ndeplinirea rolului puterii politice se realizeaza prin mai multe

functii. Cele mai importante dintre acestea sunt:

1. Functia de suveranitate fata de celelalte forme de putere
Cercetatori prestigiosi din domeniile politologiei si sociologiei politice
sunt unanim de acord ca suveranitatea constituie una din trasaturile esentiale
ale puterii politice. Societatea globala este colectivitate suprema, care nu
depinde de nici o alta. Pe cale de consecinta, autoritatea acestei colectivitati
este o autoritate suprema, care nu depinde de nici o alta autoritate. n acest
sens, puterea politica este puterea suverana.
Aceasta functie releva faptul ca puterea politica, ca subsistem al sistemului
puterilor sociale, are un rol precumpanitor n raport cu celelalte puteri
(economica, juridica, militara, tehnica, cultural-stiintifica, religioasa, civila,
mass-media etc.) si si impune calitatea speciala n societate fata de
acestea. Puterea politica este, deci, instanta suprema n societate,
neexistnd o autoritate superioara ei, care sa-i conteste deciziile.
2
n consecinta, detinatorii puterii politice guverneaza societatea, prin
intermediul deciziilor lor, fara sa se simta obligati, conform conceptiei lui
Jean-William Lapierre ("Eseu asupra fundamentului puterii politice"), sa se
supuna vreuneia din celelalte puteri sociale.
Trebuie retinut nsa ca suveranitatea puterii politice, ca superioritate a
acesteia n raport cu celelalte puteri sociale, este circumscrisa legilor, deci
limitata constitutional, supusa controlului civic si regulilor democratice.

2. Functia de asigurare a legimitatii

Legitimitatea este o functie esentiala a puterii politice, ea relevnd
consolidarea si stabilizarea acesteia prin dobndirea unui caracter legal, fie
prin aplicarea legilor conform unor proceduri birocratice, prin persuasiune,
manipulare, fie prin coercitie. Legitimitatea asigura stabilitatea regimului
politic, echilibrul necesar guvernarii, functionalitatea puterii.
Puterea poate fi obtinuta si n mod ilegal, prin abaterea de la lege,
de la normele consacrate n fiecare tip de regim politic. O atare putere este
ilegitima, ea instaurndu-se contrar regulilor democratice, constitutionale,

ale statului de drept. Regimul politic al puterii ilegitime este, n consecinta,

fragil si instabil.
Puterea politica foloseste mijloace variate (instrumente politice)
pentru a se legitima (furnizarea de garantii functionale catre celelalte
segmente ale societatii politice sau catre cele ale societatii civile sau
blocarea tentativelor lor de contestare sau nlaturare a ei) si pentru a
asigura, deci, permanenta stabilitatii sale, ntre altele, si pentru ca
legitimitatea, nefiind cstigata odata pentru totdeauna, se poate si pierde.
Recstigarea legitimitatii, dupa pierderea ei ca urmare a unei perioade de
criza, sau reconfirmarea acesteia, la anumite intervale, determinate de
cerintele sociale (inclusiv prin intermediul alegerilor) sunt procese complexe
n
care
puterea
se
implica
sistematic.
3. FUNCIA DE INSTITUIRE sI CONSACRARE A AUTORITII
Functia de instituire si consacrare a autoritatii aduce n prim plan autoritatea
puterii politice, respectiv caracterul ei influent bazat pe legitimitate.
Autoritatea, ca functie a puterii, este influenta, exercitata la nivel social,
care se ntemeiaza pe forta argumentelor logice, rationale, acceptate pe
aceasta baza de catre celelalte institutii politice si de societatea civila,
nsusite si transformate de ele n elemente de comportament. Pentru a
dobndi autoritate, dar si pentru a obtine consacrarea acesteia (impunerea si
recunoasterea autoritatii), puterea politica trebuie sa se situeze la naltimea
asteptarilor sociale. n caz contrar, mai devreme sau mai trziu, se va
manifesta o criza de autoritate, care se poate transforma n criza de putere,
fatala pentru orice regim politic.

4. FUNCIA DE FIXARE CORECT A RELAIEI CONDUCERE-SUPUNERE

Puterea se nfaptuieste n contextul relatiei sociale de conduceresupunere, fiecare dintre cei doi termeni (conducatori si condusi) fiind
inseparabili de oricare fenomen de putere. Jean-William Lapierre releva,
sugestiv, n acest sens, n lucrarea "Eseu asupra fundamentului puterii
politice", ca "ntre cei care exercita puterea si ceilalti membri ai grupului se
stabileste o relatie specifica, care consta n comunicarea si executarea

hotarrilor. Puterea nseamna si capacitatea de a te face ascultat. A

comunica o hotarre pentru executare nseamna a conduce. A raspunde
acestei comunicari, efectund actiunile cerute prin hotarre, nseamna a te
supune".
Orice autoritate si orice ordine sociala se bazeaza pe mbinarea si pe
coexistenta conducerii si supunerii. "Nu exista o prima etapa n cursul careia
ar fi data conducerea - afirma Julien Freund n lucrarea "Esenta politicului" si o alta care ar suscita supunerea: raportul de la una la alta nu este de
succesiune, ci de coexistenta.De aici rezulta ca orice supunere este supunere
fata de vointa cuiva (n mod direct sau indirect)".

5. FUNCIA PROGRAMATIC (DECIZIONAL)

Aceasta functie consta n elaborarea unor programe, a liniilor directoare, n

care elementul esential l constituie decizia politica, n conformitate cu care
trebuie sa se actioneze. Decizia politica are legatura cu valorile politice ale
unei anume societati, izvornd din ele si preciznd scopurile acelei societati
n ansamblul sau. Efectele deciziei politice iradiaza n toate domeniile vietii
sociale: economic, social, politic, ideologic, cultural-spiritual.
Procesul luarii deciziilor include formularea, promulgarea si aplicarea liniei
politice. Deciziile politice angajeaza aspectele fundamentale ale societatii n
cauza, avnd legatura cu viitorul sau si determinndu-i evolutia. Georges
Burdeau a relevat, astfel ("Tratat de stiinta politica"), ca deciziile majore sau
macro-deciziile politice ".angajeaza colectivitatile ntr-un mod ireversibil,
trasndu-le sarcini a caror realizare le afecteaza n ntregime".
Prin efectele lor, deciziile politice pot determina succesul, cu conditia sa fie
luate n mod corespunzator. n situatiile n care blocheaza evolutia proceselor
si fenomenelor sociale, deciziile politice pot conduce si la insucces.
Fixarea deciziilor, de care depinde destinul colectivitatilor umane,
este unul din atributele majore ale puterii. Acestea dau reperele calitatii
actului de conducere si ale contributiei sale la activitatea sistemului politic.
Prin pozitia centrala a grupului conducator n mecanismul puterii,
deciziile politice devin obligatorii pentru societate, ele lund, de regula,
forma legilor, decretelor, hotarrilor si fiind ntarite de forta publica. Cu

ct programele de actiune sau deciziile luate concorda cu cerintele generale

ale progresului social si si subsumeaza acestora metodele si mijloacele de
punere n aplicare, cu att mai mult puterea cstiga n credibilitate si
autoritate.
6. FUNCIA DE ORGANIZARE sI CONDUCERE A SOCIETII
Functia organizatorica consta n capacitatea puterii de a stabili
formele de organizare cele mai adecvate, de a mobiliza grupurile sociale
asupra carora si exercita influenta, de a directiona institutiile si relatiile
reciproce dintre acestea pentru a actiona

7
n conformitate cu obiectivul de conducere a societatii.
Toate societatile, cu att mai mult cea umana, au nevoie de a fi orientate
spre realizarea scopurilor pentru care s-au format si exista. Din aceasta
perspectiva, puterea politica are si rolul de a dirija (conduce) si mentine n
stare de functionare societatea.

7. FUNCIA IDEOLOGIC

Prin intermediul acestei functii, puterea politica se preocupa sa

formeze, sa educe oamenii n spiritul valorilor ce decurg din programele
politice stabilite de grupul social sau de colectivitatea din care ea provine si
care urmaresc sa influenteze, sa directioneze actiunea sociala spre
realizarea valorilor dorite de ele. Puterea politica ncearca, prin exercitarea
functiei mentionate, sa convinga restul societatii sa accepte viziunea sa
despre perspectivele societatii, ca si dorinta de a conduce societatea ntr-o
anumita directie, sa obtina adeziunea acesteia fata de deciziile pe care ea le
adopta.

8. FUNCIA COERCITIV

Aceasta functie are ca rol constrngerea, prin diferite mijloace si metode, a

indivizilor pentru a-i determina sa respecte si sa actioneze functie de
anumite reguli si legi fata de care nu manifesta o conformitate automata
sau, dupa caz, reprimarea mpotrivirii celor care se opun transpunerii n
practica a acestora. Functia coercitiva a puterii politice este indisolubil
legata de legitimitatea acesteia, ntruct numai puterea politica legitima
poate crea autoritati care sa impuna ndreptatit sanctiuni pentru cei ce se
abat de la lege, de la regulile sociale acceptate.

9. FUNCIA DE CONTROL POLITIC AL SOCIETII

Controlul politic reprezinta o functie fundamentala a puterii si totodata cea

mai
8
complexa, care le subordoneaza pe toate celelalte.
Aceasta functie se realizeaza prin utilizarea ntregului ansamblu de resurse
(procedee si mijloace economice, politice, ideologice si morale) de care
dispune puterea, cu scopul de a regla dinamica mecanismului social global,
respectiv de a asigura echilibrul, coeziunea si functionarea acestuia, n
concordanta cu valorile si interesele fortelor sociale pe care le reprezinta.
Functia de control politic nu vizeaza doar verificarea conformitatii actiunilor
sociale cu vointa puterii, ci si urmarirea modului n care deciziile politice sunt
respectate si a ndeplinirii masurilor ce se impun, n conformitate cu
prevederile legale. Ca instanta suprema ce garanteaza obligativitatea
deciziilor fundamentale de care depinde evolutia sociala, puterea are si rolul
de a controla modul de punere a lor n aplicare si eficienta rezultatelor
acestui proces. Controlul social nu este expresia opresiunii, a coercitiei
arbitrare, ci mijlocul prin care statul, ca depozitar suprem al puterii, trebuie
sa urmareasca, obligatoriu, toate fazele deciziei politice.
Controlul exercitat de putere este n strnsa corelatie cu
legitimitatea acesteia. Metodele si mijloacele de realizare a controlului social
depind de nivelul de dezvoltare a democratiei, dar si de echilibrul care exista
ntre controlul exercitat de putere asupra societatii si controlul pe care

societatea civila l are asupra puterii. Cnd ntre valorile pe care le

promoveaza puterea si interesele societatii civile se manifesta diferente
semnificative, se produce o scadere a nivelului activitatii sociale, care se
repercuteaza negativ asupra capacitatii de control din partea puterii si a
eficientei controlului.
n functie de natura regimului politic, de nivelul consensului sau al
contestarii fata de valorile promovate de putere, dar si de metodele prin care
se realizeaza, controlul exercitat de putere poate fi eficient sau ineficient
(slab).
n contextul mentionat, este semnificativ faptul ca regimurile totalitare au
ncercat sa realizeze un control total asupra societatii, mai ales din dorinta
de a cunoaste si de a neutraliza orice forma de opozitie, care ar fi putut
periclita ndeplinirea intereselor lor. Istoria relativ recenta a regimurilor
comuniste sta marturie n acest sens: mijloacele variate la care a apelat
puterea, de la represiunea propriu-zisa la sadirea unei iluzorii ncrederi n
viabilitatea obiectivelor urmarite, nu si-au atins, pna la urma, rezultatul
scontat. Strategia "controlului total" nu a dat roade, efectul acesteia,
9
respectiv rezistenta tot mai generalizata a societatii civile, fiind unul advers,
care a atacat nsesi fundamentele totalitarismului si a contribuit din plin la
nlaturarea
sa.

10. FUNCIA DE PREGTIRE A SPECIALISTILOR PENTRU ORGANIZAREA VIEII

SOCIALE.
Prin aceasta functie, puterea politica actioneaza, prin metode si mijloace
specifice, pentru crearea unui corp de cadre (specialisti) care sa se ocupe de
organizarea vietii sociale, n conformitate cu vointa puterii politice, si care sa
se implice cu precadere n exercitarea actului guvernarii.

11. FUNCIA DE MENINERE A STABILITII, COEZIUNII,ECHILIBRULUI sI

ORDINII N SOCIETATE.

Competitia politica, dar si cea economica (care creeaza inegalitati pe plan

economic si injustitie sociala) ntre indivizii sau grupurile sociale pot genera
instabilitate, context n care puterea este mijlocul de a mentine coeziunea
societatii, ordinea stabilita, de a pastra anumite proportii si a mpiedica
cresterea peste anumite limite a disimetriilor.
Sarcina puterii nu este de a face sa dispara inegalitatile, ci de a actiona astfel
nct ele sa devina suportabile, deci acceptabile. Georges Balandier arata,
foarte sugestiv ("Antropologie politica"), n acest sens, ca "Proprie oricarei
societati, ea (puterea - n.n.) are functia de a o apara contra propriilor sale
slabiciuni si imperfectiuni.Rezulta, pentru societate, din necesitatea de a
lupta contra entropiei , care ameninta cu dezordinea".

12. FUNCIA DE SPRIJINIRE PRIORITAR A UNUI ANUME GRUP SOCIAL.

Puterea este, n fapt, si un raport de confruntare dintre fortele structurii
grupale a societatii. Este semnificativ faptul ca fiecarei perioade istorice i-au
corespuns anumite grupuri sociale, a caror confruntare sau acord au dat
continutul
activitatii
puterii.
10
Puterea s-a exercitat n societate doar de catre un singur sau de unele grupuri
sociale, politice, culturale, ideologice, profesionale etc. ale carui (caror)
pozitii, interese ea le-a reprezentat.
Puterea sprijina sau se ntemeiaza pe pozitia unui anume grup, ce variaza
istoric ca importanta sociala si pe care l plaseaza n pozitia de posesor al
puterii si de executant al deciziilor strategice majore.

13. FUNCIA DE PROMOVARE, PE PLAN EXTERN,DE RELAII RECIPROC

AVANTAJOASE SAU DE APRARE A RII MPOTRIVA UNEI AGRESIUNI POSIBILE.
Exercitarea acestei functii se ntemeiaza pe relatiile pe care fiecare societate
le are cu alte societati, prietene sau ostile. n acest caz, puterea politica
actioneaza n directia apararii statului fata de orice posibila agresiune, dar si
pentru a desfasura, pe plan extern, relatii politice, economice, culturale
reciproc avantajoase.

ntruct puterea se exercita ntr-un cadru organizat, prin

intermediul unor institutii, organizatii, asociatii, functiile puterii sunt
ndeplinite ntr-un mod specific, de fiecare organism n parte.