UNIVERSITATEA ECOLOGICA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR

FINANTE INTERNTIONALE

Profesor coordonator: Student:

Lect. Univ. Dr. Mariana Paja Diaconu Petrica

 INSTRUMENTE DE PLATĂ INTERNAŢIONALE

Instrumente de plată utilizate în tranzacţiile comerciale.

Prin instrumente de plată noi înţelegem instrumentele pe care se sprijină toate sistemele

de plăţi:

- viramentul;

- cecul;

- cardul bancar;

- efectul de comerţ;

- avizul de prelevare.

Aceste instrumente se aplică pe pieţele interne ca şi pe pieţele externe. Fiecare din

instrumentele menţionate are unele avantaje (mai mult sau mai puţin costisitoare, mai mult
sau mai puţin rapide, relative la iniţiativa de emisie, relative la recunoaşterea datoriilor )
precum şi unele inconveniente (iniţiativa de emisie, riscul de pierdere sau furt ).

Sistemul de plăţi şi compensări reprezintă - componentă importantă a sistemului monetar şi

prin acesta a infrastructurii financiare a economiei, asigurând circulaţia banilor şi transferul de
active monetare.

Mijloacele de plată internaţionale reprezintă totalitatea formelor şi instrumentelor de plată

prin care se poate lichida o obligaţie ce rezultă din operaţiuni comerciale, tranzacţii financiare
sau de credit derulate la nivel internaţional. În categoria mijloacelor de plată se includ:
monedele naţionale, valutele, devizele, monedele internaţionale.

1. Monedele naţionale

Monedele naţionale neconvertibile sau cu convertibilitate limitată au o însemnătate redusă în

mijlocirea plăţilor internaţionale. Sunt folosite mai mult de către ţările în curs de dezvoltare
care dispun de rezerve mici de valute convertibile. Aceste ţări preferă să plătească în monedă
naţională anumite importuri, datorii rezultate din împrumuturi externe, precum şi serviciile şi
participările străine la lucrări de investiţii realizate pe teritoriul lor.

2. Valutele

Sunt reprezentate de monedele naţionale care au circulaţie şi putere de plată la nivel

internaţional şi pot face parte din rezerva oficială şi în alte ţări decât cea emitentă. Ele au
calitatea de a realiza lichidarea imediată a obligaţiilor de plată în relaţiile economice
internaţionale. Trebuie făcută distincţie între valută şi valută convertibilă: valuta poate fi
reprezentată de orice monedă naţională aflată în afara graniţelor ţării de emisiune, dar numai
valutele convertibile pot fi acceptate ca mijloace de plată internaţionale.
3. Devizele

Includ în sens restrâns titluri de credit pe termen scurt exprimate în valută, iar în sens larg ele
cuprind şi hârtiile de valoare exprimate în valută (acţiuni, obligaţiuni). Dintre devizele folosite
cel mai frecvent pe plan internaţional menţionăm: cecul, cambia, biletul la ordin, cartea
bancară.

CECUL

Reprezintă un ordin scris dat de o persoană unei bănci la care persoana respectivă are
disponibil în cont, de a plăti o sumă de bani determinată unui terţ - beneficiarul cecului. În
calitate de beneficiar al cecului poate să apară însuşi titularul contului sau o terţă persoană faţă
de care titularul contului are o datorie. Circuitul cecului implică ordonatorul, beneficiarul şi
banca sau băncile care derulează operaţiunile de plată. În principiu, un cec nu poate fi emis
decât dacă ordonatorul are disponibil în cont pentru a acoperi plata.

CAMBIA

Reprezintă un ordin scris şi necondiţionat dat de o persoană (trăgător) unei alte persoane (tras)
de a plăti o sumă de bani, la vedere sau la un anumit termen, unui beneficiar. Elementele
cambiei apar pe documentul ce reprezintă acest instrument de plată şi de credit şi ele sunt
obligatorii (denumirea de cambie, ordinul necondiţionat de plată, numele trasului, scadenţa,
locul plăţii, beneficiarul, data şi locul emiterii, semnătura trăgătorului) şi facultative (dobânda,
domicilierea etc.).

BILETUL LA ORDIN

Este o variantă a cambiei prin care o persoană (emitent) se obligă sa plătească unei alte
persoane (beneficiar) sau la ordinul acesteia, o sumă de bani la scadenţă. Faţă de mecanismul
cambial, în cazul biletului la ordin există numai două părţi: emitentul (care cumulează
funcţiile trăgătorului şi trasului şi este debitorul obligaţiei de plată) şi beneficiarul (creditorul
plăţii).

CARTEA BANCARĂ (CARDUL)

Plata prin card reprezintă o variantă modernă a plăţii prin cec - dacă în cazul cecului
cumpărătorul unei mărfi semnează un cec pe care vânzătorul îl încasează, în cazul plăţii prin
card cumpărătorul prezintă cartea bancară şi semnează factura, iar furnizorul o trimite spre
încasare la banca emitentă. În operaţiunile de plată prin carduri intervin trei participanţi:

- deţinătorul (beneficiarul) cardului, titular al unui cont curent la banca emitentă;

- banca emitentă care administrează şi operează plăţile în conturile bancare curente ale

beneficiarilor;

- comercianţii care acceptă plata prin carduri. Diferitele tipuri de carduri tind să înlocuiască
numerarul şi cecul în plăţile interne şiinternaţionale fiind create carduri cu circulaţie
internaţională.