Literatura română și literatură pentru copii – material de studiu pentru studenţii de la forma de

învăţământ IDIFR

Unitatea de studiu nr. 2

POVESTIREA– PROZA SCURTĂ

Cuprins
1.1. Introducere x
1.2. Obiective x
1.3. Povestirea – caracteristici x
1.4. Sarcină de învăţare x
1.5. Rezumatul unităţii de studiu nr. 2 şi cuvinte cheie x
1.6. Test de autoevaluare x
1.7. Concluzii ale unităţii de studiu nr. 2 x
1.8. Bibliografie x

1.1. Introducere Manşeta albă

Această unitate de studiu are rolul de a introduce
studentul în teoria generală a sistemului literaturii romane si
a speciilor literare specifice.
Unitatea de studiu nr. 3, conţine o prezentare care
începe cu specia literară a prozei scurte, nuvela.

1.2. Obiectivele unităţii de studiu nr. 3 Manşeta albă

Această unitate de studiu are ca obiectiv specific
însuşirea de către studenţi a obiectului de studiu al
literaturii române.
Obiectivul specific este mai bine însuşit de către voi
dacă aveţi în vederea îndeplinirea următoarelor obiective
operaţionale:
 Identificarea caracteristicilor speciei literare;
 Argumentarea rolului formulelor specifice ale
naratiunii;
 Explicarea conceptului de personaj narator;

1.3. Povestirea - caracteristici Manşeta albă

Scriitor cu o operă impresionantă prin vastitate,
varietate şi adâncime, Mihail Sadoveanu se impune prin
originalitatea creaţiei, în care epicul se împleteşte cu liricul
şi trecutul fuzionează cu prezentul. Una dintre creaţiile sale
cele mai originale este “Hanu Ancuţei” (1928), numită de
1 | Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane
 Literatura română și literatură pentru copii – material de studiu pentru studenţii de la forma de
învăţământ IDIFR
MARA Elena Lucia

Nicolae Manolescu “capodopera de la răscruce”. Construită

în tiparul narativ al povestirilor în ramă, cartea
Mai mult decât alte specii epice, povestirea este act pur
al istorisirii, reactualizând, ca într-un tipar mitic, acţiunea
întemeierii unei lumi prin cuvânt.
De fiecare dată când se "rosteşte" o povestire, magia
unei lumi de demult reînvie, într-o naraţiune puternic
subiectivizată, relatată frecvent de către un personaj-
narator. povestirea este centrată pe acţiune. Întâmplarea
evocată are un desen epic simplu, dar captivează prin
caracterul ei exemplar. Povestirea apelează la o strategie
narativă specifică, presupunând comunicarea directă între
personajul-narator şi receptorul imaginat în chip de
auditoriu prezent în text. Două consecinţe importante ale
acestei strategii sunt oralitatea stilului şi apelul frecvent la
formula «povestirii în ramă» ("povestire în cadru" ).
Tiparul narativ al povestirii în ramă a fost ilustrat strălucit în
literatura română de scriitori precum M. Sadoveanu, Vasile
Voiculescu, Panait Istrati etc.
Mihail Sadoveanu îşi organizează cele nouă povestiri
din Hanu Ancuţei (1928) în formula povestirilor în ramă
care nu este nouă în literatura lumii (O mie şi una de nopţi ;
Boccaccio, Decameronul, Chaucer, Povestirile din
Canterbury, Jan Potocki, Manuscrisul de la Saragosa etc.)
Această formă structurantă conferă unitate compoziţională
cărţii numite "capodopera de la răscruce" (N.Manolescu).
Secvenţele prin care se concretizează «rama» au funcţii
multiple. Prin secvenţe descriptive se schiţează un cadru

2 | Specializarea: Pedagogia Învățământului Primar și Pre școlar

 Literatura română și literatură pentru copii – material de studiu pentru studenţii de la forma de
învăţământ IDIFR

propice evocării şi se creează atmosfera favorabilă intrării

în timpul "povestit", în vreme ce secvenţele dialogate au
rolul de a institui comunicarea între narator şi ascultători,
de a stârni curiozitatea acestora şi de a pregăti, printr-un
adevărat ritual, actul istorisirii. În primele secvenţe-ramă din
« Hanu Ancuţei » se cristalizează un cronotop specific
sadovenian: «Într-o toamnă aurie am auzit multe poveşti la
Hanul Ancuţei». Spre deosebire de Caragiale, Slavici, ori
Galaction, Mihail Sadoveanu valorizează pozitiv motivul
hanului. Hanul Ancuţei, cu "ziduri groase şi porţi ferecate"
pare o adevărată ceta-te, spaţiu protector şi loc al întâlnirii,
al comunicării între drumeţi veniţi din Ţara de Jos, ori din
Moldova de Sus. "Vremea petrecerilor şi a poveştilor",
începe "după ce se cufunda soarele înspre tărâmul celălalt
şi toate ale depărtării … lunecau în tainice neguri", când
oaspeţii Ancuţei se adună în cercul de lumină al focului.
Dintre aceştia, cei zece naratori ai întâmplărilor evocate
(ultima povestire, «Istorisirea Zahariei Fântânarul» este o
"partitură" pe două voci: un narator-actant, Zaharia şi un
narator-mesager, liţa Salomia) ocupă, pe rând, prim-planul
secvenţelor ramă. Lor li se adaugă "Ancuţa cea tânără",
hangiţa ce "împărţea vin, mâncări, râsete şi vorbe bune" şi
naratorul auctorial ce îşi asumă funcţia de regie şi
funcţia de interpretare (descrie hanul, schiţează portrete,
comentează afirmaţiile personajelor-narator, intervine în
dialog).
La sadovenianul Han al Ancuţei, cele nouă povestiri se
rostesc în trei seri magice în care este reînviată o lume

3 | Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane

 Literatura română și literatură pentru copii – material de studiu pentru studenţii de la forma de
învăţământ IDIFR
MARA Elena Lucia

exemplară cu oameni "şi lucruri care astăzi nu se mai văd ".

Intrarea în timpul evocat se împlineşte prin dialogul ce
incită curiozitatea ascultătorilor şi prin gesturi ritualice. Ca
în orice povestire în ramă, acest dialog stabileşte o relaţie
de comunicare între personajul-narator şi auditoriul său,
având funcţia unui prolog care creează un orizont de
tulburată aşteptare a minunatei întâmplări. Cea de-a cincea
povestire, Cealaltă Ancuţă, de exemplu este precedată de
o secvenţă ramă în care Ienache coropcarul, personajul-
narator, utilizează strategii diverse spre a capta atenţia
ascultătorilor. El începe prin a face o paralelă între "vremea
veche" şi "lumea nouă şi becisnică", apoi evocă detalii
pitoreşti ale tinereţii sale de negustor ambulant spre a sfârşi
cu afirmaţia că în acele timpuri "s-a întâmplat în târgul
nostru de la Ieşi un mare bocluc". La nivelul discursului,
discursului
secvenţa introductivă se realizează prin modalitatea
reprezentării. Între personajul ce-şi asumă rolul de
principală instanţă narativă şi "ascultătorii" săi se ţese o
atmosferă magică. Formulele de adresare pe care le
foloseşte sunt ceremonioase ( "…să ştiţi dumneavoastră,
cinstite căpitane Neculai şi comise Ioniţă"), iar discursul său
este puternic marcat subiectiv (dominanta afectivă:
nostalgia). Povestirea propriu-zisă va începe după ce,
printr-o tehnică a amânării menită să incite curiozitatea, îşi
umple lulea cu gesturi ritualice.
Întâmplarea neobişnuită pe care o narează Ienache are
ca temă iubirea interzisă. Protagonistul ei este Todiriţă
Catană, un răzeş temerar din ţinutul Vasluiului care a

4 | Specializarea: Pedagogia Învățământului Primar și Pre școlar

 Literatura română și literatură pentru copii – material de studiu pentru studenţii de la forma de
învăţământ IDIFR

cutezat să pună la cale fuga sa cu duduca Varvara, sora

boierului Bobeică. Ienache coropcarul asistă ca martor la
întemniţarea răzeşului "nebun şi nemernic" în turnul Goliei,
aflând detaliile prinderii lui din dialogul cu Costea Căruntu.
Acest prim episod (expoziţiunea) « …lumea asta de-aici
adunată la lucrarea ce se vede are plăcere s-asculte
istorisiri; şi cine le spune mai frumos, acela are laudă mai
mare » (Hanu Ancuţei).
indici ai subiectivităţii naratorului prin care se creează
suspansul, se anticipează emoţional sau se marchează
momentele de mare tensiune ale întâmplării relatate.
Amestecat în mulţimea ascultătorilor, fără relief, cu rol
de certificare a situaţiei de comunicare, sporind "efectul de
real"
Intr-o toamna tarzie am auzit multe multe povesti, dar
asta sa intamplat cand a fost vreme de razboi dar si
belsug la vita de vie.
In aceste imprejurari hanul a devenit neincapator, el
era de fapt o cetete cu ziduri si porti groase dar era
deschis tuturor celor care dorerau sa se odihneasca si
sa spuna povesti.
Printre acesi oameni era si Ionita, un razas cu cal
pintenog si roib, de care se mandrea spunand ca se trage
din radacini puternice-de la mama sa,despre care le
povestise o intamplare.
In vremuri de demult cand razasul era in floarea
vastei.Intr-o zi,ca alta zi,se afla la han
Si stand asa veni un boier necunoscut, iar dupa o vreme
se luase la vorba cu el si ii spusese problema pe care o
avea.Aces necaz era legat de pamant cu un alt boier care
ii luase pamant prin hotie, ii mai destainuise faptul ca
avea de gand sa se duca la domnitorul Mihai Voda Sturza
sa faca dreptate si daca nu sa ii pupe iapa intr-un loc
aflat laga coada.
Si dupa ce boierul necunoscut pleca, razasul se dusese
la curtea domneasca de la Iesi.Si intrand in sala
tronului unde se afla domnitorul,razasul se apleca si
milos ii spuse necazul si la sfarsitu povestirii el ii
arata actele doveditoare,domnitorul il ruga sa se
ridicesi razasul uitanu-se la domnitor rosii caci era
acel boier necunoscut cu care vorbise la han.Si in final
domnitorul il intreba ce are sa faca daca nu ii va da

5 | Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane

 Literatura română și literatură pentru copii – material de studiu pentru studenţii de la forma de
învăţământ IDIFR
MARA Elena Lucia

dreptate si razasul ii spuse ca iapa sa se afla si ea la

curte.
In final domnitorul ii facu dreptate razasului Ionita.« …liţa

Salomia începuse a nu mai avea astâmpăr […] nu se putu

opri să nu mormăiască felurite vorbe cătră noi, cei mai
aproape de dânsa […] –Care minciuni, mătuşă Salomie?
întreb eu.» (Hanu Ancuţei), « Noi ne uitarăm uimiţi unul la
altul. » Funcţiile narării sunt astfel transferate
personajului-narator, actant, martor sau mesager al
întâmplării ce se va povesti. În Hanu Ancuţei, fiecare dintre
cele nouă povestiri este rostită de altă "voce". Ba chiar,
partitura poate fi rostită pe două voci, cum se întâmplă în.
…..având ca mărci textuale formule de adresare directă,
formule menite să genereze, să menţină şi să testeze
atenţia ascultătorilor, precum şi indici ai subiectivităţii
naratorului prin care se marchează emoţional momentele
de mare tensiune ale întâmplării relatate.
« Istorisirea Zahariei Fântânarul » – care încheie şirul
istorisirilor spuse la han, nu întâmplător, după părerea mea
– mi se pare deosebit de relevantă pentru definirea
conceptului de povestitor şi, implicit, a actului istorisirii.

1.4. Sarcină de învăţare a unităţii de studiu nr. 2 Manşeta albă

1. Identificați caracteristicile speciei literare - povestire
2. Argumentați rolul formulelor specifice naratiunii;
3. Explicați conceptul de real-fabulos;
4. Prezentați arta narativa specifica lui Mihail
Sadoveanu.

1.5. Rezumatul unităţii de studiu nr. 2 şi cuvinte cheie Manşeta albă

6 | Specializarea: Pedagogia Învățământului Primar și Pre școlar

 Literatura română și literatură pentru copii – material de studiu pentru studenţii de la forma de
învăţământ IDIFR

De fiecare dată când se "rosteşte" o povestire, magia

unei lumi de demult reînvie, într-o naraţiune puternic
subiectivizată, relatată frecvent de către un personaj-
narator. povestirea este centrată pe acţiune. Întâmplarea
evocată are un desen epic simplu, dar captivează prin
caracterul ei exemplar. Povestirea apelează la o strategie
narativă specifică, presupunând comunicarea directă între
personajul-narator şi receptorul imaginat în chip de
auditoriu prezent în text. Două consecinţe importante ale
acestei strategii sunt oralitatea stilului şi apelul frecvent la
formula «povestirii în ramă» ("povestire în cadru" ).
Tiparul narativ al povestirii în ramă a fost ilustrat strălucit în
literatura română de scriitori precum M. Sadoveanu, Vasile
Voiculescu, Panait Istrati etc.

1.6. Concluzii ale unităţii de studiu nr. 2 Manşeta albă

Secvenţele prin care se concretizează «rama» au funcţii
multiple. Prin secvenţe descriptive se schiţează un cadru
propice evocării şi se creează atmosfera favorabilă intrării
în timpul "povestit", în vreme ce secvenţele dialogate au
rolul de a institui comunicarea între narator şi ascultători, de
a stârni curiozitatea acestora şi de a pregăti, printr-un
adevărat ritual, actul istorisirii. În primele secvenţe-ramă din
« Hanu Ancuţei » se cristalizează un cronotop specific
sadovenian: «Într-o toamnă aurie am auzit multe poveşti la
Hanul Ancuţei».

1.7. Bibliorafia unităţii de studiu nr. 2 Manşeta albă

1.Călinescu, George, Istoria literaturii române de la origini
până în prezent, Bucureşti, EdituraMinerva,1982
2.Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii.

7 | Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane

 Literatura română și literatură pentru copii – material de studiu pentru studenţii de la forma de
învăţământ IDIFR
MARA Elena Lucia

Modernism, avangardă, decadenţă, kitsch,

postmodernism, ediţia aII-a, revăzută şi adăugită,
traducere din engleză de Tatiana Pătrulescu şi Radu
Ţurcanu.
3. Kozma, Noemi, Scoruş, Gabriela, Literatura română.
Repere critice fundamentale, Braşov, Aula, 2001.
4. Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe. Eseu despre
romanul românesc, Bucureşti, Editura Gramar,1998
5. Kernbach, Victor, Dicţionar de mitologie generală,
Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,1989.

8 | Specializarea: Pedagogia Învățământului Primar și Pre școlar