COMUNICAREA CELULARĂ

Celula procariota
Este intalnita la bacterii, fiind o celula sferica sau cilindrica, de dimnesiuni mici.

Prezinta:

1. Perete celular

2. Membrana celulara

3. Citoplasma

4. Nucleotid

Membrana celulara:

· lipoproteica, cu tructura de “mozaic fluid“

· se poate invagina, dar NU poate forma vezicule

· permite schimburile cu mediul avand permeabilitate selectiva

· are invaginari = mezozomi cu rol in respiratia celulara si ancorarea

cromozomului bacterian

Citoplasma

· este LIPSITA de citoschelet proteic, de curenti plasmatici si de organite

delimitate de membrane

· contine robozomi, mai mici decatt cei ai celulei eucariote, dar cu aceaiasila
cianobacterii, citoplasma prezinta si membrane

· fotosintetizante = tilacoide, ce contine pigmenti verzi (clorofila), prigmeti

albastrii (ficocianica) si pigmenti rosii (ficoeritricina) functie: sinteza
 proteinelor

Celula eucariota
Are mare capacitate de interactie, formand organisme pluricelulare.

In cursul dezvoltarii individuale = ontogeneza, celulele se specializeaza pentru

indeplinirea unei functii = citodiferentiere.

Spatiul celular este compartimentat, compartimentele fiind delimitate de

membrane aparute prin extinderea plasmalenei in citoplasma sau prin
endosimbioza. Fiecarui compartiment ii corespunde un organit celular.

Prezinta nucleu adevarat.

Este intalnita laa organismele din regnurile: prostita, fungi, plante, animale.

Prezinta:

5. perete celular

6. membrana celulara (plasmalena)

7. citoplasma cu organitele celulare

8. nucleu

Peretele celular

· este invelisul extern la celula fungala si vegetala si se formeaza cu

participarea membranei

· algele, plantele contin celuloza, iar ciupercile contin chitina

· celuloza si chitina sunt substante polizaharidice, alaturi de care coexista

lipide, proteine, saruri minerale si oxizi

· celuloza si chitina formeaza o retea de fibre ce confera rigiditate si rezistent

Rolul:

· asigura individualitate si solidaritate

· ofera duritate si rezistenta

· da forma celulei

Transportul transmembranar
-permite schimb bidirecţional de substanţe nutritive între celulă şi mediul
extracelular

– se bazează pe semipermeabilitatea membranei

Tipuri - după implicarea proteinelor – cu proteine cărăuş = transport specific

-după consumul de energie – pasiv, activ şi vezicular /citoza = tip special

POTENTIALUL DE MEMBRANĂ
Potențialul membranei (de asemenea, potențialul transmembranar sau tensiunea
membranei ) este diferența de potențial electric între interiorul și exteriorul unei
celule biologice . Pentru exteriorul celulei, valorile tipice ale potențialului
membranei, date în mod normal în unități de milli volți și notate ca mV, variază de
la –40 mV la –80 mV.

Toate celulele animale sunt înconjurate de o membrană compusă dintr-un strat

strat lipidic cu proteine încorporate în el. Membrana servește atât ca izolator, cât
și ca barieră de difuzie la mișcarea ionilor . Proteinele transmembranare ,
cunoscute și sub numele de transportor de ioni sau proteine cu pompă de ioni ,
împing activ ioni peste membrană și stabilesc gradienți de concentrație peste
membrană, iar canalele ionice permit ionilor să se deplaseze peste membrană în
josul acestor gradienți de concentrație. Pompele de ioni și canalele de ioni sunt
echivalente electric cu un set de baterii și rezistențe inserate în membrană și, prin
urmare, creează o tensiune între cele două părți ale membranei .