Test nr.

1. Determinați esența puterii politice și identificați resursele ei.

Estenta puterii politice în esență este o luptă pentru posesia subiectelor instrumentului de politică a
voinței sale, realizarea intereselor și scopurilor lor. Venirea la putere a forțelor politice care formează
specific sa materializat structuri de diferite dimensiuni, instituții politice, care se produc și implementa
propriile lor politici, care reprezintă un mijloc de putere. Astfel, politica este motivul pentru apariția și
funcționarea guvernului, iar guvernul - cauza existenței politicii, și anume, putere și politică
interconectate ferm cauza circulară - relație de efect. Influenta exercitata de factorii politici în societate,
inclusiv de putere, depinde de resursele disponibile, care reprezinta valori ce pot fi utilizate pentru a
produce rezultatele politice asteptate.

Resursele puterii depind de tipul de societate dar si de tipurile diferitelor grupuri sociale angrenate în
raporturile specifice acesteia . Puterea politica trebuie sa-si asigure resursele necesare, adecvate si
suficiente unui scop. Resursele puterii politice sunt acele mijloace mobilizate pentru a influenta, în
contexte determinate de viata, conduitele actorilor politici, aflati în diferite relatii interactive, pentru
atingerea scopurilor lor politice.

2. Caracterizați tipurile de legitimitate politică.

 Legitimitatea tradițională derivă din obiceiurile și obiceiurile societale care subliniază istoria
autorității tradiţie. Tradiționaliștii înțeleg această formă de regulă ca fiind acceptată din punct
de vedere istoric, de unde continuitatea acesteia, deoarece este așa cum a fost societatea
dintotdeauna. Prin urmare, instituțiile guvernării tradiționale sunt de obicei continue din punct
de vedere istoric, ca în monarhie și tribalism.

 Legitimitatea carismatică derivă din idei și personale carisma a liderului, o persoană a cărei

autoritate persoana farmecele și domină psihologic oamenii societății pentru a conveni cu
regimul și guvernarea guvernului. Un guvern carismatic are, de obicei, instituții politice și
administrative slabe, deoarece derivă autoritatea din personalitatea liderului și dispar de obicei
fără liderul la putere. Cu toate acestea, dacă liderul carismatic are un succesor, un guvern
derivat din legitimitatea carismatică ar putea continua.

 Legitimitatea rațional-juridică derivă dintr-un sistem de procedură instituțională, în care

instituțiile guvernamentale stabilesc și aplică legea și ordinea în interesul public. Prin urmare,
prin încrederea publicului guvernul va respecta legea care conferă legitimitate rațional-legală. [7]

3.Evaluați legitimitatea puterii politice din RM și identificați resursele folosite de puterea politica.

Pe parcursul a două decenii în Republica Moldova s-a manifestat criza constituţională şi a legitimităţii
puterii politice, cauzată de confruntări şi de poziţii de interese între instituţiile politice, de dispersia
puterii în stat. Situaţia generală din societate se agrava şi mai mult în momentul intensificării în viaţa
politică a luptei duble dintre puteri şi diverse forţe politice. Dacă puterea legitimă funcţionează, aceasta
se datorează educaţiei sociale a oamenilor care au urmărit influenţa pe care aceasta o exercită.
Pretutindeni se invocă legitimitatea puterii pentru a se respecta sarcinile scontate de către superiori.
Pentru a dobândi validitatea necesara, adica adecvarea la scopurile propuse, resursele nu pot fi folosite
la întâmplare si în proportii arbitrare. Din acest punct de vedere, ele trebuie sa îndeplineasca anumite
caracteristici[,asupra carora ne propunem sa insistam în cele ce urmeaza. Pentru a dobândi validitatea
necesara, adica adecvarea la scopurile propuse, resursele nu pot fi folosite la întâmplare si în proportii
arbitrare. Din acest punct de vedere, ele trebuie sa îndeplineasca anumite caracteristici,asupra carora ne
propunem sa insistam în cele ce urmeaza.O prima caracteristica a unor resurse valabile este orientarea
lor spre un anumit scop politic. Configurarea (existenta) scopurilor este una din conditiile necesare care
determina angrenarea puterii în actualitatea politica, fara ca ea sa fie totusi suficienta în acest sens.

Realizarea în bune conditiuni a scopurilor puterii politice necesita o selectie a resurselor utilizate, pentru
a fi retinute doar cele pertinente, adecvate acestora. Prin pertinenta, în actualul context, se întelege
acea calitate a resurselor de a raspunde unui context actional bine definit, respectiv de a fi suficient de
atractive pentru subiectii asupra carora se exercita procesul de dominare - în cazul de fata, celelalte
componente ale societatii politice (partide politice aflate în opozitie ) si societatea civila.

Cumularea resurselor constituie o alta caracteristica de care puterea politica trebuie sa tina seama.
Utilizarea simultana a unei game variate de resurse, care pot fi tangibile cum ar fi bani, forta fizica,
constrângeri legale ,intangibile, de natura simbolica functii onorifice, consacrare publica, prestigiu,
notorietate sau din categoria asa-numitelor meta-resurse (nivelul informatiei, timpul disponibil, gradul
de acces la structurile decizionale .) mareste eficienta îndeplinirii scopurilor politice asumate de putere.

Rentabilitatea utilizarii acestor tipuri de resurse depinde de raportul dintre intentiile puterii si asteptarile
dominatilor, care se materializeaza în gradul de rezistenta al subiectilor dominati de a urma conduitele
recomandate de puterea politica, dar si de nivelul consumarii sociale a resurselor.

O alta însusire pe care se impune sa o aiba resursele, în legatura cu îndeplinirea strategica a scopurilor
politice (supunerea si, dupa caz, dominatia subiectilor vizati, dar si suveranitatea fata de celelalte forme
de putere sociala) se refera la controlul resurselor.

Posibilitatea de a avea si pastra controlul resurselor, determina o pozitie privilegiata a puterii în raport
cu ceilalti actori sociali, implicati în masuri diferite în realizarea scopurilor politice fixate. Controlul
resurselor determina, pe buna dreptate, multiple raporturi de dominatie si autoritate, respectiv de
interdependente între actorii sociali. Controlul resurselor înseamna, în ultima instanta, capacitatea de a
le distribui în functie de gradul adecvarii intentiilor explicite sau presupuse ale puterii la nevoile,
respectiv asteptarile actorilor sociali.