Sistemul social global (SSG) are capacitatea de a se oglindi pe sine şi
întregul univers, de a se dezvolta şi perfecţiona continuu. Puterea socială este capacitatea pe care o are sau o dobândeşte un om sau un grup de oameni de a-şi impune voinţa altora, în vederea efectuării unor activităţi cu finalitate. Ea contribuie la dirijarea societăţii spre anumite scopuri. Conducatori <-> condusi ( relatii ) Puterea socială apare sub forma unor relaţii între oameni sau grupuri de oameni. Aceste relaţii sunt de subordonare de la conducători la conduşi. Se realizează conlucrare între centre ale puterii în vederea realizării de interese commune puterea socială stabileşte: o scopurile activităţii umane; o mijloacele pentru realizarea lor; o gândirea după care se acţionează
Îmbracă o diversitate de forme în funcţie de:
natura domeniului vieţii sociale; specificul activităţilor umane; specificul sistemului social concret. 2.2. Puterea politică (PP) Puterea politică (PP) constituie un subsistem al puterii sociale (PS). Are rol determinant în reglarea şi funcţionarea vieţii sociale. DEFINIŢIE: PP = capacitatea unor grupuri de oameni de a-şi impune voinţa în organizarea şi conducerea de ansamblu a societăţii.
Puterea politică are anumite trăsături:
a) se manifestă la nivelul cel mai general; b) deţine capacitatea de a coordona celelalte forme ale puterii c) se exercită pe baza unei legislaţii asigurate prin Constituţie şi alte legi
În sfera puterii politice intră:
1) puterea suverană a statului prin capacitatea sa de a organiza şi conduce societatea în interesul comunităţii umane; 2) partidele şi alte organizaţii politice prin elaborarea unor opţiuni de organizare şi conducere a societăţii; 3) mijloacele de informare
Funcţiile puterii politice:
I. Funcţia organizatorică II. Funcţia ideologică III. Funcţia coercitivă IV. Funcţia de control V. Pregătirea de specialişti Puterea civilă: capacitatea acestuia ca prin mijloace de care dispune (organizaţii, mijl. de informare, opinia publică) să impună puterii politice îndeplinirea misiunii ce i-a fost încredinţată.
2.3. Autoritatea politică (AP)
DEFINIŢIE: Capacitatea puterii de a-şi impune voinţa sa în societate printr- o diversitate de mijloace, pentru a-i asigura stabilitatea şi funcţionalitatea.
Autoritatea politică are o mare influenţă asupra oamenilor şi un mare rol
în oragnizarea societăţii. În acelaşi timp pe lângă puterea de convingere autoritatea politică are şi putere de constrângere împotriva actelor antisociale şi antinaţionale. Autoritatea politică se schimbă dacă ea intră în conflict cu voinţa majorităţii.
2.4. Legitimitatea politică (LP)
DEFINIŢIE: LP – capacitatea puterii de a se revendica de la ceva, de la un
anumit fapt care s-o justifice.
LP – constituind o înţelegere între conducători şi conduşi are un caracter
istoric. Din acest p.d.v. istoria înregistrează două forme de manifestare a LP: A. Legitimitate divină; B. Legitimitate civilă. DEFINIŢIE – CONSENS (consimţământ general): o anumită problemă importantă; întregul ansamblu privind organizarea şi conducerea societăţii.
2.5. Forţă politică (FP) şi influenţă politică (IP)
DEFINIŢIE: FP = capacitatea puterii de a folosi în mod corespunzător şi la momentul potrivit mijloacele de care dispune. FP – dispune de o serie de mijloace: politice, economice, militare, diplomatice, culturale etc., accentul căzând pe mijloacele de convingere.
DEFINIŢIE (IP) – “influere” = a curge, a se strecura în… = o acţiune pe care
o persoană, un grup sau instituţie o exercită asupra alteia, modificându-i starea sau comportarea faţă de cea anterioară. Influenţa politică (IP) – mijloc de a extinde, argumenta sau a obţine consimţământul faţă de puterea existentă. IP se manifestă în complexul unor interese şi relaţii de grup pentru putere (PP). DEFINŢIE – Prestigiu politic – o apreciere pozitivă de care se bucură o persoană, un grup, un organism politic în virtutea valorilor şi acţiunilor promovate. Prestigiul politic desemnează şi o apreciere pozitivă a PP în raport cu sistemul de valori promovat de aceasta Prestigiul politic nu se confundă cu: - puterea politică - autoritatea politică.