Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Deficienta Mintala PDF
Deficienta Mintala PDF
Deficienta mintala reprezinta o deficienta globala care vizeaza intrega personalitate a individului:
structura, organizare, dezvoltare intelectuala, afectiva, psihomotrica, comportamental –
adaptativa. Nota definitorie pentru deficienta mintala o constituie alterarea componentei de
ansamblu, integritatea biofiziologica si cea psihologica fiind de fapt o forma diferentiata de
organizare a personalitatii.
Indicatorul de dezvoltare intelectuala este reprezentat prin coeficientul de inteligenta (CI) sau, in
varianta englezeasca, intelligence quotient (IQ). Ca unitate de masura psihologica, coeficientul
de inteligenta reprezinta raportul dintre varsta mintala (VM) si varsta cronologica (VC),
exprimate in luni. Astfel spus, coeficientul de inteligenta exprima raportul dintre doua
performante: performanta reala a subiectului (VM) si performanta asteptata in functie de varsta
sa(VC). În functie de valoarea coeficientului de inteligenta exista urmatoarea clasificare: peste
140-inteligenta extrem de ridicata;
120-140 – inteligenta superioara; 110 – 119 – inteligenta deasupra nivelului mediu, 90 – 109 –
inteligenta de nivel mediu, 80-89 – inteligenta sub medie, 70-79 – inteligenta de limita (intelect
liminar), 50-69 – deficienta mintala usoara (debilitate mintala); 20-49 – deficienta mintala severa
sau mijlocie (imbecilitate); 0-19 – deficienta mintala profunda sau grava (idiotie).
a) deficienta mintala prin mecanism poligenic – in aceasta categorie sunt incluse cazurile de
deficienta mintala fara patologie asociata, determinata de dominatia genelor nefavorabile
inteligentei;
2) „ Factori exogeni, al caror efect asupra aparitiei deficientelor mintale depinde de tipul
agentului agresiv si de intensitatea agresiunii, au o influenta cu atat mai mare cu cat actioneaza
mai de timpuriu in viata copilului ( in perioada intrauterina sau in primii trei ani de viata)” În
functie de etapa in care actioneaza aceste cauze asupra dezvoltarii si evolutiei copilului se disting
mai multe categorii de factori:
factorii progenetici – procese involutive la nivelul ovarului; diabet zaharat, inanitii cronice;
socuri psihice grave suportate de parinti;
factorii embriopatici actioneaza in primele trei luni de sarcina si pot produce o serie de tulburari
ale metabolismului mamei si embrionului, nutritiei si circulatiei placentare. Aceste efecte pot fi
produse de urmatoarele cauze: iradieri cu raze X, substante radioactive, intoxicatii cu diferiti
compusi chimici (oxid de carbon, saruri de nichel, mercur, cobalt, plumb); consumul unor
medicamente care pot actiona insa din primele zile, producand fie distrugerea omului, fie aparitia
unor mutatii genetice si tulburari metabolice; boli infectioase virotice ( rubeola, rujeola, gripa,
etc.); unele boli ale mamei ( tuberculoza, febra tifoida, avitaminoze, etc.) si traumatinsme ale
gravidei; tulburari endocrine ale mamei ( diabet, tulburari tiroidiene, etc.), incompatibilitatea Rh
intre mama si fat;
factorii fetopatici: intoxicatii cu alcool, monoxid de carbon, plumb, mercur; carente alimentare,
avitaminoze; infectii materne, traumatisme fizice;
b) factori perinatali – intervin in timpul nasterii. Principalul indicator care ofera informatii cu
privire la starea clinica a nou-nascutului este scorul Apgar care se apreciaza la un minut, 5
minute si 10 minute dupa nastere. Simptomele urmarite pentru aprecierea acestui scor se refera la
culoarea pielii, tonusul muscular, respiratie, frecventa cardiaca, raspunsul la stimuli iar
informatiile culese pentru stabilirea scorului final au si o semnificatie pronostica pentru nou-
nascut.Principalele cauze care determina tulburari perinatale sunt:
prematuritatea noului nascut – greutatea la nastere egala sau mai mica de 2,500 g, indiferent de
durata sarcinii;
postmaturitatea nou-nascutului – determina hipoxia cronica a fatului, cu efecte asupra structurilor
nervoase superioare concretizate in sechele encefalopetice, care se manifesta prin retard mintal
psihomotor, tulburari comportamentale, convulsivitate accentuata;
traumatismele obstreticale - traume mecanice prin aplicare de forceps la extragerea fatului si operatia
cezariana care pot produce diferite leziuni ale scoartei cerebrale; hipoxia din timpul nasterii
(comperhensiunea cordonului ombilical, contractii uterine foarte slabe, fatul prea mare);
encefalopatia bilirubinica - boala hemolitica a nou-nascutului, este determinata in invazia anticorpilor
de la mama la fat, prin placenta, urmata de cresterea acidozei la nivelul celulei nervoase, datorita
excesului de bilirubina neconjugata cu actiune citotoxica ce provoaca alterari functionale si morfologice
in special la nivelul nucleilor de la baza creierului;
c) factorii postnatali: boli inflamarorii cerebrale (encefalite, meningoencefalite, viroze, abcese
cerebrale); boli infectioase cu complicatii cerebrale ( gripa, hepatita epicemica, scarlatina,
variola, tuse convulsiva); boli parazitare cerebrale ( chist hidatic); boli generale cu efecte
degenerative la nivel cerebral ( acidoze, hipoxii, hipoglicemii, tulburari hidroelectrolitice);
intoxicatii acute si cronice ( cu plumb, oxid de carbon, alcool, fungicide); traumatisme cranio-
cerebrale care pot produce traumatisme sau hemoragii cerebrale soldate cu manifestari
neurologice sistematizate si sechele neuropsihice de grade diferite; tulburari cronice de nutritie (
mai ales in perioada 0-3 ani) – carente prelungite de vitamine, eloctroliti, alimentatie
hipoproteica, disfunctii cerebrale; tulburari metabolice – in special hipoglicemiile la copil pot
determina aparitia unor encefalopatii manifestate prin accese convulsive, pareze, retardare
intelectuala; tulburari circulatorii la nivel cerebral care pot culmina cu embolii sau leziuni
cerebrale grave;
Caracteristici definitorii pentru aceasta categorie de deficienti mintali: dificultati ale proceselor
de analiza si sinteza; ingustimea campului perceptiv, adica perceperea clara a unui numar mai
mic de elemente pe unitatea de timp, in comparatie cu un individ normal; constanta perceptiei
formei, marimii, greutatii si naturii materialului din care au confectionat un obict se realizeaza
intr-un timp foarte lent ; in planul gandirii se observa predominanta functiilor de achizitie
comparativ cu functiile de elaborare;
Deficienta mintala severa ( de gradul II ) care din punct de vedere psihomotric este
echivalenta cu varsta mintala cuprinsa intre 2 si 7 ani, corespunzator unui coeficient de
inteligenta intre 20 si 30 IQ. Deficientii mintali din aceasta categorie formeaza grupa
deficientilor recuperabili din punct de vedere profesional si social, partial educabili, integrabili in
societate in conditii protejate sau in conditii obisnuite in functie de exigentele comunitatii.
Alaturi de formele tipice de imbecilitate, exista si forme clinice atipice cum ar fi:
a) arieratia autistica - o forma de insuficienta mintala severa caracterezata prin deficit
intellectual pronuntat, absenta comunicarii, posibilitati reduse de educare si instruire, capabili
doar de achizitia unor automatisme;
Deficienta mintala profunda ( gradul III) reprezinta forma cea mai grava de deficienta mintala
si defineste persoana incapabila sa se autoconduca, sa se apere de eventuale pericole sau chiar sa
se hraneasca, avand o permanenta nevoie de ingrijire si supraveghere. Din punct de vedere
psihomotric, deficienta mintala profunda este definita printr-un nivel mintal inferior varstei de 2
ani si a coeficientului de inteligenta sub 20 IQ. Din cauza slabei lor rezistente la infectii si alti
agenti patogeni, mortalitatea in randul acestei categorii de deficienti este foarte mare, media lor
de viata fiind de apoximativ de 19-20 ani.
Din punct de vedere clinic, in raport cu gravitatea deficientei, se disting urmatoarele forme: