VULNERABILITATEA

Vulnerabilitatea face parte din natura ființei noastre. A putea să o accepți și să o

arăți este cu adevărat un semn de putere interioară. Însa acest lucru nu este
mereu ușor. Iar ceea ce ne împiedică să ne acceptăm, în primul rând, nouă înșine
vulnerabilitățile, este lipsa încrederii, perfecționismul și credințele inconștiente.

Atunci când suntem vulnerabili, ne putem simți triști, temători, singuri, lipsiți de
încredere, defecți sau rușinați. Ca să putem face față acestor trăiri neplăcute,
uneori recurgem la comportamente ce ne ajută pe moment să evităm
disconfortul, dar care păstrate pe termen lung ajung mai mult să ne încurce.

Spre exemplu, atunci când ne mascăm adevărata stare printr-o mină veselă,
spunem glume sau ne arătăm fericiți, nu facem altceva decât să compensăm ceea
ce simțim în interior.

În alte situații, ne putem refugia în muncă sau într-o activitate plăcută care nu ne
solicită partea emoțională de care dorim să ne detașăm.

În acele momente ne simțim bine, însă pe termen lung ne distanțăm de noi, fugim
de ceea ce de fapt ne poate fi de un real folos.

Convingerile iraționale
Dacă ne vom uita cu atenție, putem descoperii că în spatele dificultății de a ne
accepta vulnerabilitatea se află gânduri precum: „dacă plâng înseamnă că sunt
slab, deci trebuie să fiu mereu puternic”, „dacă îmi arăt slăbiciunea, ceilalți mă pot
răni”, „trebuie să fiu mereu la înalțime, altfel sunt un ratat”, „nu am voie să
greșesc, pentru că mă voi face de râs”.

Toate aceste convingeri de viață ne determină să fim exigenți si intoleranți cu noi

înșine. Le-am adoptat în urma experiențelor noastre de viață și a modelelor din
jurul nostru.

Ele nu ne sunt cu adevărat de folos, ci reprezintă o atitudine critică față de propria

persoană. Este necesar să fim indulgenți cu noi înșine și să contraargumentăm
aceste gânduri distructive.

Găsind alternative sănătoase pentru aceste gânduri, vom dobândi o stare mai
bună și toleranță față de noi.