Ministerul Sanatatii al Republicii Moldova

Colegiul de Medicina Balti

Comunicare pe tema ,,Alimentatia rationala “

Realizat de eleva Gr.AM-301 Silvestru Carolina

Anul de studii 2022-2023
,,Alimentatia rationala este cel mai bun medicament’’
Hipocrate
Prin alimentaţie raţională se înţelege asigurarea unui aport alimentar optim din
punct de vedere cantitativ şi calitativ, care asigură menţinerea vieţii, creşterea
şi dezvoltarea şi contribuie la recuperarea sănătăţii în caz de boală (alimentaţie
dietetică). O dietă echilibrată trebuie să conţină atât principiile alimentare
(glucide, lipide şi proteine), denumite şi macronutrienţi, ce furnizează energia
necesară unei activităţi normale, cât şi vitamine şi minerale, considerate
micronutrienţi

Hotarator pentru o hranire corecta, este coexistenta in proportii optime a

tuturor substantelor nutritive, care iau parte la desfasurarea normala a
proceselor metabolice, felul cum se asociaza diferite alimente in compunerea
meniului zilnic si mai putin aptitudinea nutritionala a fiecarui produs in
parte.
 Sortimentul de alimente este din ce in ce mai bogat si compozitia lor variaza
in limite largi de la unul la altul, iar pentru a se asocia produse care se
corecteaza si se completeaza reciproc, este necesara cunoasterea criteriului
de selectionare a acestora (lapte si branzeturi, carne si peste, oua, legume si
fructe, derivate de cereale, leguminoase uscate si fructe oleaginoase, produse
zaharoase si grasimi) atat sub aspectul substantelor nutritive prin care se
impun si care le fac de neinlocuit (spre a prevedea urmarile lipsei lor din
hrana), cat si al deficientelor sau inconvenientelor nutritionale pe care le
prezinta (pentru a sti ce consecinte poate sa aiba folosirea lor in exces).
 Cunoscand avantajele si lipsurile, pe de o parte se usureaza selectionarea
alimentelor, iar pe de alta parte se evita riscul asocierii unor alimente care au
aceleasi deficiente, fapt ce ajuta la realizarea substituirilor, cand situatia
impune.
 Laptele si branza, prin bogatia lor in material plastic si in substante
nutritive, sunt alimente deosebit de indicate pentru dezvoltarea
organismului. Asociate cu cereale pot acoperi nevoile nutritive ale adultului,
fara nici o tulburare, timp indelungat, maresc rezistenta organismului fata de
agresiunile mediului ambiant, ridica nivelul de sanatate, imbunatatesc starea
de nutritie, prelungesc viata si au, de asemenea, importante efecte
terapeutice.
 Carnea si pestele se impun in alimentatia omului prin bogatia de proteine si
mai ales prin calitatea acestora. In functie de continutul lor in grasimi, aceste
alimente contribuie la acoperirea trebuintelor energetice ale organismului
facand parte dintre alimentele de protectie, care maresc rezistenta
organismului fata de infectii si fata de diferite substante toxice.
 Aceste alimente aduc o contributie deosebita la rationalizarea alimentatiei
omului, prezenta lor impunandu-se nu numai din motive de ordin nutritional,
 ci si prin marea atractie pe care o determina (mai ales preparatele de carne)
in calitate de surse de proteine cu mare valoare biologica
 Legumele si fructele reprezinta o importanta sursa de vitamine, de elemente
minerale si de glucide, care, alaturi de substantele nutritive necesare pentru
metabolizarea lor, au efect curativ in mai multe boli.
 Daca aportul de legume si fructe este exagerat sau prea redus, pot aparea
tulburari. Pentru prevenirea hipovitaminozelor trebuie sa se acorde o atentie
deosebita conditiilor de pastrare a legumelor si fructelor, toamna sa se
prepare cantitati suficiente de muraturi si sa se aplice cu rigurozitate
cunostintele castigate asupra modului de prelucrare industriala si culinara a
acestor alimente, pentru a minimaliza pierderile.
 Produsele cerealiere si leguminoasele uscate au importanta in acoperirea
necesarului de elemente minerale al organismului (fosfor, magneziu, cupru,
zinc s.a.).
 Cand disponibilul produselor de origine animala este redus, cerealele si
leguminoasele uscate se consuma in exces, depasind proportia
recomandabila intr-o dieta rationala, urmarile unei asemenea alimentatii
variind in functie de forma in care se consuma cerealele.
 Grasimile au valoare calorica foarte mare (700 - 925 de calorii pentru 100 g)
si participa substantial la acoperirea trebuintelor energetice ale omului.
 Grasimile alimentare, fiind produse rafinate, furnizeaza material energetic,
dar nu si substantele nutritive necesare pentru metabolizarea lui. Asa fiind,
utilizarea lor in proportie prea mare fata de restul alimentelor poate
dezechilibra alimentatia.
 Spre a se evita un asemenea risc, este recomandabil ca aportul de energie
prin grasimi pure sa nu depaseasca 15 - 17% din valoarea calorica a
meniului zilnic si o parte dintre ele (15 - 25%) sa fie reprezentate prin unt
sau margarina vitaminizata.
 La stabilirea ratiei de grasimi trebuie tinut seama nu numai de nivelul
trebuintelor energetice si de clima, ci si de faptul ca ele sunt necesare pentru
pregatirea produselor alimentare si pentru ridicarea calitatii preparatelor.
 Se considera ca pentru o buna prelucrare culinara a alimentelor este necesar
un minimum de 25 - 30 g. grasimi pure, iar cand dieta este bogata in produse
de origine vegetala (saraca in lipide), necesarul de grasimi pentru pregatirea
unor mancaruri gustoase este mai mare (40 - 50 g.).
 Insuficienta disponibilului de grasimi alimentare, prejudiciaza gastronomia,
micsoreaza valoarea calorica a mancarurilor, dar si alimentatia bogata in
grasimi are consecinte nefaste printre care amintim colesterolul, care se
poate forma in organism si din glucide. S-a constatat ca indiferent de rasa
sau varsta (chiar si la scolari), nivelul acestei substante in sange este cu atat
mai inalt, cu cat procentul de calorii provenite din grasimi este mai mare.
 Ponderea produselor agroalimentare prezentate mai sus, in ratia de hrana a
unui individ, variaza in raport cu varsta, necesitatile calorice, plastice,
efortul depus s.a. in vederea acoperirii nevoilor vitale ale organismului,
mentinandu-l in perfecta stare de sanatate.
 ROLUL ALIMENTATIEI RATIONALE

Omul are nevoie de o continua, alimentatie, iar pentru completarea

substantelor consumate, trebuie sa consume produse ce contin aceleasi substante
din care este alcatuit corpul omenesc, respectiv albumine, grasimi,
hidrocarbonate, saruri minerale si apa.

Aceste substante intra in compozitia tesuturilor corpului omenesc in anumite

proportii: albumine - 14%; grasimi - 20%; hidrocarbonate - 1%; saruri minerale -
5%; apa - 60%.

Rolul acestor substante este bine definit in procesul vital al organismului

uman, intrucat ele se consuma pentru refacerea celulelor distruse, pentru cresterea
si mentinerea structurii sale, pentru producerea energiei necesare diferitelor
activitati pe care omul le desfasoara de-a lungul existentei sale.

Deci alimentatia poate influenta favorabil numai atunci cand este rationala,
cand intr-adevar substantele ce le aduc alimentele prin hrana corespund in mod real
necesitatilor nutritive ale organismului atat cantitativ cat si calitativ. Alimentele
prin natura compozitiei lor furnizeaza organismului substante nutritive de care
acesta are nevoie pentru asigurarea energiei proceselor vitale, sintetizarea
substantelor proprii si repararea uzurii precum si pentru formarea substantelor
active care favorizeaza desfasurarea normala a proceselor metabolice.

Deci, in realizarea unei alimentatii corecte a unei colectivitati din cadrul

fiecarei unitati, trebuie sa se asigure toate substantele nutritive in cantitati optime.
In alta ordine de idei trebuie mentionat faptul ca necesitatile nutritive variaza mult
de la un individ la altul, depinzand de varsta, sex, felul si continutul activitatii,
conditiile mediului ambiant, etc. si cu atat mai mult in sistemul penitenciar, daca se
are in vedere continutul eterogen al efectivelor alocate la drepturi de hrana, daca
desfasoara sau nu activitati productive.

In acest sens pentru a se realiza o alimentatie rationala, trebuie sa se tina

seama de aceste considerente si sa se realizeze un permanent echilibru intre
necesarul organismului si cantitatile aduse de alimente, deoarece alimentatia poate
deveni nerationala, cu repercursiuni asupra starii de sanatate, a capacitatii de
munca, a starii de spirit a efectivelor.

Consumul abuziv al unei substante nutritive, sau insuficienta acesteia,

conduce spre un dezechilibru alimentar care depaseste anumite limite si se
prelungeste in timp, poate afecta starea de sanatate, pot apare stari patologice
numite boli de nutritie, malnutritie sau distrofii printre care amintim: slabirea,
avitaminozele, rahitismul, obezitatea, diabetul, guta s.a.

Mai trebuie precizat faptul ca desi omul consuma zilnic preparate culinare
care ii plac, totusi cercetarile stiintifice in domeniul alimentatiei, au demonstrat ca
nu intotdeauna satisfacerea gusturilor si preferintelor alimentare sunt o garantie a
asigurarii cantitatii si diversitatii de substante nutritive necesare organismului, de
aceea organismul este obligat sa consume din rezervele sale, iar in caz de lipsa
indelungata din substantele proprii.

Aceste stari de lucruri nu fac altceva decat sa duca la slabirea si

imbolnavirea organismului, sens in care trebuie sa se inteleaga ca alimentatia
omului este un proces foarte complex, care presupune cunoasterea de catre factorii
care concura la realizarea acestuia, a cerintelor nutritive ale organismului in
diferite stari fiziologice si conditii de mediu a valorii calorice a alimentelor, in
vederea mentinerii starii de normalitate a efectivelor.

Deci in concluzie, hranirea rationala a unei colectivitati reprezinta procesul

prin care ratiile de alimente sunt determinate in mod stiintific sa asigure in
permanenta un echilibru perfect, continuu si constant intre cerintele nutritive ale
organismului si cantitatea de alimente ce trebuie consumata pentru acoperirea lor.

Aceasta presupune ca pe langa alimente in procesul realizarii preparatelor

culinare se mai folosesc arome, condimente, stimulente si ingrediente, produse care
dau hranei gust si miros placut stimuland secretia sucurilor gastrice si usurand
digestia.

Este necesar a se acorda o atentie deosebita cunoasterii valorii nutritive si

calorice a alimentelor si a continutului lor in substante nutritive.

Valoarea nutritiva a alimentelor, este data de continutul acestora in substante

nutritive si de proportiile in care se gasesc. Cu cat cuprinde o gama mai larga de
substante nutritive si in cantitati cat mai mari, cu atat un aliment are o valoare
nutritiva mai mare.

Printre produsele agroalimentare cu cea mai mare valoare nutritiva se

numara cele de origine animala, deoarece sunt bogate in aminoacizi esentiali,
indispensabili organismului. Trebuie scos in evidenta si aportul alimentelor de
origine vegetala care contin in general proteine de calitate inferioara, cu aminoacizi
neesentiali, dar care completeaza foarte bine celelalte alimente prin bogatia lor in
minerale si vitamine.

Valoarea calorica a alimentelor este data de proprietatea substantelor

nutritive de a furniza energie in urma arderilor care au loc in organism.
 Este demn de remarcat faptul ca din punct de vedere caloric substantele
nutritive pot fi substituite cu altele, iar din punct de vedere al rolului plastic pe care
acestea il au nu pot fi substituite, organismului trebuind sa-i fie administrata
intreaga gama de substante nutritive si in proportii optime.

O hranire stiintifica si rationala se realizeaza atunci cand se asigura

urmatoarele proportii de substante nutritive:

proteine 12-16%;

lipide 15-20%;

glucide 65-70%,

si va cuprinde alimente cat mai variate pentru a se completa unele pe altele,

asigurandu-se in felul acesta intregul necesar nutritional al organismului.

Factorii nutritivi care contribuie la desfasurarea normala a activitatii

organismului uman sunt:

Proteinele: acest cuvant deriva de la grecescul proteos care inseamna

primul, referindu-se la importanta acestora pentru organism.

Ele au urmatoarele roluri indispensabile vietii:

o sunt componente ale tesuturilor;

o participa la formarea unor enzime (biocatalizatori) sau fermenti,
intervenind astfel in desfasurarea tuturor proceselor vitale ale
organismului;
o intra in structura unor hormoni (substante secretate de glande) cu rol
deosebit in reglarea activitatii organismului;
o intervin in procesul de aparare a organismului impotriva microbilor si
a toxinelor secretate de microbi, deoarece pot forma substante, numite
anticorpi, cu valoare in apararea organismului impotriva invaziei
microbiene;
o protejeaza organismul contra actiunii toxice a unor substante cu care
se leaga chimic, transformandu-le in substante lipsite de nocivitate;
o au rol energetic, prin arderea in organism a unui gram de proteine
rezultand 4,1 calorii;

In organismul uman, proteinele provin din alimente de origine animala si

vegetala. Din cele de origine animala, cele mai bogate in proteine sunt:

carnea 20 %

pestele 18 %
 oul 13 %

branza 18-33 %

laptele 3-4 %

Din cele de origine vegetala, mai bogate in proteine sunt :

faina din soia 40 %

leguminoasele uscate (fasole si mazare)   20-35 %

In general, un adult are nevoie de 1,2 - 1,5 g proteine pe kilocorp/zi, adica un

individ de 70 kg, trebuie sa primeasca intre 84-105 g proteine/zi.

Intr-o alimentatie rationala trebuie pastrat insa si un echilibru intre proteinele

de origine animala si cele de origine vegetala (1/3 de origine vegetala si 2/3 de
origine animala).

Proteinele au de asemenea un rol important in cresterea si refacerea celulelor uzate

ale organismului, iar din punct de vedere chimic sunt substante complexe, avand in
componenta, carbon, hidrogen, oxigen, azot uneori sulf si fosfor.

Ele ocupa locul cel mai important din organism, in sensul ca au un rol plastic
constand din formarea, dezvoltarea, reinnoirea si repararea uzurii atat a tesuturilor
moi cat si a celor tari, aducand-si in acelasi timp contributia la desfasurarea
proceselor metabolice. Aduc de asemenea un aport deosebit la marirea rezistentei
organismului impotriva noxelor medicamentoase si industriale.

Lipidele (grasimile) - pot fi de origine animala sau vegetala si au

urmatoarele roluri in organism:

furnizeaza energie, din arderea unui gram rezultand 9,3 calorii, ceea ce
confera utilitate in lupta organismului impotriva frigului, avand avantajul
ca intr-un volum mic se furnizeaza o cantitate importanta de energie;

o au rol plastic (de refacere a tesuturilor);

o sunt solventi (dizolva) pentru vitaminele A; D; E si C;
o influenteaza pozitiv gustul alimentelor, valoarea lor nutritiva

Un adult are nevoie de 1-2 g pe kilocorp/zi. Proportia este inversa ca la

proteine, adica trebuie sa fie consumate zilnic 1/3 grasimi animale si 2/3 grasimi de
origine vegetala, respectiv uleiuri de floarea-soarelui, soia, etc.

Se recomanda ca raportul dintre proteine si lipide in ratia zilnica sa fie de 1/1.

Produsele cele mai bogate in lipide sunt reprezentate de :
 untul si margarina 80-85 %

smantana 20-30 %

slanina 70 %

untura 100 %

seul 99-100%

uleiurile 100%

carnea grasa 15- 30 %

laptele 3-4 %

nucile si alunele 40-50 %

Sunt combinatii organice complexe, compuse din acizi grasi si glicerina, au o

valoare calorica mai mare decat proteinele si glucidele si reprezinta cea mai
importanta sursa energetica a organismului.

Glucidele (glitis - dulce) indeplinesc urmatoarele roluri :

o furnizeaza energie, prin arderea unui gram rezultand 4,1 calorii;

o au rol in cresterea rezistentei organismului fata de substantele toxice,
asigurand o buna functionare si tonificare a ficatului;
o mentin constant nivelul zaharului in sange; dar, in cantitati excesive,
pot conduce la boala cunoscuta sub numele de diabet zaharat.

Se recomanda 4 pana la 5 grame pe kilocorp / zi, adica aproximativ 300-500

g glucide/zi.

Ca surse de glucide putem aminti:

zaharul 100 %

produsele zaharoase 60-80 %

paine 50 %

pastele fainoase 70-75 %

leguminoasele uscate 50-60 %

legumele si fructele 10-25 %

Glucidele au aceeasi valoare din punct de vedere energetic ca proteinele.

La glucide, transformarile si efectul lor sunt mai rapide, mai ales cand sunt sub
forma de glucoza care se absoarbe imediat in sange, fapt pentru care se
administreaza la unele boli sau sportivilor in perioadele de efort maxim.

La intocmirea meniului trebuie sa se tina cont de nivelul de consum al acestor

substante nutritive, care trebuie sa reprezinte aproximativ 65-70% din valoarea
calorica a acestuia, stiut fiind faptul ca un continut prea mare de glucide pe langa
obezitate, provoaca imbolnavirea pancreasului, ducand in final la diabet.

Apa - este indispensabila vietii.

Pierderea a 10% din apa organismului duce la moartea acestuia.

Daca fara hrana un om poate rezista si timp de o luna, fara apa omul moare
in cateva zile.

Rolul apei in organism este urmatorul:

 dizolva substantele nutritive din hrana, le transporta la celule unde are

loc metabolismul si apoi transporta reziduurile care sunt eliminate prin
rinichi, piele si plamani;
 intervine in mentinerea constanta a temperaturii corpului, eliminand
caldura de prisos prin transpiratie;
 dizolva substantele minerale din alimente, facand astfel posibila
actiunea acestora.

Apa este introdusa in organism ca atare (apa, ceai, cafea, supa) sau prin
alimente solide (fructe si legume verzi) care contin 80-90 % apa; paine cu 35-40 %
apa; carne cu 70 % apa.

De asemenea, trebuie mentionat faptul ca apa este asigurata organismului atat din
compozitia alimentelor din natura, dar si sub forma de apa metabolica rezultata din
arderea trofinelor, necesarul zilnic de apa pentru un adult fiind in medie de 2-2,5 l.
crescand in raport cu efortul depus si temperatura mediului, ajungand in timpul
verii pana la 3,5-4 l.

De asemenea, la intocmirea meniurilor, nu trebuie sa lipseasca supele si ciorbele,

care asigura cantitati suficiente de apa necesare organismului.

Sarurile minerale sunt absolut necesare vietii si contribuie la :

o desfasurarea normala a activitatii organismului ;

o dezvoltarea organismului.
Sarurile minerale joaca un rol important in compozitia unor tesuturi, lipsa unora
putand conduce la dereglari ale sistemului osos (calciu), ale creierului (fosforul)
sau chiar la anemie (a fierului ) s.a.

Ele se gasesc atat in produse de origine animala cat si vegetala in cantitati mai mici
fata de celelalte substante nutritive.

Deci, concluzia care se trage este aceea ca in alcatuirea unui meniu nu trebuie
omise nici produsele animale (in produsele lactate predomina calciul s.a.) si nici
cele vegetale (in urzici, spanac si usturoi predomina fierul si fosforul), dat fiind
faptul ca lipsa unora sau altora duce la dezechilibrari ale activitatii organismului.

Principalele saruri minerale sunt: sodiul, clorul, potasiul, magneziul, fierul,

cuprul, iodul, sulful s.a.

Calciul si fosforul - sunt indispensabile, mai ales in primii doi ani de viata
cand se formeaza tesuturile usoare.

Alimentele bogate in calciu si fosfor sunt: laptele, branzeturile, galbenusul

de ou, varza, conopida, cerealele cu coaja, nucile, lamaile si portocalele.

Lipsa unor astfel de alimente, mai ales in prima perioada a vietii, determina
aparitia rahitismului, intarzierea cresterii dintilor si multe alte fenomene negative
asupra sanatatii.

Clorul - are ca sursa clorura de sodiu (sarea de bucatarie) si este necesara

formarii acidului clorhidric, care are un rol insemnat in digestie.

Potasiul - se gaseste in: carne, peste, lapte, legume si fructe si are valoare in
buna functionare a inimii.

Fierul - se gaseste in: ficat, splina, inima, galbenus de ou, spanac, urzici,
fructe uscate, cereale cu coaja si leguminoase uscate. 2/3 din fierul organismului se
gaseste in hemoglobina (sange).

Lipsa fierului, determina reducerea continutului de hemoglobina si are ca

efect aparitia anemiei.

Iodul - se gaseste in pestele marin, oua, ceapa, usturoi si apa.

Are rol in buna functionare a glandei tiroide.

Vitaminele - sinteza (formarea) lor in organism nu este posibila si de aceea

ele trebuie aduse prin alimentatie.

Cantitati insuficiente, determina aparitia hipovitaminozelor sau

avitaminozelor (fara vitamine), ce pot fi atat de grave, incat provoaca moartea.
 Vitaminele sunt de doua tipuri :

vitamine liposolubile (solubile in grasimi), A, D, E si K ;

vitamine hidrosolubile (solubile), B, C, P si FP.

Vitaminele indeplinesc un rol catalizator, iar lipsa lor din alimentatie duce la grave
tulburari ale organismului (avitaminoze), printre care amintim:

lipsa complexului de vitamina B, produce dezechilibrari ale sistemului

nervos, favorizeaza reumatismul si anemiile;

lipsa vitaminei D, provoaca decalcifierea oaselor;

lipsa vitaminei C, duce la aparitia scorbutului;

lipsa vitaminei A, provoaca tulburari de vedere s.a.