Conceptul alimentatiei rationale a trupelor militare in caz de aplicare a armamentelor de

atac in masa.

Termenul armă de distrugere în masă este folosit pentru a denumi acele arme capabile să ducă
la moartea unui mare număr de oameni. Astfel de arme sunt cele nucleare, biologice, chimice și
radiologice.

Multe tipuri de arme de distrugere în masă au efecte secundare deosebit de periculoase pentru
mediu. (De exemplu, contaminarea nucleară a mediului sau poluarea chimică.)

Efecte devastatoare
Efectele unei explozii nucleare

 unda de șoc ,
 val seismic ,
 radiația luminoasă a unei explozii nucleare,
 flux intens de particule de mare energie, raze X și Y - radiații ionizante,
 impuls electromagnetic
 contaminare nucleară a produselor

Efectele armelor chimice

 prezența substanței toxice în diferite forme (gaze, aerosoli, la suprafața obiectelor)

 contaminarea chimică a aerului, apei și solului;

Durata de acțiune este diferită în funcție de tipul substanței toxice și de condițiile meteorologice.

Efectele armei biologice

 germeni periculoși pentru viața umană (sau pentru alte creaturi)

 microbi cauzatori de boli (pulverizați pe suprafata obiectelor.)

(Intervalul poate varia în funcție de biologia microbilor cauzatori de boli și de condițiile externe
de la câteva ore sau zile la zeci de ani (focare naturale de antrax există de cel puțin zeci de ani)).

Conceptia medicala a lui Hipocrate, potrivit careia "echilibrul dintre activitatea fizica si
alimentatie sta la baza sanatatii" scoate in evidenta faptul ca omul mananca in raport cu un
ecran senzorial: pe de o parte superior si superficial (vederea, mirosul, gustul), iar pe de alta
parte, digestiv si profund - reflexul de saturare.

Deci, actul alimentar la om nu poate fi privit numai prin prisma satisfacerii nevoilor
nutritive. In spatele cuvintelor "a manca" este omul care mananca si acesta trebuie privit ca o
fiinta care, pe langa cunostintele logice, obiective, prezinta si o anumita conformatie spirituala,
legata de afectivitatea si educatia sa. In momentul de fata, asistam deja la dezvoltarea
posibilitatilor stiintifice in materie de hrana, in sensul promovarii unei alimentatii rationale prin
care "se satisface in mod optim necesarul cantitativ si calitativ al organismului, in functie de
particularitatile sale fiziologice si de conditiile de mediu".

O alimentatie rationala fiind compusa din alimente naturale, variate contine tot ceea ce
este necesar organismului cu substante nutritive si prin salubritatea ei si prin modul de pregatire
corecta si igienica, constituie un poliexcitant ca actiune favorabila asupra organismului.
 Problema principala a alimentatiei rationale, este aceea de a cunoaste marimea si natura
necesitatilor alimentare ale organismului si modul de acoperire a lor cu alimente naturale, cat
mai variate, in stare de a provoca apetit si care sa nu afecteze sanatatea.

O asemenea alimentatie, numita rationala intrucat se fundamenteaza pe aplicarea in

practica a cuceririlor stiintei realizand nu numai convergenta intre salubru, nutritiv si placut, ci si
echilibrul nutritional, previne atat intoxicatiile si toxiinfectiile provocate de ingerarea unor
produse purtatoare de agenti patogeni, cat si unele aspecte legate de lipsa de concordanta intre
nevoile metabolice ale organismului si aportul de substante nutritive din mediul extern.

"pentru realizarea unei alimentatii rationale este indispensabil sa se cunoasca atat trebuintele
nutritive ale omului in diverse stari fiziologice si conditii de mediu, cat si modul de acoperire cu produse
salubre, placute, stiintific pregatite si corect servite".

Desi in esenta, alimentatia rationala a bolnavului nu se deosebeste de aceea a omului sanatos

care se hraneste rational, totusi la intocmirea dietei pentru efectivele din unitati cu diverse
afectiuni trebuie sa se tina seama de repercutia bolii si a mijloacelor terapeutice atat asupra
trebuintelor sale nutritive, cat si asupra capacitatii de utilizare digestiva si metabolica a
alimentelor ingerate.

Hotarator pentru o hranire corecta, este coexistenta in proportii optime a tuturor

substantelor nutritive, care iau parte la desfasurarea normala a proceselor metabolice, felul cum
se asociaza diferite alimente in compunerea meniului zilnic si mai putin aptitudinea nutritionala a
fiecarui produs in parte.

Sortimentul de alimente este din ce in ce mai bogat si compozitia lor variaza in limite largi de la
unul la altul, iar pentru a se asocia produse care se corecteaza si se completeaza reciproc, este necesara
cunoasterea criteriului de selectionare a acestora (lapte si branzeturi, carne si peste, oua, legume si
fructe, derivate de cereale, leguminoase uscate si fructe oleaginoase, produse zaharoase si grasimi) atat
sub aspectul substantelor nutritive prin care se impun si care le fac de neinlocuit (spre a prevedea
urmarile lipsei lor din hrana), cat si al deficientelor sau inconvenientelor nutritionale pe care le prezinta
(pentru a sti ce consecinte poate sa aiba folosirea lor in exces).

Cunoscand avantajele si lipsurile, pe de o parte se usureaza selectionarea alimentelor, iar pe de

alta parte se evita riscul asocierii unor alimente care au aceleasi deficiente, fapt ce ajuta la realizarea
substituirilor, cand situatia impune.

Laptele si branza, prin bogatia lor in material plastic si in substante nutritive, sunt alimente
deosebit de indicate pentru dezvoltarea organismului. Asociate cu cereale pot acoperi nevoile nutritive
ale adultului, fara nici o tulburare, timp indelungat, maresc rezistenta organismului fata de agresiunile
mediului ambiant, ridica nivelul de sanatate, imbunatatesc starea de nutritie, prelungesc viata si au, de
asemenea, importante efecte terapeutice.

Carnea si pestele se impun in alimentatia omului prin bogatia de proteine si mai ales prin
calitatea acestora. In functie de continutul lor in grasimi, aceste alimente contribuie la acoperirea
trebuintelor energetice ale organismului facand parte dintre alimentele de protectie, care maresc
rezistenta organismului fata de infectii si fata de diferite substante toxice.

Legumele si fructele reprezinta o importanta sursa de vitamine, de elemente minerale si de glucide,

care, alaturi de substantele nutritive necesare pentru metabolizarea lor, au efect curativ in mai multe
boli.
Daca aportul de legume si fructe este exagerat sau prea redus, pot aparea tulburari. Pentru prevenirea
hipovitaminozelor trebuie sa se acorde o atentie deosebita conditiilor de pastrare a legumelor si
fructelor.

Produsele cerealiere si leguminoasele uscate au importanta in acoperirea necesarului de elemente

minerale al organismului (fosfor, magneziu, cupru, zinc s.a.).

Cand disponibilul produselor de origine animala este redus, cerealele si leguminoasele uscate se
consuma in exces, depasind proportia recomandabila intr-o dieta rationala, urmarile unei asemenea
alimentatii variind in functie de forma in care se consuma cerealele.

Grasimile au valoare calorica foarte mare (700 - 925 de calorii pentru 100 g) si participa
substantial la acoperirea trebuintelor energetice ale omului.

Grasimile alimentare, fiind produse rafinate, furnizeaza material energetic, dar nu si

substantele nutritive necesare pentru metabolizarea lui. Asa fiind, utilizarea lor in proportie prea
mare fata de restul alimentelor poate dezechilibra alimentatia.

Spre a se evita un asemenea risc, este recomandabil ca aportul de energie prin grasimi
pure sa nu depaseasca 15 - 17% din valoarea calorica a meniului zilnic si o parte dintre ele (15 -
25%) sa fie reprezentate prin unt sau margarina vitaminizata.

Ponderea produselor agroalimentare prezentate mai sus, in ratia de hrana a unui individ, variaza in
raport cu varsta, necesitatile calorice, plastice, efortul depus s.a. in vederea acoperirii nevoilor vitale ale
organismului, mentinandu-l in perfecta stare de sanatate.

Omul are nevoie de o continua, alimentatie, iar pentru completarea substantelor consumate, trebuie
sa consume produse ce contin aceleasi substante din care este alcatuit corpul omenesc, respectiv
albumine, grasimi, hidrocarbonate, saruri minerale si apa.

Aceste substante intra in compozitia tesuturilor corpului omenesc in anumite proportii: albumine -
14%; grasimi - 20%; hidrocarbonate - 1%; saruri minerale - 5%; apa - 60%.

Rolul acestor substante este bine definit in procesul vital al organismului uman, intrucat ele se consuma
pentru refacerea celulelor distruse, pentru cresterea si mentinerea structurii sale, pentru producerea
energiei necesare diferitelor activitati pe care omul le desfasoara de-a lungul existentei sale.

Deci alimentatia poate influenta favorabil numai atunci cand este rationala, cand intr-adevar
substantele ce le aduc alimentele prin hrana corespund in mod real necesitatilor nutritive ale
organismului atat cantitativ cat si calitativ. Alimentele prin natura compozitiei lor furnizeaza
organismului substante nutritive de care acesta are nevoie pentru asigurarea energiei proceselor vitale,
sintetizarea substantelor proprii si repararea uzurii precum si pentru formarea substantelor active care
favorizeaza desfasurarea normala a proceselor metabolice.

Deci, in realizarea unei alimentatii corecte a unei colectivitati din cadrul fiecarei unitati, trebuie sa se
asigure toate substantele nutritive in cantitati optime. In alta ordine de idei trebuie mentionat faptul ca
necesitatile nutritive variaza mult de la un individ la altul, depinzand de varsta, sex, felul si continutul
activitatii, conditiile mediului ambiant, etc.

In acest sens pentru a se realiza o alimentatie rationala, trebuie sa se tina seama de aceste
considerente si sa se realizeze un permanent echilibru intre necesarul organismului si cantitatile
aduse de alimente, deoarece alimentatia poate deveni nerationala, cu repercursiuni asupra starii
de sanatate, a capacitatii de munca, a starii de spirit a efectivelor.

Consumul abuziv al unei substante nutritive, sau insuficienta acesteia, conduce spre un
dezechilibru alimentar care depaseste anumite limite si se prelungeste in timp, poate afecta starea
de sanatate, pot apare stari patologice numite boli de nutritie, malnutritie sau distrofii printre care
amintim: slabirea, avitaminozele, rahitismul, obezitatea, diabetul, guta s.a.

Este cunoscut faptul ca substantele nutritive nu sunt repartizate uniform in alimente, ca alimentele nu
sunt complete. Pentru a se realiza o alimentatie rationala este necesar ca hrana omului sa indeplineasca
anumite conditii:

 sa aiba gust si miros placut pentru a putea fi agreata de cei care o consuma;
 sa nu contina alimente degradate sau alterate care evident sunt vatamatoare organismului;
 sa contina cantitati suficiente de substante nutritive pentru acoperirea cheltuielilor de
energie, completarea substantelor consumate;
 sa fie consistenta si sa dea senzatia de satietate;
 sa fie variata prin felul produselor agroalimentare ce intra in compozitia meniurilor.

Deci in concluzie, hranirea rationala a unei colectivitati reprezinta procesul prin care ratiile de alimente
sunt determinate in mod stiintific sa asigure in permanenta un echilibru perfect, continuu si constant
intre cerintele nutritive ale organismului si cantitatea de alimente ce trebuie consumata pentru
acoperirea lor.

O hranire stiintifica si rationala se realizeaza atunci cand se asigura urmatoarele proportii de substante
nutritive:

 proteine 12-16%;
 lipide 15-20%;
 glucide 65-70%,

si va cuprinde alimente cat mai variate pentru a se completa unele pe altele, asigurandu-se in felul
acesta intregul necesar nutritional al organismului.

Grija pentru mentinerea capacitatii de munca, asigurarea starii de sanatate, reprezinta

obiective majore in programul de masuri al reformei, activitatea de alimentatie inscriindu-se ca
unul din factorii de baza care sa asigure satisfacerea nevoilor de hrana, sa urmeze un drum
ascendent, sa-si consolideze realizarile de pana acum, sa initieze masuri menite sa determine
imbunatatirea de ansamblu a serviciilor, sa duca la lichidarea carentelor manifestate inca, la
perfectionarea permanenta a intregii activitati in acest sector.

Hrana inseamna energie, cea care provoaca actiune fizica si psihica.

Ratia alimentara

Reprezinta cantitatea de substante nutritive sau de alimente necesara pentru asigurarea unei
alimentatii rationale in 24 h.
  necesarul de factori nutritivi si alimente al diferitelor grupe de consumatori, in raport cu
particularitatile lor fiziologice (varsta, activitate desfasurata, starea sanatatii, sezon) si in
raport cu conditiile specifice de mediu;
 continutul in factori nutritivi si calorii al produselor alimentare consumate de efectivele
respective.

Din literatura de specialitate, a rezultat ca raportand la kilocorp greutate ideala, ratiile calorice
ale unui individ, in functie de efortul depus, se prezinta astfel:

 repaus la pat 25-30 kcal / zi;

 efort mic 35-40 kcal / zi;
 efort moderat 40-45 kcal / zi;
 efort mare 40-50 kcal / zi.