Literatura română și literatură pentru copii – material de studiu pentru studenţii de la forma de

învăţământ IDIFR

Unitatea de studiu nr. 1

BASMUL – PROZA SCURTĂ

Cuprins
1.1. Introducere x
1.2. Obiective x
1.3. Basmul – caracteristici x
1.4. Sarcină de învăţare x
1.5. Rezumatul unităţii de studiu nr. 1 şi cuvinte cheie x
1.6. Concluzii ale unităţii de studiu nr. 1 x
1.7. Bibliografie x

1.1. Introducere Manşeta albă

Această unitate de studiu are rolul de a introduce
studentul în teoria generală a sistemului psihic uman.
Unitatea de studiu nr. 1, conţine o prezentare care
începe cu specia literară a prozei scurte, basmul.

1.2. Obiectivele unităţii de studiu nr. 1 Manşeta albă

Această unitate de studiu are ca obiectiv specific
însuşirea de către studenţi a obiectului de studiu al
literaturii române.
Obiectivul specific este mai bine însuşit de către voi
dacă aveţi în vederea îndeplinirea următoarelor obiective
operaţionale:
 Identificarea caracteristicilor speciei literare;
 Argumentarea rolului formulelor specifice;
 Explicarea conceptului de real-fabulos;
 Prezentarea principalelor caracteristici ale
momentelor subiectului.

1.3. Basmul - caracteristici Manşeta albă

BASMUL este operă epică de mari proporţii în care se
narează întâmplări reale şi fantastice, având drept perso-
naje eroi cu însuşiri omeneşti, dar şi cu puteri
supranaturale. (”oglindire a vieţii în moduri fabuloase” -
George Călinescu)
1 | Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane
 Literatura română și literatură pentru copii – material de studiu pentru studenţii de la forma de
învăţământ IDIFR
MARA Elena Lucia

Caracteristici:
 tema triumfului binelui
 naraţiune în proză, de mare întindere
 prezenţa unui narator
 Spaţiul şi timpul sunt nedeterminate
 Întâmplările se desfăşoară într-o anu-mită ordine;schema
epică structurată pe:
 motivul călătoriei iniţiatice
 motivul celor trei probe
 Realul se împleteşte cu fabulosul:
 întâmplări reale şi fantastice
 personaje reale şi fantastice
 personaje cu înşusiri reale/fabuloase
 Personajele sunt neindividualizate, reprezintă modele
morale opuse:
 personajele pozitive – forţele binelui
 personajele negative – forţele răului
 Sunt utilizate formule specifice:
 iniţiale
 mediane
 finale
 Se apelează la motive literare tipice:
 cifra trei (trei fii, trei zmei, trei probe)
 obiecte fermecate (mărul de aur…)
 ajutoarele eroului (animale, păsări…)
 nunta împărătească….
 Clasificare:
fantastice (dominate de elementul miraculos);
nuvelistice (cu elemente reflectând realitatea concretă)
animaliere (dezvoltate din vechi legende alegorice)
Sunt utilizate formule specifice:
 iniţiale: “A fost odată ca niciodată”
 mediane: “Şi-nainte cu poveste, că d-aicea mult mai
este.”

2 | Specializarea: Pedagogia Învățământului Primar și Pre școlar

 Literatura română și literatură pentru copii – material de studiu pentru studenţii de la forma de
învăţământ IDIFR

 finale: “…şi încălecai p-o şa şi v-o spu-sei dumneavoastră

aşa.”
 Se apelează la motive literare tipice:
 cifra trei (trei fii, trei zmei, trei fete…)
 obiecte fermecate (fusul, cloşca, mărul..
 ajutoarele eroului (corbul, zgripsoroaica)
 nunta împărătească….

 Prâslea cel voinic şi merele de aur

 tema triumfului binelui asupra forţelor răului;
 Aparţine epicii populare, fiind o naraţiune în proză, de
mare întindere.
Întâmplările sunt povestite de un narator omni-scient;
modul principal de expunere e naraţiunea la persoana a
treia.
 Spaţiul şi timpul sunt nedeterminate, imaginare.
 Acţiunea se petrece într-un spaţiu imaginar, în lumea
oamenilor şi pe tărâmul celălalt.
Întâmplările se derulează în vremea veche, în timpul
fabulos al lui “a fost odată ca niciodată”
 Subiectul cuprinde toate momentele tradiţionale,
întâmplările desfăşurându-se într-o anumită ordine:
situaţia iniţială: împăratul nu gustase niciodată din fruc-
tele mărului de aur, căci cineva le fura când se coceau;
 cauza care determină acţiunea: rugămintea mezinu-lui de
a păzi şi el mărul fermecat
 desfăşurarea acţiunii:
 Prâslea îl răneşte pe hoţ şi aduce tatălui mere de aur
 Cei trei fraţi pornesc în căutarea hoţului
 Fraţii mai mari hotărăsc să-l piardă pe Prâslea
 Prâslea coboară în prăpastie, ajungând pe tărâmul
celălalt
 Eroul îi învinge pe cei trei zmei, salvând fetele răpite
 Fraţii scot din prăpastie doar fetele, nu şi pe Prâslea
 Prâslea ucide un balaur, salvând puii de zgripţor
 Eroul revine în lumea oamenilor pe aripile zgripsoroaicei

3 | Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane

 Literatura română și literatură pentru copii – material de studiu pentru studenţii de la forma de
învăţământ IDIFR
MARA Elena Lucia

 Fără a-şi dezvălui rangul, se angajează ucenic la

argintar
 Scoate din palatul zmeului prefăcut în măr furca şi fusul
de aur, apoi cloşca cu puii de aur
 Cea mai mică dintre fetele de împărat cere să fie adus
ucenicul care a făurit obiectele fermecate
 depăşirea situaţiei dificile: dezvăluirea identităţii uceni-
cului de argintar şi a vicleniilor fraţilor mai mari
 situaţia finală:
 Eroul îşi iartă fraţii şi toţi trei se supun justiţiei divine
 Fiii mai mari ai împăratului sunt ucişi chiar de săgeţile
lor
 Prâslea se căsătoreşte cu fata de împărat
 schema epică structurată pe:
 motivul călătoriei iniţiatice pe celălalt tărâm
 motivul celor trei probe (lupta cu cei trei zmei)
 Realul se împleteşte cu fabulosul:
 întâmplări reale (eşecul fraţilor mai mari, complotul)
 şi fantastice (peripeţiile pe tărâmul celălalt)
 personaje reale (împăratul, împărăteasa, fiii cei mari
 şi fantastice (zmeii, balaurul, zgripsoroaica
 Personajul principal are înşusiri:
 reale (vitejie, înţelepciune, modestie, bunătate…)
 supranaturale (forţă fizică, se preface în flacără…
 Personajele sunt neindividualizate, construite în
antiteză, reprezentând modele morale opuse:
 personajele pozitive forţele binelui (Prâslea, fetele)
 personajele negative forţele răului (zmeii, fraţii)

În basme, rapsodul popular a creat o lume imaginară,

ideală, în care binele şi adevărul triumfă. Basmul este
operă epică de mari proporţii în care se narează întâmplări
reale şi fantastice, având drept personaje eroi cu însuşiri
omeneşti, dar şi cu puteri supranaturale. Între basmele
populare româneşti culese şi publicate de Petre Ispirescu

4 | Specializarea: Pedagogia Învățământului Primar și Pre școlar

 Literatura română și literatură pentru copii – material de studiu pentru studenţii de la forma de
învăţământ IDIFR

(vol. “Legende sau basmele românilor”) se numără şi

“Prâslea cel voinic şi merele de aur”. Apartenenţa acestei
creaţii la specia basmului este evidentă, de la tema binelui
triumfător, la motivul nunţii împărăteşti cu care se încheie.
Opera aparţine epicii populare şi este o naraţiune în
proză, de mare întindere.
Modul principal de expunere e naraţiunea la persoana a
treia, întâmplările fiind povestite de un narator omniscient.
Ideile, reprezentările, sentimentele creatorului anonim se
comunică indirect, prin intermediul întâmplărilor la care
participă personaje. Acţiunea se petrece într-un spaţiu
imaginar, în lumea oamenilor şi pe tărâmul celălalt.
Întâmplările se derulează în vremea veche, în timpul
fabulos al lui “a fost odată ca niciodată”. Ca în toate
basmele, spaţiul şi timpul sunt deci, nedeterminate,
imaginare.
Subiectul cuprinde toate momentele tradiţionale,
întâmplările desfăşurân-du-se într-o anumită ordine.
Situaţia iniţială narează povestea împăratului care nu
gustase niciodată din fructele mărului de aur ce creştea în
grădina sa, căci cineva le fura când dădeau în pârg. După
încercările zadarnice ale feciorilor mai mari, mezinul îl
înduplecă pe împărat să-i îngăduie şi lui să păzească
poamele de aur (cauza ce determină acţiunea).
Desfăşurarea acţiunii însumează mai multe episoade,
urmărind peripeţiile lui Prâslea, fiul cel mic al împăratului.
Acesta reuşeşte să-l rănească pe hoţ şi aduce tatălui mere
de aur. Porneşte apoi împreună cu fraţii săi în căutarea
hoţului. Aceştia pun la cale pieirea mezinului. Când ajung la
o prăpastie unde sfârşea urma de sânge lăsată de furul
rănit, doar Prâslea se încumetă să coboare. Ajuns pe
tărâmul celălalt, voinicul se luptă cu trei zmei (personaje
fantastice) şi-i biruie, salvând fetele de împărat răpite de
aceştia. Ca în mai toate basmele, cele trei probe pe care le
depăşeşte eroul sunt într-o gradaţie ascendentă. Şi aici,
zmeul cel mic este cel mai puternic şi lupta e încrâncenată.
Prefăcuţi în flăcări (personajele au puteri supranaturale),

5 | Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane

 Literatura română și literatură pentru copii – material de studiu pentru studenţii de la forma de
învăţământ IDIFR
MARA Elena Lucia

cei doi cer ajutorul unui corb care va asculta rugămintea lui
Prâslea, ca şi fata cea mică de împărat. Astfel este ucis şi
ultimul adversar şi fetele revin pe tărâmul oamenilor, după
ce prefac palatele zmeilor în mere de aramă, de argint, de
aur. Fraţii lui Prâslea nu-l scot însă din prăpastie şi pe
mezin, dând drumul funiei, fără să ştie că viteazul
presimţise viclenia lor şi legase un bolovan de funie. Rămas
pe tărâmul celălalt, Prâslea ucide un balaur şi salvează
astfel nişte pui de zgripţor. Drept răsplată, zgripsoroaica îl
readuce în lumea lui. Fără a-şi dezvălui rangul, Prâslea se
angajează ucenic la argintar. Când logodnica lui cere furca
şi fusul de aur, apoi cloşca cu puii de aur pe care i le
dăruise zmeul, Prâslea le scoate din palatul preschimbat în
măr şi le trimite la curte. Fata înţelege îndată că alesul ei n-
a pierit şi cere să fie adus în faţa împăratului ucenicul
argintarului. Dezvăluirea adevăratei identităţi a ucenicului şi
a vicleniilor fraţilor mai mari constituie depăşirea situaţiei
dificile. Situaţia finală aduce răsplata eroului. El îşi iartă
fraţii şi toţi trei se supun justiţiei divine. Fiii mai mari ai
împăratului sunt ucişi chiar de săgeţile lor. Prâslea se
căsătoreşte cu fata de împărat şi, după moartea tatălui său
urcă pe tronul împărăţiei.
În dezvoltarea acestei scheme epice realul se
împleteşte cu fabulosul, ceea ce este caracteristic
basmului. Astfel întâmplările reale (eşecul fraţilor mai mari,
complotul acestora) stau alături de cele fantastice
(peripeţiile pe tărâmul celălalt, pedeapsa divină etc.) iar
personajele reale (împăratul, împărăteasa, fiii cei mari),
alături de fiinţe fabuloase, obişnuite în lumea basmului
(zmeii, balaurul, zgripsoroaica). Ca în toate basmele
populare, personajele nu sunt individualizate, ele reprezintă
modele morale opuse: forţele binelui (Prâslea, împăratul,
fetele de împărat) sau forţele răului (zmeii, fraţii lui Prâslea).
Personajul principal, Prâslea, are şi înşusiri reale
(vitejie, înţelepciune, modestie, sensibilitate, bunătate) şi
puteri supranaturale (este mai puternic decât zmeii, se

6 | Specializarea: Pedagogia Învățământului Primar și Pre școlar

 Literatura română și literatură pentru copii – material de studiu pentru studenţii de la forma de
învăţământ IDIFR

preface în flacără, vorbeşte corbului etc.). Peripeţiile sale se

bazează pe motive literare specifice basmului: cifra trei (trei
fii, trei zmei, trei fete, trei probe etc.), obiecte fermecate
(fusul, cloşca, mărul de aramă, de argint, de aur), ajutoarele
eroului (corbul, zgripsoroaica), nunta împărătească.
Caracteristice basmului sunt şi formule specifice de
început (“A fost odată ca niciodată”), mediane (“Şi-nainte cu
poveste, că d-aicea mult mai este.” ) şi finale (“…şi
încălecai p-o şa şi v-o spusei dumneavoastră aşa.”)

Ilustrând perfect toate trăsăturile definitorii ale speciei

care e o ”oglindire a vieţii în moduri fabuloase ”
(George Călinescu), creaţia populară “Prâslea cel
voinic şi merele de aur” este un basm.
Caracterizarea personajului principal
În basme, rapsodul popular a creat o lume imaginară,
ideală, în care binele şi adevărul triumfă. Purtătorul acestor
valori este Făt-Frumos, eroul ce învinge forţele răului. Un
asemenea Făt-Frumos este şi Prâslea, personajul principal
din basmul popular cules şi publicat de P. Ispirescu. Încă
din titlu se precizează statutul de eroul al lui Prâslea, prin
epitetul calificativ “cel voinic”. Adjectivul, cu dublă
semnificaţie (în limbaj popular înseamnă şi “viteaz” şi
“chipeş”), asociază frumuseţii fizice, frumuseţea morală.
Numele propriu, Prâslea, (termen popular prin care este
desemnat cel mai mic dintre fraţi) pune în evidenţă un
motiv literar frecvent în basme, cel al superiorităţii
mezinului. Cu adevărat, dintre cei trei fii ai împăratului, doar
cel mai mic reuşeşte să-i împlinească visul de a gusta din
merele de aur. Calitatea de personaj principal, evidentă şi
prin titlu, îi este conferită de participarea la toate
momentele subiectului. Atributul de personaj pozitiv se
cristalizează treptat, pe măsură ce aventura fantastică se
derulează. Absenţa unui portret fizic care să individualizeze
personajul este caracteristică basmului folcloric, ce
operează cu tipologii generale.Trăsăturile morale ale
eroului se precizează atât direct, prin autocaracterizare, ori

7 | Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane

 Literatura română și literatură pentru copii – material de studiu pentru studenţii de la forma de
învăţământ IDIFR
MARA Elena Lucia

din perspectiva naratorului (care îl numeşte constant

“viteazul Prâslea”,“viteazul nostru”, implicând şi cititorul prin
dativul etic) şi a celorlalte personaje, cât şi indirect, prin
faptele, prin cuvintele şi gândurile sale, prin vestimentaţie,
prin raporturile cu cei din jur.
Ca toţi eroii basmelor, Prâslea cumulează însuşiri
general-umane, (deci reale) şi însuşiri supranaturale. El
este eroul menit să restabilească ordinea lumii, să
pedepsească răul în toate formele sale (furtul merelor de
aur, trădarea fraţilor). În sfera omenescului, se defineşte,
într-o primă ipostază, ca un tânăr lipsit de experienţa
vieţii (împăratul îl apostrofează:”tocmai tu, un mucos ca
tine” – caracterizare directă), care îşi recunoaşte însă cu
modestie limitele: “Eu nu mă încumet a prinde pe hoţi, ci
zic că o încercare de voi face şi eu nu poate să-ţi aducă
nici un rău. ” (autocaracterizare). Secvenţa păzirii mărului
reliefează, indirect, alte trăsături de caracter. El îşi ia cu
sine “cărţi de cetit” (dorinţa de cunoaştere), “două ţepuşe”
pentru a nu adormi (prevedere, înţelepciune) şi “arcul şi
tolba cu săgeţile”(simbol al vitejiei).Toate acestea îi aduc
o primă izbândă, cu care Prâslea nu se mulţumeşte însă.
Deşi împăratul, fericit că are pe masă merele de aur, nu se
mai gândeşte la hoţi, fiul său cel mic dovedeşte tenacitate
(“nu se lăsa cu una cu două” – precizează naratorul), vrând
să descopere şi să pedepsească vinovatul. El se defineşte
astfel ca erou justiţiar, dornic să restabilească dreptatea.
Generos, îi ia cu el în aventura iniţiatică şi pe fraţii săi, dar
aceştia pun la cale pieirea mezinului.Calităţile morale ale
protagonistului se reliefează acum şi prin antiteză
(caracterizare indirectă) cu cei doi fraţi mai mari, care se
dovedesc a fi egoişti şi invidioşi, neomenoşi şi laşi (se tem
să coboare în prăpastie, lăsându-l pe Prâslea singur).
Intrarea pe “tărâmul celălalt” (spaţiu imaginar caracteristic
basmelor) este marcată de reacţii tipic omeneşti: sfiala,
mirarea, teama (“deocamdată îi fu cam frică, dară,
îmbărbătându-se, apucă pe un drum…îşi luă inima în

8 | Specializarea: Pedagogia Învățământului Primar și Pre școlar

 Literatura română și literatură pentru copii – material de studiu pentru studenţii de la forma de
învăţământ IDIFR

dinţi…”). La aceste trăsăturile umane se adaugă însuşiri

supranaturale: este mai puternic decât zmeii, aruncând
mai departe buzduganul şi ucigându-i în “luptă dreaptă”, se
poate preface în flacără, poate vorbi cu corbul şi cu
zgripsoroaica, poate ucide balaurul. Salvarea fetelor de
împărat este urmată de salvarea puilor de zgripsor, al căror
ţipăt înspăimântat “îi umplu inima de jale”. Sensibilitatea
sufletească altruismul, generozitatea eroului sunt
accentuate şi în episoadele ce urmează revenirii în lumea
oamenilor. Prâslea ia acum înfăţişarea unui om simplu (“om
prost şi trenţăros”) spre a nu provoca suferinţă părinţilor
prin dezvăluirea vicleşugului fraţilor săi. Numai lacrimile şi
rugăminţile mamei şi ale fetei de împărat îl înduplecă să
dezvăluie adevărul. Un ultim gest de supremă generozitate
este iertarea fraţilor vinovaţi, care însă vor fi pedepsiţi prin
justiţie divină.
Finalul basmului aduce recunoaşterea meritelor
protagonistului, maturizat prin probele depăşite (“foarte
mult se schimbase”). Împăratul, care la început îl
desconsiderase (“Fugi de-aici, nesocotitule,… ”), acum îl
“îmbrăţişă şi-l sărută de sute de ori”, iar norodul “se
mândrea, fălindu-se cu vitejiile ce făcuse el”. Perspectivele
asupra eroului se multiplică astfel, la caracterizarea directă
făcută de către alte personaje (împăratul, prinţesa mezină,
zgripsoroaica), adăugân-du-se acum şi perspectiva unui
personaj colectiv: mulţimea supuşilor. Figura personajului
principal se proiectează astfel într-o ipostază finală
arhetipală, de erou exemplar care reprezintă idealul
bărbăţiei în concepţia creatorului popular.

Caracterizarea unui personaj negativ / colectiv: fraţii

lui Prâslea

În basme, rapsodul popular a creat o lume imaginară,

ideală, în care binele şi adevărul triumfă. Purtătorul acestor
valori este Făt-Frumos, eroul ce învinge forţele răului
reprezentate prin fiinţe fabuloase (zmei, căpcăuni, Muma-

9 | Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane

 Literatura română și literatură pentru copii – material de studiu pentru studenţii de la forma de
învăţământ IDIFR
MARA Elena Lucia

Pădurii etc.) sau prin personaje din registrul realist

(sfetnicul viclean din “Greuceanu”, fraţii lui Prâslea etc.).
În basmul popular cules şi publicat de P. Ispirescu,
“Prâslea cel voinic şi merele de aur”, protagonistul are de
luptat nu numai cu zmeii care au furat merele de aur, ori cu
balaurul, ci şi cu fraţii săi mai mari care sunt construiţi în
tiparul personajelor negative din basme. Fiind personaje
secundare ale basmului, povestitorul anonim nu insistă
asupra portretului fizic ori numelui celor doi prinţi şi nu-i
individualizează între ei, atribuindu-le aceleaşi trăsături
morale. Principala modalitate de construire a acestor
prezenţe secundare în text, dar cu rol important în conflict
este antiteza cu protagonistul.
Ipostaza iniţială a fraţilor mai mari este aceea de prinţi
conştienţi de rangul şi puterea lor, orgolioşi şi mult prea
încrezători în puterea lor de a prinde pe furul merelor de
aur. Cuvintele fiului cel mare (procedeu indirect de
caracterizare) exprimă o nejustificată certitudine: “…dă-mi
voie ca în nopţile astea să păzesc eu însumi şi mă prinz că
voi pune mâna pe acel tâlhar care ne jefuieşte.” Eşecul lor
şi neaşteptata reuşită a lui Prâslea, care i-a făcut să apară
nevolnici, stârnesc invidia şi dorinţa de răzbunare pentru
ruşinea suferită. Se conturează astfel cea de-a doua
ipostază a fiilor celor mari ai împăratului. Ei se definesc
acum ca personaje ce întruchipează răul, punând la cale
uciderea eroului. Gândurile, cuvintele şi faptele lor
(caracterizare indirectă) reliefează trăsături negative
precum ipocrizia, cruzimea, setea de a ucide. Faptul că
se tem să coboare în prăpastie, lăsându-l singur pe mezin,
denotă laşitatea. După ce scot de pe tărâmul celălalt pe
fetele de împărat salvate de mezin, ei dau drumul frânghiei,
crezând că au scăpat de Prâslea. Întorşi la castelul
împăratului vor spune părinţilor “cu prefăcută mâhnire că
fratele lor s-a prăpădit”. Epitetul folosit de povestitorul
anonim evidenţiază prefăcătoria şi neomenia fraţilor care
nu se gândesc la suferinţa părinţilor.

10 | Specializarea: Pedagogia Învățământului Primar și Pre școlar

 Literatura română și literatură pentru copii – material de studiu pentru studenţii de la forma de
învăţământ IDIFR

Ultima apariţie a celor doi prinţi vicleni şi necinstiţi care

personalizează răul în basm se concretizează în final, când
iertaţi de Prâslea, sunt nevoiţi să se supună justiţiei divine.
Moartea lor, prin chiar săgeţile trase spre văzduh aduce un
deznodământ în spiritul temei basmului în care binele
triumfă asupra răului.
Semnificaţia deznodământului din basmul

Numite de Bogdan Petriceicu Hasdeu “visuri ale

popoarelor”, basmele transmit un mesaj optimist şi
educativ, prin tema triumfului binelui asupra forţelor răului,
prin deznodământul care aduce izbânda deplină a eroului
pozitiv.
În basmul “Prâslea cel voinic şi merele de aur”, purtător
al valorilor morale – binele şi adevărul, dreptatea şi
curajul, modestia şi bunătatea sufletească – este Prâslea,
fiul cel mic la împăratului. Numele său reliefează un motiv
literar frecvent în basmele populare, cel al superiorităţii
mezinului. Această superioritate stârneşte însă invidia
fraţilor mai mari, care pun la cale pieirea lui Prâslea.
Astfel, alături de personaje fantastice precum zmeii sau
balaurul, cei doi feciori mai mari ai împăratului
întruchipează principiul răului.
Deznodământul basmului surprinde confruntarea directă
dintre Prâslea şi fraţii săi. După un punct culminant bine
marcat ce aduce dezvăluirea adevăratei identităţi a
ucenicului de argintar şi descoperirea vicleniilor fraţilor mai
mari, situaţia finală probează încă o dată superioritatea
mezinului. Ca erou pozitiv, Prâslea actualizează un model
uman ce vine dintr-un timp arhaic şi însumează calităţi
fizice şi morale exemplare. Generos şi altruist, el îşi iartă
fraţii, nevrând să fie vinovat de moartea sa şi să provoace
o nouă suferinţă părinţilor. Pentru că este însă un erou
justiţiar, apărător al binelui şi adevărului, el trebuie să
restabilească dreptatea în lumea oamenilor. Pentru
dreapta măsură a faptelor fiecăruia, el se supune, alături
de fraţii săi, justiţiei divine. Curajul de a sta alături de cei

11 | Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane

 Literatura română și literatură pentru copii – material de studiu pentru studenţii de la forma de
învăţământ IDIFR
MARA Elena Lucia

vinovaţi dezvăluie un cuget curat şi credinţă în Dumnezeu.

Cei trei fii de împărat trag cu arcul spre cer şi voinţa divină
se împlineşte: fraţii mai mari sunt ucişi chiar de săgeţile
lor. Ei plătesc astfel cu viaţa răul făcut mezinului (pe care-l
părăsiseră pe celălalt tărâm, sortindu-l pieirii) şi toate
defectele omeneşti cărora le-au căzut pradă: invidia şi
egoismul, lipsa de omenie şi cruzimea, minciuna şi
ipocrizia.
Ca mai toate basmele populare şi acest basm cules şi
publicat de Petre Ispirescu, sfârşeşte cu dezvoltarea
motivului nunţii împărăteşti. Prâslea se căsătoreşte cu fata
de împărat şi, după moartea tatălui său, urcă pe tronul
împărăţiei, spre bucuria norodului care îl iubeşte şi-i
preţuieşte calităţile. Deznodământul, definit şi el prin
împletirea realului cu fabulosul, alătură situaţii veridice
(mânia împăratului împotriva feciorilor mai mari, de
exemplu) cu întâmplări peste fire, fabuloase (pedeapsa
divină). Încărcat de sensuri morale, acest final are o certă
funcţie educativă, modelatoare.
Basmul se încheie în registrul compoziţional caracteristic
acestei specii, prin apelul la formula de încheiere
tradiţională. Chiar şi după ce cartea s-a închis, mesajul ei
profund etic, transmis de creatorul anonim, îl urmăreşte pe
cititor, având menirea să-i ofere un model, un arhetip.

1.4. Sarcină de învăţare a unităţii de studiu nr. 1 Manşeta albă

1. Identificați caracteristicile speciei literare - basm;
2. Argumentați rolul formulelor specifice;
3. Explicați conceptul de real-fabulos;
4. Prezentați principalele carateristici ale momentelor subiectului.

1.5. Rezumatul unităţii de studiu nr. 1 şi cuvinte cheie Manşeta albă

Arta naratiunii lui Ion Creanga:
Basmul cult are ca sursa de inspiratie basmul popular,
de la care autorul pastreaza motivele (calatoria, incercarea
12 | Specializarea: Pedagogia Învățământului Primar și Pre școlar
 Literatura română și literatură pentru copii – material de studiu pentru studenţii de la forma de
învăţământ IDIFR

puterii, petitul, probele), personajele fabuloase, ajutoarele

venite in sprijinul binelui, formulele tipice si poarta
amprenta autorului prin umanizarea fantasticului prin
comportamentul, gestica, psihologia si limbajul personajelor
astfel ca lumea fabuloasa a basmului traditional primeste
atribute caracteristice lumii satului.
Umorul, jovialitatea, oralitatea povestirii particularizeaza
stilul si talentul prozatorului, definind arta naratiunii la
Creanga. Arta naratiunii se contureaza cu totul aparte in
proza lui Creanga prin ritmul rapid al povestirii, fara
descrieri suplimentare, prin dialogul dramatizat, prin umorul
debordant, prin oralitatea stilului, dar mai ales prin folosirea
numeroaselor proverbe.

1.6. Concluzii ale unităţii de studiu nr. 1 Manşeta albă

 Basmul isi are punctul de plecare in realitate pe

care o transforma in suprareal;
 Spatiul si timpul sunt nedeterminate;
 Intamplarile se desfasoara intr-o anumita ordine:
o situatie initiala de echilibru (un crai are 3
feciori), un eveniment sau mai multe care
deregleaza echilibrul initial (imparatul verde are
nevoie de un mostenitor), refacerea echilibrului
prin rasplatirea eroului.
 Existenta unor motive specifice: imparatul cu trei
feciori, calatoria initiatica, motivul celor trei probe;
 Textul este marcat de formule specifice de
inceput (“a fost odata ca niciodata”), mediane
(“ca cuvantul din poveste, inainte mult mai este”)
si finale (“s-am incalecat pe-o sa, si v-am spus
povestea asa”).
 Criticul literar V.I.Propp imparte personajele
basmului in urmatoarele categorii: raufacatorii
(spanul), ajutoarele sunt personajele care il
insotesc pe erou (calul nazdravan) si donatorii
sunt personajele care ii ofera eroului ceva care il
va ajuta la un moment dat sa depaseasca un
impas (craiul).

13 | Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane

 Literatura română și literatură pentru copii – material de studiu pentru studenţii de la forma de
învăţământ IDIFR
MARA Elena Lucia

1.7. Bibliorafia unităţii de studiu nr. 1 Manşeta albă

1.Călinescu, George, Istoria literaturii române de la
origini până în prezent, Bucureşti, EdituraMinerva,1982
2.Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii.
Modernism, avangardă, decadenţă, kitsch,
postmodernism, ediţia aII-a, revăzută şi adăugită,
traducere din engleză de Tatiana Pătrulescu şi Radu
Ţurcanu.
3. Kozma, Noemi, Scoruş, Gabriela, Literatura română.
Repere critice fundamentale, Braşov, Aula, 2001.
4. Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe. Eseu despre
romanul românesc, Bucureşti, Editura Gramar,1998
5. Kernbach, Victor, Dicţionar de mitologie generală,
Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,1989 .

14 | Specializarea: Pedagogia Învățământului Primar și Pre școlar