Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Competenţe specifice:
1.1. Utilizarea achiziţiilor lingvistice, cu accent pe aspectele normative
1.2. Folosirea adecvată a strategiilor de comunicare orală în monolog şi dialog
2.1. Utilizarea strategiilor de lectură în vederea înţelegerii adecvate a textelor studiate
2.2. Compararea viziunii despre lume, despre condiţia umană sau despre artă reflectate în
texte literare, nonliterare sau în alte arte
2.3. Interpretarea textelor studiate prin prisma propriilor valori şi a propriei experienţe de
lectură
4.1. Utilizarea tehnicilor şi strategiilor argumentative în situaţii de comunicare diverse (scrise
sau orale)
Obiective operaţionale
Elevii vor fi capabili:
- să identifice valențe simbolice/inițiatice ale spațiului și întâmplărilor prezente în „Baltagul”
(mitul marii treceri, mitul lui Isis si Osiris, mitul lui Orfeu, transhumanța, mitul labirintului,
creanga de aur, mitul soarelui, mitul mioritic);
- să fixeze acțiunea romanului într-un spațiu realist/real
- să aprofundeze psihologia personajelor
- să argumenteze un punct de vedere
Resurse: manualul, fișe personale, capacităţile receptive normale ale elevilor, timp – 50 de
minute
Strategia didactică:
Metode şi procedee: webquestul, problematizarea, conversaţia euristică şi catihetică, lectura
Forme de organizare a activităţii elevilor: activitatea frontală, activitatea în echipe
Material didactic: romanul, fișe de lucru, ppt, link-ul
http://articole.famouswhy.ro/substratul_mitic_al_romanului_baltagul_de_mihail_sadoveanu/;
Mijloace de învăţământ: videoproiector, calculator, flipchart
SCENARIUL DIDACTIC
Asigurarea
feedback-ului:
are loc pe
parcursul Împarte elevii în grupe. Se gândesc,
conducerii Fiecare grupă primește o răspund. În
învăţării, întărirea fișă cu informații generale răspunsurile lor
făcându-se treptat despre: mitul marii treceri,se bazează pe
prin aprecieri mitul lui Isis si Osiris, informația Anexa 1
verbale mitul lui Orfeu, preluată urmând
transhumanța, mitul link-ul
Profesorul de labirintului, creanga de aur,
http://articole.fa
română – 25 mitul soarelui, mitul mouswhy.ro/sub
min. mioritic. Elevii au de stratul_mitic_al_
stabilit dacă aceste mituri romanului_balta
se regăsesc în „Baltagul”. gul_de_mihail_s
adoveanu/
4. Exerciții de Invită elevii să urmărească Vizionează
reflecție - 3 min. o secvență din filmul filmul și observă
Baltagul și să spună semnificațiile.
semnificațiile.
Anexa 1
1. Legenda lui Isis și Osiris
Legenda spune că Osiris, ca zeu al cerului şi al pământului, era regele Egiptului,
învățându-i pe egipteni să practice binele şi virtutea. Fratele său Seth, gelos, l-a omorât pe
Osiris, păcălindu-l să se culce într-o ladă pe care a închis-o și i-a dat drumul pe mare. Isis,
sora și soția lui Osiris, și-a căutat fratele și soțul și după ce l-a găsit l-a adus în Egipt. Dar Seth
a încercat din nou să-l omoare pe Osiris și l-a tăiat în bucăți. Isis a adunat fragmentele și le-a
îngropat în locuri diferite. Horus, fiul lui Osiris şi a lui Isis, îşi răzbună tatăl înlăturându-l pe
Seth de la conducere şi instalându-se ca rege al Egiptului.
2. Creanga de aur
Conform unor mituri și legende, creanga de aur este un simbol universal al regenerării
și nemuririi, asociată cu forța, înțelepciunea și cunoașterea. Legenda spune că la o mie de ani,
vâscul face o creangă de aur, iar cine are norocul să o găsească capătă puteri miraculoase și
devine nemuritor. În concepția unor credințe străvechi, creanga de aur deschide Infernul,
având puteri magice, îndepărtând demonii și conferind nemurire, pentru că nu este atacată de
foc. Folosită de Enea și Orfeu în călătoriile lor subpământene, creanga de aur este simbolul
luminii care permite explorarea Infernului fără pierderea sufletului.
3. Mitul mioritic
O mioară năzdrăvană îşi avertizează tânărul stăpân că tovarășii săi, invidioşi pe turmele lui
"mândre", pe câinii lui "mai bărbați", şi-au pus în gând să-l omoare. Păstorul moldovean se
adresează atunci oiței, transmițându-i ultimele sale dorinţe. El o roagă să le spună baciului
ungurean şi celui vrâncean să-l îngroape în strungă, pentru a fi aproape de oi şi pentru a-şi
auzi câinii. Ii mai cere să-i pună la căpătâi trei fluiere, vântul "când a bate", mioarele, auzind
cântecul, se vor aduna şi-l vor plânge cu "lacrimi de sânge". Ciobănaşul o mai roagă să nu
vorbească de omor, ci să spună că "s-a însurat" şi că la nunta lui "a căzut o stea", că "soarele
şi luna",/ i-au "ţinut cununa", că preoţi i-au fost "munţii mari", lăutari, păsările, iar nuntaşi,
brazii şi păltinaşii. Dar, dacă va întâlni o maică bătrână înlăcrimată, care întreabă de-un
"mândru ciobănel", să-i spună doar că el s-a însurat; "C-o fată de crai/ Pe-o gură de rai", dar
mamei să nu-i precizeze felul neobişnuit, în care s-a celebrat nunta: nici un cuvânt despre
steaua care "a căzut", nici despre faptul că "soarele şi luna" i-au "ţinut cununa".
5. Mitul labirintului
Labirintul este, de fapt, un arhetip, un model universal din conştiinţa umană, o
metaforă a călătoriei prin viaţă sau una a drumului către propriul nostru centru şi, apoi, înapoi
în lume. Simbolizează un spaţiu sacru care ne conduce către inima sa şi, după aceea, din nou
spre exterior, pe aceeaşi cale. Odată ajunşi în centrul labirintului, ne oprim pentru a reflecta,
medita, întorcându-ne, ieşind din el purtând în noi înţelepciunea câştigată în decursul
călătoriei. Unii pretind că forma geometrică a labirintului produce un câmp energetic ce poate
vindecă, înlătura bolile trupului şi a calma, însenina mintea, are puterea de a echilibra mintea
cu trupul până la punctul în care gândirea se opreşte şi îi iau locul intuiţia, cunoaşterea
extrasenzorială. Mircea Eliade spunea că misiunea esenţială a labirintului este să apere
"Centrul," acesta fiind, în fapt, o iniţiere către sanctitate, nemurire şi realitatea absolută.
7. Mitul soarelui
Din cele mai vechi timpuri, omul a venerat soarele. Motivul acestei venerații nu este
greu de intuit. Noaptea era un tărâm al primejdiilor, al frigului, al somnului, asociat de
culturile primitive cu o moarte vremelnică. Răsăritul era un miracol. Aducea căldura, lumina,
revenirea la viață. Alunga prădătorii. Dădea omului prilejul de a observa, de a înțelege, de a
stăpâni. Una din cele mai îngrozitoare temeri ale omului primitiv era aceea că Soarele nu va
răsări, că lumea va rămâne cufundată în întuneric. Dar zorii biruiau mereu. Puterea solară se
dovedea fără margini, iar astfel de puteri nemărginite nu puteau veni decât de la făpturi
miraculoase, pe care omul le-a numit zei. Așa s-a născut religia, iar Soarele a fost întâiul zeu.
Adorația solară este axul central al vechilor sisteme religioase elaborate, fiind întâlnită în
mitologia egipteană, chineză, indoneziană, precolumbiană, etc. Prin structura anului sacru,
mitul solar transpare și din teologia creștină modernă.
8. Mitul/Motivul transhumanței
Transhumanța este mișcarea sezonieră oamenilor și a animalelor, de obicei între vale
(unde turmele stau iarna) și munte (unde turmele stau vara). Tradiția transhumanței, veche de
mii de ani, este o practică importantă a păstoritului încă din timpul Imperiului Roman și în
Evul Mediu. Consistă în deplasarea sezonieră a turmelor de vite între locurile de văratic, în
general în zonele de relief cu pășuni bogate, și locurile de iernatic, în general în zonele de șes
și cu climă mai blândă iarna. Este practicată și de poporul nomadic sami din Scandinavia, care
își mută renii parțial domesticiți între regiuni. Astfel se presupune că originea transhumanței
se găsește în migrațiile naturale ale animalelor sălbatice care stau la baza speciilor domestice
create de om. Începând cu anii 1970, în Norvegia circa 15.000 de reni sunt transportați anual
cu vase de debarcare către pajiștile de vară pe insule sau pe locuri greu accesibile altfel.