Mitologia greco-romană este sinteza a ceea ce au în comun mitologia greacă și

mitologia romană . Alături de filosofie și teoria politică , mitologia este una dintre
cele mai mari contribuții ale antichității clasice la societatea occidentală . În
timpul Evului Mediu și al Renașterii , perioade în care latina a fost limba
dominantă a discursului științific în Europa , numele legate de mitologie și, prin
urmare, zeitățile au fost în mare parte scrise în formele lor latine. Odată cu
renașterea interesului față de civilizația greacă în secolul al XIX-lea, confesiunile
grecești au câștigat o nouă utilizare și au devenit mai predominante.

Miturile grecești au fost inițial propagate de tradiția poetică orală, cel mai
probabil de cântăreții minoici și micenieni începând cu secolul al XVIII-lea î.Hr.;[2]
miturile despre războiul troian și urmările sale au devenit parte a tradiției orale a
epopeilor lui Homer, Iliada și Odiseea. Două poeme ale lui Hesiod, aproape
contemporan cu Homer, Teogonia și Munci și zile, conțin relatări despre geneza
universului, succesiunea conducătorilor divini, succesiunea epocilor umane,
originea suferințelor umane și originea practicilor de sacrificiu. Miturile sunt de
asemenea păstrate în Imnurile Homerice, în fragmentele epopeilor din Ciclul Epic,
în poemele lirice, în operele tragedianilor și ale comedianților din secolul al V-lea
î.Hr., în scrierile intelectualilor și ale poeților din epoca elenistică și în textele din
timpul Imperiului Roman ale unor scriitori precum Plutarh și Pausanias.

Miturile elene in general, din punctul de vedere a grecilor perioadei antice, erau
privite ca adevărate relatări. Mitologia greacă a avut o influență extinsă asupra
artelor și literaturii civilizației occidentale.

Grecii antici credeau că la început lumea se afla într-o stare de nimic, o beznă
totală a timpului,pe care o numeau Haos. Dintr-o dată, din lumină, a venit Gaia
(Mama Pământ) și de la ea a venit Uranus (cerul) împreună cu alți zei vechi
(numiți zeii primordiali) precum Pontus (zeul primordial al oceanelor). Gaia și
Uranus au avut doar 12 copii, titanii. Cei mai importanți dintre cei 12 copii au fost
Kronos și Rhea.
Gaia a născut niște monștri numiți ciclop și cei sute de mâini. Uranus dezgustat de
monștri i-a aruncat în Tartar (iadul acelor timpuri, un loc de pedeapsă pentru
păcătoși).Gaia, supărată de Uranus, a căutat să se răzbune pe Uranus. Gaia și-a
folosit fiul, Kronos, care a tăiat organele genitale ale lui Uranus. Kronos l-a aruncat
pe Uranus în ocean. Din sângele organelor sale genitale, a fost creată zeița iubirii
și a frumuseții ,Afrodita.