X în scara Mercalli
la Lopãtari, Neculele, Petreºti, Focºani, Panciu, Târgu Bujor. La Bucureºti Riscul
magnitudinea a fost de gradul 7,6 în scara Richter, iar în regiunea Vrancea la seisme
de gradul 8. Hipocentrul a fost la cel puþin 150 km adâncime. Harta seismicã în România
a României aratã o dispunere aproape egalã la nord ºi sud de epicentru,
izoseistele fiind mai dese spre Carpaþi ºi mai distanþate în Câmpia Românã
ºi Moldova (roci mai puþin dure) (figura 2.14);

Figura 2.14. Harta seismicã a României (dupã Ciocârdel ºi colab., 1965)

– 1977, 4 martie, epicentrul în Vrancea, hipocentrul la 110 km adâncime,

magnitudine 7,2 în scara Richter la Bucureºti. Harta seismicã aratã o expunere
mai mare a pãrþii de sud ºi de sud-vest a României, faþã de cutremurul din
1940.
În concluzie, harta riscului seismic pune în evidenþã faptul cã întregul
teritoriu al þãrii este expus la cutremure cu magnitudine mai mare de gradul
6 în scara Richter (figura 2.15).

61
+
Figura 2.15. Harta seismicã a României dupã cutremurul din 4 martie 1977

Tabelul 2.2
Seisme ≥ 7° Richter, manifestate în Vrancea în perioada 1000–2000 (dupã Cãescu, 2001)
DATA ORA MAGNITUDINEA
15 august 1038 3,00 7,0
01 aprilie 1170 - 7,0
13 februarie 1196 7,00 7,3
10 mai 1230 7,00 7,1
1327 - 7,0
10 octombrie 1446 4,00 7,3
29 august 1471 10,00 7,3
24 noiembrie 1516 12,00 7,3
30 aprilie 1590 - 7,0
10 august 1590 20,00 7,0
08 noiembrie 1620 13,00 – 14,00 7,3
09 august 1679 1,00 7,3
11 iunie 1738 10,00 – 11,00 7,5
05 aprilie 1740 18,00 – 19,00 7,0
26 octombrie 1802 10,55 7,7
26 noiembrie 1829 1,40 7,0
23 ianuarie 1838 18,45 7,3
10 noiembrie 1940 1,39 7,4
04 martie 1977 21,21 7,2
31 august 1986 21,30 7,0

2.2.7. Aspecte ale predicþiei cutremurelor

Predicþia cutremurelor presupune precizarea timpului, locului ºi magni-

tudinii viitorului cutremur. Pentru construcþii, sunt importante ºi prevederea

62
 &
caracteristicilor miºcãrii terenului, precum ºi durata ºocului seismic în anumite
regiuni. Cercetãrile privind predicþia cutremurelor dateazã de la începutul
acestui secol (A. Imamura, B.B. Galiþin, H.F. Reid), unele rezultate
obþinându-se abia în ultimele douã-trei decenii.
Cercetãrile asupra prevederii cutremurelor au caracter interdisciplinar ºi
sunt de naturã geologicã, geofizicã, geochimicã, biologicã, geomorfologicã.
Unele cercetãri vizeazã fenomene care anunþã un seism într-un viitor apropiat,
altele, fenomene care indicã iminenþa seismului la intervale scurte de timp (o
zi, o orã, câteva minute).
În prima categorie se înscriu fenomenele legate de cauzele seismelor,
cum sunt: modificãri ale proprietãþilor fizico-mecanice ale rocilor anterioare
rupturilor majore din litosferã; starea de stress din hipocentru care induce
perturbãri ale presiunii ºi echilibrului fizic al unor zãcãminte de petrol sau
gaze, ºi care modificã compoziþia chimicã ºi concentraþia gazelor dizolvate
în apa subteranã; scãderea anualã, într-un timp îndelungat, a energiei seismice
dintr-o arie epicentralã sau creºterea frecvenþei seismelor dupã un timp
îndelungat fãrã seisme importante (teoria „lacunei seismice”).
În a doua categorie se înscriu fenomenele ce vizeazã iminenþa unui
seism, ca fenomene mareice însoþite de modificãri rapide ale magnetismului
terestru ºi ale câmpului electric din roci ºi din atmosferã, modificãri ale
vitezelor undelor prime ºi secunde ale microsistemelor, starea generalã de
agitaþie a animalelor.
Din perspectiva riscului seismic intereseazã nu atât metodele, mijloa-
cele sau procedeele de previziune utilizate de oamenii de ºtiinþã, cât alarma
sau informarea populaþiei asupra iminentului seism. Dificultatea rezidã ºi în
caracterul „probabil” al predicþiei, alarma falsã putând provoca perturbãri
economice ºi sociale.

2.2.8. Mãsuri de autoprotecþie a populaþiei

Un rol important în reducerea riscului seismic îl are proiectarea con-

strucþiilor ºi instruirea populaþiei cu privire la comportarea în situaþii critice
atât în familie ºi în colectiv, cât ºi în casã ºi pe stradã. Cunoaºterea unor
mãsuri simple de autoprotecþie diminueazã numãrul de victime.
Prezentãm în continuare aceste mãsuri (dupã N. Mândrescu, 1991,
p. 102–105) din dorinþa de a le face cunoscute nu numai studenþilor, ci ºi
altor cititori, þinându-se cont de riscul mare la seisme pe care îl are întreaga
suprafaþã a României.
Înainte de cutremur. Se va avea grijã ca discuþiile purtate cu membrii
familiei sau în cercul prietenilor cu privire la cutremure ºi la efectul acestora
sã fie calme; nu se vor relata întâmplãri tragice petrecute în timpul unor
cutremure anterioare.
Este recomandabil a se stabili un loc anume, cunoscut de toþi membrii
familiei, în care se vor afla: o trusã de prim ajutor, un aparat de radio cu
baterii, o lanternã, o rezervã de mâncare, de preferinþã conservatã sau
semipreparatã, aflatã într-o stare cât mai apropiatã de cea în care poate fi
consumatã, o rezervã de apã potabilã. Dacã spaþiul permite pot fi depozitate
pãturi ºi îmbrãcãminte cãlduroasã.

63
+
Fiecare membru al familiei trebuie sã cunoascã tehnica acordãrii primului
ajutor. Aceasta va face posibilã atât salvarea unor accidentaþi uºor, cât ºi
economisirea timpului personalului medical solicitat de cazuri mult mai grave.
Toþi membrii familiei trebuie sã cunoascã locul ºi modul de manevrare
a robinetelor de alimentare cu apã, gaze, precum ºi locul tabloului electric
pentru a putea fi acþionate, respectiv întrerupte la nevoie. Obiectele grele nu
vor fi pãstrate pe etajere înalte, iar piesele de mobilier sau alte obiecte masive
care se pot rãsturna în timpul cutremurului vor fi ancorate. Este bine a se
stabili un punct de adunare a membrilor familiei pentru a se ºti imediat dacã
cineva a rãmas izolat ºi eventual are nevoie de ajutor.
În timpul cutremurului cel mai important lucru îl reprezintã pãstrarea
calmului. Panica vã poate expune unor riscuri atât pe dumneavoastrã cât ºi
pe cei din jurul dumneavoastrã. Încercaþi sã liniºtiþi pe cei din jur ºi gândiþi-vã
tot timpul la consecinþele fiecãrei acþiuni pe care o veþi întreprinde. Dacã vã
aflaþi în interiorul locuinþei este mai bine sã rãmâneþi acolo. Aºezaþi-vã în
dreptul uºilor dintre camere, lângã pereþi sau într-unul din colþurile camerei
în care vã aflaþi. Staþi departe de ferestre, oglinzi ºi coºuri de fum. încurajaþi
pe alþii sã vã urmeze exemplul. Urmãriþi atent obiectele care ar putea cãdea
de pe etajere sau bibliotecã. În cazul clãdirilor cu mai multe etaje evitaþi
utilizarea lifturilor ºi nu alergaþi pentru a ieºi din clãdire, deoarece scãrile se
pot rupe, prãbuºindu-se cu oameni cu tot. Dacã aþi rãmas blocat în locuinþã,
deschideþi aparatul de radio ºi lãsaþi-1 sã funcþioneze, iar dacã vã aflaþi în
afara clãdirilor pãstraþi o distanþã rezonabilã pânã la stâlpii de susþinere a
conductorilor electrici sau de telegraf, balcoane, corniºe sau alte ornamente
exterioare ale clãdirilor, care în timpul cutremurului pot deveni adevãrate
„proiectile”. Nu alergaþi pe strãzi. Dacã este posibil, deplasaþi-vã spre parcuri
sau alte terenuri neconstruite. Nu atingeþi stâlpii sau conductorii electrici
cãzuþi la pãmânt. În interiorul camerelor nu utilizaþi chibrituri, lumânãri sau
alte surse de luminã cu flacãrã deschisã înainte de a vã convinge cã nu sunt
scurgeri de gaze. Dacã vã aflaþi la teatru, cinematograf sau magazine mari,
cu ieºiri limitate, este deosebit de important sã vã pãstraþi calmul. Nu vã
precipitaþi spre ieºire, deoarece sute de persoane vor avea aceeaºi intenþie.
Dacã trebuie sã pãrãsiþi clãdirea alegeþi ieºirea cu cea mai mare grijã posibilã.
Panica în asemenea împrejurãri poate provoca mai multe victime decât ºocul
seismic. Acelaºi calm trebuie pãstrat ºi de persoanele care ar putea rãmâne
blocate sub dãrâmãturi. Este recomandabil în astfel de situaþii a se semnala
prezenþa prin lovituri în þevi sau în grinzi care pot fi auzite de la distanþe
foarte mari.
Dacã vã aflaþi într-un autoturism în miºcare, opriþi ºi rãmâneþi în interiorul
acestuia pânã la încetarea miºcãrii terenului. Dacã sunteþi în autobuz, rãmâneþi
pe loc pânã ce ºoferul opreºte autobuzul.
Dupã cutremur, când vibraþiile au încetat, verificaþi dacã în apropierea
dumneavoastrã se aflã cineva care are nevoie de ajutor. Acordaþi primul
ajutor; persoanele rãnite grav vor fi aºezate confortabil acolo unde se gãsesc
pânã la sosirea echipelor de salvare. Se vor controla instalaþiile de apã, gaz
ºi electricitate. Coºurile de fum se vor controla pe întreaga lungime, pentru

64
 &
a se constata dacã sunt fisurate sau crãpate; uneori degradãri aparent
neînsemnate au favorizat declanºarea unor incendii devastatoare. Nu se vor
aprinde chibrituri ºi nu vor fi acþionate comutatoare electrice înainte de a
verifica prezenþa gazelor. Nu se va utiliza toaleta pânã nu aveþi convingerea
cã toate conductele de alimentare cu apã precum ºi canalizarea sunt intacte.
Se va utiliza rezerva de apã, cuburi de gheaþã din frigider, conserve, fructe
ºi legume. Se va consuma în primul rând mâncare proaspãtã ºi uºor perisabilã
ºi apoi conservele. Nu se va gãti în spaþii închise decât dupã examinarea
conductelor de gaz ºi a coºurilor de fum. Folosiþi grãtare sau faceþi foc în
zone deschise. Nu se va folosi apa din reþeaua de alimentare decât dupã ce
autoritãþile au avizat acest lucru, deoarece prin spargerea unor conducte apa
s-ar putea contamina. Nu se va folosi telefonul decât în situaþia în care
solicitaþi ajutor. Se vor scoate de pe carosabil autoturismele proprii, pentru
a uºura accesul maºinilor de intervenþie ale pompierilor sau alte mijloace de
transport angajate în îndepãrtarea molozului.
Adesea cutremurele puternice sunt urmate de postºocuri care pot fi la
fel de severe sau chiar mai puternice decât miºcarea iniþialã. De aceea, dupã
ce aþi întrerupt gazul, apa ºi curentul electric va veþi deplasa în ordine spre
zonele deschise (parcuri, grãdini, stadioane) cele mai apropiate. Fiþi receptivi
la solicitãrile de ajutor care pot veni fie din partea organelor de ordine, a
pompierilor, a membrilor gãrzilor de apãrare civilã sau organizaþiilor sanitare,
dar nu pãtrundeþi în ariile devastate pânã când nu vi s-a cerut acest lucru. Nu
rãspândiþi zvonuri. Acestea au efecte deosebit de grave în situaþii de dezastru.
Analize recente au arãtat cã cei mai vulnerabili în caz de cutremur sunt copii
între 4 ºi 14 ani care nu sunt nici suficient de puternici din punct de vedere
fizic ºi nici destul de maturi pentru a înþelege riscurile secundare cum sunt
incendiile, exploziile, prãbuºirea unor elemente ale construcþiilor, la care se
pot expune. De asemenea handicapaþii ºi bãtrânii sunt la fel de expuºi. Acestor
categorii de persoane li se va acorda o atenþie deosebitã”.

2.3. Impactul asupra populaþiei – exemple

Ciudad de Mexico. La 19 septembrie 1985, a avut loc un puternic
cutremur marin, cu magnitudinea de 8,1 pe scala Richter, în estul Oceanului
Pacific, în faþa litoralului vestic al Mexicului. Placa Pacifica se subduce sub
placa Caraibelor, în adâncime, iar din timp în timp se produc cutremure. Riscul
Capitala Ciudad de Mexico, situatã la 400 km de centrul seismic la seism
submarin, a fost grav afectatã de acest cutremur (s-au prãbuºit clãdiri, au
izbucnit incendii, au murit 20.000 de persoane). în ziua urmãtoare a avut loc
din nou un soc violent cu o magnitudine de 7,5 pe scala Richter. Factorii
determinanþi pentru acest dezastru au fost tipul de subsol, densitatea
construcþiilor ºi amplitudinea locala a undelor seismice (oraºul este construit
pe sedimentele lacului Texcoco, în prezent secat, astfel încât la un cutremur
oraºul îºi pierde soliditatea brusc).
Iran ºi Turcia. În 24 noiembrie 1976 s-a produs o noua catastrofa
seismicã, în zona Asiei de Sud-Vest, în Turcia ºi Iran. Epicentrul s-a aflat în
zona orãºelului Muradiye din estul Turciei ºi a provocat moartea a aproximativ
5.000 de oameni. Evenimentul a fost cu atât mai dramatic cu cat era o iarna

65
+
Tabelul 2.3.
Seisme cu magnitudinea > 5° Richter produse in zonele seismice active din Europa
ºi Asia

Data Ora Magnitudinea Zona

26/12/2004 00:58 8.9 Sumatera (placa tectonica Indo-Australianã)
04:21 7.3 Insulele Nicobar (placã tectonicã Indo-
Australiana)
18:43 5.5 India – Bangladesh
29/12/2004 13:20 5.7 Insulele Ryukyu
13:58 5.1 Estul Insulei Honshu
30/12/2004 13:29 5.2 Estul Insulei Honshu
09:40 5.3 Japonia
31/12/2005 01:12 5.3 Insulele Kurile
20:13 5.3 Estul Insulei Honshu
02/01/2005 00:24 5.3 Zona Baikal, Rusia
03/01/2005 18:51 5.5 Insulele Kurile
19:59 5.4 Insulele Kurile
07/01/2005 23:19 5.5 Insulele Fiji
08/01/2005 18:45 5.8 Insulele Sandwich
09/01/2005 22:12 6.1 Indonezia
10/01/2005 23:48 5.1 Dodecanese
11/01/2005 04:35 5.0 Dodecanese
12/01/2005 23:11 5.9 Andreanof
13/01/2005 17:36 5.5 Alaska
18/01/2005 14:09 6.3 Hokkaido
15:30 5.3 Hindu Kush
19/01/2005 06:11 6.8 Zona de coasta a Insulei Honshu
06:28 5.3 Kirghizistan
21:37 5.2 Kamceatka
20/01/2005 02:59 5.8 Insulele Kurile
14:16 5.4 Japonia
16:47 5.8 Indonezia
23/01/2005 22:36 5.8 Estul Marii Mediterane
25/012005 08:07 5.0 Granita Iran-Irak
11:39 5.1 Granita Iran-Irak
16:44 5.4 Turcia
27/01/2005 03:56 5.2 Insula Bonin (distanþa epicentralã 9600 km faþã
de Bucureºti)

66
 &
Continuare – Tabelul 2.3.
19:09 5.0 Insula Macquarie
27/01/2001 20:09 5.8 Indonezia
28/01/2005 06:06 5.7 Insulele Nicobar
15:46 6.2 Ecuador
29/01/2005 03:38 5.6 Insulele Nicobar
30/01/2005 03:44 5.7 Nicobar
01/02/2005 02:49 5.7 Sumatera
02/02/2005 06:28 5.7 Noua Guinee
09:00 5.3 Sumatera
04/02/2005 18:34 5.4 Honshu, Japonia
05/02/2005 03:34 6.6 Insulele Mariane
07/02/2005 18:41 5.3 Insulele Mariane
20:02 5.6 Noua Irlanda
08/02/2005 02:29 5.2 Estul Insulei Honshu
14:48 6.8 Insulele Vanuatu
09/02/2005 18:46 6.3 Insula Bonin (limita plãcii tectonice Filipineze)
10/02/2005 16:53 6.4 Insulel Loyalty
12/20/2005 02:30 5.0 Hokkaido, Japonia
17:40 5.6 Insulele Volcano (distanþa epicentralã faþã de
Bucureºti = 9.900 km)
13/02/2005 01:22 5.9 Indonezia
14/02/2005 18:55 5.4 Insulele Vanuatu
23:38 6.1 Kirghizistan – Xinjiang (China)
16/02/2005 20:27 6.5 Tristan
17/02/2005 05:31 6.0 Indonezia
19/02/2005 00:04 6.5 Indonezia
20/02/2005 11:43 5.3 Insulele Andaman
05:08 5.3 Arhipelagul Filipine
21/02/2005 06:10 5.4 Nordul Insulei Sumatera
22/02/2005 02:25 6.3 Iran
03:20 6.1 Arhipelagul Filipine
23:14 5.9 Australia
24/02/2005 07:35 5.6 Sumatera
25/02/2005 13:31 5.6 Insulele Nicobar
20:40 5.3 Sumatera
23:04 6.1 Tadjikistan

67
+
Continuare – Tabelul 2.3.

26/02/2005 12:56 6.7 Nordul Insulei Sumatera

14:25 5.2 Insulele Nicobar
27/02/2005 01:38 5.1 Iranul de Vest
27/02/2005 04:53 5.3 Insulele Fiji
28/02/2005 01:24 5.9 Sudul Pacificului de Est
01/03/2005 07:24 5.3 Chile – zona Centrala
02/03/2005 02:21 5.3 Afghanistan - Tadjikistan
10:42 7.1 Marea Banda
03/03/2005 17:10 5.0 Nordul Insulei Sumatera
16:53 5.0 Sudul Iranului
04/03/2005 11;39 5.2 Sudul Arhipelagului Aleutine
19:05 6.1 Talaud, Indonezia
06/03/2005 05:21 6.3 Zemlya
04:40 5.5 Insulele Solomon
25/03/2005 - 6.0 Sudul Iranului
08/10/2005 - 7.6 Pakistan (87.000 de morþi, 100.000 de raniti ºi
3,5 milioane de persoane fara locuinþe)
- 5.7 Turcia
- 5.9 Turcia
15/10/2005 - 7 Taipei – Taiwan
16/10/2005 - 5.1 Tokio ºi împrejurimile capitalei, Japonia
17/10/2005 - 5.7 ºi 5.9 Marea Egee în largul coastelor vestice ale Turciei
12/01/2006 - 5.1 Pakistan – Muntii Hindu Kush
31/03/2006 04:47 6 Vestul Iranului – lanþul muntos Zagros (66 morþi,
1200 rãniþi)
- 4.7 Vestul Iranului
- 5.1 Vestul Iranului
18/09/2006 - 6.2 Indonezia
08/10/2006 - 5.9 Insula Sumatra

Dupã datele preluate de pe:

http:// www. fotonsas.ro /evaluare_seisme_europa_asia.htm

68
 &
Tabelul 2.4.
Seisme cu magnitudinea > 5° Richter produse în zona Vrancea (1977-2002)

Data Ora Adâncimea H (km) Magnitudinea

04/03/1977 19:22 83.6 7.5

02/10/1978 20:28 154 5.1

31/05/1979 07:20 114 5.2

11/11/1979 15:36 142 5.2

01/08/1985 14:35 102 5.2

21/02/1986 05:39 25 5.4

30/08/1986 21:28 140 7.1

07/12/1986 14:17 15 5.6

30/05/1990 10:40 75 7

31/05/1990 00:17 88 6.3

12/07/1991 10:42 15 5.6

18/07/1991 11:56 18 5.6

19/07/1990 01:27 15 5.1

02/12/1991 08:49 15 5.5

13/03/1998 13:14 151 5.2

28/04/1999 08:47 143 5.4

30/04/1999 03:30 10G 5.0

06/04/2000 00:12 150 5.4

24/05/2001 17:35 150 5.3

22/01/2002 04:57 - 5.1

25/01/2002 10:07 128 4.8

16/03/2002 22:39 146 4.9

30/11/2002 08:15 160 5

Dupã datele preluate de pe:

http:// www.fotonsas.ro/Cutremure % 20 înregistrate % 20 în % 20 Romania.htm

69
+
Tabelul 2.5.
Statistica evenimentelor seismice inregistrate în România în perioada 2000-2002
An Luna Nr. evenimente inregistrate Cutremure alarmante

2000 Apr. 06 apr. 03:14

2000 Oct. 14 oct. 17:40
2001 Jan. 1
2001 Feb. 10
2001 Mart. 26 04 Mart. 17:39
2001 Apr. 24
2001 May 27 20 Mai 07:02
2001 Jun. 13 24 Mai 20:36
2001 Jul. 20
2001 Aug. 7
2001 Sept. 17
2001 Oct. 30 17 Oct. 16:01
2001 Nov. 22
2001 Dec. 14
Total ev. înregistrate
în anul 2001 211
2002 Jan. 15 22 Ian. 06:57
25 Ian 12:07
2002 Feb. 28 03 Feb. 09:12
2002 Mart. 42 03 Mart. 14:14
2002 Apr. 57 17 Mart. 00:39
2002 May 60 03 Mai 21:32
2002 Jun. 70 29 Iun. 14:17
2002 Jul. 35
2002 Aug. 43 03 Aug. 15:40
2002 Sept. 57
2002 Oct. 91
2002 Nov. 68 03 Nov. 22:30
30 Nov. 10:16
2002 Dec. 46 30 Dec. 17:41
Total ev. înregistrate
în anul 2002 612
Date preluate de pe: http:// www.fotonsas.ro Statistica %20 Evenimente % 20 Seismice.htm

70
 5
M aMagnitudinea
gn i tu di n e a eestimatã
c ucutremurelor
tremu re lor vvrâncene
stima ta ºisiprodusã
râ n c en eînînprima
februarie
primaparte
2005
fe bru arie 20 05
a a
pro du sa
p artea a
lunii
lu n ii
&
4
mag. (°R ichter)

0
1 II 3 II 11 II 12 II 13 II 14 II 16 II
200 5

M agnitudinea estimata Magnitudinea produsa

Figura 2.16.

geroasã, cu temperaturi de pânã la –18° ºi furtuni de zãpadã. Acþiunile de

salvare ºi aprovizionare a regiunii au fost îngreunate de ºoselele devenite
impracticabile în urma declanºãrii ºi activãrii alunecãrilor de teren.
China. Lacul de acumulare Xinfeng se afla situat la circa 170 km nord-
est de oraºul Guangzhou, din sudul Chinei, ºi este împrejmuit de un baraj
înalt de 105 m cu o lungime de 440 m. Dupã umplerea lacului de acumulare,
în 1959 a început o serie de cutremure, al cãror numãr a înregistrat 250.000
în 1972. Ca urmare a acumulãrii apei într-o falie, a pãtruns apa, iar rezistenþa
la fiecare s-a redus ºi tensiunile elastice acumulate în rocã s-au putut elibera.

Întrebãri ºi exerciþii de autoevaluare

o 1. Care sunt regiunile de pe glob cu risc mare la vulcani ºi cutremure?

o 2. Explicaþi cauzele acestei repartiþii.

o 3. Care sunt fenomenele vulcanice cele mai periculoase pentru

societate ºi de ce?

o 4. Pe baza hãrþilor seismice întocmiþi harta expunerii la risc seismic

a teritoriului României ºi arãtaþi cauzele.

o 5. Care sunt fenomenele seismice cele mai periculoase?

o 6. Cum se pot diminua efectele negative asupra populaþiei, economiei

ºi mediului ale vulcanilor ºi cutremurelor?

o 7. Care sunt cele mai dezastruoase fenomene vulcanice ºi seismice

din ultimii cinci ani? – informaþii de pe INTERNET.

71
+
Test de autoevaluare

1. Descrieþi harta seismicã a României (fig. 2.15). Arãtaþi riscul la seisme

în diferite unitãþi mari de relief ºi explicaþi cauza.
2. Explicaþi fig. 2.13, ce concluzii se pot trage?

72
 &
Tema III

Hazarde ºi riscuri geomorfologice

Obiective

Tema îºi propune:

ð Sã defineascã conþinutul hazardelor ºi riscurilor geomorfologice;

ð Sã descrie dinamica hazardelor geomorfologice;

ð Sã arate impactul hazardelor geomorfologice asupra populaþiei;

ð Sã exemplifice riscul produs în diferite areale în timp istoric.

73
+

74
 3. HAZARDE ªI RISCURI GEOMORFOLOGICE
&
Prezentarea fenomenelor de risc geomorfic (geomorfologice) cu cele de
degradare a solurilor (puþin forþat le putem spune riscuri pedologice) este
justificatã de relaþia de interdependenþã care existã între aceste fenomene. De
altfel, majoritatea fenomenelor geomorfice vizeazã ºi calitatea solului. În
sens restrâns, fenomene strict geomorfice de risc sunt doar acelea care se
referã la modificãrile formei de relief. De exemplu, eroziunea hidricã pe
versanþi care degradeazã solul este în egalã mãsurã un hazard geomorfic ºi
pedologic, iar sãrãturarea solului depinde ºi de caracteristicile reliefului.

Probleme generale – definiþii ºi clasificare, categorii ºi tipuri

de degradãri

Degradãrile de teren sunt modificãri negative ale proprietãþilor fizice ºi

chimice ale solurilor ºi maselor litologice (rocile din substrat, depozite de
cuverturã), ale caracterelor dimensionale ºi de formã ale reliefului datoritã
Procesele
unor procese geomorfologice ºi pedologice, având drept consecinþã diminuarea
geomorfologice
sau suprimarea temporarã sau definitivã a posibilitãþilor de utilizare optimã ºi degradarea
a fondului funciar (Florea, 2003). terenurilor
Degradãrile de teren sunt generate de douã categorii de procese
fizico-geografice actuale:
– procese geomorfologice (procese de alterare, procese gravitaþionale,
procese hidrice etc.);
– procese pedologice (gleizare, pseudogleizare, podzolire excesivã).
Degradarea solurilor este un proces vechi, apãrut odatã cu agricultura.
Extinderea ºi impactul degradãrii solurilor asupra mediului ambiant ºi asupra
societãþii umane sunt în prezent alarmante. Efectele degradãrii solurilor se
resimt în diminuarea capacitãþii de producþie a ecosistemelor, în perturbarea
circuitelor biogeochimice ale carbonului, azotului, sulfului ºi altor elemente
chimice. Se ºtie cã civilizaþii înfloritoare s-au dezvoltat pe teritorii cu soluri
fertile în India, Mesopotamia, Egipt., America Centralã. Din momentul în
care solurile s-au degradat ºi le-a scãzut fertilitatea, populaþiile s-au strãmutat
sau civilizaþiile au pierit. Pânã în prezent circa 2 miliarde de ha de teren,
cândva fertile, au devenit neproductive prin degradarea solurilor. Rata curentã
de degradare a terenurilor este de 5–7 milioane ha/an (Florea, 2003).
Consecinþa acestui ritm alarmant va conduce la dezechilibre ºi degradãri ale

75
+
mediului ambiant, la deteriorarea bazei de existenþã a omenirii ºi a resurselor
ei de hranã, la subminarea dezvoltãrii economice în ansamblul ei.
Considerate în planul general al modelãrii reliefului procesele de
modelare a reliefului ºi solului sunt absolut normale. Raportate la activitatea
societãþii de folosire a terenurilor ele exercitã acþiuni destructive devenind
astfel procese de degradare a terenurilor.
Aceste procese degradeazã terenurile fie în condiþii naturale de evoluþie
(procese cu manifestare energicã continuã sau sezonier㠖 procesele crionivale;
procese care capãtã intensitate excesivã doar accidental – procese torenþiale),
dar cel mai adesea datoritã intervenþiei omului.
Existã douã mari tipuri de degradãri:
– degradãri naturale
– degradãri antropice
De cele mai multe ori procesele naturale de degradare a terenurilor sunt
generate de activitãþile necorespunzãtoare ale omului (defriºãri, agrotehnicã
inadecvatã a terenurilor în pantã, exploatarea improprie a terenurilor).

3.1. Fenomene de risc geomorfic*

3.1.1. Definiþie ºi clasificare

Riscul geomorfic reprezintã ansamblul de ameninþãri datorate proce-

selor care conduc la modificarea caracteristicilor suprafeþei terestre (a formelor
de relief) ºi care au impact negativ asupra populaþiei, procese exprimate
calitativ ºi cantitativ. Existã deci un risc geomorfic în naturã, ºi un risc
pentru societate. Ambele pot afecta populaþia în diferite grade atât direct cât
ºi indirect prin dereglãrile induse mediului de subzistenþã.
Procesele geomorfologice cu impact negativ asupra populaþiei ºi me-
diului pot fi clasificate dupã mai multe criterii. Existã totuºi douã mari tipuri
de procese, ºi anume procese de versant ºi procese de albie, la care se adaugã
ºi alte tipuri „speciale” (eoliene, litorale, glaciare). Acestea din urmã întrã în
parte în vederea proceselor provocate de fenomenele atmosferice sau chiar
hidrologice. De aceea fenomene strict geomorfice de risc sunt cele care induc
modificãri în formele de relief ºi au impact asupra populaþiei. Din aceastã
perspectivã, procesele de versant se pot grupa în procese gravitaþionale (de
deplasare a maselor pe versant sub impusul gravitaþiei) ºi procese hidrice de
versant (procese în care pe lângã gravitaþie intervine ºi apa). Ambele tipuri
de procese influenþeazã ºi calitatea solului. La acestea se adaugã meteorizaþia.
În literatura de specialitate geomorfologicã ºi geologicã, în funcþie de
criteriul utilizat, sunt definite mai multe tipuri de deplasare a maselor ºi,
implicit, mai multe tipuri de procese, cunoscute ºi sub denumirea de procese
gravitaþionale, întrucât sunt supuse forþei de gravitaþie (figura 3.1).

* Dupã Grecu, Palmentala (2003), Geomorfologie dinamicã, cu modificãri.

76
 Surpare
Alunecare de blocuri
&
Alunecare la roci

Desprinderea
stratelor
Alunecarea deluviului

Alunecare rotaþionalã Curgerea deluviului

Fig. 3.1. Tipuri de deplasãri gravitaþionale (dupã Selby).

Îmbinând mai multe criterii, dar mai ales þinându-se cont de criteriul
genetic, de complexitatea mecanismelor deplasãrii, procesele de deplasare a
materialelor pe versanþi (inclusiv interfluvii) pot fi grupate în:
– procese de deplasare prin cãdere;
– procese de deplasare datoritã sufoziunii; Procesele
– procese de deplasare prin tasare; de deplasare
– procese de deplasare prin alunecare (alunecãrile de teren); ºi riscul
– curgerile noroiose.
La acestea se adaugã alte tipuri cu caracter particular, cum sunt procesele
derazionale, încovoierea capetelor de strate, nisipurile curgãtoare etc. (figura
3.2).
În sens restrâns, eroziunea este doar procesul mecanic de desprindere
a particulelor. În cazul solului însã, eroziunea este fenomenul de naturã
mecanicã de desprindere a particulelor de material de la suprafaþa terenului,
dar ºi de transportare ºi de depunere a acestora, procese care se produc
aproape simultan. Ca ºi în cazul altor procese geomorfologice, intensitatea ºi
ritmul eroziunii depind de caracteristicile agenþilor ºi factorilor ce conduc la
declanºarea eroziunii terenurilor, de caracteristicile mediului morfogenetic
(rocã, vegetaþie etc.), precum ºi de mecanismele interacþiunii lor.
Eroziunea terenurilor pe versanþi, care nu se reduce doar la eroziunea
profilului de sol, este produsã de: agenþi naturali, când are loc independent

77
+ Curgere

Um
Râuri

ed
Curgeri noroioase

Solifluxiune
Alunecãri
Usca

e
t

sar

Panta
pla
Rostogoliri Creep
De Rapide Încet

Fig. 3.2. Clasificarea proceselor de deplasare

a maselor pe versanþi (dupã Chorley, 1985)

de voinþa societãþii ºi nu poate fi controlatã decât prin mãsuri speciale de

prevenire(eroziune naturalã, normalã); agenþi antropici (eroziune antropicã),
în special prin acþiuni directe ale omului ce ar putea fi controlate, dirijate ºi
care conduc de cele mai multe ori la accelerarea procesului (eroziunea
acceleratã).
Agenþii principali ce acþioneazã prin eroziune pe versant sunt:
– apa în urmãtoarele forme în miºcare: picãtura de ploaie, pelicularã,
concentratã,
– gheaþa în deplasare;
– apa marinã prin curenþi, valuri;
– aerul prin vânt;
– omul prin arat, sãpat etc.
Eroziunea, corespunzãtor fiecãrui agent, este clasificatã în:
– eroziune hidric㠖 pe versanþi ºi în albii;
– eroziune glaciarã;
– eroziune marinã;
– eroziune eolianã;
– eroziune antropicã.

3.1.2. Procese complexe de deplasare prin cãdere

Procesele de deplasare prin cãdere sunt cunoscute ºi sub denumirea de

procese gravitaþionale sau „pornituri prin cauze mecanice”. Dupã cantitatea
materialului ºi modul de deplasare, se deosebesc: deplasãri individuale ºi
deplasãri în masã (de mase materiale). În funcþie de caracterul miºcãrii ele
pot fi bruºte ºi lente.

3.1.2.1. Rostogolirile ºi cãderile libere

Rostogolirile sunt procesele de miºcare a particulelor datoritã pierderii

echilibrului static ca urmare a acþiunii concomitente a trei factori – greutatea

78
 &
masei materiale, panta ºi forþa de gravitaþie. Viteza de deplasare a materialelor
este direct proporþionalã cu unghiul pantei. Desprinderea ºi miºcarea se
realizeazã individual, pentru particule de diferite dimensiuni, în funcþie de
factorii menþionaþi mai sus. Tipul deplasãrii este de rostogolire (figura 3.3).

A B

Prãbuºiri (A) ºi rostogoliri (B)

Câmp de pietre

Panta grohotiºului
depinde de constituienþii
sãi

ªisturi 29°–32°
Calcare 32°–34°
Con de Con de Con de Granite 34°–37°
grohotiº dejecþie avalanºe

Fig. 3.3. Procese de deplasare pe versanþi ºi diferite tipuri de conuri

Rostogolirea particulelor de rocã se realizeazã astfel încât blocurile de

dimensiuni mai mari se distanþeazã mai mult faþã de locul desprinderii ºi de
baza versanþilor, iar cele fine, mai puþin. Se formeazã trena de grohotiº (pe
versanþi cu pante relativ uniforme pe distanþe mari) ºi conurile de grohotiº
sau formaþiuni de rostogolire (formations d’éboulis, slide rock). Evoluþia
ulterioarã a conurilor de grohotiº se face spre atingerea unui echilibru; în Hazardul
acest caz sunt consolidate ºi acoperite cu o pãturã finã de materiale de datorat
dezagregare ºi solificare. Se formeazã o unitate de racord între versantul deplasãrilor
abrupt ºi partea relativ planã de la piciorul acestuia. gravitaþionale
La formarea acestor trene contribuie ºi materialele rezultate prin cãdere
liberã, particulã cu particulã (de diferite dimensiuni), deprinse din pãrþile
superioarã sau medie ale versantului spre baza acestuia.

3.1.2.2. Prãbuºirile ºi surpãrile

Prãbuºirile sunt deplasãri brusce sub formã de cãdere a particulelor

individuale cu dimensiuni mari sau a unor depozite, pe versanþi cu declivitate
foarte mare (circa 90 grade) (figura 3.3). Astfel sunt:
– prãbuºiri individuale când desprinderea ºi punerea în miºcare se face
pentru particule de diferite dimensiuni, proces similar cãderilor libere;
– prãbuºiri de mase ºi prãbuºiri de versant, când se prãbuºesc mase
mari de materiale sau porþiuni de versant, termenul de prãbuºire aplicându-se
acestui tip.

79
+
Cauzele prãbuºirilor sunt înclinarea mare a stratelor, gradul ridicat de
diaclazare ºi fisurare, adâncirea râurilor, eroziunea lateralã a râurilor sau
subsãparea bazei versantului prin acþiuni antropice etc. Prãbuºirile au loc de
obicei în roci puternic coezive care au fost fisurate ºi dezagregate. Existã ºi
prãbuºiri pe verticalã a unor mase situate deasupra unor cavitãþi, cum sunt
peºterile sau minele, cavitãþi datorate unor exploatãri subterane, a dizolvãri
rocilor etc. (de exemplu, prãbuºirile de la Ocnele Mari, produse ca urmare
a exploatãrii subterane a sãrii).
Surpãrile se produc de obicei în roci cu coezivitate redusã, favorabile
mecanismelor de întindere ºi forfecare: marne, argile, loessuri. Are loc acolo
unde panta limitã a fost depãºitã de o anumitã greutate datoritã dislocãrii
suportului iniþial, prin eroziunea bazei versantului. Sunt frecvente pe malurile
concave ale râurilor, în sectoare de coturi ale acestora situate la baza
versanþilor, în falezele marine, lacustre. În loessuri ºi depozite loessoide,
surpãrile se desfãºoarã în releu ºi duc la formarea teraselor de surpare.

3.1.2.3. Avalanºele

Avalanºele sunt procese gravitaþionale reprezentate de masele de zãpadã

ºi gheaþã care alunecã sau se rostogolesc la vale, mãrindu-ºi în aval, volumul,
greutatea ºi viteza. Numele – avaler = a coborî; se folosea ºi termenul de
lavalanºã, care desemneazã curgerea în lanþ a materiei fiind din aceeaºi
categorie cu lava. Termenul de avalanºã sau lavinã este folosit de oamenii de
munte pentru toate miºcãrile de zãpadã sau de gheaþã de mari proporþii. Ca
ºi în cazul altor deplasãri gravitaþionale existã factori potenþiali ºi factori
declanºatori ai avalanºelor (Grecu, 1997).
Factorii potenþiali:
– acumularea zãpezii;
– structura stratelor de zãpadã;
– rezistenþa pãturii de zãpadã.
Factorii declanºatori:
– factorii potenþiali când depãºesc pragurile ce conduc dezechilibrarea
maselor de zãpadã;
– vântul;
– trepidaþiile antropice;
– cutremurele.
Grosimea zãpezii proaspete este considerat factor esenþial în declan-
ºarea avalanºelor. Dupã grosimea zãpezii se considerã cã prezintã un anumit
risc pentru:
– turiºti: 30–50 cm;
– cãi de comunicaþie: 40–70 cm;
– case: 70–100 cm;
– catastrofã peste 110 cm.
Momentul deplasãrii este în funcþie de valoarea precipitaþiilor ºi de
structura stratului de zãpadã. Vânturile puternice însoþesc sau premerg
avalanºele. Sunt ºi situaþii când nu vântul declanºeazã avalanºa.

80
 &
Deci, riscul de avalanºã depinde de:
– importanþa precipitaþiilor;
– structura mantalei de zãpadã.
Temperatura aerului acþioneazã indirect influenþând cãderile mari de
zãpadã. Obiºnuit, nu constituie un factor al avalanºelor. Pentru avalanºe,
dezechilibrul este dependent de limita de rupere a pãturii de zãpadã
(figura 3.4).

T
[kg/dm2]
pãtã
proas

atã
ui
adã

m
5
în

ã
Zãp

p ad
Zã

5 [kg/dm2]

N
Fig. 3.4. Curba intrinsecã a douã tipuri de zãpadã

Rezistenþa pãturii de zãpadã este determinatã de acþiunea forþei de

gravitaþie, materializatã prin unghiul de pantã. Pentru zãpadã, unghiul de
frecare staticã este de circa 50°. Pentru zãpada proaspãtã însã are valori de
90°.
În straturile succesive de zãpadã depuse pe un strat preexistent, tensiunea
normalã ºi tensiunea de forfecare cresc proporþional, coeficientul de
proporþionalitate fiind egal cu tangenta pantei: τ = σ tg α
Rezultã cã o zãpadã stabilã pentru sarcini mici poate fi instabilã pentru
sarcini mai mari. Zãpada pusã în miºcare se deplaseazã în funcþie de unghiul
de frecare cinetic (frecare de alunecare). Pe versanþii al cãror unghi cu
orizontala este cuprins între unghiul de frecare cinetic ºi unghiul de frecare
static, zãpada nu curge, dar, pusã în miºcare datoritã unor cauze brutale, ea
nu se mai opreºte.
Pe mãsurã ce o masã de zãpadã coboarã, lucrul mecanic al greutãþii este
mai mare decât lucrul mecanic al frecãrii interne. O anumitã cantitate de
energie eliberatã rupe coeziunea zãpezii ºi pune în miºcare particulele
învecinate. Astfel încât masa de zãpadã care coboarã este din ce în ce mai
mare în aval, producându-se o avalanºã.

81
+
Tipuri de avalanºe
Existã mai multe tipuri de avalanºe, în funcþie de criteriul folosit.
1. Dupã grosimea stratului de zãpadã antrenatã în miºcare:
– avalanºe de suprafaþã;
– avalanºe de adâncime.
2. Dupã calitatea zãpezii:
– avalanºe cu zãpadã prãfoasã (pudroasã) proaspãtã;
– zãpadã viscolitã;
– zãpadã proaspãtã umedã;
– zãpadã în grãunþi rotunjiþi, care se formeazã prin diageneza zãpezii
proaspete.
L. Lliboutry (1965) prezintã urmãtoarele tipuri:
– avalanºe pudroase;
– avalanºe în plãci care alunecã pe versanþi;
– avalanºe de zãpadã umedã;
– avalanºe de primãvarã.
Puþin modificate ca denumire, dar în esenþã utilizând criteriul caracte-
risticilor zãpezii, Gumuchian (1983, citat de Voiculescu, 2002) dã urmã-
toarea clasificare: avalanºe de zãpadã recentã, avalanºe de zãpadã pudroasã,
avalanºe mixte, avalanºe în plãci, avalanºe rezultate din topirea zãpezilor de
primãvarã.
Alte clasificãri au în vedere pe lângã caracteristicile zãpezii ºi alte
criterii, cum sunt cauza desprinderii, tipul de desprindere ºi tipul de depla-
sare, poziþia suprafeþei de alunecare ºi forma traseului de deplasare, criterii care
se regãsesc la deplasarea ºi a altor mase de materiale pe versanþi (tabelul 3.1).

Tabelul 3.1
Clasificarea avalanºelor (dupã Societe OFEEP, 1997, cf. Voiculescu, 2002)
Criteriul Tip ºi caracteristici Diferenþieri
Forma spãrturii Avalanºã în plãci Avalanºã de zãpadã fãrã
- rupturã de-a lungul unei linii, coeziune
muchie (linie de intersecþie), - rupturã care pleacã dintr-un
perpendicularã pe suprafaþa de punct
alunecare
Poziþia suprafeþei de Avalanºã de suprafaþã Avalanºã de fund
alunecare - suprafaþã de alunecare în stratul - suprafaþa de alunecare pe sol
de zãpadã
Miºcarea Avalanºã pudroasã Avalanºã de zãpadã curgãtoare
Umiditatea Avalanºã de zãpadã uscatã Avalanºã de zãpadã umedã
Forma traiectoriei Avalanºã de suprafaþã Avalanºã de culoar
Lungimea traiectoriei Avalanºã de vale Avalanºã de versant
- pânã în vale - pânã la piciorul versantului
Tipul pagubelor Avalanºã provocând pagube Avalanºã provocând pagube
materiale corporale
- case, pãduri, cãi de comunicaþie - schiori ºi alpiniºti

82
 &
Avalanºele de zãpadã prãfoasã, uscate, se produc în zãpada proaspãtã,
fãrã coeziune, la scurt timp dupã cãderea ei (figura 3.5). Frecvenþa lor este

v
AEROSOL

(p´)
h´
AER
COMPRIMAT
w
α

AER
IMOBIL

(pA)

Fig. 3.5. Schema dezvoltãrii unei avalanºe pudroase (dupã Lliboutry, 1965)

maximã în mijlocul iernii, în Alpi, Anzi, Himalaya, Arctica. Sunt avalanºe

fie superficiale fie de adâncime, foarte repezi. Avalanºele de adâncime sunt
specifice regiunilor cu climã rece ºi uscatã. Avalanºele sunt periculoase nu
numai prin efectul greutãþii zãpezii, ci ºi prin presiunea aerului care are
efectul unui uragan. Diferenþa dintre coeficientul cinetic ºi cel static este
foarte mare, din aceastã cauzã viteza zãpezii creºte rapid pe pantã. Dupã
Oechslin (citat de Lliboutry, 1965):
V = 64 h m/s = 230 h km/h.
Avalanºele de acest tip sunt periculoase pentru cã:
– presiunea staticã exercitatã în stratul de aer comprimat este mare
(0,1 atm);
Se citeazã avalanºa Gastein din 1951, când victimele au prezentat rupturi
ale plãmânilor datorate undei de ºoc cu o presiune de circa 3 atmosfere.
– în frontul avalanºei se formeazã curenþi ascendenþi ºi contracurenþi
deosebit de violenþi.
- când avalanºa loveºte direct o construcþie, presiunea de oprire poate
atinge valori foarte mari, de ordinul a mai multe tone pe metru pãtrat;
- victimele sunt proiectate de cãtre suflu sau sunt asfixiate de zãpada
pulverizatã.
Avalanºele de zãpadã umedã se formeazã în zãpada îmbibatã cu apã,
zãpadã grea. Deplasarea are loc pe diferite culoare cu o vitezã de 30...80 km/
orã (figura 3.6).

83
+
Zãpadã proaspãtã

Zãpadã semidurã cu boabe fine

Zãpadã durã cu boabe fine

Zãpadã curgãtoare

Zãpadã durã

St
rat
ul

ra
gli
ptu sa
nt
Ru
Te al
r en av
ala
nº
ei

Stratul dur pe care

avalanºa gliseazã

Stratul lubrefiant

VITEZA
FRONTULUI

Fig. 3.6. Structura avalanºei de zãpadã umedã (dupã Lliboutry, 1965)

84
 &
Presiunea acestei avalanºe este foarte mare putând atinge 10...20 t/m2 În
cazul acestui tip de avalanºã:
V = 116 h m/s = 417 h km/h.

Avalanºele în plãci sau de rostogolire se produc dupã trei-patru zile de

la cãderea zãpezii, când se formeazã o crustã superficialã ºi o anumitã
consolidare ºi datoritã vântului. Mecanismul avalanºei se aseamãnã puþin cu
cel al alunecãrilor (figura 3.7).

A
Fracturã perpendicularã
pe pantã
Locul de
desprindere Fisuraþie

Suprafaþa de
alunecare Suprafaþa de
alunecare
Peretele de Peretele de
respingere respingere

Blocuri din pãtura de zãpadã alunecatã

Fig. 3.7. Avalanºã în plãci de zãpadã, (dupã Lliboutry, 1965)

Deplasarea este determinatã de straturile de zãpadã care acþioneazã ca

un lubrifiant.
Avalanºele de primãvarã se produc în zãpezi mai grele ºi vechi, la
primele temperaturi ridicate de primãvarã. Sunt avalanºe mari, de adâncire,
care antreneazã ºi o parte din materialele de pe versanþi. Viteza lor este:
V = 18 h m/s.
Survin de obicei în locuri previzibile de aceea pagubele sunt mai reduse
decât la celelalte tipuri de avalanºe.

3.1.2.4. Impactul asupra populaþiei

Spre deosebire de cutremure ºi vulcani, unde factorul preventiv este

limitat, în cazul deplasãrii materialelor pe versanþi, mãsurile de prevenire ºi
de combatere sunt mult mai eficace. Prãbuºiri ºi rostogoliri de roci se produc
Riscul
pe tot globul unde versanþii prezintã condiþii favorabile. Frecvenþã mare au
ºi procese
însã în regiunile favorabile îngheþ-dezgheþului sau cu alternanþe puternice ºi
gravitaþionale
repetate de temperaturã de la zi la noapte, care favorizeazã procesele
fizico-mecanice de distrugere a rocii. Una din cele mai mari prãbuºiri se
citeazã a fi cea din Munþii Pamir, din valea Bartango, în 1911. Masa de rocã
deplasatã a fost de circa 4800 milioane metri cubi, care a barat râul creând

85
+
un lac de circa 75 km lungime ºi 262 m adâncime. În þara noastrã, tipicã este
prãbuºirea unui pinten de munte care a barat valea Bicazului ºi a creat Lacul
Roºu, în 1837.
Avalanºele constituie unele dintre fenomenele cu cel mai ridicat risc
pentru societate, datoritã impactului direct pe care îl au asupra populaþiei ºi
mediului. În Munþii Alpi se produc în permanenþã avalanºe cu urmãri
catastrofale, în decursul istorie sute de mii de oameni cãzându-le victime. În
14 ani (1975–1989), în Munþii Alpi s-au înregistrat 1622 de morþi datoritã
avalanºelor. Evoluþia anualã a numãrului de victime în aceeaºi perioadã aratã
cã în iernile 1977–1978 ºi 1984–1985 au fost cele mai multe victime
(147 ºi respectiv 180) (figurile 3.8, 3.9).
Avalanºe cu urmãri catastrofale se produc în toate regiunile montane cu
zãpezi. În Carpaþii Româneºti avalanºele sunt puþin cercetate, o cartare a
riscului la avalanºe fiind deosebit de utilã.

FRANÞA
ELVEÞIA 452
413
GERMANIA
36

AUSTRIA
ITALIA
381
340

Fig. 3.8. Numãrul de morþi datoritã avalanºelor în Munþii Alpi (1975–1989)

Morþi/Ani Cumul Alpi

500 2000

400 1500
300
1000
200 180
123 147 102 140 146 123
100 100 109 106 103 85 500
100 58

0 0
76 77 78 79 80 81 82 83 84 85 86 87 88 89

Fig. 3.9. Numãrul anual de morþi datoritã avalanºelor în Munþii Alpi (1975–1989)

3.1.3. Procesele de deplasare prin sufoziune ºi tasare

3.1.3.1. Sufoziunea

Sufoziunea este procesul de îndepãrtare a particulelor fine din interiorul

rocilor afânate sau poroase de cãtre apa ce circulã prin roci. Termenul de
sufoziune semnificã a sãpa pe dedesupt, a submina ºi derivã de la latinescul

86
 &
suffodio. A fost introdus de Pavlov în 1898. În funcþie de agentul principal
care determinã sufoziunea existã douã tipuri principale:
– sufoziune chimicã;
– sufoziune hidrodinamicã.
Sufoziunea chimicã este procesul de îndepãrtare a particulelor fine prin
dizolvarea sãrurilor depuse pe porii rocilor ºi transformarea lor în soluþie. În
spaþiile libere are loc migrarea particulelor fine ºi accentuarea golurilor, apoi
tasarea acestora ºi formarea unor microdenivelãri la suprafaþa terestrã.
Sufoziunea hidrodinamicã sau sufoziunea mecanicã are înþelesul de
sufoziune în sens larg ºi este procesul de antrenare de cãtre apa subteranã
a celor mai fine particule din masa rocilor nisipoase, atunci când în timpul
filtrãrii se depãºeºte o anumitã vitezã, numitã viteza criticã. Este frecventã
ºi în zona sãpãturilor pentru construcþii, în bazinele de decantare din industria
minierã ºi cea energeticã.
Sufoziunea hidrodinamicã lentã are loc în condiþiile curgerii subterane
naturale, iar cea rapidã ºi foarte rapidã, în cazul antrenãrilor din sãpãturi Hazardul
pentru fundaþii sau în alte scopuri. datorat
Procesul de sufoziune hidrodinamicã apare ºi evolueazã în funcþie de sufoziunii
caracteristicile rocilor (mãrimea granulelor, porozitate, gradul de îndesire, ºi tasãrii
coeficientul de neuniformitate), de caracterul curgerii subterane, respectiv
de gradientul sãu hidraulic.
Sufoziunea hidrodinamicã are loc în roci nisipoase sau în depozite de
nisipuri în amestec cu alte depozite mai grosiere sau mai fine.
Curgerea subteranã depinde de viteza de filtrare. Sufoziunea are loc în
cazul unei curgeri turbulente a apei subterane ºi nu în curgerea laminarã.
Viteza criticã de filtrare este viteza care marcheazã trecerea de la curgerea
laminarã la cea turbulentã (tabelul 3.2). La viteze de filtrare mai mici decât
vcr curgerea este laminarã ºi nu se produce antrenarea particulelor. La nisipuri,
viteza criticã de antrenare a granulelor de nisip se reduce o datã cu micºorarea
diametrelor granulelor.
Coeficientul de neuniformitate al nisipurilor ºi porozitatea influenþeazã
direct intensitatea sufoziunii.
Tabelul 3.2
Câteva valori ale vitezei critice de filtrare (Maslov, citat de Florea, 1979)

d(mm) 1,00 0,50 0,10 0,05 0,01 0,005 0,001

vcr(cm/s) 0,00 7,00 3,00 2,00 0,50 0,120 0,020

3.1.3.2. Tasarea

Tasarea este miºcarea lentã efectuatã pe verticalã în interiorul stratelor

de roci afânate sau clastice, sub forma compresiunii sau îndesãrii impuse de

87
+
greutatea proprie sau de o suprasarcinã. Termenul este de origine francezã
(tasser = a înghesui, a comprima). Existã douã tipuri de tasare:
– tasarea prin consolidare (de consolidare);
– tasarea prin subsidenþã.

Tasarea prin consolidare este cea mai cunoscutã ºi are loc datoritã
supraîncãrcãrii prin construcþii, alunecãri, nãruiri, când tasarea devine mai
activã. Fenomenul se produce atunci când indicele golurilor raportat la
greutatea materialelor pe unitatea de volum creºte sau când greutatea se
mãreºte. Poate fi calculatã folosindu-se diferite formule (Bãncilã, 1980, 1981;
Palmentola, Grecu ºi colab., 2003)

Tasarea de subsidenþã are loc în cazul exploatãrii apelor subterane, a

zãcãmintelor de petrol ºi de gaze, a sãrurilor (prin dizolvare în subteran).
Calcularea tasãrii prin subsidenþã se face folosindu-se aceeaºi formulã ca în
cazul tasãrii prin consolidare considerându-se cã grosimea stratului deformabil
este egalã cu grosimea zonei asecate h, p1 = 0 la partea superioarã a stratului
deformabil (a zonei asecate) ºi p2 = Äσq; în acest caz tasarea este datã de
formula:
∆σq h
S= ·
2 E
Äσq = sarcina geologicã generatoare a subsidenþei daN/cm2.
Äσq = (ãst – ãi) h
în care: ãst este greutatea volumetricã în stare saturatã (tf/m3);
ãi = greutatea volumetricã în stare inundatã;
h = grosimea stratului deformabil din cuprinsul zonei asecate (cm).
E = modul de compresivitate ponderat al stratelor din cuprinsul
zonei asecate (daN/cm2).

3.1.3.3. Impactul asupra populaþiei

Cunoaºterea mecanismului sufoziunii mecanice ºi al tasãrii are impor-

tanþã practicã deosebitã, în special pentru amplasarea construcþiilor, stabi-
litatea iazurilor de decantare etc. Exemple pot constitui galeriile efectuate
pentru construcþia metroului din Bucureºti ºi procesele de pe terasa Dunãrii
la Brãila, care afecteazã clãdirile.

3.1.4. Alunecãrile de teren

3.1.4.1. Definiþie ºi semnificaþie socialã

Noþiunea de alunecare de teren defineºte atât procesul de deplasare,

miºcarea propriu-zisã a rocilor sau depozitelor de pe versanþi, cât ºi forma de

88
 &
relief rezultatã. În sens restrâns, strict, al noþiunii, alunecãrile de teren sunt
procese gravitaþionale, în general, rapide (pot fi însã ºi lente)de modelare a
terenurilor în pantã, la care masele sau materialele care se deplaseazã sunt
separate printr-un plan sau sisteme de plane de alunecare de partea stabilã,
neantrenatã în miºcare. În limbajul popular din România existã termeni prin
care se încearcã o separare a procesului (fugiturã, rupturã) de forma de relief
rezultat㠖 glimee, þiglãi, iuþi, fãrâmituri –, aceºtia din urmã precizând ºi
caracteristicile morfografice de ansamblu a corpului alunecãrii de teren. ªi în
literatura de specialitate de pe plan mondial termenii utilizaþi definesc atât
procesul cât ºi forma de relief rezultatã: landslide – englezã, glissement de
terrain – francezã, erdrutsch – germanã, oïoëçeíü – rusã, frana – italianã (cu
sens mai larg, de deplasare a materialelor pe versanþi).
Alunecãrile de teren fac parte din categoria proceselor de versant care
schimba geomorfometria majorã a versantului. Aceste modificãri pot fi:
– de amploare ce nu depãºeºte potenþialul de modificare al versantului;
materialele se deplaseazã pe versant dintr-un loc în altul, schimbându-i
morfografia; noua calitate a sistemului nu contribuie la dezechilibre majore.
În plus, raporturile cu reþeaua de râuri sunt indirecte, nu ajung în albia râurilor Descrierea
decât prin intermediul altor procese; dereglându-se echilibrul ºi ordinea hazardului
alunecãrii
materialelor, ele pot fi însã uºor reluate de eroziunea hidricã de pe versanþi
de teren
ºi transportate în albii;
– de intensitate ºi dimensiuni ce transleazã praguri ce conduc la
dezechilibre ºi la modificãri majore ale morfologiei versantului. în acest caz,
alunecãrile de teren intrã în categoria hazardelor naturale, alãturi de inundaþii,
cutremure etc., producând daune activitãþilor social-economice.
Alunecãrile de teren sunt procese de versant extrem de complexe, relativ
puþin studiate ca astfel de sisteme, procese care reclamã cercetãri inter-
disciplinare de mare specializare. Atât pe plan mondial cât ºi în România
existã o amplã literaturã de specialitate ce vizeazã în general douã mari
domenii: geomorfologia ºi ingineria. Dacã geomorfologii (geografi sau
geologi) pun accent pe forma de relief, incluzându-se în mod necesar ºi
fenomenele cauzale, precum ºi cele evolutive, inginerii studiazã alunecãrile
de teren în legãturã directã cu efectele procesului asupra diferitelor activitãþi
umane (construcþii, utilizarea terenurilor etc.) ºi, în consecinþã, alegerea
mãsurilor optime de combatere. Alãturi de cele douã mari domenii, se impun
cercetãri pedologice, silvice, precum ºi mãsurãtori ºi analize în teren, în
laborator, utilizarea GIS. Studiul alunecãrilor de teren are o deosebitã
importanþã pentru dinamica versanþilor atât sub aspect ºtiinþific fundamental,
cât mai ales sub aspect practic-aplicativ.
Noþiunea de alunecare de teren este definitã de: procese fizico-mecanice
premergãtoare alunecãrii (procesele cauzale anteprag geomorfologic), procesul
de alunecare propriu-zis ºi durata acestuia (translarea pragului), forma de
relief (efectul translãrii pragului).
Primele observaþii asupra alunecãrilor de teren sunt legate de dezastrele
produse încã din antichitate.

89
+
Descrierea ºtiinþificã a procesului, rolul ºi locul sãu în dinamica
versanþilor au stat în atenþia teoreticienilor geomorfologi, atenþie specialã
acordându-li-se în secolul XX. Date fiind varietatea mare a modului de
manifestare a alunecãrilor, precum ºi varietatea formelor rezultate, unele dintre
primele preocupãri au fost gãsirea unor elemente comune de generalizare a
caracteristicilor ºi, implicit, a unor criterii de grupare care sã permitã
clasificarea lor (vezi capitolul Clasificãri ºi tipuri de alunecãri de teren).
Majoritatea cursurilor sau tratatelor de geomorfologie generalã, dar mai ales
cele de geomorfologia versanþilor prezintã dupã o anumitã schemã
problematica alunecãrilor de teren, problematicã ce poate fi grupatã în douã
mari secþiuni – cauze ºi forme, inclusiv clasificãri dupã morfologie.

3.1.4.2. Stadiul de evoluþie ºi morfologia alunecãrii de teren

1. Obiºnuit, în tratatele de geomorfologie se prezintã elementele clare,

bine definite, care se observã în teren în primul stadiu de evoluþie a alunecãrii
de teren.
În cazul unor procese clasice, tipice, forma de relief se defineºte prin:
râpa de desprindere, corpul alunecãrii, fruntea alunecãrii ºi suprafaþa de
alunecare (figura 3.10).

Corniºã principalã Lãþ

ime
Corniºã talã a
a to
secundarã g i me
Lun

A
C

Suprafaþã de alunecare Adâncimea alunecãrii

Fisuri de tracþiune Panta corniºei principale
Flanc Panta medie a masei alunecate
Panta terenului

B
Co
rpu

D
l

Panta corniºei secundare

Fig. 3.10. Elementele alunecãrii de teren

Râpa sau niºa (corniºa) de desprindere a alunecãrii se aflã în partea de

la obârºia arealului alunecat, situatã în amonte pe versant; micromorfologia
râpei depinde de dinamica sa ulterioarã, comportându-se ca microversanþi cu
altitudini ºi pante variante; la alunecãrile profunde, râpa poate atinge zeci de
metri; formarea râpei se realizeazã atât deodatã, pe toatã lungimea, cât ºi
punctual, miºcarea propagându-se pe suprafeþe din ce în ce mai mari, în plus,
ea precede doar parþial deplasarea masei de teren, cele douã elemente

90
 &
producându-se aproape concomitent. În funcþie de crãpãturile preexistente,
de caracteristicile rocii ºi de evoluþia ulterioarã, râpa poate avea formã
rectilinie, semicircularã, compusã etc.
Corpul alunecãrii, suprafaþa de teren alunecatã cu micromorfologie foarte
variatã, prezintã în general elemente morfometrice haotic dispuse; dupã
elementele predominante de micromorfologie se definesc ºi tipuri de alunecãri
– în trepte, în brazde, movile, glimei etc.; între ondulãrile longitudinale se
dispun microdenivelãri negative cu exces de umiditate, uneori cu bãlþi sau
mici lacuri, datoritã stratului de rocã impermeabilã din patul alunecãrii.
Fruntea alunecãrii (frontul) este partea terminalã situatã în aval pe
versant, la diferite altitudini relative. Piciorul alunecãrii „reprezintã intersecþia,
din aval, dintre suprafaþa de alunecare ºi suprafaþa morfologicã iniþialã,
neafectatã de alunecare” (Florea, 1979, p. 39).
Suprafaþa de alunecare sau patul alunecãrii se observã în secþiune
longitudinalã, fiind de dimensiuni aproximativ egale cu ale corpului alunecãrii;
în lungul ei se produce deplasarea masei de teren, fiind în general bine
delimitatã. Sunt situaþii când patul de alunecare este dat de un pachet de roci
de diferite grosimi, cu caracteristici fizico-mecanice ce favorizeazã deplasarea
materialelor. În concluzie, ca ºi râpa de desprindere, suprafaþa de alunecare
trebuie analizatã de la caz la caz, în condiþiile concrete ale terenului. În unele
studii, în suprafaþa de alunecare este inclusã ºi râpa de desprindere, ca o
parte la zi, neacoperitã de masa alunecatã.
2. La alunecãrile fixate, pe versanþii în stadiu de echilibru dinamic,
elementele ce definesc o alunecare de teren sunt greu de identificat. Râpa de
desprindere îºi diminueazã panta, uneori este fixatã prin vegetaþie arborescentã.
Corpul alunecãrii, prin reluarea în alte procese de versant, are o
micromorfologie modificatã, vegetaþia ºi solul rãmânând principalii indicatori
ai unui areal afectat de alunecãri.
3. La alunecãrile reactivate, asociate cu juxtapunerea alunecãrilor noi
peste cele vechi, este ºi mai dificilã cartarea generaþiilor de alunecãri ºi,
implicit, delimitarea elementelor alunecãrii primare.

3.1.4.3. Cauzele alunecãrilor de teren

Alunecãrile de teren sunt procese geodinamice, de deplasare lentã sau

rapidã a unei pãrþi din versant ºi care au loc în tendinþa restabilirii echilibrului
natural al versantului.
Totalitatea fenomenelor ce au loc înaintea translãrii pragului de alunecare
ºi care reprezintã elementele cauzale ale sistemului alunecare, obiºnuit se
împart în:
– potenþiale, sau: – naturale,
– pregãtitoare, – antropice.
– declanºatoare.

91
+
Trebuie spus însã cã între factorii pregãtitori ºi cei declanºatori nu existã
o delimitare decât de intensitate a acþiunii, primii se constituie în factori de
declanºare în momentul acumulãrilor cantitative. Precipitaþiile atmosferice,
prin acþiunea îndelungatã se înscriu în categoria factorilor pregãtitori.
Caracterul torenþial, dupã perioadele de uscãciune poate declanºa alunecãri
de mari proporþii.
Factorii potenþiali sunt grupaþi în: caracteristici ale substratului geo-
logic; relieful – panta versantului (figura 3.11), stadiul evoluþiei (dinamica de
ansamblu) acestuia; umiditatea.

vertical
a su
pra
faþ
ã
componentã componentã în jurul pantei
perpendicularã = m.g. cos β m.g. sin β
β

po
s i b sup
i l ã raf
b d e aþã supr
alu afa
ne z þã
ca componentã transversalã =
re
componentã y.z. sin β cos β
normalã = y z · cos2
β
β
centru de curburã al suprafeþei
de alunecare posibilã
c

sup
rafa
þã centru de gravitate al masei
de alunecare posibilã
direcþia componentei transversale
a greutãþii
direcþia componentei
normale a greutãþii
Fig. 3.11. Acþiunea forþei de gravitaþie pe versanþi: a, asupra unei particule;
b, pe o suprafaþã de alunecare posibilã la adâncimea z sau suprafaþa unui
mediu cu greutatea specificã γ; c, asupra unei mase de sol care se aflã pe
o suprafaþã neregulatã de alunecare (dupã Carson ºi Kirkby, 1972).

Modificarea proprietãþilor fizico-mecanice ale rocilor în timp geologic

sau chiar în timp mai scurt, prin alterare, conduce la modificarea stãrii de
stabilitate. Dintre aceste proprietãþi, coeziunea, greutatea volumetricã ºi
unghiul de frecare internã prezintã importanþã deosebitã. Determinarea
unghiului de frecare internã ºi a coeziunii se face utilizându-se relaþia datã
de Coulomb:
τ = σ tg ϕ + c

92
 &
Terzaghi completeazã relaþia lui Coulomb, þinând cont de presiunea
apei din pori. Astfel relaþia Coulomb-Terzaghi are expresia:
τ = (σ – u) × tg ϕ + c
în care u este presiunea apei în pori
u = γa × ha
γa = greutatea specifica a apei;
ha =înãlþimea echipotenþialei duse în punctul a (de pe suprafaþa de
alunecare) (figura 3.12).
τ daN/
cm2

gile
+ c ar
gϕ
– u) t uri
(σ isip
τ= n
ϕ tg ϕ
– u)
(σ
τ=
c
ϕ
O σ daN/cm2

u = γ ah a
NH2

ha Argile
a
Suprafaþa de alunecare

Fig. 3.12. Graficele ecuaþiei Coulomb-Terzaghi

Presiunea apei din pori depinde de nivelul apei subterane ºi de situaþia

rocilor la excavare. Sub acþiunea apei din pori se reduce rezistenþa la forfe-
care a rocilor ºi implicit cresc forþele de alunecare. Reducerea rezistentei la
forfecare se datoreazã creºterii umiditãþii în jurul suprafeþei de alunecare.
Pe suprafaþa de alunecare se formeazã o pastã argiloasã cu rol de lubrefiant.
Grosimea orizontului înmuiat variazã între 0,5 si 1 cm la unele argile pliocene
ºi între 1,5 ºi 2 cm la alte argile. Valorile mici ale ha determinã valori reduse
ºi pentru presiunea apei din pori ºi invers. De exemplu, presiunea apei în
pori poate atinge 1 daN/cmp la înãlþime a echipotenþialei de 10 m (M.N.
Florea, 1979).
Unghiul de frecare internã depinde de conþinutul în fracþiunea argiloasã
a rocilor moi (d < 2 µ).El este în raport invers, în sensul cã unghiul de
frecare internã se reduce pe mãsura creºterii conþinutului în fracþiune argiloasã.
De exemplu, pentru o creºtere de la 20 la 80%, unghiul intern poate sã scadã
de la 30 la 10°.

93
+
În concluzie, rocile poroase, puþin coezive, bogate în coloizi ºi care au
în interiorul lor o serie de crãpãturi, ce favorizeazã pãtrunderea apei, sunt
cele mai favorabile alunecãrilor. Din aceasta categorie fac parte argilele ºi
marnele. Alternanþa acestor roci cu altele determinã, de asemenea, un potenþial
ridicat pentru alunecãri.
Relieful, prin declivitatea sa, este o cauzã potenþialã foarte importantã,
deplasarea materialelor pe versant fiind determinatã de valoarea unghiului de
pantã, în strânsã corelare cu alþi factori, în special antropici (greutatea
construcþiilor, excavarea bazei versantului, defriºãri).
Dintre factorii determinanþi, declanºatori, cei mai activi sunt cei legaþi
de acþiunea apei sub diverse forme. Precipitaþiile atmosferice, prin acþiunea
lor îndelungatã, se înscriu în categoria factorilor pregãtitori. Caracterul
torenþial, dupã perioade de uscãciune, conduce la declanºarea unor alunecãri
de teren.
Eroziunea apelor curgãtoare exercitatã asupra bazei versantului duce
de asemenea la micºorarea forþelor de rezistenþã prin subminarea punctelor
de sprijin a taluzelor.
Cauzele Cutremurele de micã magnitudine, dar cu frecvenþã mare conduc la
alunecãrilor reducerea stãrii de rezistenþã a versanþilor prin apariþia fisurilor de diferite
de teren, dimensiuni; cele de magnitudine mare pot declanºa alunecãri, prãbuºiri de
dinamica dimensiuni apreciabile. Seismul din 4 martie 1977 cu magnitudinea 7,2 ºi
ºi evoluþia epicentrul în Vrancea a reactivat alunecãri vechi, dar a ºi declanºat importante
alunecãri noi de teren de amploare deosebitã la Albeºti, Slon, Zãbala,
Dumitreºti. Materialele alunecate au barat cursurile unor râuri. De exemplu,
pe Zãbala, în amunte de localitatea Nereju s-a format un lac (temporar) de
2 km lungime ºi 4 m adâncime. Dinamica versanþilor a înregistrat paroxisme
evidente în relief ºi înregistrate la scurt timp dupã seism (Bãlteanu, 1979,
1983).
Existã o relaþie directã între apariþia ºi evoluþia alunecãrilor de teren.
Cauzele permanente ºi cele temporare reduc rezerva de stabilitate a
versantului exprimatã prin coeficientul de siguranþã (η) pânã la pragul limitã,
când starea de dezechilibru duce la declanºarea procesului de alunecare de
teren.
Alunecãrile datorate eroziunii bazei versanþilor se propagã de jos în
sus, de la baza versanþilor spre partea superioarã fiind combinate de multe
ori cu procesele de prãbuºire (alunecãri delapsive).
Acþiunea apelor subterane genereazã cele mai frecvente alunecãri de
teren. Aceasta se manifestã prin: presiunea apei din pori; presiunea de filtrare
a apei subterane; sufoziune; modificarea proprietãþilor fizico-mecanice,
reducerea mineralizaþiei apei din pori; ridicarea nivelului apei subterane.
Alunecãrile de teren sunt pregãtite, dar pot fi ºi declanºate de diferite
activitãþi ale omului, grupate în categoria cauzelor antropice, cum sunt
despãduririle (fãrã a fi considerate o cauzã absolutã, ci numai în relaþie cu
alte cauze), diferite construcþii, excavarea bazei versanþilor, trepidaþiile etc.

94
 &
În concluzie, rãmân ca importante pentru alunecãrile de teren, ca dealtfel
pentru toate procesele de versant, cauzele datorate substratului geologic ºi
caracteristicilor climatice, accelerate de intervenþia omului.
Stabilitatea versantului se exprimã prin coeficientul de siguranþã (η),
care reprezintã raportul dintre forþele de rezistenþã ºi cele de alunecare.
Teoretic, coeficientul de siguranþã, care se considerã faþã de centrul suprafeþei
de alunecare (0), este dat de raportul dintre momentul forþelor de rezistenþã
(Mr) ºi momentul forþelor de alunecare (Ma):
η = Mr / Ma
Când Mr > Ma atunci η > 1 versantul este în echilibru stabil;
Mr = Ma atunci η = 1, stare de echilibru limitã;
Mr < Ma atunci η < 1 versantul îºi pierde echilibrul.

3.1.4.4. Evoluþia procesului de alunecare

Procesul de alunecare include trei faze:

– faza pregãtitoare, de alunecare lentã, incipientã(procese anteprag);
– alunecarea propriu-zisã (trecerea peste pragul geomorfologic);
– stabilizarea naturalã (echilibrarea, procese postprag).
Durata ºi viteza de desfãºurare a procesului de alunecare, în cadrul
fiecãrei faze, sunt diferite (figura 3.13).

η
2

O t 1 t2 time
D1 a

D2 b

Fig. 3.13. Evoluþia procesului de alunecare (dupã Terzaghi)

În faza lentã, apariþia procesului de alunecare este rezultatul reducerii

coeficientului de siguranþã de la o valoare supraunitarã pânã la mãrimea
criticã, respectiv η = 1, când se declanºeazã alunecarea propriu-zisã. Au loc
modificãri progresive chiar în versanþi consideraþi stabili, datoritã unor cauze

95
+
interne sau externe. Viteza de alunecare din faza lentã este un criteriu de
apreciere a evoluþiei viitoare a procesului de alunecare fiind în funcþie de
cauzele care produc alunecarea, precum ºi de intensitatea acestora. În faza
lentã, viteza creºte progresiv. Alunecarea lentã reprezintã procesul incipient
de deplasare a materialelor, când începe sã se formeze suprafaþa de alunecare.
Alunecarea lentã este datã de segmentul 0a, iar mãrimea deplasãrii prin
alunecare de OD1, realizatã în timpul t1. Alunecarea propriu-zisã se desfãºoarã
într-un timp mult mai scurt, respectiv t1 – t2, deplasarea fiind foarte mare D1
– D2, în raport cu deplasarea din faza lentã. Evoluþia în timp este reprezentatã
de curba ab. Faza postprag este datã de curba bc. În faza de stabilizare a
alunecãrii se pot produce unele reactivãri ale alunecãrii.
Unele alunecãri se declanºeazã brusc, astfel încât raporturile dintre cele
trei faze ale procesului se modificã.
În teren se observã elemente ce semnaleazã iminenþa unei alunecãri:
crãpãturi (mai ales cele de pe versanþi cu pante mai mari, dispuse perpendicular
pe direcþia deplasãrii), neregularitãþi ale terenului, izvoare, zgomote etc.
Declanºarea alunecãrii poate avea loc în diferite poziþii de pe versanþi: în
partea superioarã (fiind favorizatã de crãpãturi); spre baza versantului, urmatã
de desprinderea materialului ºi din amunte (favorizat de pânza freaticã).

3.1.4.5. Viteza de alunecare

Viteza de alunecare propriu-zisã variazã în limite foarte mari de la

câþiva milimetri pe an la metri pe secundã. De exemplu, dupã unele publicaþii
din S.U.A. se admit: v > 0,3 m/s pentru alunecãri rapide; v < 1,5 m/an,
alunecãri foarte lente. Dupã Terzaghi, alunecãrile obiºnuite au viteze mai
mici de 0,3 m/h. L. Müller (1964) apreciazã cã viteza de alunecare variazã
între 0,8 ºi 20 m/s. Dupã viteza medie se admit, în general, trei mari categorii
(lente, repezi ºi bruºte), diferenþiate în funcþie de pantã, la care structura
materialului ºi viteza sunt neuniforme pe versant.
Pe profilul unui versant, viteza de alunecare variazã, de asemenea, de
la un punct la altul. În faza alunecãrii propriu-zise, viteza de deplasare este
relativ uniforma în partea superioarã a versantului ºi se reduce cu adâncimea
spre baza acestuia, datoritã comprimãrii bazei masei alunecãtoare.
Alunecãrile tip prãbuºire au viteze de pornire ºi de oprire relativ egale.
În secþiune transversalã se constatã cã viteza de alunecare este
neuniformã, cu valori maxime în partea centralã ºi minime pe margini.
Observaþiile efectuate în areale cu alunecãri asupra variaþiilor diurne
ale alunecãrilor de teren aratã o sporire a miºcãrii în timpul zilei ºi o diminuare
a acesteia în timpul nopþii.

3.1.4.6. Clasificãri ºi tipuri de alunecãri de teren

Inginerul francez Al. Collin face o primã clasificare a alunecãrilor de

teren în anul 1846.Ulterior, preocupãrile s-au diversificat ºi adâncit, fiind
impuse de practicã (Heim, 1882; Howe, 1909; Almagia, 1910; Terzaghi,

96
 &
1925; Ladd, 1935; Savarenski, 1937; Sharpe,1938; Emelianova, 1952; Varnes,
1958, citaþi de Zaruba, Mencl, 1974). La sfârºitul anilor 1960 se foloseau
deja circa 100 de clasificãri. Aceastã mare varietate a tipizãrilor se datoreazã
condiþiilor extrem de diversificate în care se produc, surprinse în diferite
regiuni ale globului.
Cunoaºterea incompletã a mecanismului alunecãrilor teren, precum ºi
varietatea cauzelor ºi formelor rezultate, combinarea diferitelor criterii în
funcþie de scopul propus fac ca stabilirea unor criterii unanime de clasificare
sã constituie încã un deziderat. Cele mai multe clasificãri au ca scop
sistematizarea alunecãrilor cartate în anumite unitãþi teritoriale, de aceea au
o importantã localã, dificil de aplicat la alte regiuni. Totuºi, sistematizarea
acestor rezultate este deosebit de importantã, ea constituind material faptic
pentru generalizãrile pe spaþii extinse. Existã însã ºi ample preocupãri teoretice
în acest sens (Surdeanu, 1998).
Clasificarea alunecãrilor de teren trebuie sã permitã stabilirea poten-
þialului lor de evoluþie, pe de o parte, precum ºi elaborarea mãsurilor de
stabilizare, pe de altã parte. De aceea criteriile de clasificare folosite mai des
în practicã, ce conduc la gãsirea soluþiilor de stabilizare, sunt cele mai utilizate
ºi mai eficiente.
Tipuri
1. Adâncimea suprafeþei de alunecare ºi caracteristicile materia- de alunecãri
lelor deplasate de teren
ºi
Stabilirea adâncimii suprafeþei de alunecare este elementul esenþial în periculozitatea
gãsirea soluþiilor optime pentru stabilizarea terenurilor afectate de asemenea
procese. Atunci când suprafaþa de alunecare este la adâncimi foarte mari,
stabilizarea ridicã probleme de proiectare, precum si de execuþie ºi chiar
financiare. De aceea, se iau în considerare alunecãrile cu suprafaþa de alunecare
situatã la câþiva zeci de metri.
Dupã Collin (1846) asemenea alunecãri sunt cele de suprafaþã ºi cele
adânci.
Savarenski (1937) precizeazã adâncimea în metri, astfel:
– alunecãri de suprafaþã < 1 m;
– alunecãri de micã adâncime 1–5 m;
– alunecãri adânci 5–20 m;
– alunecãri foarte adânci > 20 m.
Utilã practicienilor din organizarea, sistematizarea ºi utilizarea terenurilor
este îmbinarea acestui criteriu cu cel al tipurilor de formaþiuni antrenate în
miºcare (sol, depozite ºi rocã) (Zaruba, Mencl, 1974; Posea ºi colab., 1976
etc.).
1) Alunecãrile în pãtura de sol au aspectul unor ondulãri sau mici
brazde formate prin ruperea pãturii înierbate, datoritã umezirii puternice sau
dezgheþului pãturii superioare a solului ce se deplaseazã lent pe un substrat
fie îngheþat, fie cu alte caracteristici fizico-chimice. În condiþiile climatice de
la noi din þarã prezintã frecvenþã mare primãvara ºi toamna.

97
+
Solifluxiunile (termen introdus de Anderson în 1906 pentru regiunile
polare)sunt alunecãrile superficiale, produse în pãtura de sol, intrate în
literatura de specialitate ca procese ce desemneazã fie numai procese tipice
pentru periglaciar, fie toate procesele de deplasare a materialelor pe versanþi
în care apa are un rol hotãrâtor, sau chiar pentru alunecãri în general (în
unele lucrãri din literatura francezã, dupã Tufescu, 1966). „Solifluxiunea este
deplasarea care afecteazã o masã noroioasã dezlipitã de un substrat stabil. Ea
se referã numai la materiale argiloase susceptibile de a se transforma în noroi
prin creºterea conþinutului lor în apã lichid㔠(Coque, 2000, p. 138).
Solifluxiunile intrã în categoria deplasãrilor lente de pe versanþii puþin
înclinaþi (se pot produce ºi pe pante de sub 5 grade).
2) Alunecãrile în formaþiunile superficiale, în pãtura de alterãri pot
afecta parþial sau total profilul depozitului, reluând în deplasare ºi deluvii
vechi de alunecare; sunt destul de rãspândite; ocupã areale iniþial reduse, dar
ulterior extinse din ce în ce mai mult, pe pante medii din regiuni colinare.
Alunecãrile în pãtura de alterãri (în sens restrâns) prezintã o râpã de
desprindere de circa 1–3 m, corpul fiind secventat de brazde de alunecare, iar
fruntea nu este delimitatã prin abrupturi. Alunecãrile în deluviile vechi au
morfologii ºi morfometrii diferite.
3) Alunecãrile ce afecteazã roca în loc sunt foarte diferite ca formã
(vezi Tipurile morfologice ale alunecãrilor) ºi se produc fie numai în strate
argiloase situate la suprafaþã, fie în complex de strate care intersecteazã
strate marno-argiloase. De aceea se deosebesc: alunecãrile de mai micã
adâncime, care au în general forma de limbã, corpul alunecãrii având aspectul
unei curgeri sau de trepte, datorate încãlecãrilor din amonte; local se numesc
ºi iuþi (Posea ºi colab., 1976); alunecãrile masive de teren caracterizeazã
complexele de strate deplasate.

2. Criteriul poziþiei suprafeþei de alunecare faþã de structura

geologicã
Clasificarea pe baza acestui criteriu a fost elaboratã tot de Savarenski
în anul1937.Raportate la structura geologicã, alunecãrile de teren sunt:
– alunecãri consecvente;
– alunecãri insecvente;
– a lunecãri asecvente.
Alunecãrile consecvente sunt conforme cu stratificaþia (figura 3.14).
Sunt incluse ºi alunecãrile de deluvii pe roca de baza. Când deluviul are doar
2 – 3 m, are loc o alunecare lamelarã. în cazul alunecãrilor în roci, acestea
se formeazã pe suprafeþe de stratificaþie, pe falii sau linii tectonice, deci pe
suprafeþe de separaþie care favorizeazã deplasarea. Forma suprafeþei de
alunecare este în general în funcþie de forma suprafeþei de stratificaþie ºi
forma reliefului de la contactul deluviului cu roca în loc. Frecventã este
forma planã.
Alunecãrile insecvente se formeazã în structuri geologice având cãderea
stratelor spre versant sau în formaþiuni orizontale. Suprafaþa de alunecare

98
 a

Masa alunecatã
c

Suprafaþa de
alunecare
&
Masa alunecatã
Suprafaþa de
alunecare

b
Masa alunecatã Alunecãri asecvente (a)
Suprafaþa de consecvente (b)
alunecare ºi insecvente (c)

Fig. 3.14. Tipuri de alunecãri în funcþie de structura geologicã

intercepteazã stratele sub diferite unghiuri. Când se produc pe versanþi abrupþi,

se îmbinã cu procesul de surpare.
Alunecãrile asecvente se formeazã în depozite nestratificate, atât în
roci moi cât ºi în roci stâncoase. În cazul rocilor dure, alunecarea este
favorizatã de fisuraþie. Forma suprafeþei de alunecare este cilindricã-circularã,
deci curbilinie ºi este condiþionatã de proprietãþile fizico-mecanice ale rocii.
Se observã mai uºor în partea superioarã a versantului ºi mai dificil în cea
inferioarã.

3. Criteriul vitezei de alunecare

Sharpe ºi Eckel (citaþi în Bãncilã ºi colab., 1981) prezintã urmãtoarele
tipuri de alunecãri:
– extrem de rapide (v > 3 m/s);
– foarte rapide (3 m/s – 0,3 m/min);
– moderate (1,5 m/zi – 1,5 m/lunã);
– lentã (1,5 m/lun㠖 1,5 m/an);
– foarte lentã (1,5 m/an – 0,06 m/an).
Curgerile plastice sunt deplasãri de teren extrem de lente. Nu au suprafaþa
de alunecare clarã; deplasarea se realizeazã ca deformare plasticã într-o masã
cu grosimi mari.

4. Criteriul direcþiei de evoluþie a alunecãrii pe versant

Stabilirea alunecãrilor dupã modul de propagare a deplasãrii are o
deosebitã importanþã practicã, mai ales pentru mãsurile de combatere a
eventualelor reactivãri.

99
+
Alunecãrile delapsive (regressive) încep la baza versantului ºi evolueazã
pe versant într-o direcþie opusã celei de deplasare a acumulatului de alunecare;
au caracter regresiv ºi se datoreazã în special eroziunii bazei versantului.
Alunecãrile detrusive (progresive sau de împingere) se formeazã în partea
superioarã a versantului, evolueazã în direcþia de deplasare a acumulatului, spre
baza versantului; au caracter progresiv. Uneori suprafaþa de alunecare se gãseºte
sub nivelul topografic al bazei versantului ducând la ridicarea fundului vãii prin
depozite deluvio-coluviale. Cele mai multe alunecãri rãmân însã suspendate pe
versanþi, sub forma deluviilor de alunecare.
Comisia Suedezã de Geotehnicã a grupat alunecãrile în funcþie de direcþia
de evoluþie a deplasãrii, în alunecãri regresive ºi alunecãri progresive. În
Suedia, clasificarea alunecãrilor dupã acest criteriu este folosit ºi astãzi, pentru
cã el cuprinde într-o formã limitatã ºi evoluþia alunecãrii, extrem de utilã în
special practicienilor, pentru aplicarea lucrãrilor oportune de combatere.
5. Dupã caracterul miºcãrii
Alunecãri rotaþionale: se formeazã în depozite omogene, alcãtuite în
special din argile sau ºisturi relativ uniforme. Suprafaþa de alunecare poate
fi circularã, caz în care masa alunecatã nu este deformatã, sau necircularã,
când masa alunecatã este parþial deformatã; au o lungime limitatã ºi se produc
pe pante mai abrupte.
Alunecãri de translaþie: se dezvoltã pe suprafeþe de stratificaþie sau pe
o altã suprafaþã preexistentã; sunt de obicei lungi ºi au loc pe pante line.
6. Criteriul morfologic (forma corpului de alunecare)
Alunecãrile sunt prezentate dupã aspectul pe care îl au la suprafaþã,
realizat în urma procesului propriu-zis al deplasãrii, în special de cãtre
geomorfologi Cu unele mici diferenþieri de la autor la autor, dupã morfologie
alunecãrile de teren se încadreazã în urmãtoarele mari tipuri (Tufescu, 1966).
Menþionãm cã de cele mai multe ori arealele afectate de alunecãri îmbracã
morfologii variate, totuºi ele pot fi grupate dupã tipul predominant.
Tipuri elementare
Alunecãri în brazde (superficiale) se produc numai în pãtura de sol, la
sub 1m adâncime; morfografia este de brazde mici, înguste, înierbate, care
constituie materialul deplasat; între brazde apar suprafeþe denudate; se
deosebesc de „cãrãrile de oi” prin caracterul haotic. Favorizeazã apariþia
unor alunecãri mai profunde prin infiltrarea apei prin arealele fãrã vegetaþie
(în condiþii de substrat propice). În condiþii de îngheþ-dezgheþ, la altitudini
sau latitudini superioare se dezvoltã solifluxiunile. Producându-se numai în
pãtura de sol, nu se datoreazã caracteristicilor rocii din substrat.
Alunecãri lenticulare (lupe de alunecare) (loupes de glissement) se
produc în roci impermeabile de felul argilelor. Deplasarea antreneazã atât
solul cât ºi roca în loc pânã la circa 1–5 m, pe pante relativ reduse. Prezintã
elemente clasice ale unei alunecãri: corniºa sau râpa de desprindere, corpul

100
 &
este dat de valuri scurte, lenticulare, etajate haotic . Deplasarea este lentã ºi
în mai multe etape, având deci vârste diferite în acelaºi areal.
Alunecãri în monticuli, movile sau glimee sunt alunecãri profunde,
cunoscute în diferite regiuni ale þãrii sub denumiri locale, dupã forma
caracteristicã a unui element: movilã, þiglaie, colinã, monticul, gâlmã, glimee
etc. Caracteristice sunt pentru Podiºul Transilvaniei, unde au ºi fost studiate
în detaliu. Termenul de glimee a fost introdus în literatura de specialitate, la
cel de-al XXI-lea Congres internaþional de geografie (India, 1968) da cãtre
Morariu ºi Gârbacea (1968).La majoritatea arealelor cu glimee se conservã
elementele caracteristice alunecãrilor: râpa de desprindere, corpul, fruntea
etc. prin evoluþia ulterioarã a versanþilor, în unele areale lipsesc sau sunt
foarte estompate unele elemente, în special corniºa, astfel încât glimeele se
extind pânã spre interfluviu (Gârbacea, 1964, 1992; Morariu, Gârbacea, 1968;
Morariu ºi colab., 1964; Josan, 1979; Gârbacea, Grecu, 1983; Grecu, 1982,
1983, 1985, 1992, 1997, 1999; Grecu, Josan, 1997; Grecu ºi colab., 2001;
Buzilã, Munteanu, 1997 etc.).
Alunecãri în trepte (pseudoterase) sunt alunecãri cu suprafaþa de
alunecare la mari adâncimi (5 – 30 m), ce se desfãºoarã pe lungimi
considerabile sub formã de trepte, pe pante relativ mari. Se pot confunda cu
terasele râurilor, datoritã formei caracteristice. Corniºa este bine pusã în
evidenþã, masa alunecatã deplasându-se pe o suprafaþã bine înmuiatã, fãrã
sã-ºi deranjeze structura internã. Materialele deplasate pot avea duritãþi diferite.
Fiind alunecãri profunde, de cele mai multe ori vechi, ele nu prezintã un risc
prea mare decât atunci când sunt reactivate, mai ales în partea superioarã,
spre corniºa de desprindere.
Alunecãri curgãtoare se produc în formaþiuni argiloase – marnoase
prin înmuiere puternicã, fãcând trecerea spre curgerile noroioase. Sunt bine
puse în evidenþã corniºa, corpul ºi fruntea alunecãrii. Corpul alunecãrii se
detaºeazã printr-un ºanþ longitudinal pe ambele laturi ºi prezintã numeroase
crãpãturi, ºanþuri transversale, cu denivelãri de 1–2 m.
Alunecãrile-surpãri se produc datoritã eroziunii bazei versantului, când
are loc ruperea ºi cãderea verticalã a stratelor, însoþite de o împingere ce
favorizeazã alunecarea pe un plan puternic umectat. Se extind în susul
versantului; microrelief cu trepte ºi crãpãturi transversale. Sunt provocate ºi
de debleerea sau taluzarea terenurilor. În aceastã categorie intrã ºi alunecãrile
sufozionale cu frecvenþã mare în depozite loessoide.
Tipuri de alunecãri complexe
Versanþii de alunecare se caracterizeazã prin suprafaþa mare afectatã de
un singur tip de alunecãri sau de mai multe tipuri. De asemenea aceºti versanþi
prezintã stadii diferite de evoluþie, o etajare a alunecãrilor; de cele mai multe
ori asemenea versanþi sunt modelaþi de un complex de procese actuale, fiind
greu de diferenþiat rolul fiecãruia în dinamica versantului.În arealele cu glimee
însã este evident rolul acestor alunecãri ce se desfãºoarã pe sute de hectare
în crearea glacisului de alunecare, sau chiar a unor alte forme, cum sunt
înºeuãrile sau interfluviile de alunecare (Florina Grecu, 1992).

101
+
Alunecãrile de vale (termen introdus de V. Mihãilescu, 1942) sunt
alunecãri complexe ce cuprind ambii versanþi, inclusiv obârºia râului; formeazã
un organism ce se deplaseazã în lungul vãii; la precipitaþii pot cãpãta aspectul
curgerii de noroi.
7. Criteriul vârstei miºcãrii (alunecãrii)
Raportate la momentul, timpul, când s-a produs deplasarea, alunecãrile,
existente în prezent ca formã de relief, sunt:
– alunecãri actuale, contemporane, care sunt în general active;
– alunecãri vechi, numite ºi fosile (la zi; acoperite)
8. Criteriul stabilitãþii
Determinarea stadiului dinamicii alunecãrii de teren se raporteazã de
obicei la prezent, la momentul cartãrii pentru cã multe alunecãri pot fi
reactivate. De aceea se trece ºi anul pe hãrþi, pe fotografii sau alte materiale
grafice ºi cartografice. Dupã acest criteriu se deosebesc:
– alunecãri active, nestabilizate;
– alunecãri inactive, stabilizate, fixate.
9. Criteriul stadiului dezvoltãrii
Acest criteriu poate fi combinat cu criteriile ce vizeazã stabilitatea ºi
vârsta. Alunecãrile de teren pot fi: incipiente, avansate ºi epuizate.
Concluzii
Fiecare clasificare se bazeazã pe un singur criteriu.
Fiecare clasificare reprezintã, de fapt, ºi o anumitã proprietate a
alunecãrii. De aceea, în stabilirea caracteristicilor alunecãrilor de teren trebuie
avute în vedere toate criteriile de clasificare. Definirea tipului simplu de
alunecare este greu de realizat, aºa cum s-a observat ºi în prezentãrile pe
criterii.
De exemplu, o alunecare cu suprafaþa de alunecare la adâncimi mari,
sub formã de glimee, prezintã o vitezã de alunecare foarte lentã. S-a format
de la baza versantului ºi a evoluat regresiv pânã spre cumpãna de ape, contrar
direcþiei de înclinare a stratelor. Este o alunecare consecventã în faza finalã,
formatã pe un plan de stratificaþie, este deci o alunecare de translaþie. S-a
produs în timpul Pleistocenului deci este o alunecare veche, fixatã, stabilã,
pe ansamblu, fiecare glimee însã poate fi afectatã de alunecãri superficiale.
Arealul cu alunecãri este modelat în continuare de alte tipuri de procese, în
special de torenþialitate, sporind riscul la reactivare.

3.1.4.7. Impactul asupra populaþiei

Impactul alunecãrilor de teren asupra societãþii trebuie analizat atât prin

urmãrile directe, ce vizeazã în general declanºarea ºi evoluþia, cât ºi prin
urmãrile indirecte, legate de formele de relief create, forme a cãror utilizare
în agriculturã este diminuatã datoritã degradãrii terenurilor, riscul

102
 &
manifestându-se în timp îndelungat. Recunoaºterea arealelor afectate de
alunecãri se face în primul rând dupã forma neregulatã pe care o are profilul
versantului ºi dupã asociaþiile vegetale care indicã condiþii ecologice variate.
Dintre tipurile de alunecãri, cele de adâncime pot atinge dimensiuni ºi
viteze apreciabile cu urmãri imediate dezastruoase când se produc în arealele
locuite.
Cele mai favorabile roci pentru producerea alunecãrilor sunt argilele
senzitive care favorizeazã deplasarea chiar la pante foarte reduse. Aceste
argile se gãsesc în regiunile acoperite cu gheþari în Cuaternar. Astfel se
explicã dezastrele frecvente produse în þãrile nordice datoritã alunecãrilor de
teren. Exemplele sunt numeroase. În 1966, o alunecare produsã în Norvegia Impactul
a afectat 30 de localitãþi. Cutremurele slãbesc coeziunea rocilor, declanºând ºi riscul
impresionante alunecãri de teren. De exemplu, oraºul Acobana din Peru a la alunecãri
fost acoperit de alunecãri ºi avalanºe produse în urma cutremurului din 1946.
În þara noastrã, cutremurul din 1977 a activat ºi reactivat alunecãri de teren
în Carpaþii ºi Subcarpaþii de Curburã.
Alunecãrile masive de teren de tip glimee sunt în general fixate,
stabilizate, cu excepþia unor movile ºi a râpei de desprindere care sunt modelate
ºi în prezent prin alunecãri –surpãri, eroziune în suprafaþã, ravinaþie etc. În
general, sunt despãdurite, linia de desprindere gãsindu-se în vecinãtatea limitei
pãdurilor ºi sunt folosite pentru pãºunat, viticulturã, culturi de cereale ºi
pomi fructiferi. Aºezãrile din arealele cu alunecãri masive de teren prezintã
o reþea stradalã neorganizatã, casele fiind dispuse printre valurile de alunecare.
Tipice sunt unele aºezãrile din Podiºul Târnavelor (Romaneºti, Heria etc.).
Aºezãrile situate în partea inferioarã a versantului, pe glacisul de alunecare
punctat cu movile foarte aplatizate, prezintã o structurã regulatã. Expunerea
mare la risc se observã în crãpãturile produse în zidurile locuinþelor sau ale
altor tipuri de construcþii, chiar fortificate. În Podiºul Hârtibaciului sunt tipice
localitãþile Saschiz, Movile, Cornãþel, din arealele cu alunecãri ce au aceeaºi
denumire. Râpa de desprindere este activã cu risc mare ºi foarte mare.

Întrebãri ºi exerciþii de autoevaluare

o 01. Care este deosebirea între hazardele geologice (endogene) ºi cele

geomorfice?
o 02. Cum poate fi apreciat riscul la avalanºe?
o 03. Care dintre hazardele geomorfice prezintã un grad ridicat de risc?
o 04. Care sunt cauzele alunecãrilor de teren? Cum pot fi prevãzute ºi
combãtute riscurile datorate alunecãrilor de teren?
o 05. Ce regiuni din þara noastrã sunt expuse riscului la alunecãri de
teren?

103
+
Test de autoevaluare

1. Descrieþi figura 3.4 ºi precizaþi forma ºi cauzele curbelor.

2. Desenaþi ºi descrieþi figura 3.13. Cu ajutorul ei descrieþi evoluþia unei
alunecãri cunoscute.

104
 &
Tema IV

Eroziunea hidricã pe versanþi

Obiective

Tema îºi propune:

ð Sã defineascã conþinutul hazardelor datorate eroziunii hidrice (HEH);

ð Sã descrie dinamica HEH;

ð Sã arate impactul HEH asupra populaþiei;

ð Sã exemplifice riscul produs în diferite areale în timp istoric.

105
+

106
 &
4. Procese hidrice de versant

4.1. Eroziunea hidricã neconcentratã pe versanþi

Eroziunea hidricã pe versanþi este desprinderea (transportul ºi depu-

nerea) materialelor datorate apei. Trebuie spus cã triada eroziune-trans-
port-acumulare formeazã un sistem în care fiecare subsistem nu poate funcþiona
separat. Concret, nu existã transport fãrã eroziune, sau depunere fãrã transport.
Mai mult încã, orice material desprins a fost supus în acelaºi timp ºi unui
incipient proces de transport. Eroziunea hidricã pe versanþi este un proces
Descrierea
extrem de complex, ce se produce evolutiv, în mai multe stadii, de multe ori procesului
greu de separat: de eroziune
– eroziunea picãturii de ploaie cu energie cineticã mare – pluviodenudare hidricã
(impact erosion); pe versant
– eroziunea prin curenþi peliculari – eroziune în suprafaþã (sheet erozion);
– eroziunea prin curenþi concentraþi – eroziune torenþialã (rill erosion,
gully erosion).
Procesul de eroziune pluvialã, în sens larg, se desfãºoarã în trei etape:
– desprinderea particulelor materiale din masa solului sau a rocii de
cãtre picãturile de ploaie, când solul nu este acoperit cu vegetaþie, sau de
cãtre apa ce se scurge pe pante;
– antrenarea ºi transportul particulelor de sol sau rocã de cãtre apã;
– depunerea materialelor erodate ºi transportate de apã
În ceea ce priveºte intensitatea procesului de eroziune, eroziunea pluvialã
poate fi acceleratã ºi lentã sau tolerabilã.
Dupã volumul de sol erodat, Zachar (1982) clasificã terenurile afectate
de eroziune în suprafaþã în: fãrã eroziune (0,5 m3/ha. an), eroziune slabã
(0,5–5 m3/ha. an), eroziune moderatã(5–15 m3/ha. an), eroziune puternicã
(15–50 m3/ha. an), eroziune foarte puternicã (5o – 200 m3/ha. an), eroziune
catastroficã (peste 200m3 /ha. an).
Pentru eroziunea în adâncime, valorile sunt: sub 100 m3/km (fãrã
eroziune), 100–300 m3 /km (eroziune slabã), 300–1.000 m3 /km (moderatã),
1000–3000 m3/km (puternicã), 3000–10.000 m3/km (foarte puternicã), peste
10.000 m3/km (eroziune excepþionalã).

107
+
4.1.1. Eroziunea prin picãtura de ploaie

Cele mai agresive asupra terenurilor sunt picaturile de ploaie cu energie

cinetica mare, din timpul ploilor torenþiale. Selectarea ploilor torenþiale se
face dupã intensitatea medie a ploii pe durata produsã în unitatea de timp:
it ≥ 0,254 + 5,08 t -1
it = intensitatea medie pe durata ploii t (mm/min)
t = durata nucleului torenþial(min)
Intensitatea medie a ploii este invers proporþionalã cu durata, astfel:
t(min) 5 15 30 60
it(mm/min) 1,25 0,59 0,42 0,34
Picãturile de ploaie desprind particulele de sol ºi rocã în urma impactului
cu suprafaþa terestrã ºi le antreneazã împreunã cu stropii de apã pânã la
înãlþimi de 60–80 cm pe distanþe de pânã la 1–1,5 m.
Caracteristicile picãturii de ploaie
Fotografierea ºi filmarea picãturii de ploaie în momentul impactului au
permis stabilirea parametrilor geometrici cu rol în desfacerea agregatelor de
materiale în teren. Într-o ploaie mãrimea ºi distribuþia picãturilor sunt foarte
variate; diametrele picãturilor variazã în general între 0,2 ºi 6 mm, predominã
însã cele de 1 mm. Majoritatea picãturilor din nori înainte de cãdere au
dimensiuni de 10…30 microni ºi viteza de înaintare de câþiva centimetri pe
secundã (10…20 cm/s). Înãlþimea norului influenþeazã granulometria picãturii
de ploaie.
Forma ºi mãrimea picãturii de ploaie sunt interdependente. Picãturile
relativ mici (cu diametrul sub 2,9 mm) au o forma aproape sfericã. Picãturile
cu diametre mai mari de 2,9 mm au o bazã turtitã în partea de jos, datoritã
forþei de reacþie a aerului. Picãturile cu diametre mai mari, în cãdere se sparg
în picãturi mai mici. Majoritatea ploilor erozive cu caracter torenþial au picãturi
cu diametre de 1…4 mm.
În timpul cãderii energia potenþialã (p.h) a unei picãturi de greutate (p)
aflatã la înãlþimea (h) se transformã în energie cineticã:
mV 2
p·h =
2
Viteza de cãdere liberã a picãturii de la înãlþimea h este V = 2 g ⋅ h
greutatea picãturii fiind p= m.g, iar lucrul mecanic efectuat (p.h) se scrie:
V 2 mV 2
m⋅g = , adicã energia cineticã a picãturii de masã m ºi vitezã
2g 2
V. Energia cineticã reflectã agresivitatea ploii.

Denudarea datoratã ploii

Procesul de eroziune datorat ploii începe cu desfacerea agregatelor prin
izbire, apoi are loc distensia ºi, ulterior, dispersia liantului dintre particule.

108
 &
Aceste etape depind evident de caracteristicile chimice ºi fizice ale granulelor,
ale liantului ºi de cantitatea de aer ºi apã din sol. Prin urmare, procesul
desfacerii particulelor de sol (prin contracþie – umflare), se datoreazã
interacþiunii hidromoleculare ap㠖 aer. Particulele de argilã absorb apa datoritã
legãturii existente dintre hidrogen ºi oxigen sau hidrogen ºi OH. Structura de
condensator a particulelor de argilã realizeazã un câmp electric în spaþiul
dintre particule. La desfacerea particulelor de sol contribuie ºi aerul compresat
în pori, care reacþioneazã prin efectul de tensiune superficialã (dintre apã ºi
aer), precum ºi de tensiune interfaþalã (dintre apã ºi pãmânt).
Valorile eroziunii eu sunt în raport invers cu panta, cu alte cuvinte la
pante din ce în ce mai mari, eroziunea este din ce în ce mai micã, astfel:
I(%) 5 10 20 30 50 100
eu 500 470 420 400 350 250
Pentru condiþiile din România, agresivitatea se apreciazã cu indicatorul
rezultat din produsul dintre intensitatea medie pe 15 minute a nucleului
torenþial ºi rãdãcina pãtratã a cantitãþii de precipitaþii înregistratã pe durata
ploii.
I15 = i15 . p0,5
în care: I15 este indicatorul de agresivitate pluvialã;
i15 – intensitatea medie a nucleului torenþial, 15 minute (mm/min);
p – cantitatea de apã înregistratã pe durata ploii (mm).
Erozivitatea pluvialã în timpul anului este datã ºi de indicele de
neuniformitate a precipitaþiilor (Kp) dupã formula propusã de Fournier:
Kp=p2/P
în care: p este cantitatea totalã de precipitaþii cãzutã în ziua cea mai
ploioasã din lunã (mm); P – cantitatea totalã medie de ploaie cãzutã în luna
respectivã(mm).

4.1.2. Eroziunea prin curenþi peliculari

Pe suprafaþa versantului se formeazã în timpul ploilor torenþiale o peliculã

de câþiva milimetri (uneori 20…30mm) din unirea ºiroaielor. Acest strat este Evoluþia
încãrcat cu agregatele de sol dezlipite, formând un noroi transportat de curenþii procesului
cu turbulenþã accentuatã. Antrenarea ºi depunerea materialului pe versanþi de eroziune
sunt similare celor din albii ºi depind de capacitatea de transport a curentului hidricã
În funcþie de cantitatea de material din curentul de apa ºi capacitatea acestuia, pe versant
pe versant se delimiteazã urmãtoarele segmente (figura 4.1.):
– 1, partea superioarã a versantului, spre platoul interfluvial, cvasiorizon-
talã, de impact a picãturilor de ploaie;
– 2, segment de eroziune în care are loc încãrcarea curentului cu materiale
solide, cu aluviuni, în care concentraþia amestecului este mai micã decât
capacitatea de transport a curentului de apa;

109
+ 1
dx
Predominã

QR
eroziunea
2 Er c < Kt

Qs
Predominã
3 Ed c = Kt
transportul

Ac c > Kt Predominã
4 acumularea

Fig. 4.1. Capacitatea de transport a curenþilor peliculari pe versanþi în corelaþie cu

procesele dintr-un bazin – versant.

– 3, un segment central, de echilibru dinamic, în care concentraþia

amestecului este egalã cu capacitatea de transport a curentului de apa
– 4, un segment inferior, spre baza versantului, de depunere, în care
capacitatea de transport se diminueazã, concentraþia amestecului fiind mai
Capacitatea
mare decât capacitatea de transport.
de transfer
Capacitatea de transport (Kt) este dependentã de pantã ºi de debitul
a curenþilor
peliculari lichid:
Kt = k . I1,67. QR1,67

în care: k este factor de sol, I = panta, QR = debitul lichid

Eroziunea hidricã pe versanþi este controlatã de legea gravitaþiei.
Pentru estimarea eroziunii s-au utilizat mai multe formule, în funcþie de
lungimea de scurgere (L), de panta terenului (I), de intensitatea ploii (i) ºi de
durata ploii. Unitãþile de mãsurã ºi limitele de aplicabilitate diferã însã de la
o formulã la alta, iar coeficientul k include ºi influenþa altor factori care
influenþeazã eroziunea (Moþoc ºi colab., 1975). Astfel de formule au fost
elaborate pe baze experimentale, una dintre cele de început fiind a lui Kornev,
1937):
E = k. I 0,75 L 1,5 i1,5

Formula universalã a eroziunii (formula Wischmeir, 1960) pentru

estimarea eroziunii medii anuale este mai complexã ºi se prezintã astfel:
E = k .Lm.In .S.C.Cs
în care: k este indicator erozional,
S = indicator al erodabilitãþii solului,
C = indicator al protecþiei oferite de culturi,
Cs= indicator al efectului lucrãrilor antierozionale.
Aceastã formulã a fost adaptatã de Moþoc sub forma:
E = k . S . C . Cs . L 0,3 . i1,4
în care: E este eroziunea medie anualã (t ha.an),

110
 &
k = coeficientul de agresivitate pluvialã (figura 4.2),
S = coeficientul pentru erodabilitatea solului (tabelul 4.1),
C= coeficientul privind influenþa vegetaþiei (tabelul 4.3),
Cs= coeficientul pentru influenþa sistemului de culturã folosit
(tabelul 4.3),
L = lungimea versantului (m),
i = panta medie a versantului (%) (tabelul 4.4).

Fig. 4.2. Zonarea agresivitãþii pluviale

Tabelul 4.1
Clasificarea solurilor în raport cu erodabilitatea
Valoarea coeficentului
de corecþie pentru
Clasa Caracterizarea solurilor
erodabilitãþi în formula
de calcul a eroziunii

1 Soluri foarte puternic sau excesiv erodate cu coeziune 1,2

foarte micã, fãrã structurã
2 Soluri puternic sau foarte puternic erodate, cu coeziune 1,0
micã, slab structurate
3 Soluri puternic sau foarte puternic erodate, cu coeziune 0,8
mijlocie sau slab ºi moderat erodate cu coeziune micã
4 Soluri puternic sau foarte puternic erodate, cu coeziune 0,7
mare, bine structurate, profil puternic dezvoltat
5 Soluri slab sau moderat erodate, cu coeziune mijlocie, 0,7
profil puternic dezvoltat, rocã mamã friabilã
6 Soluri slab sau moderat erodate cu coeziune mare, 0,6
structurã foarte bunã, profil puternic dezvoltat, rocã
mamã friabilã

111
+
Tabelul 4.2
Clasificarea terenurilor dupã valoarea pantei (dupã Motoc ºi colab., 1975)

Grupa Clasa Denumirea terenului

Simbol Panta % Simbol Panta %
I 0-5 A 0-2
B 2-5
II 5-12 C 5-8
D 8-12
III 12-25 E 12-18
F 18-25
IV 25-50 G 25-35
H 35-50
V Peste 50 I 50-70
J 70-100
L Peste 100
Versant
Practic 0
Extrem de slab înclinat
Foarte slab înclinat
Slab înclinat
Mijlociu înclinat
Puternic înclinat
Foarte puternic înclinat
Extrem de puternic înclinat
Abrupt
Foarte abrupt
Extrem de abrupt

Tabelul 4.3
Valorile coeficientilor Cs si C

Specificaþie Pante versant (%)

0-5 5-10 10-15 15-20 20-25 >25
Sistemul de cultura Coeficentul Cs
Culturi anuale din deal în vale 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
Culturi anuale pe curba de nivel 0,50 0,60 0,70 0,75 0,80 0,85
Culturi în fâºii - 0,30 0,35 0,40 0,45 0,50
Culturi cu benzi înierbate - 0,25 0,30 0,35 0,40 0,45
Culturi cu canale, valuri - - 0,18 0,21 0,24 0,25
Culturi cu terase bancheta - - 0,15 0,18 0,21 0,25
Culturi cu terase în trepte - - 0,05 0,08 0,10 0,15
Natura vegetaþiei Coeficentul C
Ogor negru cu rigole ºi ºiroiri 1,20
Ogor negru 1,00
Cereale pãioase de toamnã 0,15
Cereale pãioase de primãvarã 0,20
Mazãre, fasole 0,30
Porumb, Cartof, Sfeclã 0,70
Culturi de protecþie 0,25
Ierburi perene anul I 0,10

112
 &
Continuare – Tabelul 4.3

Ierburi perene anul II 0,05

Pajiºti puternic degradate 0,80
Pajiºti moderat degradate 0,30
Pajiºti bine încheiate 0,05
Livezi pe terenuri degradate 0,70
Livezi pe curba de nivel 0,50
Vii din deal în vale 0,75
Vii pe curba de nivel 0,30
Pãdure pe terenuri degradate 0,25
Pãdure încheiatã 0,02

În cazul eroziunii potenþiale Ep nu se iau în calcul coeficienþii de vegetaþie

ºi lucrãrile de amenajare a versanþilor:
Ep = k.S.L0,3.i1,4
Gradul de vulnerabilitate a terenului la eroziunea în suprafaþa (Ves) þine
cont de eroziunea efectivã ºi eroziunea potenþialã (Grecu, Comãnescu, 1998):
Ves = (E / Ep) .100

4.1.3. Factorii care influenþeazã eroziunea

Morfografia ºi morfometria versantului

Prezentarea formulelor de calcul a eroziunii impune luarea în analizã a
caracteristicilor de formã a versantului, precum ºi pe cele ce vizeazã în
special lungimea ºi gradul de înclinare a acestuia. Forma versantului acþioneazã
de fapt tot prin particularitãþi de înclinare, conform legii generale a gravitaþiei.
Pentru versanþii complecºi, aºa cum s-a prezentat anterior, eroziunea este
diferit dispusã în diferite sectoare, în funcþie de capacitatea de transport a
curentului de apã.
La cantitãþi mari de precipitaþii, capacitatea de infiltrare a apei în sol se
reduce; prin unirea curenþilor bidimensionali ºi a ºuvoaielor se formeazã o
peliculã de apã care antreneazã particulele desprinse, spre baza versantului. Rolul
Pelicula de apã se îngroaºã spre partea inferioarã a versantului, puterea de morfometriei
eroziune fiind amplificatã ºi de curenþii verticali formaþi datoritã micro- ºi morfografiei
reliefului de pe versant. versantului în
Grosimea (înãlþimea sau adâncimea) peliculei ºi viteza de scurgere sunt dinamica
diferite în funcþie de forma versantului ºi de intensitatea ploii. eroziunii
În partea superioarã a versantului, viteza medie a scurgerii superficiale pe versant
este mai micã decât în aval. Pe versanþii concavi, vitezele sunt mai mari în
partea superioarã a versantului, iar pe versanþii convecºi, vitezele sunt scãzute
în partea superioarã.
Pierderile de sol sunt mai reduse pe versantul concav, unde eroziunea
este mai micã, decât pe versantul convex. Pierderile totale de apã au valori

113
+
opuse celor de sol în raport de forma versantului. Pierderile de sol sunt
dependente deci de precipitaþii ºi pantã (figura 4.3), (tabelul 4.4).

A Strat de sol

Rocã la suprafaþã
Rocã
Râu

Rocã la suprafaþã
B

Strat de sol

Coluvii
Râu Rocã

Strat de sol
C
Rocã la suprafaþã
Deluvii

Strat de sol

Rocã
Râu

Fig. 4.3. Morfografia versanþilor

A – versant convex; B – versant concav; C – versant complex

Tabelul 4.4
Influenþa formei versantului asupra scurgerii ºi eroziunii

Timpul ploii Pierderea de apã (scurgerea, mm) Pierderea de sol. (eroz., t/ha)
simulate
(min.) Concav Drept Convex Concav Drept Convex
00-30 -00 0,50 -00 0,80 0,80 1,05
30-60 11,25 7,80 10,00 13,00 13,00 24,05
60-90 16,75 15,30 15,00 20,10 22,80 30,00
90-120 21,00 18,00 17,00 22,08 26,30 28,00
Total 49,00 41,60 42,00 55,3 62,90 83,10

114
 &
Efectul lungimii versantului asupra eroziunii este mai mare la versantul
drept decât la cel convex.
Intensitatea eroziunii pe versanþii complecºi depinde de îmbinarea
sectoarelor simple; un versant complex se prezintã ca o succesiune de segmente
de eroziune ºi de acumulare. La atingerea pantei de echilibru prin formarea
unei cuverturi de depozite participã însã ºi procesele gravitaþionale
Agresivitatea pluvialã
S-a observat din cele expuse anterior cã pentru formarea scurgerii pe
versanþi trebuie ca ploaia cãzutã sã fie mai mare decât suma pierderilor, iar
intensitatea sã depãºeascã valoarea indicelui de infiltraþie în sol:
H > P, iar i > Ö. O ploaie torenþialã sau o ploaie erozivã (eficace) se
caracterizeazã printr-o cantitate H > 10 mm ºi printr-o intensitate
i > 0,4…0,5 mm/min. Intensitatea din timpul unei ploi poate fi maximã,
eficace, optimalã sau medie.
Înãlþimea cumulatã a ploii este în funcþie de timp.
Expoziþia versantului
Expoziþia versantului influenþeazã intensitatea eroziunii prin cantitatea
de energie caloricã, cu rol în diferenþierea însuºirilor fizico-mecanice ale
solurilor. La latitudinile þãrii noastre, la diferite declivitãþi au fost calculate
valorile energiei recepþionatã de suprafaþa terestrã.
Indicele de apreciere a eroziunii solului (e) în funcþie de expoziþie are
valorile:
expoziþia indicele e
vesticã 1,00
sudicã 0,93 – 0,95
esticã 0,73 – 0,75
nordicã 0,70
Versanþii cu expoziþie sudicã ºi vesticã sunt mai expuºi eroziunii decât
cei cu expunere nordicã ºi vesticã. În general, versanþii nordici sunt mai
protejaþi de cãtre vegetaþia arborescentã, datoritã temperaturilor mai scãzute.
În plus, pe versanþii sudici, distrugerea agregatelor de sol este acceleratã nu
numai de insolaþie, ci ºi de frecvenþa ciclurilor gelivale de îngheþ-dezgheþ.
Astfel, chiar dacã scurgerile sunt diminuate, eroziunea este mai mare pe
versanþii sudici decât pe cei nordici. În plus, expoziþia versantului trebuie
corelatã ºi cu tipul de sol ºi cu caracteristicile morfometrice ºi morfografice
ale versantului (tabelul 4.5). De exemplu, la acelaºi tip de versant dupã
formã (versant drept), cu aceeaºi expoziþie (vesticã), valorile eroziunii sunt
diferite pe solurile cernoziomice ºi brune de pãdure.
Vegetaþia
Vegetaþia cultivatã sau spontanã, ierboasã sau lemnoasã, în funcþie de
densitate, consistenþã ºi durata protecþiei influenþeazã direct sau indirect
intensitatea eroziunii. Dupã gradul de protecþie, plantele cultivate se împart
în:

115
+
Tabelul 4.5
Influenþa expoziþiei ºi formei versantului asupra eroziunii

Eroz.pt. L
Forma Ecuaþia
Tipul de sol Expoziþia ºi panta Indicele (e)
versantului eroziunii
stand. (m )
3

Convexã
Castaniu Vesticã treimea E=7,52L0,52i0,28 3839 1,00
deschis superioarã
Nordicã Idem E=7,76L0,44i0,35 2716 0,70
Cernoziom Vesticã Dreaptã E=7,71L0,51i0,25 4225 1,00
carbonatic
castaniu Sudicã Dreaptã E=10,40L0,45i0,25 3952 0,93

Cernoziom Vesticã Dreaptã E=5,13L0,60i0,21 3939 1,00

levigat Sudicã Dreaptã E=14,60L 0,43 0,19
i 3766 0,95
Brun de Vesticã Dreaptã E=0,823L 0,79 0,44
i 4472 1,00
pãdure Esticã Dreaptã E=0,0636L1,21i0,38 3255 0,73

– foarte bune protectoare – leguminoasele ºi gramineele furajere perene,

din al doilea an de folosinþã: lucerna, trifoiul, sparceta etc.;
– bune protectoare – cereale pãioase, leguminoase ºi graminee furajere,
perene, în primul an de folosinþã ºi plantele furajere anuale: grâul, secara,
orzul, ovãzul, borceagul etc.;
– mijlociu protectoare – leguminoasele anuale: mazãrea, fasolea, soia,
bobul, nãutul, etc.;
– slab protectoare: prãºitoarele – cartoful, sfecla, porumbul, floarea-soa-
relui – ºi viþa de vie.
În cursul unui an, efectul de protecþie a vegetaþiei cultivate diferã în
funcþie de fazele de dezvoltare a culturii, pe aceastã caracteristicã se stabileºte
de fapt ºi factorul C din ecuaþia universalã a eroziunii. Aceste faze favorizeazã
sau nu atât reþinerea unei cantitãþi din precipitaþii, cât ºi extinderea sistemului
radicular. De exemplu, rãdãcinile grâului de primãvarã pãtrund în pãmânt
pânã la 2 m, cele de floarea-soarelui pânã la 2,75 m, cele de lucernã pânã la
6m (dupã 1–2 ani) ºi pânã la 18 m (lucerna de 6 ani).
Vegetaþia lemnoasã, ºi ne referim în special la pãdure are acelaºi rol de
protector a terenurilor prin sistemul radicular, dar ºi prin particularitãþile
sistemului foliaceu, prin structura pãdurii, prin cantitatea litierei. Un rol
important îl are pentru reþinerea apei din precipitaþii prin densitatea si
dimensiunea frunzelor. Molidiºurile pure reþin circa 37% din cantitatea anualã
de precipitaþii, stejãretele 22%, pinetele 13–15%, mestecãniºurile doar 9%.
În ecosistemele de fag normal constituite, scurgerile de suprafaþã sunt
foarte reduse (sub 2% din cantitatea ploii). Din aceastã cauzã, la fãgetele cu
mult ºi strat de litierã continuu, transportul de aluviuni este foarte redus,
între 0,006 ºi 0,226 mc pe hectar pe an. Comparativ cu ecosistemele de
molid, brad, larice aceste valori sunt mult mai reduse.

116
 &
Proprietãþile fizico-chimice ºi biologice ale solului
Solurile care afecteazã infiltraþia, permeabilitatea precum ºi solurile care
rezistã la dispersie prin impactul picãturii de ploaie prezintã proprietãþi ce
influenþeazã eroziunea.
Solurile rezistente la eroziune sunt solurile care au un conþinut ridicat
de substanþe organice, de carbonat de calciu, de argilã, solurile cu o bunã
permeabilitate ºi o afânare mijlocie. Determinante pentru intensitatea eroziunii
sunt procentul de argilã ºi nisip foarte fin, procentul de nisip cu diametrul
particulelor mai mare de 0,10 mm, conþinutul de materie organicã în straturile
de dezvoltare a plantelor, structura ºi permeabilitatea, pH-ul etc. Solurile cu
un conþinut ridicat de praf ºi sãrace în argilã ºi materie organicã sunt slab
rezistente la eroziune pentru cã au o cantitate redusã de liant.
Aceste caracteristici ale solului influenþeazã valorile infiltraþiei apei în
sol.

4.1.4. Impactul asupra populaþiei

Spre deosebire de alte procese geomorfologice, pluviodenudarea ºi

eroziunea în suprafaþã nu creeazã forme durabile de teren, efectul acestor
procese se manifestã însã în eroziunea solului, respectiv în reducerea
potenþialului productiv a terenurilor cu efecte semnificative de risc pentru
populaþie prin diminuarea producþiei vegetale ºi animale. Din aceastã
perspectivã ele sunt fenomene de risc.
Pe baza unor criterii fizice ºi economice, potenþialul productiv a
terenurilor agricole este grupat în cinci clase (la care se adaugã terenurile
neproductive), utilizându-se indicele de fertilitate globalã (tabelul 4.6) (Bãloi,
Ionescu, 1986).
Indicele de fertilitate globalã (F) reprezintã potenþialul productiv al
unui teren prin capacitatea naturalã de a furniza condiþii de creºtere ºi
dezvoltare normalã plantelor. Pentru o fertilitate optimã F = 100.

Indicele de fertilitate globalã mediu ponderat (Fm) se determinã dupã

ecuaþia:
S1F1 + S2 F2 + …+SnFn
Fm = S = suprafaþa; F = clasa de fertilitate
S1+ S2 + …+Sn
Zonele de fertilitate ecologicã sunt delimitate pe baza indicilor F sau
Fm:
Zona I de favorabilitate Fm = 81 – 100
Zona II de favorabilitate Fm = 61 – 80
Zona III de favorabilitate Fm = 41 – 60
Zona IV de favorabilitate Fm = 21 – 40
Zona V de favorabilitate Fm = 20 – 0

117
+
Tabelul 4.6
Clasificarea potenþialului productiv al terenurilor agricole

Clasa Clasa de calitate a solurilor Elemente caracteristice

I Terenuri de calitate foarte bunã, Terenurile respective au condiþii foarte bune pentru
fãrã restricþii F = 100–81
II Terenuri de calitate bunã cu
restricþii mici F = 80–61
III Terenuri de calitate mijlocie, cu Terenurile cu procese evidente de degradare.
restricþii mijlocii F = 60–41 Sortimentul plantelor de culturã este limitat de
IV Terenuri de calitate slabã,cu
restricþii severe F = 40–21
V Terenuri de calitate foarte
slabã, restricþii excesive F < 20 foarte severe, cu producþii slabe ºi foarte slabe.
Terenuri neproductive
creºterea ºi dezvoltarea plantelor ºi de mecanizare
a tuturor lucrãrilor agricole. Pot fi cultivate
majoritatea plantelor de culturã din zona
bioclimaticã respectivã, cu tehnologiile cele mai
moderne, investiþii minime ºi randamente maxime.
Terenurile cu soluri care prezintã pericol de
degradare, precum ºi cele în fazã incipientã de
degradare (pseudogleizare, gleizare, salinitaze,
alcalinizare, acidifiere).Terenuri cu pante mici ºi
limitãri minime datorate alcãtuirii granulometrice
ºi a ridicãrii nivelului freatic. Sunt necesare lucrãri
pentru prevenirea degradãrilor ºi lucrãri
agropedoameliorative.
condiþiile climatice ºi de cele edafice. Sunt
necesare lucrãri de amenajare hidroameliorativã
ºi mãsuri agropedoameliorative. Terenul trebuie
sa prezinte cel puþin o limitare sau un proces de
degradare cu o intensitate mijlocie.
Terenurile cu soluri afectate de limitãri sau procese
de degradare puternice, terenuri cu pante mari,
afectate de procese negative de intensitate mare.
Terenurile sunt la limita folosirii arabilului, fiind
necesare mãsuri ºi lucrãri complexe de amenajare
ºi ameliorare, iar pentru a fi mecanizate este
necesarã o sistemã de maºini cu tractoare pe ºenile.
Terenuri neindicate pentru a fi arabile cu limitãri
Se includ solurile mlãºtinoase, saline ºi alcaline,
cele excesiv scheletizate ºi prundiºurile slab
solificate. Prezintã limitãri absolute, pante peste
35%, alunecãri active. Pentru amenajare ºi
ameliorare comportã investiþii mari, nemaiputând
fi ameliorate în condiþii economice.
Se includ solonceacurile cu crustã, soloneþurile
fãrã vegetaþie, cele exclusiv mlãºtinoase,
fitosolurile antropice, gropile de împrumut,
ravenele, râpele, torenþii

Existã mai multe clasificãri ale mãsurilor ºi lucrãrilor antierozionale,

care trebuie aplicate în complex ºi diferenþiat pe unitãþi naturale, respectiv pe
bazine hidrografice. Unele mãsuri au caracter preventiv ºi aici sunt incluse
toate mãsurile de organizare a terenurilor pentru diferite utilizãri, iar altele
vizeazã lucrãrile de combatere a eroziunii, diferenþiate în funcþie de modul
de utilizare ºi de tipul eroziunii (în suprafaþã ºi în adâncime).

118
 &
4.2. Eroziunea prin curenþi concentraþi (eroziune
torenþialã)

4.2.1. Procese elementare ale apariþiei eroziunii torenþiale-

ravinaþia

Scurgerea pelicularã, în anumite condiþii de pantã se concentreazã de

cele mai multe ori în canale (ºanþuri) de diferite dimensiuni care rezistã în
timp ca formã de relief; cele cu adâncimi ºi lungimi foarte reduse pot fi
desfiinþate prin lucrãri agrotehnice simple. Dupã dimensiuni ºi stadiu de
evoluþie aceste canale sunt: rigola, ogaºul ºi ravena.
Într-un stadiu incipient al eroziunii se formeazã rigola, care poate fi
nivelatã prin arat. Rigola face trecerea între eroziunea pelicularã ºi eroziunea
în adâncime. De fapt între aceste tipuri de eroziune, limita este conven-
þionalã, datã dupã dimensiunile rigolelor. La ploi torenþiale aceasta se
adânceºte, trecând într-un nou stadiu de evoluþie – ogaºul (cu adâncimi de
pânã la 2-3 m). Ravena reprezintã un stadiu mai înaintat de evoluþie a
formei(adâncimi peste 2-3 m). Atât ogaºul cât ºi ravena pot fi simple (cu un
singur canal) sau ramificate (cu douã sau mai multe canale) (figurile 4.4, 4.5,
4.6). Ravena simplã este alcãtuitã din:
– vârful ravenei (râpa de obârºie) – partea superioarã, cu abrupturi
accentuate, extrem de activã prin înaintarea spre amunte pe versant;
– malurile ravenei, abrupte, cu procese intense de spãlare ºi surpãri;
– fundul ravenei, de cele mai multe ori în trepte, care trãdeazã fie evoluþia
pas cu pas în amonte ºi în aval, fie roci cu duritate diferitã.
Evoluþia
Ravena ramificatã reprezintã un stadiu de trecere spre torent. Poate avea
eroziunii
un bazin de recepþie destul de mare (1000–1500 ha). torenþiale
Panta, excesul de precipitaþii ºi caracteristicile rocii impun atât concen-
trarea apei, cât ºi succesiunea dintre eroziune, transport ºi acumulare în lungul
ravenei. Raportul dintre turbiditate ºi capacitatea de transport prezintã un
mecanism asemãnãtor cu cel prezentat la eroziunea pelicularã ºi la râuri.
Procesul de eroziune capãtã intensitãþi ºi aspecte variate, cea mai activã
fiind eroziunea de obârºie sau de la vârful ravenei.
Materialele erodate ºi târâte de curentul de apã torenþial sunt redepuse
haotic pe patul ravenei, la diminuarea debitului. Astfel, eroziunea de fund se
manifestã cu intermitenþã ºi cu intensitate variate în lungul ravenei în funcþie
ºi de substratul geologic. Pe malurile abrupte, neprotejate de vegetaþie,
eroziunea de mal contribuie la lãrgirea ravenei, dar ºi la apariþia unor praguri
în lungul acesteia din materialele provenite de pe maluri. De fapt acest tip
de eroziune se combinã cu surpãri provocate de subsãparea prin eroziunea
lateralã a curentului de apã torenþialã. Eroziunea de mal favorizeazã apariþia
unor rigole care prin evoluþie pot genera noi ravene, afluente, ducând la
ramificarea ravenei primare.
O caracteristicã a eroziunii prin ravenaþie este dinamica extrem de activã
ºi modificarea morfografiei ºi morfometriei.

119
+

con aluvial

Fig. 4.4. Ravena

Ravenã sub formã Ravenã Ravenã

de bulb zãbrelitã paralelã

Ravenã liniarã Ravenã dendriticã Ravenã compusã

Fig. 4.5. Configuraþia în plan a ravenelor

120
 &
A Deleni-Iaºi Crãeºti-Bujor-Galaþi
C
B Belceºti-Iaºi

E
Crãeºti-Bujor-Galaþi
D Todireni-Botoºani

Suliþa - Botoºani

G
versant

versant
Cepleniþa-Iaºi
albie
majorã

Fig. 4.6. Tipuri de ravene în Podiºul Moldovei (dupã M. Rãdoane ºi colab., 1999)

Pe terenurile în roci moi, slab consolidate, ravenele au adâncimi mari

ºi un profil transversal în V ascuþit. În rocile dure ogaºele ºi ravenele au
adâncime micã ºi deschidere mare, fundul fiind sãpat în rocã (când nu s-a
atins stadiul de echilibru). Rocile uºor erodabile,ca nisipurile, loessurile ºi
depozitele loessoide, pietriºurile sunt supuse unor procese de eroziune în
adâncime rapide, ravenele atingând 20–40 m, adesea asimetrice, cu maluri ce
ating 50 m. În rocile mijlociu erodabile (marne, argile, calcare, unele gresii)
eroziunea în adâncime este relativ rapidã (pot atinge 15–30 m); deschiderea
este egalã sau mai mare decât adâncimea.
Pe terenurile formate în roci necoezive, profilul transversal este trape-
zoidal datoritã depunerii materialelor pe fundul ravenei.

121
+
4.2.2. Clasificarea formaþiunilor de eroziune în adâncime

Microrelieful, morfografia ºi morfometria formaþiunilor de eroziune în

adâncime sunt foarte variate, ceea ce determinã utilizarea diferitelor criterii
de clasificare, criterii ce pun în evidenþã exact aceste caracteristici.
Dupã criteriul adâncimii se deosebesc:
• ogaºele, formaþiunile cu adâncime de 0,2–2,0 m (3,0 m): ogaºe mici,
20–100 cm adâncime, ogaºe mari, peste 100 cm adâncime; ogaºe rare la
peste 30 m distanþã, ogaºe dese la 5–30 m distanþã, ogaºe foarte dese la sub
5 m distanþã;
• ravenele, formaþiunile cu adâncimea de peste 2,0–3,0 m.
Ravenele se împart tot dupã anumite criterii:
– dupã adâncime acestea pot fi: ravene mici cu adâncimea de 2–5 m;
ravene mijlocii cu adâncimea de 5–10 m; ravene mari cu adâncimea de peste
10 m;
– dupã lungime, ravenele sunt: scurte pânã la 300 m; lungi de
300–1000 m; foarte lungi de peste 1000 m;
– dupã mãrimea suprafeþei de recepþie: ravene cu bazine mici, de sub
10 ha; ravene cu bazine mijlocii, de 10–30 ha; ravene cu bazine mari, de
50–100 ha; ravene cu bazine foarte mari, de peste 100 ha;
– dupã stadiul de dezvoltare: ravene active în stadiu incipient, ravene
active în stadiu evoluat, ravene stabilizate parþial, ravene stabilizate total;
– dupã gradul de torenþialitate: ravene netorenþiale cu sub 4 m3/ha.an
eroziune specificã medie; ravene mijlociu torenþiale cu 4–32 m3/ha.an eroziune
specificã medie; ravene excesiv torenþiale, cu peste 32 m3/ha.an eroziune
specificã medie.
Micromorfologia creatã de eroziunea în adâncime atât la ogaºe cât ºi la
ravene, face ca acestea sã fie:
– cu un singur canal de scurgere, drepte, neramificate, orientate pe linia
de cea mai mare pantã (pe versanþi de peste 25 grade);
– ramificate, pe versanþii ondulaþi, vãluriþi, evolueazã spre torenþi.
Alte criterii de clasificare sunt similare cu cele utilizate la râuri: forma
profilului transversal, profilul longitudinal, raportarea la structura geologicã
etc.

4.2.3. Organismul (sistemul) torenþial

Noþiunea de torent vizeazã caracteristici geomorfologice ºi caracteristici

hidrologice, ambele dând de fapt conþinut sistemului torenþial. Geomorfologic,
torentul reprezintã forma de relief complexã, creatã prin procese de eroziune
în adâncime, respectiv o vale îngustã în formã de V ascuþit, cu versanþi
abrupþi, vale ce primeºte în partea superioarã afluenþi torenþiali (vãi torenþiale)
de diferite dimensiuni (rigole, ogaºe). Hidrologic, torentul este un curs natural
de apã cu scurgere intermitentã (rareori cu scurgere tot timpul anului), cu
bazin hidrografic redus (sute sau câteva mii de hectare), pante relativ

122
 &
accentuate ce favorizeazã creºterile rapide de debite ºi niveluri la ploi
torenþiale.
Organismul torenþial formeazã un sistem, în care cele trei acþiuni –
eroziune, transport, acumulare – se succed de la izvor spre vãrsare pe secþiuni
bine definite în cele trei mari subsisteme componente (figura 4.7):

bazin
bazin
de
de
recepþie
recepþie

canal de scurgere

con de dejecþie
con de dejecþie

Fig. 4.7. Sistemul torenþial

– subsistemul bazinul de recepþie este partea superioarã a torentului, în

care are loc concentrarea apei în formaþiuni torenþiale elementare; principala
funcþie este eroziunea regresivã dar ºi cea de mal sau de fund; funcþia de
Sistemul
transport este diseminatã în fiecare formaþiune elementarã;
torenþial
– subsistemul canalul de scurgere este un canal în care s-au concentrat
apa ºi aluviunile erodate în subsistemul din amonte; funcþia principalã este
de a asigura transportul apei ºi aluviunilor, dar nu se exclud eroziunea ºi
unele depuneri;
– subsistemul conul de dejecþie (de depunere sau agestru dupã Mihãi-
lescu) reprezintã partea terminalã a sistemului torenþial, în care are loc
depunerea materialelor ºi evacuarea apei restante în sistem ºi chiar a unor
aluviuni.
Astfel, funcþionalitatea sistemului este asiguratã de funcþia subsiste-
melor care se dispun în cascadã. Analiza prin concepþie sistemicã a
formaþiunilor torenþiale simple sau complexe face posibilã separarea organis-
mului torenþial de cel al ravenelor.
Geneza, dinamica ºi evoluþia organismului torenþial sunt strâns legate
de cele ale formaþiunilor elementare, putându-se deosebi mai multe etape cu
limite tranzitorii.
Pe versant, în general în anumite puncte de inflexiune, favorizate ºi de
unele mici denivelãri (muºcãturi) ºi lipsa vegetaþiei arborescente, are loc
într-o primã fazã concentrarea scurgerii de suprafaþã ºi dirijarea ei spre
aval, creându-se mai întâi sanþuri cu lungimi reduse. Ogaºul se adânceºte ºi
se alungeºte la fiecare ploaie spre amunte ºi spre aval.

123
+
Spre aval are loc ºi deplasarea continuã a micilor conuri de dejecþie
pânã la reducerea pantei când conul devine stabil. În amunte evoluþia se
realizeazã prin eroziune regresivã, deasupra punctului de inflexiune apar noi
rigole sau ogaºe, eroziunea de mal favorizând apariþia unor ravene afluente.
Cele trei subsisteme fiind funcþionale, prin procese complexe de versant ºi
albie, organismul se dezvoltã în suprafaþã. Extinderea însã este limitatã tocmai
de procesele de depunere din partea inferioarã, concomitent cu reducerea
pantei. Torentul îºi realizeazã profilul de echilibru.
Evoluþia descendentã continuã spre stingerea torentului; panta de
echilibru duce la limitarea eroziunii în adâncime, la dezvoltarea eroziunii
laterale ºi deci la lãrgirea fundului, scãderea capacitãþii de transport, depunerea
materialelor spre amunte, are loc deci aluvionarea canalelor dinspre aval spre
amunte, proces invers celui din faza de dezvoltare, concomitent se diminueazã
ºi pantele malurilor, organismul intrã în faza pasivã de stingere totalã.

4.3. Alte procese de risc de degradare a solurilor

Procesele care conduc la scãderea fertilitãþii solurilor sau la geneza unor

soluri nefertile sunt considerate procese de risc pentru cã indirect ameninþã
starea de sãnãtate ºi de hranã a populaþiei. Din aceastã perspectivã, pedologic
se deosebesc procesele dependente în cea mai mare parte de climã.
Lateritizarea are loc în condiþiile climatice cu precipitaþii bogate,
temperaturi ridicate ºi vegetaþie forestierã (clima de pãdure umedã ecua-
torialã; clima tropicalã cu douã anotimpuri, cel umed mai extins ca timp;
clima subtropicalã umedã); datoritã cãldurii ºi precipitaþiilor, activitatea
bacterianã intensã duce la distrugerea totalã a vegetaþiei moarte, cu repercusiuni
în diminuarea pânã la absenþã a humusului. Oxizii de fier insolubili (Fe2O3)
se acumuleazã sub forma argilelor roºii (laterita). Precipitaþiile bogate duc la
spãlarea silicei din sol având loc un proces de desilicifiere. Lateritizarea
conduce la formarea unui sol cu fertilitate foarte scãzutã în lipsa bazelor ºi
a humusului.

Gleizarea ºi pseudogleizarea se produc în condiþii de rocã, sol ºi

microrelief care favorizeazã stagnarea temporarã sau de duratã mai lungã a
apei la suprafaþa terenurilor în urma ridicãrii nivelului apelor freatice aproape
de suprafaþã sau chiar apariþia la zi. Sursele excesului de apã sunt: precipitaþiile
abundente, revãrsãrile periodice, creºterea nivelului râurilor ºi implicit a
pânzelor freatice care se alimenteazã din ele. Gleizarea este caracteristicã
suprafeþelor slab drenate, fiind tipicã pentru climatele umede ºi reci, arealelor
mlãºtinoase din climate continentale cu ierni reci. Sub materia organicã
acumulatã la suprafaþã (datoritã temperaturilor scãzute) se formeazã un orizont
de glei, situat de obicei în zona saturatã cu apã freaticã. Solurile gleice,
argiloase, au o fertilitate foarte redusã.
Solurile hidromorfe caracterizate prin apariþia ºi dezvoltarea gleizãrii ºi
pseudogleizãrii, prin apariþia orizonturilor gleizate ºi pseudogleizate, au

124
 &
fertilitate redusã deoarece în împrejurãrile menþionate substanþele organice
nu pot fi descompuse de oxidaþie ºi activitatea bacterianã. Gleizarea ºi
pseudogleizarea semnificã formarea ºi acumularea unor produºi de reducere
chimicã, în primul rând fierul ºi manganul, care imprimã orizontului respectiv
un colorit specific.
Solurile gleice, lãcoviºtile ºi semilãcoviºtile, solurile pseudogleice se
întâlnesc în câmpiile de subsidenþã, acolo unde apele freatice sunt la mai
puþin de doi metri adâncime, în luncile rar inundabile ºi pe terasele inferioare
ale marilor râuri, în microdepresiunile de tasarea loessului formate în domeniul
interfluvial al câmpiilor.
Salinizarea este procesul de acumulare în sol a unor sãruri uºor solubile.
Pe glob se asociazã cu regimul climatic de deºert, pe suprafeþe slab drenate
ºi cu evapotranspiraþie puternicã. Salinizarea solului se produce însã ºi în
areale extradeºertice cu condiþii climatice ºi de relief similare. Salinizarea
afecteazã soluri din lunci, câmpii joase, cu apã freaticã situatã deasupra unui
nivel critic, încãrcatã cu sãruri provenite fie din regiuni mai înalte, fie din
areale cu sare. Majoritatea sãrurilor care se acumuleazã sunt cloruri, sulfaþi,
carbonaþi, nitraþi, predominanþi fiind ionii de sodiul, calciul ºi magneziul.
Dupã intensitatea salinizãrii existã mai multe clase de salinitate: nesalinizat,
slab salinizat, moderat salinizat, puternic salinizat ºi foarte puternic salinizat.
Sãrurile solubile sunt foarte agresive, perturbând creºterea plantelor ºi având
efecte toxice asupra acestora. Salinizarea ca proces pedogenetic se împarte
în douã categorii: salinizarea primarã ºi salinizarea secundarã
Salinizarea primarã a solurilor are loc pe formaþiuni salifere (sare ºi
brecia sãrii). Solificarea este dirijatã de roca uºor solubilã, evolueazã spre
salinizarea puternicã cu clorurã de sodiu a întregului profil, rezultând astfel
soluri specifice ca soloneþuri ºi solonceacuri. Salinizarea se transmite ºi asupra
terenurilor limitrofe datoritã spãlãrii solurilor ºi infiltrãrii apei în sol, dar ºi
asupra solurilor ºi aluviunilor din lunci. Prin salinizarea primarã impusã de
rocile carbonatice se formeazã rendzinele ºi pseudorendzinele. Solificarea
este dominatã de excesul de ioni de calciu furnizaþi de roca parentalã. Prin
concreþionarea periodicã a sãrurilor la suprafaþã se produce ridicarea gradului
de calcizare ºi, implicit scãderea fertilitãþii acestora.
Salinizarea secundarã a solurilor este rezultatul climatului cu nuanþe
semiaride din partea de sud-est a þãrii (precipitaþiile sunt depãºite de
evapotranspiraþie, bilanþul hidric este negativ). În aceste condiþii climatice,
alterarea rocilor sporeºte conþinutul în sãruri a solului ºi a apelor freatice.
Circulaþia capilarã aduce în orizontul superior al solului sau la suprafaþã
sãruri care precipitã sub formã de eflorescenþe.
Salinizarea secundarã se manifestã în sezonul cald, în perioadele
secetoase, pe terenurile supraumectate din lunci ºi terase joase, din
microdepresiuni de tasare, din vãile autohtone slab drenate. Intensificarea
mineralizãrii, urmatã de salinizarea secundarã, conduce la formarea solurilor
salinizate ºi a sãrãturilor (soloneþuri ºi solonceacuri).
Desalinizarea ºi degradarea alcalinã a solurilor are loc atunci când
nivelul apei freatice coboarã ºi umezirea capilar – freaticã a orizontului

125
+
superior poate sã înceteze ºi odatã cu aceasta ºi acumularea de sãruri solubile.
Conþinutul în sãruri scade, are loc un proces de desalinizare, reacþia solului
devine puternic alcalinã. Argila ºi humusul, componente saturate în ioni de
sodiu sunt antrenate de apele de infiltraþie în orizontul inferior. Pe mãsura
acumulãrii argilei, acest orizont devine mai compact. Este un orizont
argiloiluvial natric ºi este specific soloneþurilor.
Podzolirea intensã este un proces care contribuie la deprecierea calitãþii
solurilor zonale. Pe terenurile mai puþin înclinate din munþi ºi dealuri, din
cauza circulaþiei descendente a soluþiei solurilor are loc eluvierea coloizilor
ºi a bazelor care înregistreazã o mãrire a conþinutului de silice, ºi deci, a
aciditãþii. Iluvierea (acumularea) argilei în orizontul B care devine
impermeabil, face ca podzolirea sã fie secondatã de pseudogleizare. Mediul
acid în care evolueazã solurile din etajul montan este întreþinut de procesele
de descompunere a litierei pãdurii. Podzolirea puternicã caracterizeazã întreaga
clasã a solurilor argiloiluviale.
Alte influenþe negative asupra solificãrii ºi solului
Pe cale naturalã sau antropicã, solificarea ºi pãtura de sol pot fi supuse
ºi altor influenþe negative, acestea conducând la întârzierea sau întreruperea
pedogenezei, la deformarea proceselor pedogenetice specifice mediului
geografic respectiv, la înlãturarea sau amestecarea orizonturilor caracteristice
diferitelor tipuri de sol, în final la formarea de soluri cu fertilitate redusã, la
apariþia de soluri degradate. În acest mod rezultã solurile neevoluate, trunchiate
sau desfundate, solurile organice ºi solurile poluate. Degradãri de soluri produc
procesele de eroziune prin apã (pluviodenudarea, ablaþia, ºiroirea ºi ravenarea)
ºi prin vânt (coraziunea ºi deflaþia), apoi procesele de acumulare (aluvierea,
coluvierea, acumularea eolianã, bioacumularea).
Influenþa negativã a omului asupra solificãrii ºi a calitãþii solurilor se
manifestã fie direct prin diferite lucrãri tehnice (descopertãri, desfundãri de
terenuri, modelãri) ºi prin poluare, fie indirect, prin intensificarea proceselor
denudaþionale (eroziunea acceleratã), încât eroziunea depãºeºte ca ritm
procesele de formare ºi regenerare a solului. O formã gravã de degradare a
solurilor este poluarea, care atrage diminuarea sau anularea însuºirilor utilitare
ale acestora. Poluarea solurilor poate sã aibã loc în moduri diferite: prin
aplicarea inadecvatã a îngrãºãmintelor chimice ºi a pesticidelor, prin deversãri
de substanþe chimice, prin depozitarea necorespunzãtoare a deºeurilor
industriale ºi menajere.
În legãturã cu utilizarea terenurilor în diferite scopuri se utilizeazã
termenii de factori limitativi ori restrictivi, sau mai simplu limitare sau
restricþie care nu trebuie confundatã cu degradarea solurilor. Limitarea
(restricþia) este o însuºire nativã a solului care restrânge utilizarea acestuia
într-un anumit scop sau pentru o anumitã culturã. În cazul terenurilor cu
restricþii trebuie sã se adapteze destinaþia ºi folosinþa terenului, precum ºi
cultura dacã este cazul, þinându-se cont de aceºti factori limitativi. Factorii
restrictivi pot fi absoluþi (necorectabili) – temperatura joasã, panta mare,
caracterul intens bolovãnos al solului sau restrictivi corectabili (care pot fi

126
 &
amelioraþi prin diverse tratamente sau lucrãri (aciditatea ºi sãrãturarea solului,
excesul de apã). Spre deosebire de limitare degradarea solului este cauzatã
de om care foloseºte solul fãrã a þine seama de restricþiile terenului respectiv
ºi deci de riscul de degradare. Nu trebuie confundat un teren nativ slab
productiv cu un teren degradat care ºi-a diminuat potenþialul productiv.

4.4. Impactul asupra populaþiei

Riscul datorat proceselor geomorfice ºi de degradare a solului (figura
4.8) influenþeazã direct capacitatea de susþinere a populaþiei planetei prin
rezervele de hranã. Se preconizeazã cã între 1990 ºi 2030, populaþia planetei
va creºte anual cu circa 90 milioane de locuitori (3,6 miliarde în 40 de ani).
Or, la nivel planetar, pierderile anuale din cauza degradãrii solului se
înregistreazã atât în sectorul cultivãrii plantelor, cât ºi în cel zootehnic. În
acest ultim sector, de exemplu, pierderile anuale în regiunile secetoase se
ridicã la circa 23,2 miliarde dolari, la nivel planetar, pe continente, cele mai
mari pierderi sunt în Asia (8,3 miliarde dolari) ºi Africa (7,0 miliarde dolari).
ªi mai semnificative sunt valorile suprafeþei agricole pe cap de locuitor
care va cunoaºte o continuã scãdere. în perioada 1950–1990 reducerea a fost
de la 0,23 la 0,13 hectare pe cap de locuitor; în anul 2030 va ajunge la 0,08
hectare (Lester R. Brown, Hal Kane, 1996).
În România, circa 7 milioane hectare sunt terenuri afectate de procese
de degradare (47% din suprafaþa agricolã). Din aceastã suprafaþã, circa 3,1
milioane hectare prezintã un risc de la mediu la foarte puternic. La acestea
se adaugã 1,6 milioane hectare de terenuri cu pajiºti montane cu risc mare
la procese de eroziune (S.A. Munteanu, 1991).

4.5. Riscuri provocate de prãbuºiri ºi cãderi de stânci

Catastrofa de la Elm (Elm - localitate în Elveþia, în cantonul Glarus) s-a
produs la 11.09.1881, când în urma exploatãrii unui ºist (folosit la confecþionarea
tãbliþelor de scris) începutã în 1868, ºi realizatã la o adâncime tot mai mare în
munte (ajungându-se pânã la 20 m) ºi o lãþime de 180 m, a avut loc o prãbuºire
mare de stâncã. Datoritã acestei metode de exploatat regiunea a fost dezechilibratã, Exemple
roca a început sã crape încet, continuu, apãrând crãpãturi la suprafaþa. Treptat în de riscuri
câteva zile au început sã se desprindã ºi sã cadã stânci mai mici, prima cãdere mai geomorfologice
mare fiind o surpare de munte. În scurt timp blocuri mari de stâncã prãvãlite au
umplut cariera; fenomenul a continuat la un sfert de orã de la prima manifestare
când s-a produs o surpare ºi mai mare, iar dupã câteva minute s-a produs surparea
principalã, care s-a apreciat ca având un volum de 10 mil. mc. Aceastã masã
desprinsã din munte iniþial s-a îngrãmãdit la poalele acestuia ºi ulterior a fost
deviatã lateral, pe vale, revãrsându-se jos, acoperind solul, distrugând casele ºi
provocând moartea a 115 persoane, care au fost îngropate în stratul gros de 5-50
m. Masa de stânci, bolovani ºi roci care aluneca avea o vitezã de 180 km/h ºi s-a
oprit dupã o distanþã de 1500 m. Ca urmare a undei de presiune creatã oamenii au
fost ridicaþi de vârtej în aer ºi trântiþi la o mare depãrtare, unii reuºind sa scape în
acest fel.
127
 +

Legendã

128
Fãrã risc la
eroziune hidrologicã
Cu risc mic la
eroziune hidrologicã
Cu risc mediu la
eroziune hidrologicã
Cu risc mare la
eroziune hidrologicã
Cu risc foarte mare la
eroziune hidrologicã HARTA RISCULUI LA EROZIUNE HIDRICÃ

Fig. 4.8
 &

Fig. 4.9. Risc mare datorat alunecãrilor de teren – Breaza.

Fig. 4.10. Crãpãturi în pereþii caselor datorate unui substrat instabil (Breaza).

129
+

Fig. 4.11. Stabilizarea râpei de desprindere a unei alunecãri (Breaza),

(Se observã riscul la care sunt expuse casele).

Fig. 4.12. Reactivarea unor alunecãri vechi ºi (crãpãturi în deluviu)

degradarea solului.

130
 &
Cãderile de stânci de la Arth-Goldau (Elvetia). Au avut loc în 1806 ºi
s-au soldat cu pierderea a 457 de vieþi ºi distrugerea localitãþii Arth-Goldau. Cauza
producerii acestei prãbuºiri o constituie presiunea exercitatã de apele interstiþiale
din rocã, în urma cantitãþilor ridicate de precipitaþii cãzute.
Prãbuºirile sunt frecvente în zonele montane, iar Alpii nu fac excepþie. Un
alt exemplu este cel din Alpii Elvetiei, pe valea râului Ticino, între localitãþile
Giornico ºi Lavorggo, unde pe o lungime de 5 km s-au înregistrat prãbuºiri datorate
retragerii masive a gheþarilor, în urma cãrora versanþii stâncoºi ºi-au pierdut
stabilitatea. Volumul de stâncã dislocat a fost de 500 mil. tone.
O altã surpare de stânci din 1584 – cea de la Tour d’Ai, pe valea Rhonului
în Alpii Elvetiei – a avut drept consecinþã distrugerea oraºului Yvone ºi 300 de
morþi. Iar în iulie 1987, o masã de rocã de circa 40 milioane m3 s-a prãbuºit în
valea Adda (în Alpi), cu o viteza de pânã la 400 km/h, în numai 2 minute.

4.6. Riscuri glaciare

Mattmark reprezintã un lac din Elveþia, localizat în Alpi. În 1965, în timpul

construcþiei barajului pentru lacul de acumulare Mattmark, aflat în apropierea
gheþarului Allaling mase de gheaþã s-au desprins din acesta ºi au cãzut peste
locuinþele ºi atelierele muncitorilor, evenimentul fiind soldat cu 88 de morþi.
Distanþa de la surpare pânã la tabãra de barãci era de 600 m; ca urmare a presiunii
atmosferice deosebite locuinþele s-au prãbuºit înainte de a fi acoperite de gheaþã.
În Anzii Peruani, în America de Sud, crestele abrupte ale munþilor, care
frecvent depãºesc 6000 m, sunt acoperite de gheaþã ºi zãpadã.
Muntele Huascaran (6768 m) se aflã la nord de Lima, iar gheþarul din vârful
sau are grosimi de mai multe sute de metri, frecvent având loc prãbuºiri de mase
de gheaþã ºi zãpadã, care o iau la vale ca lavine. La 10 ianuarie 1962 s-a desprins
o masã de gheaþã ºi zãpadã, cu un volum de circa 3 mil. m3, care a cãzut vertical
de la o înãlþime de aproximativ 1 km, s-a sfãrâmat în particule mici ºi, sub forma
unui nor dens de gheaþã ºi zãpadã, a urmat cursul vãii, antrenând ºi blocuri de
stâncã ºi mase de pãmânt, rezultând o combinaþie între o lavinã ºi torente de
nãmol. Dupã ce a strãbãtut o diferenþã de nivel de 4000 m îºi mãreºte volumul la
13 mil. m3, a distrus oraºul Ranrahirca ºi sase sate, dupã care a blocat valea unui
râu. Ulterior, masa de apã acumulatã a rupt digul ºi un potop pustiitor s-a prãvãlit
la vale, ducând la moartea a 4000 de oameni.
În 1970, alunecarea a fost declanºatã de un cutremur, iar torentul de aluviuni,
lat de 1-2 km, ºi cu o viteza de 200 km/h a acoperit cu un strat gros (de peste 10
m) de nãmol ºi grohotiº oraºul Yungay (18.000 de morþi), Rio Santa, Ranrahirca
(afectat ºi în 1962, alti 170 de morþi) ºi s-a liniºtit dupã ce a traversat Rio Santa la
80 m deasupra albiei râului pe versantul opus, unde a afectat satul Matacoto.
Cutremurul care a declanºat aceastã catastrofã s-a soldat în total cu 48.000 de
morþi.

131
+
4.7. Riscuri datorate alunecãrilor de teren

Alunecãrile produse la 30 noiembrie 1977 la Tuve-Goteborg

Tuve este o suburbie a oraºului costier Goteborg, din sudul Suediei; la
30.11.1977 în urma unui aºa-zis cutremur foarte mare au fost distruse complet 67
de case, au murit 8 oameni, iar 73 au fost rãniþi. Acest cutremur, care a fost declanºat
de explozibilul folosit pentru un tunel aflat la câþiva km, în scurt timp a determinat
producerea acestei alunecãri de teren. Factorul favorizant al acestei alunecãri a
fost reprezentat de petrografia regiunii: depuneri lãsate de gheþarii din timpul erei
glaciare; deasupra se întâlneºte aºa-numita argilã curgãtoare depusã iniþial ca sedi-
ment marin, având un conþinut iniþial de sare; la sfârºitul erei glaciare gheaþa s-a
topit, iar uscatul s-a ridicat, izostatic, cu 30 m. Argila curgãtoare are o sensibilitate
deosebitã la apã, dar ºi la perturbãri mecanice, ca urmare a conþinutului iniþial de
sare, care treptat a fost extrasã, prin ape freatice ºi precipitaþii, formându-se astfel
goluri. Prin urmare la apariþia celui mai mic factor declanºator se produce o
fluidizare a acesteia, cu urmãri negative. Aceastã alunecare de teren a fost
devastatoare pentru oraºul situat pe aceastã fundaþie.
Lacul de acumulare Vajont 1963.Lacul de acumulare Vajont a fost amenajat
pe valea Piave din Alpii Italieni, o vale îngustã ca o prãpastie unde avea sã aibã
loc, la câþiva ani dupã construcþia digului, una dintre cele mai mari catastrofe
provocate de alunecãrile de teren. Consecinþele alunecãrii au fost sumbre:
distrugerea localitãþii Longarone ºi a altor ºase sate din valea Piave, la care se
adãuga aproximativ 3000 de victime.
Lacul Vajont avea o lungime de 7 km, o lãþime de 300 m ºi un volum de 150
mil. m3, iar zidul de dig în arc avea o înãlþime de 265 m.
Încã din 1960, pe versanþii din jurul lacului s-au observat fisuri, mici prãbuºiri
de stâncã ºi chiar miºcãri ale versanþilor cu circa 0.4 m/s, toate acestea putându-se
constitui ca niºte mici semnale de alarmã pentru catastrofa ce avea sã se producã
câþiva ani mai târziu. Petrografia regiunii se caracterizeazã prin prezenþa stratelor
calcaroase din cretacic ºi jurasic, separate de strate intermediare de ºisturi
marnoase, ce prezintã o înclinare spre aval. Factorul declanºator al alunecãrii se
considerã a fi presiunea hidraulicã artezianã datoratã apei de ploaie cãzute în
zona suprafeþei de alunecare.
De pe malul sudic al lacului de acumulare, de pe un flanc al lui Monte Toc
(circa 2000 m înãlþime) s-a desprins materialul stâncos cu un volum de 250 mil.
m3 care a alunecat în bazinul de acumulare. S-a format un val de flux, cu o înãlþime
ce depãºea zidul de acumulare cu 100 m, iar masele de apa au pãtruns în vale, în
amonte de valea Vajont, dar în special în aval pânã la valea lui Piave, nãpustindu-se
cu zgomot mai departe în aval. Ulterior s-a stabilit cã masa stâncoasã a alunecat
de-a lungul unei suprafeþe de alunecare, care în aval, era mai ales în linie dreaptã,
în timp ce pe pantele mijlocii prezenta o forma pregnant curbã.

4.8. Riscuri induse de cutremure

La 16 decembrie 1920 în provincia chinezã Gansu, un cutremur a declanºat

uriaºe alunecãri ale loessului, care au provocat moartea a 100 000-200 000 de

132
 &
persoane. Cutremurul din anul 1556 din provincia chineza Shaanxi a determinat
fluidizarea versanþilor de loess ºi prãbuºirea acestora, ceea ce a dus la moartea a
aproximativ 1 milion de persoane.
Sunt menþionate astfel de procese geomorfologice cu consecinþe majore
asupra mediului înconjurãtor ºi în Calabria, Italia, unde aceste alunecãri datorate
unor cutremure au dus la bararea unor râuri ºi formarea lacurilor de acumulare.

Întrebãri ºi exerciþii de autoevaluare

o 01. Care sunt factorii care influenþeazã apariþia ºi evoluþia proce-

selor torenþiale?
o 2. Ce se înþelege prin eroziunea datoratã picãturii de ploaie ºi care
este semnificaþia acesteia ca fenomen de risc?
o 3. Analizaþi ºi explicaþi hãrþile de la capitolul 1. (fig. 1.3,
fig. 1.4, fig. 1.5).
o 4. Analizaþi ºi explicaþi harta riscului eroziunii hidrice pe glob (fig.
3.22).

Test de autoevaluare

1. Utilizând harta riscului la eroziune hidricã (fig. 4.8) arãtaþi:

– repartiþia teritorialã a celor 5 clase de expunere la risc;
– cauza repartiþiei clasei respective de risc;
– efectul asupra altor componente de mediu;
– mãsuri de combatere la nivel global.

133
Relaþii financiar monetare internaþionale
 BIBLIOGRAFIE
&
Airinei ªt. (1987) – Geotermia cu aplicaþii la teritoriul României, Edit. ªtiinþificã
ºi Enciclopedicã, Bucureºti.
Allison R.J. (ed.) (2002) – Applied Geomorphology, John Wiley & Sons Ltd.,
Chichester, England, 480 p.
Armaº I. (2006) – Risc ºi vulnerabilitate. metode de evaluare aplicate în
geomorfologie, Ed. Univ. Bucureºti.
Armaº I., Damian R., ªandric I., Osaci–Costache G. (2003) – Vulnerabilitatea
versanþilor la alunecãri de teren în sectorul subcarpatic al vãii Prahova, Ed.
România de Mâine, 208 p.
Atanasiu Ion (1961) – Cutremure de pãmânt din România, Edit. Academiei,
Bucureºti.
Badea L., Bãcãoanu V., Posea Gr. (coord.) (1983) – Relieful, în Geografia
României, I, Geografia fizicã, Ed. Academiei, Bucureºti.
Bãlteanu D. (1992) – Natural hazard în Romania, Revue roumaine de geographie,
36, 47–57.
Bãlteanu D. (2004) – Hazardele naturale ºi dezvoltarea durabilã, Revista geograficã,
Inst. Geogr., X, 3–6.
Bãlteanu D., Alexe R. (2001) – Hazarde naturale si antropice, Ed. Corint,
110 p.
Bãlteanu D., Dinu M., Cioaca A. (1989) – Hãrþile de risc geomorfologic
(Exemplificãri din Subcarpaþii ºi Podiºul Getic), St.cerc. geol., geofiz., geogr.,
Geografie, XXXI, 9–13.
Bãlteanu D., Trandafir P., editori (2004) – Hazarde naturale ºi tehnologice în
România, 1, Tornada de la Facaeni, 12.08.2002, Telegrafia, Bucureºti,
56 p.
Baulig H. (1940) – Le profile d’équilibre des versants, în Essais de Géomorphologie,
1950, Paris.
Baulig H. (1959)– Morphométrie, Ann.Geogr.,LXVIII, 369, sept.–oct.
Bãcãoanu V., Donisã I., Hârjoabã I. (1974) – Dicþionar geomorfologic, Ed.
ªtiinþificã, Bucureºti.

135
+
Bãlan ªt., Cristescu V., Cornea I. (coord.) (1982) – Cutremurul de Pãmânt din
România de la 4 martie 1977 în Carpaþii ºi Subcarpaþii Buzãului, St. Cerc.
Geol., Geofiz., Geogr., Geografie, t.XXVI.
Bãncilã I. (coord.) (1980–1981), Geologie inginereascã, vol.I ºi II, Edit. Tehnicã,
Bucureºti.
Bogdan O. (1994) – Noi puncte de vedere asupra hazardelor climatice,
Lucr.Ses.St.An./1993, Inst. Geogr. 68–71.
Bogdan O. (2003) – Riscul de mediu ºi metodologia studierii lui.Puncte de vedere,
în Riscuri ºi catastrofe, vol. II, Ed. Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj Napoca, 27–
28.
Bogdan O. (2004) – Riscuri climatice – implicaþii pentru societate ºi mediu, Revista
Geograficã, Inst.Geogr., X, 73–81.
Bogdan O., Niculescu E. (1999) – Riscurile climatice din Romania, Inst. Geogr.,
Bucureºti, 280p.
Brânduº C., Grozavu A. (2001) – Natural hazard and risk in Moldavian Tableland,
Revista de Geomorfologie, Asociaþia geomorfologilor din Romania, 3, 15–24.
Bravard Yves (1990) – Les avalanches a Chamonix (Haute-Savoie, France), Revue
de geographie alpine, t. LXXVIII, nr. 1,2,3.
Brown Lester R., Kane Hal (1996) – Casa plinã. Reevaluarea capacitãþii
Pãmântului de a-ºi susþine populaþia, Editura Tehnicã, Bucureºti.
Brunet R., Ferras R., Thery H. (1998) – Les mots de la géographie. Dictionnaire
critique, Reclus, Paris, 520 p.
Brunet R. (1970) – Les phenomenes de discontinuite en géographie, Mem.doc., 7,
1967, Paris.
Cairano A.M. (2003) – Rischio idraulico ed idrogeologico, Ed. EPC Libri, Roma.
Carson M.A., Kirkby M.J. (1972) – Hillslope. Form and Processes, Campridge,
Univ. Press.
Castaldini D., Gentili B., Materazzi M., Pambianchi G., ed. (2003) –
Geomorphological sensitivity and system response, VIII Italian Workshop on
Geomorphology, Camerino-Modena Apennines, July 4th–9th, Proceedings,
Camerino, Italy, 178 p.
Cãescu L. (2001) – Cartea cutremurelor.Vrancea, Aurora, Bucureºti, 30p.
Chardon M. (1990) – Quelques reflexions sur les catastrophes naturelles en
montagne, Rev. Geogr. Alpine, LXVIII, nr. 1, 2, 3.
Cheval S. (2002) – Dificultãþi ºi cerinþe ale cercetãrii hazardelor naturale, Comunicãri
de geografie, vol. VI, Ed.Universitãþii din Bucureºti, 183–188.
Cioacã (2002) – Munþii Perºani. Studiu geomorfologic, Ed. Fundaþia România de
Mâine, 148 p.
Cioacã A., Dinu M. (1998) – Necesitatea reabilitarii unor teritorii afectate de
alunecãri din judeþul Prahova, Anal Universitatii „Spiru Haret”, I / 1997, 49–
56.

136
 &
Cioacã A., Bãlteanu D., Dinu M., Constantin M. (1993) – Studiul unor cazuri de
risc geomorfologic în Carpaþii de la Curburã, Studii ºi cercetãri de geografie,
XL.
Ciulache S., Ionac N. (1995) – Fenomene atmosferice de risc, I, Ed. ªtiinþificã,
Bucureºti, 180 p.
Ciulache S., Ionac N. (1995) – Fenomene geografice de risc, Partea I, Ed.
Universitãþii din Bucureºti, 152 p.
Constantinescu Liviu, (1992) – Sinergismul în cercetãri geografice, Discurs de
recepþie, Ed. Academiei.
Constantinescu Liviu, Enescu Dumitru (1985) – Cutremurele din Vrancea în
cadrul ºtiinþific ºi tehnologic, Ed. Academiei, Bucureºti.
Coque R. (2000), Géomorphologie, A.Colin, Paris.
Cornea,I., Drãgoescu I., Popescu M., Visarion M. (1979) – Harta miºcãrilor
crustale verticale recente, St. Cerc. Geol. Geofiz. Geogr., Geofizica, t. 17, nr.
1.
Coteþ P. (1978) – O nouã categorie de hãrþi, hãrþile de risc, ºi importanþa lor
geograficã, Terra, X(XXX), 3.
Crozier M.J. (1973) – Techiniques for the morphometric analysis of landslips, Z.
Geomorph., 17.1.
Cruden D. M.,Varnes D.J. (1992) – Landslaide Types and Processes, în Landslides:
Investigation and Mitigation, Washington, D.C.,Transp. Research Board.
Dauphine A. (1995), Chaos, fractales et dynamiques en geographie, Reclus, Paris.
Demeter T. (1998) – Morfologia solurilor , Ed. Universitãþii din Bucureºti, 91p.
Dramis Francesco, Bisci Carlo (1998) – Cartografia geomorfologica, Pitagora
Editrice, Bologna,216.
Florea M., (1998) – Munþii Fãgãraºului. Studiu geomorfologic, Ed. Foton, 114 p.
Florea N. (2003) – Degradarea, protecþia ºi ameliorarea solurilor ºi terenurilor,
Bucureºti, 312p.
Florea M.N. (1996) –Stabilitatea iazurilor de decantare, Edit. Tehnicã, Bucureºti.
Florea M.N. (1979) – Alunecãri de teren ºi taluze, Edit. Tehnicã, Bucureºti.
Florea N., Bãlãceanu V., Rãuþã C., Canarache A. (!987) – Metodologia elaborãrii
studiilor pedologice, Partea a III–a – Indicatorii ecopedologici, ICPA, Bucureºti.
Florea N., Vespremeanu Rodica, Parichi M., Orleanu C. (1999) – Soil erosion
in Romania by type of land use, în vol. Vegetation land use and erosion
processes, Institute of Geography, Bucharest.
Florescu M. (1993) – Teoria haosuluideterminist, Edit. Chiminform Data S.A.,
Bucureºti.
Funicello R. coord (1995) – Memorie descrittive della carta geologica d’Italia, La
Geologia di Roma. Il centro storico, vol. 1, 2, Roma.
Gârbacea V. (1992) – Harta glimeelor din Campia Transilvaniei, Studia Univ.
Babeº-Bolyai, Geographia, Anul XXXVII, nr. 1–2.

137
+
Gares P., Scherman D., Nordstrom K. (1994) – Geomorphology and natural
hazards, Geomorphology, 10.
Gâºtescu P., Zãvoianu I., Bogdan Octavia, Driga B., Breier Ariadna, (1979) –
Excesul de umiditate din Câmpia Românã de nord-est (1969-1973), Edit.
Academiei, Bucureºti.
Gentili B., Materazzi M., Pambianchi G., ed. (2000) – Natural hazards on built
areas. Intensive Course, Universita di Camerino, Italy, 148 p.
Gleik J.(1991) – La theorie du chaos.Vers une nouvelle science, Flammarion,Paris.
Grecu F. (1996) – Expunerea la risc a terenurilor deluroase, Lucr. celei de-a doua
conferinþe regionale de Geografie, 1994, Timiºoara, p. 18–24.
Grecu F. (1997a) – Etapele întocmirii hãrþii expunerii la risc a terenurilor din
bazine hidrografice de deal, Mem. Secþ. ªt. Acad., Seria IV, XVII, 1994, 307–
323.
Grecu F. (1997b) – Fenomene naturale de risc, geologice ºi geomorfologice, Ed.
Universitatii din Bucureºti, 144 p.
Grecu F. (2002 b) – Mapping geomorphic hazards in Romania: small, medium and
large scale representations of land instability, Géomorphologie. Relief,
Processus, Environnement, avril-juin, no 2, 197 – 206.
Grecu F. Palmentola G. (2003) – Geomorfologie dinamicã, Ed.Tehnicã, Bucureºti,
392 p.
Grecu F. (2002 a) – Risk-prone lands in Hilly regions: Mapping Stages, in vol
Applied geomorphology,ed. by Allison R.J., John Wiley & Sons,Ltd, Chichester,
49–64.
Grecu F. (2003) – Aspecte ale reprezentãriicartografice a fenomenlor de risc
geomorfic, în Riscuri ºi catastrofe, vol. II, Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj Napoca,
p. 323–332.
Grecu F. (2004) – Hazarde ºi riscuri naturale, ediþia a II-a, Ed. Universitarã,
Bucureºti.
Grecu F., Comãnescu L. (1998) – Studiul reliefului. Îndrumãtor pentru lucrãri
practice, Ed.Universitãþii din Bucureºti, 180p.
Grecu F., Comãnescu L., Cruceru N. ( 2003) – The perception of the geomorphic
risk in different territorial geosystems.Dynamics and applied significations,
Workshop on Geomorphological sensitivity and system response, Camerino –
Modena, july 4–9, p. 87–98.
Grecu F., Cruceru N. (2001) – Harta expunerii la risc a teritoriului României
(scara 1 : 3.000.000), Comunicãri de geografie, vol. V, Ed. Universitãþii din
Bucureºti, 63–72.
Grecu F., Grigore M., Comãnescu L. ( 2004) – Geomophological risk in Romanian
geographical research. A theoretical and applied view, Anal. Univ. Bucureºti,
LIII
Grecu F., Sandu M. (2000) – The Hartibaciu Tableland.Geomorphological hazard,
Studia Geom.Carpatho-Balcanica, 34, 95 – 105.

138
 &
Grigore M., Popescu N., Ielenicz M. (1987) – Harta proceselor geomorfologice
actuale, în Sinteze geografice, II, TUB.
Grigore M. (1979) – Reprezentarea graficã ºi cartograficã a formelor de relief,
Ed. Academiei, Bucureºti.
Gueremy P. (1987) – Géomorphologie et risques naturels. Rapport introductif, Rev.
de géomorphologie dynamique, 3–4, 99–106.
Ianoº I. (1994) – Riscul în sistemele geografice, St. cerc. geografie, XLI.
Ichim I., Rãdoane Maria (1986) – Efectul barajelor în dinamica reliefului,
Ed. Academiei, Bucureºti.
Ichim I., Rãdoane Maria, Dumitru D. (2000) – Geomorfologie, Ed. Universitãþii
Suceava, Suceava..
Ielenicz M. (2003) – Geomorfologie, Ed. Universitarã, Bucureºti.
Ielenicz M., Viºan Gh. (2001) – Bazinul superior al Proviþei, observaþii
geomorfologice, Studii ºi cercetãri de geografie, XLV–XLVI /1998–1999,
85–93.
Ielenicz M.(1998) – Le concept de discontinuté en géographie,Rev.roumaine de
géographie, 42.
Ioniþã Ion (2000) – Formarea ºi evoluþia ravenelor din Podiºul Bârladului, Edit.
Corson, Iaºi.
Irimuº A. (2006) – Hazarde ºi riscuri asociate proceselor geomorfologice în aria
cutelor diapire din Depresiunea Transilvaniei, Ed. Cãrþii de ºtiinþã Cluj-Napoca.
Josan N. (2002) – Sisteme globale de mediu, Ed. Universitãþii din Oradea, 178p.
Josan N., Petrea, Rodica, Petrea, D. (1996) – Geomorfologie generalã, Ed. Univ.
Oradea, Oradea.
Josan N., Sabãu N. (2004) – Hazarde ºi riscuri naturale ºi antropice în bazinul
Barcãului, Ed. Univ. Oradea.
Koenig M., Heierli H. (1998) – Marile catastrofe geologice, Ed. Saeculum,
Bucureºti.
Korvin G. (1992) – Fractals Models in Earth Sciences, Edit. Elsevier, Amsterdam.
Lãzãrescu V. (1980) – Geologie fizicã, Edit. Tehnicã, Bucureºti.
Leopold L.B., Wolman, M.G., Miller, J.P. (1964) – Fluvial Processes in
Geomorphology, London.
Lliboutry L. (1964–1965) – Traité de Glaciologie, vol.I,II, Masson, Paris.
Lupei N. (1979) – Dinamica terestrã, Edit. Albatros, Bucureºti.
Mac I., Petrea D. (2003) – Sisteme geografice la risc, în Sorocovschi V., ed.,
Riscuri ºi catastrofe, II, Ed. Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj Napoca, 13–26.
Mac I. (1996) – Geomorfosfera ºi geomorfosistemele, Presa Universitarã Clujeanã,
Cluj-Napoca.
Marinescu C.(1988) – Asigurarea stabilitãþii terasamentelor ºi versanþilor, Edit.
Tehnicã, Bucureºti.

139
+
Mihai B., Sandric I. (2003) – Analiza pretabilitãþii reliefului în aria Vârful Cristianul
Mare, Poiana Ruia (Masivul Postãvarul), Comunicãri de geografie, VII,
p. 73–80.
Mihãilescu V.(1968) – Geografie teoreticã.Principii fundamentale,orientare
generalã în ºtiinþele geografice, Edit. Academiei, Bucureºti.
Morariu T., Gârbacea V. (1968) – Dèplacements massifs de terrain de type „glimee”
en Roumanie, Revue roumaine de géologie, géophysique et géographie,
Géographie, t. 12.
Moþoc M., Munteanu S., Bãloiu V., Stãnescu P., Mihai Gh. (1975) – Eroziunea
solului ºi metodele de combatere, Ed. Ceres, Bucureºti.
Munteanu S.A. (coord.) (1991, 1993) – Amenajarea bazinelor hidrografice torenþiale
prin lucrãri silvice ºi hidrotehnice, I, II, Edit. Academiei, Bucureºti.
Panizza M. (1995) – Geomorfologia applicatã, La Nuova Italia Scientifica, Roma.
Panizza M. (1990) – Geomorfologia applicata al rischio e all’impatto ambietali.Un
esempio nelle Dolomiti (Italia), 1 Reunion Nacional de Geomorfologia, Teruel,
1–16.
Pech P. (1998) – Géomorphologie dynamique, L’érosion á la surface des continents,
A. Colin, Paris.
Petrea Dan (1998) – Pragurile de substanþã, energie ºi informaþie în sistemele
geomorfologice, Edit. Universitãþii din Oradea, Oradea.
Petrescu Justinian (1993) – Terra. Catastrofe naturale, Edit. Tehnicã, Bucureºti.
Piºota, I., Zaharia, Liliana (2001) – Hidrologie, Edit. Universitãþii din Bucureºti,
Bucureºti.
Podani M., Zãvoianu I. (1971) – Consideration sur les inundations catastrophiques
de Roumanie de l’annee 1970, Rev. roum. geol., geophys., geogr.-Geographie,
t. 15, nr. 1.
Podani M., Zãvoianu I. (1992) – Cauzele ºi efectele inundaþiilor produse în luna
iulie 1991 în Moldova, St.cerc. geol., geofiz., geogr., Seria Geografie, XXXIX.
Posea Gr. (2001) – Vulcanismul ºi relieful vulcanic.Hazarde, riscuri, dezastre.Relieful
vulcanic din România, Edit. Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti.
Posea Gr., Ilie I., Grigore M., Popescu N. (1970) – Geomorfologie generalã,Ed.
Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti.
Prigogine I., Stengers Isabelle (1997) – Între eternitate ºi timp, Edit. Humanitas,
Bucureºti.
Rãdoane Maria, Ichim I., Rãdoane N., Surdeanu V. (1999), Ravenele.Forme,
procese, evoluþie, Ed. Presa Univ. Clujeanã, Cluj-Napoca.
Rãdulescu Dan (1976) – Vulcanii astãzi ºi în trecutul geologic, Edit. Tehnicã,
Bucureºti.
Richards K. (1985) – Rivers. Form and Process in Alluvial Channel, Methuen,
London and New York.

140
 &
Rittman A. (1967) – Vulcanii ºi actualitatea lor, Edit. Tehnicã, Bucureºti.
Sandu Maria (1994) – Harta de risc geomorfologic a culoarului depresionar Sibiu-
Apold, Lucrãrile Sesiunii ªtiinþifice anuale 1993, Academia Românã, Inst. de
Geografie, Bucureºti.
Sandu Maria, Bãlteanu D. coord. (2005), Hazarde naturale din Capraþii ºi
Subcarpaþii dintre Trotuº ºi Teleajen, Ed. Ars Docendi, Bucureºti.
Scheidegger A.E. (1970) – Theoretical Geomorphology, Springer-Verlag, Berlin,
Heidelberg, New York (vezi ºi ed. din 1991).
Scheidegger A.E. (1994) – Hazards: singularities in geomorphic system,
Geomorphology, 10.
Scheidegger A.E. (1994) – Hazards: Singularities în Geomorphic System,
Geomorphology, vol. 10, Edit. Elsevier, Amsterdam.
Schreiber W. (1980) – Harta riscului intervenþiilor antropice în peisajul geografic
al Munþilor Harghita, St. Cerc. Geol., Geofiz., Geogr., Geografie, t. XXVII,
nr. 1.
Schumm S.A., Lichty R.W. (1965) – Time, space and causality in geomorphology,
Am. J. Sci., 263.
Seliverstov I.P., (1994) – Problema riscului ecologic global, (în l. rusã), Izvestia
Russcogo Geograficescogo Obscestva, nr. 2.
Sever M., Diaconu D. (2006) – Consideraþii privind mãrimea viiturilor din
septembrie 2005, pe cursul mijlociu al râului Ialomiþa, Comunicãri de
Geografie, vol. X Ed. Universitãþii, Bucureºti.
Smiraglia C. (1992) – Guida ai ghiacciali e alla glaciologia.Forme, flutuazioni,
ambienti, Ed. Zanichelli Bologna.
Sorocovschi V (2002) – Riscurile hidrice, în Riscuri ºi catastrofe, I, Ed. Casa
Cãrþii de ªtiinþã, Cluj Napoca, 55–65.
Sorocovschi V., ed. (2002 ºi 2003) – Riscuri ºi catastrofe, I, II, Ed. Casa Cãrþii de
ªtiinþã, Cluj Napoca.
Sorocovschi V., ed. (2005) – Riscuri ºi catastrofe, IV, 2, Ed. Casa Cãrþii de ªtiinþã,
Cluj-Napoca.
Strahler A.S. (1973) – Geografia Fizicã, Edit. ªtiinþificã, Bucureºti.
ªelãrescu M., Podani, M. (1993) – Apãrarea împotriva inundaþiilor, Edit. Tehnicã,
Bucureºti.
Tazieff H. (1966) – Modelarea naturalã a reliefului ºi eroziunea acceleratã, Edit.
Academiei, Bucureºti.
Trofimov M.A., Kotleakov V.M., Seliverstov I.P., Zainnllina (2000) – Concepþia
social-economicã a riscului acceptabil, Izvestia Russcogo Gheograficescogo
Obcestva, 3, 22–28 (l. rusã).
Tufescu V. (1966) – Modelarea naturalã a reliefului ºi eroziunea acceleratã,
Ed. Academiei, Bucureºti.
Turcotte D. (1992) – Fractals and Chaos in Geology and Geophysics, Cambridge
Univ.Press.

141
+
Vallario Antonio (1999) – Frane e territorio.La frane nella morfogenesi dei versanti
e nell’uso del territorio, Liguori Editore, Napoli.
Vâlsan G. (1945) – Procese elementare în modelarea scoarþei terestre, Bucureºti.
Varnes D. J. (1984) – Landslide hazard zonation: a reviewof principles and practice,
Publications de l’ UNESCO, Paris, Natural Hazards, 3, 9–63.
Varnes D. J. (1978) – Slope Movement Types and Processes, Landslides and
Engineering Practice, H.R.B., Spec, Rep., nr. 29.
Velcea V. (1995) – Riscuri naturale ºi tehnologice, Fac. de Geografia Turismului,
Sibiu.
Voiculescu M. (2002) – Fenomene geografice de risc în Masivul Fãgãraº, Brumar,
Timiºoara, 232 p.
Ward R. (1978) – Floods a Geographical Perspective, The Macmillan Press LTD,
London
Wite G.F. (ed.)(1974) – Natural Hazards.Local, National, Global, Oxford. Univ.
Press, London, Toronto, New Zork
Young A. (1972) – Slopes, Oliver & Boyd, Edinburgh.
Zaruba Q., Mencl V. (1974), Alunecãrile de teren ºi stabilizarea lor, Ed. Tehnicã,
Bucureºti.
Zãvoianu I. (1985) – Morphometry of Drainage Basins, Ed. Elsevier, Amsterdam.
Zãvoianu I., Dragomirescu S. (1994) – Asupra terminologiei folosite în studiul
fenomenelor naturale extreme, St. Cerc. Geogr., t.XLI.
Zãvoianu I., Podani M. (1977) – Les inondation catastrophiques, Rev. roum. geol.,
geophis., geogr., Serie Geographie, XX.
Zãvoinu I., Walling D.E., ªerban P. (ed.) (1999) – Vegetation Land Use and
Erosion Processes, Institute of Geography, Bucharest.
* * * (1991) – Primer on Natural Hazard management in Integrated Regional
Development Planning, Departement of Regional Development and Executivev
Secretariat for Economic and Social Affairs Organization of American States,
Washington, D.C. http://www.oas.org/usde/publications/
* * * (1992) – Internationally Agreed Glossary of Basic Terms Related to Disaster
Management, United Nation, Departement of Humanitarian Affair, IDNDR,
DHA, Geneva, 83 p.
* * * (1984) – Accidente la construcþii hidrotehnice, ISPH, Bucureºti.
http: // www.inundatii.go.ro
www. informatia.ro
www. ngm. com/0608
www. ngm. com/Katrina
www. coastal er.usgs.gov
www. nhc. noaa.gov
* * *2004 Crues du Gard 2002: retour d’expérience, La Documentation française,
Paris.

142