Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MOLDOVA
DEPARTAMENTUL DREPT
Referat
Tema: ,, Noțiunea și clasificarea bunurilor,,
Chișinău 2020
Cuprins:
1. Clasificare bunurilor in Drept Civil. Definiție.
2. Bunuri imobole și mobile
3. Aflate in circuitul civil si scoase din circuitul civil
4. Frugifere și nefrugifere
5. Fungibile și nefungibile
6. Corporale și incorporale
7. Principale si accesorii
8. Divizibile și indivizibile
9. Sesizabile și insesizabile
10.Consumptivile și inconsumptivile
11. Din domeniul public și din domeniul privat
12.Dobandite generic și individual
Definiție;
Conform Codului Civil, art.285 alin.1: bunurile sunt toate lucrurile susceptibile apropierii
individuale sau colective sau coelctive si drepturilev patrimoniale .
Conform art.480 din Codul Civil: propritatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a
dispune de un lucru in mod exclusive si absolut .
Clasificarea bunurilor:
1.imobile si mobile.
2.aflate in circuit civil si scoase din circuit civil.
3.frugifere si nefrugifere
4. fungibile si nefungibile
5.corporale si incorporale
6.principale si accesorii
7.divizile si indivizibile
8.conspumptibile si neconspumtibile
9.sesizabile si insesizabile
10.din domeniul public si din domeniul privat
11.individual determinate si determinate generic
Bunurile imobile prin natura lor sunt terenurile, izvoarele şi cursurile de apă,
plantaţiile prinse în rădăcini, construcţiile şi orice alte lucrări fixate în pământ cu caracter
permanent, platformele şi alte instalaţii de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul
continental, precum şi tot ceea ce, în mod natural sau artificial, este încorporat în acestea cu
caracter permanent (art. 537 C.civ.).
Bunurile imobile prin destinaţie sunt, prin natura lor, lucruri mobile, însă, dată fiind
destinaţia lor, stabilită de proprietar, legea le consideră imobile.
Astfel, potrivit art. 538 alin. (1) C.civ., rămân bunuri imobile materialele separate în mod
provizoriu de un imobil, pentru a fi din nou întrebuinţate, atât timp cât sunt păstrate în aceeaşi
formă, precum şi părţile integrante ale unui imobil care sunt temporar detaşate de acesta, dacă
sunt destinate spre a fi reintegrate, iar alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că materialele aduse
pentru a fi întrebuinţate în locul celor vechi devin bunuri imobile din momentul în care au
dobândit această destinaţie.
Bunurile imobile prin determinarea legi (Vechiul cod.civil denumea această categorie
„bunuri imobile prin obiectul la care se aplică”, dar în literatura de specialitate s-a precizat, în
mod justificat, că denumirea mai exactă ar fi aceea de imobile prin determinarea legii .
Sunt drepturile reale imobiliare, precum şi acţiunile în justiţie care au ca scop valorificarea unui
drept real asupra unui lucru imobil.
Bunuri mobile:
Bunurile mobile sunt şi ele de trei feluri:
- mobile prin natura lor;
- mobile prin anticipaţie;
- mobile prin determinarea legii.
Bunurile mobile prin natura lor sunt, potrivit art. 539 C.civ., acele lucruri pe care legea
nu le consideră imobile, această calitate fiind stabilită şi pentru undele electromagnetice sau
asimilate acestora, precum şi pentru energia de orice fel produse, captate şi transmise, în
condiţiile legii, de orice persoană şi puse în serviciul său, indiferent de natura mobiliară sau
imobiliară a sursei acestora.
Bunurile mobile prin anticipaţie, art. 540 alin. (1) C.civ. prevede că bogăţiile de orice
natură ale solului şi subsolului, fructele neculese încă, plantaţiile şi construcţiile încorporate în
sol devin mobile prin anticipaţie, atunci când, prin voinţa părţilor, sunt privite în natura lor
individuală în vederea detaşării lor.
Prin urmare, bunurile mobile prin anticipaţie sunt acele bunuri care, prin natura lor, sunt imobile,
dar pe care părţile unui act juridic le privesc ca mobile în considerarea a ceea ce vor deveni în
viitor. Sunt bunuri mobile prin anticipaţie, spre exemplu, fructele şi recoltele neculese încă,
arborii, materialele ce vor rezulta din demolarea unei construcţii, piatra din carieră, desigur
pentru toate aceste bunuri numai dacă sunt înstrăinate cu anticipaţie prin act juridic. Se poate
observa că mobilele prin anticipaţie au un caracter mobiliar relativ, în sensul că aceste bunuri
sunt mobile numai în raporturile dintre părţile actului juridic respectiv. Faţă de terţi însă, ele
devin mobile numai după desprinderea efectivă de fond.
Bunurile mobile prin determinarea legii sunt: drepturile reale asupra unui lucru
mobil; toate drepturile de creanţă; drepturile intelectuale (numite şi drepturi de proprietate
intelectuală sau drepturi de creaţie intelectuală, categorie ce cuprinde drepturile de proprietate
industrială, drepturile de autor şi drepturile conexe acestora); acţiunile în justiţie referitoare la un
drept mobiliar (mobilis est actio quae tendit ad quid mobile, immobilis quae tendit ad quid
immobile).
Bunurile scoase din circuitul civil sunt acelea care nu pot face obiectul unui act juridic civil
translativ sau constitutiv de drepturi reale (art. 1229 C.civ.).
în sensul propriu-zis al cuvântului, sunt scoase din circuitul civil numai lucrurile care, prin natura
lor, nu sunt susceptibile de a forma obiectul dreptului de proprietate şi, pe cale de consecinţă,
obiect (derivat) al actelor juridice, adică aşa-numitele lucruri comune (res communis - aerul,
razele soarelui, apa mării etc.), care, fiind inepuizabile, nu aparţin nimănui şi al căror uz e comun
tuturor, în condiţiile şi limitele prevăzute de lege.
Noţiunile de bunuri aflate în circuitul civil, respectiv bunuri scoase din circuitul civil, în realitate,
vizează fie numai inalienabilitatea unor bunuri (bunuri ce nu pot fi înstrăinate, dar care pot forma
obiectul unor acte juridice netranslative de proprietate), fie numai regimul juridic restrictiv al
circulaţiei anumitor bunuri.
Bunurile frugifere sunt acelea care, în mod periodic şi fără consumarea substanţei lor, dau
naştere altor bunuri, numite fructe.
Bunurile nefrugifere:
Bunurile nefrugifere sunt acelea care nu au însuşirea de a da naştere altor produse, în mod
periodic şi fără consumarea substanţei lor.
Pornind de la prevederile înscrise în art. 548 C.civ., vom distinge trei categorii de fructe:
- fructe naturale, care sunt produsele directe şi periodice ale unui bun, obţinute fără intervenţia
omului, cum ar fi acelea pe care pământul le produce de la sine, producţia şi sporul animalelor
[art. 548 alin. (2) C.civ.];
- fructe industriale, care reprezintă produsele directe şi periodice ale unui bun, obţinute ca
rezultat al intervenţiei omului, cum ar fi recoltele de orice fel [art. 548 alin. (3) C.civ.];
- fructe civile prin care desemnăm veniturile rezultate din folosirea bunului de către o altă
persoană în virtutea unui act juridic, precum chiriile, arenzile, dobânzile, venitul rentelor şi
dividendele [art. 548 alin. (4) C.civ.].
Nefrugifere sunt bunurile care nu au insusirea de a produce fructe.
Bunurile nefungibiie sunt acelea care nu pot fi înlocuite cu altele în executarea unei obligaţii, aşa
încât debitorul nu este liberat decât prin predarea bunului datorat.
Bunurile incorporale:
Bunurile incorporale sunt valorile economice care au o existenţă ideală, abstractă. Sunt astfel de
bunuri drepturile subiective patrimoniale.
distinge următoarele categorii de bunuri incorporale:
- drepturile reale, altele decât dreptul de proprietate;
- proprietăţile incorporale. în această categorie sunt incluse bunuri a căror existenţă depinde de
activitatea şi de puterea creatoare a omului, fie dintr-o activitate în curs, fie dintr-o activitate
trecută şi materializată în creaţii spirituale (drepturile de proprietate industrială, drepturile de
autor şi drepturile conexe acestora);
- titlurile de valoare. în această categorie sunt incluse valorile mobiliare (acţiunile, obligaţiunile,
instrumentele financiare derivate sau orice alte titluri de credit încadrate de Comisia Naţională a
Valorilor Mobiliare în această categorie), precum şi efectele de comerţ (cambia, biletul la ordin
şi cecul);
- drepturile de creanţă.
6. Bunuri principale si accesorii
Bunuri principale:
Bunul principal este acela care poate fi folosit în mod independent, fără să fie destinat a servi la
întrebuinţarea altui bun. Care au o existenta de sine statatoare, o destinatie economica
proprie ,adica pot fi folosite independent, fara a servi intrebuintarii unui alt bun.
Bunuri accesorii:
Bunul accesoriu este acela care a fost destinat, în mod stabil şi exclusiv, întrebuinţării economice
a altui bun; este accesoriu atât timp cât satisface această utilizare [art. 546 alin. (1) C.civ].
Ca exemple de bunuri accesorii, cităm: cheia pentru lacăt, cureaua pentru ceas, coperta pentru
caiet etc. Cu toate acestea, prin transformarea unui bun principal într-un bun accesoriu nu se
aduce atingere drepturilor unui terţ cu privire la acesta . Starea de accesoriu poate rezulta din
raportul juridic de depenta fata de altul ca, de exemplu, in cazul raportului de garantie sau din
natura lucrilor.
Caracterul de bun principal sau accesoriu derivă nu atât din însuşirile fizice ale bunului, cât mai
ales din voinţa omului, numai proprietarul ambelor bunuri putând stabili destinaţia comună a
acestora. Separarea temporară a unui bun accesoriu de bunul principal nu îi înlătură această
calitate. Importanţa împărţirii bunurilor în principale şi accesorii constă în aceea că, atunci când
face obiectul unui act juridic, bunul accesoriu urmează soarta bunului principal.
Bunuri neconspumtibile:
Bunul neconsumptibil este acel bun care poate fi folosit în mod repetat, fără să fie necesară,
pentru aceasta, consumarea substanţei sau înstrăinarea lui. Sunt bunuri care pot fi intrebuintate in
continu.Ca exemple de bunuri neconsumptibile pot fi menţionate: clădirile, terenurile, maşinile
etc.
Bunuri din domeniul public şi bunuri din domeniul privat. Această clasificare priveşte, cu
precădere, bunurile ce aparţin statului şi unităţilor administrativ-teritoriale, deoarece, potrivit art.
136 alin. (2) din Constituţie, „proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-
teritoriale”, Din dispoziţia constituţională reprodusă în text nu trebuie însă trasă concluzia (cum
de altfel s-a şi întâmplat) că toate bunurile statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale ar fi
proprietate publică, deci că „domeniul privat constituie o parte a proprietăţii publice”, că
„proprietatea publică poate fi de domeniul public sau de domeniul privat”. De altfel, art. 4 din
Legea nr. 213/1998 prevede expres că asupra bunurilor din domeniul privat statul şi unităţile
administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată. acestea din urmă fiind enumerate de art.
3 alin. (3) din Constituţie (comunele, oraşele, inclusiv municipiile, precum şi judeţele).
Bunurile: prin bun se intelege o valoare economica ce este utila pentru satisafacerea nevoii
materiala ori spirituala a omului si este suceptibila de apropiere sub forma dreptului.
Teren Automobil
Apartament Animal
Moarad de vant Telefon
Moara de apa Adidasi
Izvor Laptop
Stofa Tablou
Alimente Carte
Miere Automobile
Pine Televizor
Apa pat
oxigen
raze solare
Bunuri aflate in circuit civil:
icoane
usi imparatesti Bunuri fungibile:
mitraliera banii
material expozibil grine
munitii ciment
nisip
stilouri
Bunuri neconsmtibile:
Bunuri determinate generic:
cladiri
3 kg cartofi
terenuriu
2 metri de stofa
masini
5 sticle de vin
motocicleta 2 litri de lapte
bicicleta 1 tona de ulei
castile