abordare a unitatii stiintei” 1951 “Un sistem poate fi definit ca un complex de elemente in stare de interactiune”. Un sistem reprezinta un ansamblu de componente (de natura fizica, chimica, sau alcatuite din structuri vii) care se afla aranjate si interconectate intr-un anumit mod. Un sistem prezinta functii si proprietati noi, care nu sunt caracteristice componentelor izolate ale sistemului. Ex.: molecula, celula, sistemul cardio-vascularetc. In cunoasterea stiintifica se disting 2 tendinte: 1. Tendinţa ANALITICĂ, reducţionistă, de caracterizare exhaustivă (raţionament clasic sau cartezian) 2. Tendinţa de SINTEZĂa datelor obţinute în vederea descrierii/explicării ansamblului unei structuri, a unei funcţii Teoria generală a sistemelor elaborată de Ludwig von Bertalanffy(SUA) după 1950 reprezintă cea mai importantă expresie a tendinţei de sinteză.