Scris de tesu.

solomovici pe 26 decembrie 2014, 11:31

Amos Oz si Iuda tradatorul

La varsta de 75 de ani, marele scriitor ebraic Amos Oz e prezent in librariile
israeliene cu un nou roman, cu un titlu provocativ: „Evanghelia dupa Iuda”. O
carte despre tradare, tradatori si singuratate. „Este cartea la care am visat toata
viata”, declara scriitorul. Punctul de plecare al romanului poate fi gasit intr-un
text crestin din primele 2-3 secole crestine, cenzurat, uitat, pierdut si
descoperit in 2006. Un text senzational, in care Iuda apare complet altfel
decat in Evanghelile canonice. Nu mai e vorba de „Iuda tradatorul” ci de Iuda
cel mai devotat si mai iubit dintre ucenicii lui Isus.

Stigmatul de „tradator” il urmareste pe Oz inca din tinerete. Si astazi, in pofida notorietatii

scriitoricesti si a premiilor nationale si internationale, anumite cercuri extremiste evreiesti il
considera pe Amos Oz „tradator”, „stangist”, „anti-israelian”. Nu i se iarta pacifismul, opiniile si
activismul sau vizavi de conflictul israeliano-palestinian. Stigmatul, se pare, ca nu-l deranjeaza pe
Oz. „Cui nu i s-a spus ca-i un tradator?, se intreaba retoric scriitorul. Uneori „tradator” este un titlu
de onoare. Multi din marii conducatori din secolul 20 au fost numiti „tradatori”. L-au acuzat de
tradare si pe David Ben Gurion, ctitorul Statului Israel, pe motivul ca in 1948, a fost de acord cu
impartirea tarii in doua state, Israel si Palestina. Tradatori au fost si prim-ministrul Menahem
Beghin, pentru ca s-a retras din Sinai, si prim-ministrul Ariel Sharon pentru ca a parasit Gaza,
prim-ministrul Itzhac Rabin a fost acuzat de tradare pentru ca a semnat Tratatul de Pace de la
Oslo. Si Churchill a fost numit tradator fiindca a desmembrat Imperiul Britanic, ca si Gorbaciov,
care a desfiintat Imperiul sovietic, Charles de Gaulle pentru ca a scos Franta din Algeria. „Adesea,
„tradator” este acela care indrazneste sa se schimbe. In ziua in care i se va striga lui Beniamin
Netanyahu ca e un tradator , voi stii ca se intampla ceva important, spune Oz. Nu stiu daca
Netanyahu va fi acela care ne va surprinde, dar sunt sigur ca omul care va scoate Israelul din
teritoriile palestiniene si va face ceeace cu totii stim, in adancul sufletelor noastre ca e necesar sa
facem, se afla printre noi. Cine e? Nu stiu. Poate nici el sau ea inca nu stiu”.

In Occidentul crestin, conotatia urata cu Iuda Iscariotul e la indemana. Ii spui cuiva Iuda, de parca
l-ai scuipa in obraz. In Israel situatia e alta. Numele de Iehuda are o conotatie pozitiva. Regatul
antic evreiesc s-a numit Iehuda. Tatal lui Amos Oz avea numele de Arie Daniel Iehuda. Scriitorul
isi marturiseste empatia fata de o anume categorie de „tradatori”. Nu pentru tradatorul banal care
primeste bani si transmite informatii. „Pe mine ma intereseaza omul vazut drept tradator de mediul
inconjurator, precizeaza Oz. Dar, uneori, in realitate, el e cel mai loial si cu constiinta cea mai
nepatata. Shmuel Ash, eroul noului roman al lui Amos Oz, spune ca tradatorul este uneori, nu
intotdeauna, cel care se schimba in ochii celor ce nu se schimba si urasc schimbarile , nu
suporta si se tem de orice schimbare. Acuzatiile de „tradator” s-au inmultit dupa ce Amos Oz i-a
trimis lui Marwan Barguthi, liderul palestinian aflat dupa gratii, (cu cateva condamnari pe viata
pentru terorism), cartea sa autobiografica „Poveste despre dragoste si intuneric”. Brusc, dupa
„Razboiul de 6 zile”, Amos Oz a devenit „tradator”. El avusese curajul sa declare ca in Tara Sfanta
este loc pentru doua state suverane si independente: Israel si Palestina. Pe vremea aceea,
spune Oz, cei care sustineau aceasta solutie erau foarte putini, „ei s-ar fi putut intruni intr-o cabina
de telefon”. Oz a fost primul care a alertat ca ocupatia teritoriilor palestiniene va corupe Israelul.
Atunci, a inceput Oz sa fie numit „tradator”. Scriind despre cel mai celebru „tradator” din istoria
umanitatii, Iuda Iscariotul, Amos Oz stie ca va starni mari controverse in lumea crestina cat si in
cea evreiasca. „Milioane de copii crestini sunt crescuti in camere pe peretele carora se afla cruci
cu un om crucificat, cu cuie in maini si in picioare, spune Oz. Chiar daca dupa aceea devii
marxist, intrebarea cine l-a ucis pe Dumnezeu nu te paraseste”. Povestea lui Iuda Iscariotul l-a
contrariat pe scriitor inca din adolescenta. De atunci tot incearca sa-l inteleaga. A si verificat in
arhive ce a reprezentat in vremea antica cei 30 de arginti primiti de Iuda Iscariotul pentru
tradarea sa. A descoperit cu stupoare ca 30 de sekeli de argint nu-l puteau ispiti pe un om cu
situatie economica buna a lui Iuda. El nu era un pescar sarac sau un muncitor cu ziua. Tradarea
invatatorului si rabinului sau pentru 30 de arginti nu avea nicio logica. Dar sa admitem ca Iuda a
fost ispitit de cei cativa banuti. De neinteles este si sinuciderea lui Iuda. Iuda indeplinise o
misiune divina, nu trebuia sa aibe remuscari si nici sa se spanzure. Lui Amos Oz aceasta
versiune evanghelica nu i se pare fireasca. Nici scena sarutului lui Iuda, „sarutul tradatorului”,
descris in toate cele patru evanghelii, (ale lui Ioan, Marcu, Luca si Matei), nu-i clara pentru Amos
Oz. Cand au venit sa-l aresteze pe Isus, in gradina Ghetsemani din Ierusalim, pentru ce Iuda
trebuia sa-l sarute pe obraji pe Isus? Ca sa arate soldatilor romani pe cine trebuia sa-l aresteze?
Dar Isus nu a negat ca el e Isus si tot orasul il stia. El umbla ziua pe strazile Ierusalimului, a
rasturnat mesele negustorilor ipocriti in Templu, rostea profetii si invata multimea, era cunoscut.
Toata povestea i s-a parut lui Oz obscura. Si acest lucru l-a obsedat de-a lungul anilor. „Poate si
pentru ca Iuda este un soi de Cernobil al antisemitismului, spune Oz. Romanul „Evanghelia dupa
Iuda” s-a nascut din adancul evreitatii mele, o replica la atacurile antisemite, la sinagogile arse
impreuna cu cei care se aflau acolo si cu cartile lor de rugaciune. Am inceput sa scriu romanul,
marturiseste Oz, punandu-ma in pielea lui Iuda Iscariotul. M-am intrebat de ce Iuda a dorit
arestarea lui Isus. Cu 15 ani inainte de a incepe sa scriu acest roman, am avut intuitia ca Iuda a
fost primul crestin, poate chiar si ultimul crestin, pentru ca el a crezut in Isus mai puternic decat
orice alt crestin inaintea sa si dupa el. Iuda a crezut in Isus mai mult decat Isus in el insusi. Iuda
avea convingerea nestramutata ca Isus poate cobora viu de pe cruce. Si, atunci, intreaga lume
va ingenunchia in fata sa. De aceea a organizat Iuda crucificarea lui Isus, pentru a aduce pe
pamant Imparatia Cerurilor”. Scriitorul marturiseste ca-l cunoaste pe Shmuel Ash, eroul noului sau
roman, de multa vreme. E evreul singuratic si alungat. Cum a fost Shaltiel Abarbanel, singurul
membru al Comitetului sionist (Vaad Hapoel) care a votat impotriva infiintarii Statului Israel. Cum
a fost si Iuda Iscariotul.

Nu-i o analogie exacta, ci o „analogie rupta” considera Oz. CREDO-ul scrisului sau. Lui Amos Oz ii
plac „analogiile rupte”, neexacte. El stie ca cititorul romanului ii va reprosa ca Iuda Iscariotul nu
este chiar un Abarbanel, atunci ii va raspunde ca are dreptate, dar sa nu uite ca ceea ce ii leaga
si ii apropie intre ei pe Iuda si Abarbanel e paradoxul ca „cel mai iubit si mai credincios e prins si
condamnat de semenii timpului lor ca tradator”.
ADRESA: http://crct.ro/nkKg