TORACELE

Elev- Uncheșu Ion

Toracele osos este o cutie formată de către coloana toracică, coaste cu

cartilajele costale şi stern. Ţinând seama că vertebrele toracice au fost descrise
în capitolul precedent, în acest capitol se tratează despre stern, coaste şi toracele
osos în întregime.
DESCRIERE:
Toracele osos sau cutia toracică are forma unui trunchi de con
modificat. Dimensiunile şi forma lui variază după vârstă, sex, constituţie,
ocupaţie şi anumite stări patologice.
Cutia toracică (Compages thoracis) cuprinde o cavitate
interioară (Cavitas thoracis) care găzduieşte organe importante: inima, plămânii,
vasele mari şi nervi importanţi.
La copii, coastele sunt puţin oblice şi, ca urmare, diametrul
transversal al toracelui este mic. La adulţi, pe măsură ce se dezvoltă plămânii,
creşte diametrul transversal. La bătrâni, toracele devine rotund şi rigid, din
cauza osificării cartilajelor costale. Toracele la femei este mai scurt şi are
diametrul transversal mai mic decât la bărbaţi. La tipul astenic, toracele osos
este lung şi îngust, iar la tipul hipersten, scurt şi larg.
Cifoza şi scolioza patologică pot modifica forma toracelui, în
scolioză, cele douăjumătăţi ale toracelui nu sunt simetrice. în cifoză, toracele
osos este turtit transversal şi alungit în plan sagital.
Coastele se pot fractura când traumatismul depăşeşte limita lor de elasticitate şi
de rezistenţă. Uneori, fracturile se pot complica cu leziuni ale organelor
toracice.
Între două coaste vecine se delimitează câte un spaţiu intercostal
(Spatium intercostale). Acest spaţiu este închis de muşchii intercostali şi este
străbătut de vasele şi nervii intercostali.

1. Sternul este un os median nepereche, situat în partea anterioară a

toracelui osos, fiind lung și turtit, alcătuit din trei piese:
a) partea superioară (numită manubiru)
b) partea mijlocie (numită corp)
c) partea inferioara (numită proces xifoidian)
Cele trei piese ale sternului sunt unite prin două sincondroze: sincondroza
manubriosternală și sincondreoza xifosternală.

Sternul are o direcție oblică de sus în jos și dinapoi înainte. Această

oblicitate este mai accentuată la bărbați decât de femei.
Sternul este format din două lame de os compact, între care se găsește
os spongios, având astfel structura oaselor late. Spongioasa sternului conține
măduva osoasă roșie - și la adult - care se poate extrage ușor prin puncție
sternală datorită lățimii și poziției subcutanate, în scop diagnostic: pentru
transplant (extragerea de măduva) sau pentru detectarea cancerului metastazic
sau anormalilor sângelui.
Sternul este situat subcutanat, așa că se poate palpa în întregime cu
multa ușurință. Deși este situat subcutanat, fracturile sternului sunt rare,
deoarece traumatismele regiunii sunt atenuate prin elasticitatea toracelui (data
de ligamentele sternocostale).
Oasele suprasternale sunt mici piese osoase inconstante ovalare,
situate pe marginea superioară a sternului, în ligamentele articulațiilor sterno-
claviculare. Acestea se afla în lateral de incizura jugulară.

Sternul, în termeni medicali, are 5 obiecte de studiu:

1. o față anterioară
Fața anterioară a sternului este convexă. La unirea manubriului cu corpul se
formează pe această față o proeminență numită unghiul sternal sau unghiul
Louis ce se poate palpa sub piele. Unghiul sternal servește la reperarea celei de-
a doua coaste. A doua coasta se articulează cu sternul (prin intermediul
cartilajului costal) la nivelul unghiului sternal. Plecând de la unghiul sternal și
de la coasta a II-a, se pot numerota (precum și palpa) toate coastele, precum și
spatiile intercostale. Mai jos, fața anterioară a sternului prezintă 3-4 linii
transversale care provin din unirea unor piese osoase numite sternebre.
2. o față posterioară
Fața posterioară este concavă; prezintă aceleași linii transversale ca și fața
anterioară.
 3. două margini laterale
Marginile laterale, în număr de două, prezintă câte șapte scobituri costale în care
pătrund capetele primelor șapte cartilaje costale.
4. o baza
Baza prezintă pe linia mediana scobitură jugulară, evidențiabilă sub piele, fiind
că este situată la limita dintre gât și torace. Pe laturile scobiturii jugulare se
găsește câte o scobitură claviculară care servește pentru articularea sternului cu
clavicula.
5. un vârf
Vârful este format de procesul xifoidian, fiind cartilaginos, deseori bifurcat sau
perforat. Procesul xifoidian se osifica la bătrâni.
Cușca toracică, delimitată mai jos de diafragmă, este formată din
douăsprezece perechi de coaste articulate posterior cu cele douăsprezece
vertebre ale regiunii dorsale și de stern, la care coastele sunt unite anterior prin
intermediul cartilajului. Primele șapte coaste de sus în jos sunt numite coaste
adevărate și se unesc direct la stern, coasta a opta, a noua și a zecea sunt false
(sau false), ajung la stern prin cartilajul care formează mai întâi o trăsătură
comună și apoi se leagă la stern, în timp ce ultimele două perechi nu sunt unite
la stern, din acest motiv sunt numite plutitoare. La fel ca în multe vertebrate
superioare, la om cușca toracică flancează diafragma participând la mișcările
respiratorii