Transfer de căldură şi masă

TRANSFERUL DE CĂLDURĂ LA FIERBERE

(continuare)

1. Fierberea cu convecţie forţată

1.1. Mărimi caracteristice

Curgerea bifazică presupune prezenţa celor două faze: lichid şi vapori, care se
deplasează împreună şi interacţionează reciproc, hidrodinamica curgerii şi
transferul de căldură fiind legate între ele.

Principalele mărimi care caracterizează amestecul bifazic sunt:

- titlul masic care reprezintă raportul între debitul de vapori şi debitul
total al amestecului :

- titlul volumic (coeficientul de goluri) reprezintă raportul între volumul

(suprafaţa din secţiunea canalului) ocupat de vapori şi volumul
(suprafaţa totală) a canalului:

- densitatea amestecului bifazic, care se poate scrie:

dar , , ,
Prin urmare,

- entalpia amestecului bifazic se determină cu relaţiile:

1
 Transfer de căldură şi masă

unde: şi sunt entalpiile lichidului, respectiv al vaporilor la saturaţie,

- căldura latentă de vaporizare.

- titlul termodinamic se defineşte din ecuaţia entalpiei:

Pentru titlul termodinamic are aceleaşi valori ca titlul masic. Spre

deosebire de aceasta însă, titlul termodinamic poate avea şi valori negative, care
caracterizează fierberea subrăcită.

- alunecarea fazelor este definită ca raportul vitezelor celor două faze:

Alunecarea fazelor este o mărime care intervine în calculul pierderilor de

presiune la curgerea bifazică.

1.2. Structura curgerii bifazice

Configuraţia sau structura curgerii bifazice, respectiv forma geometrică şi modul

de dispunere a fazelor, are deosebită importanţă pentru interacţiunea
termohidraulică dintre fluidul bifazic şi canalul de curgere.

1.2.1. Canalul adiabat (neîncălzit)

În cazul canalului neîncălzit vertical principalele tipuri de structure ale curgerii

bifazice sunt (Fig. 6):
- bule de vapori dispersate în masa de lichid (Fig. 6a);
- dopuri de vapori (Fig. 6b);
- curgere inelară (Fig. 6c);
- picături de lichid dispersate în masa de vapori (Fig. 6d).

În canalele orizontale pe lângă cele 4 tipuri de curgere de la canalul vertical mai

pot apărea:
2
 Transfer de căldură şi masă

- curgerea stratificată a fazelor (Fig. 6e);

- curgerea stratificată cu valuri de suprafaţă (Fig. 6f).

Fig. 6 - Structura curgerii bifazice printr-un canal adiabat (neîncălzit).

1.2.2. Canalul diabat (încălzit)

În cazul unui canal încălzit în care intră un lichid subrăcit şi ies vapori
suraîncălziţi se pot evidenţia 6 zone de curgere şi de transfer de căldură afferent
(Fig. 7):
În zona I lichidul este subrăcit ( ), temperatura peretelui fiind mai mică ca
temperatura de saturaţie, nu există condiţii de apariţiei a fierberii. Curgerea este
monofazică, iar transferul de căldură se realizează prin convecţie forţată
monofazică.
În zona II la perete s-a depăşit temperatura de saturaţie existând condiţii de
nucleaţie . Bulele de vapori formate cresc, se desprind de perete şi se deplasează
în fluxul de fluid condensând. Curgerea este cu bule de vapori dispersate în lichid,

3
 Transfer de căldură şi masă

iar transferul de căldură este fierbere nucleică subrăcită (nedezvoltată). Titlul

termodinamic este în continuare negativă.

Fig. 7 - Configuraţia curgerii bifazice într-un canal încălzit.

În zona III temperatura fluidului depăşeşte uşor temperatura de saturaţie în

toată masa de fluid, fierberea nucleică fiind la saturaţie (dezvoltată). Bulele se
generează cu o frecvenţă crescândă iniţial sub forma unei spune de vapori, apoi
sub formă de dopuri de vapori din ce în cei mai mari.
În zona IV titlul volumic creşte mult, apărând tranziţia către curgerea inelară,
când pe perete se formează o peliculă de vapori, iar vaporii cu picături de lichid
4
 Transfer de căldură şi masă

dispersate în el curg în centrul canalului. Transferul de căldură se face prin

convecţie în pelicula de lichid şi prin vaporizarea picăturilor dispersate.
La un moment dat pelicula de lichid se transformă într-o micropeliculă asupra
căreia acţionează următoarele fenomene: vaporizarea micropeliculei, ruperea de
picături de lichid din peliculă datorită alunecării mari între cele două faze şi
transportul unor picături de lichid dispersate în vapori în micropelicule. Cele trei
fenomene conduc la distrugerea (uscarea) micropeliculei. În acest moment
peretele vine în contact cu vaporii, coeficientul de convecţie scăzând brusc şi în
consecinţă înregistrându-se un salt al temperaturii peretelui. Fenomenul poartă
denumirea de criză de ordinul II a transferului de căldură la fierbere, sau criza
fierberii prin uscarea filmului de lichid (CFU) sau „dryout”. Saltul de temperatură
nu este la fel de brusc ca la criza de ordinul I, fenomenul fiind numit în unele
lucrări criza lentă (slow burnout).
În zona V secţiunea canalului este umplută de vapori cu picături dispersate de
lichid – curgere ceaţă (mist-flow). Transferul de căldură este predominant
monofazic, cu vaporizarea picăturilor dispersate. La sfârşitul acestei zone titlul
atinge valoarea 1, procesul de vaporizare încheindu-se.
În zona VI vaporii saturaţi uscaţi încep să se supraîncălzească. Convecţia termică
este monofazică în faza de vapori.

1.3. Transferul de căldură la fierberea cu convecţie forţată

Toate metodele recomandate pentru calculul coeficientului de convecţie în acest

caz se bazează pe suprapunerea efectelor fierberii şi convecţiei forţate. În acest
scop se calculează coeficientul de convecţie la fierberea nucleică în volum mare,
şi coeficientul de convecţie la curgerea monofazică lichidă, .
Pentru calculul coeficientului de convecţie la fierberea cu curgere forţată se
recomandă diferite relaţii:
- relaţia lui Kutadeladze:

- relaţiile lui Labunţov:

- dacă ;
- dacă ;
- dacă
5