· .

Faptul că uitarea nu Înseamnă disparitia completă a materialului

memorat anterior a fost demonstrat experimental, recurgându-se la metoda
re-memorării. A rezultat că numărul repetiţiilor necesare pentru a putea fi
reprodus integral a fost semnificativ mai mic decât prima . dată.
Pe de altă parte, datele unor observaţii au arătat că aproape fiecărui
subiect i s-a Întâmplat ca anumite informatii, evenimente sau intâmplări,
declarate uitate pentru totdeauna, să reapară instantaneu În conştiinţă, În
anumite situaţii - fie de regresie, fie de transă emoţională specială, fie de
activare motivaţională paroxistă. În fine, nu trebuie respinsă nici
posibilitatea, invocată de Freud, ca unele din experientele anterioare sau
din dorintele refulate, ce nu pot fi reactualizate În stare de veghe, să se
activeze spontan şi să reapară În conţinutul unor vise.

487
 Capitolul XI

LIMBAJUL

11.1. PRECIZĂRI ŞI DELIMIT ĂRI TERMIN OLOG CE

În prezent, în circuitul ştiinţific, întâlnim trei termeni (comun care,
limbă şi limba)), în utilizarea cărora există un anumit echivoc sem tic.
Acest echivoc rezultă din aceea că atât În cadrul unor discipline di~rite,
cât şi !n interi0!'ll ace~ei~i discip~ine, termenii Arespecti~i s~nt. fi osiţi
uneon ca echivalenţi, Iar alteon ca desemnand realităţi dist ncte.
Conţinutul lor a devenit obiect de cercetare multidisciplinară, la reo-
cuparea "tradiţională" a lingviştilor şi psihologi lor adăugân-du se şi cea a
inginerilor În tehnica inteligenţei artificiale şi a comuni~aţiei, logicienilor,
matematicienilor, sociologi lor etc. S-au constituit disc;pline noi, precum
semantica şi semiotica, fixându-şi ca obiect nemjjli't de studiu semnele, cu
sensurile şi viaţa lor. Cultura obiectivată, În in regul său, inclusiv
arhitectura, se abordează şi se interpretează ca ans blu integrat şi ierarhizat
de semne. Semnul şi semnificaţia s-au impus drept coordonate esenţiale
de definire şi orânduire a existenţei um~.
După apariţia ciberneticii şi a teoriei informaţiei, comunic a s-a impus
ca problemă majoră de cercetare, cu extindere aproape Î toate sferele
cunoaşterii ştiinţifice. Raporturile de evaluare În plan pra atic s-au
inversat de la dominaţia substanţei şi energiei, trecându se la dominaţia
informaţiei. Astăzi, este aproape unanim acceptată t za că puterea nu mai
Înseamnă să deţii prioritatea În domeniul subs ţei şi energiei, ci în cel al
informaţiei.
Aceasta explică larga utilizare a celor trei termeni menţiona i mai
sus).. precum şi lipsa de unitate În interpretarea conţinutului lor.
In psihologie, situaţia nu este mult diferită, întâlnindu-se bele
tendinţe, atât cea de a-i considera echivalenţi, cât şi cea de a-i de imita
riguros.
Din punctul nostru de vedere, susţinerea identităţii sem a ti ce a acestor
termeni este la fel de neîntemeiată sub raport metodol gic şi ' ştiinţific, ca şi
îngustarea sferei unuia sau altuia din ei, până la a cu rinde doar un segment
Îngust al realităţii de referinţă,
Considerăm că termenul cel mai general, cu sfera de cup ndere cea
mai largă, căruia trebuie să i se subordoneze ceilalţi doi, e te cel de
comunicare, în accepţiunea pe care i-o dă teoria comunicări şi cibemetica,
anume aceea de modalitate de legătură în spaţiu şi tim Între un "obiect-
sistem" şi mediul extern, ca sursă generatoare de s mnale
488

II
purtătoare de informaţie sau ca "transfer de informaţie de la sistemsursă
(emitent) la un sistem-receptor (destinatar). Potrivit acestei acceptiuni,
comunicarea devine nu numai un atribut al omului, respectiv al sistemelor
socio-umane, cum se susţinea În mod tradiţional, ci şi al sistemelor fizice
şi biologice, la nivelul cărora se realizează procese de reglare. Cum toate
sistemele reale se grupează În deschise sau semidescbise; ele posedă
firesc şi proprietatea comunicării (cu mediul extern şi Între un sistem şi
altul). Noţiunea de comunicare ne apare astfel ca relaţie şi ca proces.
Relaţia se defineşte ca legătură şi interacţiune informaţională Între doi
termeni: sursa sau emitentul şi receptorul sau destinatarul. Emitentul
generează şi transmite semnale, prin varierea şi modularea- unei stări sau
Însuşiri a sa. Pentru a genera semnale, sistemul emitent trebuie să posede
un minimum de stări, ce se pot succeda sau alterna; acest minimum este
de cel puţin două stări distincte. Se dovedeşte că, chiar în cazul în care un
sistem dispune de un alfabet cu doar două litere, dacă posedă o capacitate
dezvoltată de codificare, poate realiza o infinitate de combinaţii pentru
transmiterea oricărui gen de mesaj.
Aşadar, capacitatea comunicaţională de transmitere a emitentului
depinde de disponibilitatea lui de combinare a literelor (elementelor,
stărilor) alfabetului de bază.
Receptorul sau destinatarul este sistemul care captează şi prelucrează
(decodează) semnalele transmise de emitent, modificându-şi sub acţiunea
lor starea sa iniţială. Cea mai simplă ipostază de receptor o întâlnim la
nivelul interacţiunii obiectelor fizice neînsufleţite şi ea este reprezentată
de proprietatea corpului primitor de a-şi schimba forma, structura fizico-
chimică sau poziţia spaţială sub acţiunea corpului-emiţător.
Calitatea în sine a comunicării este determinată esenţialmente de
capacitatea de recepţie şi prelucrare (decodare, interpretare) a desti-
natarului. Astfel, în raport cu aceeaşi sursă (emitent), doi sau mai mulţi
destinatari vor realiza conţinuturi informaţionale diferite. Dintre toate
sistemele reale ce pot ocupa locul de destinatar, omul dispune, rară
discuţie, de cea mai complexă capacitate de recepţie şi prelucrare-
decodare.
Iar în cazul în care În calitate de emitent este tot un subiect uman,
relaţia de comunicare dobândeşte cel mai bogat şi diversificat conţinut.
Ipostaza de emitent şi cea de destinatar nu au un caracter invariant şi
predeterminat, ci unul relativ, modificabil, cei doi termeni putându-şi
schimba reciproc locurile, pe parcursul procesului de comunicare. Astfel,
dacă sistemele relaţionate le notăm cu 5 I şi 52, va rezulta că atunci când
51 îndeplineşte rolul de emitent, 52 se află în ipostaza de destinatar
(momentul tl, să spunem), iar când 52 este emitent, 5 I devine destinatar
(momentul t2) .. Interşanjabilitatea ne apare evidentă şi
489
 obişnuită în cadrul comunicării interumane, În acea formă spec fică
om-animal
ce poartă denumireaetc.), de fizică (ambele sisteme
dialog. , al suntmesajului,
entităţisefizice conchide că latura- semantică a comunicării s-a re lizat;
neînsufleţite,
ex. comunicarea
Ca proces, maşină-maşină
comunicarea dacă
se referăîn laangrenajele răspunsul
ansamblul nu concordă,
automatizate),
operaţiilor de biologică
c seare-conchide că latura semantică s-a realizat.
recodare-decodare, ce se aplică asupra alfabetului de bază (Ia ni elula ficomunicării presupune stabilire
cu Situaţia
cele trei optimă
forme este
specifice cea alerealizabilă
sale - practic
vegetală,
Latura şi
animală, care
pragmatică se
umană. urmăreşte
a procesului
realizată,
sursei) Comunicarea efectivumană,
şi alfabetului-cod În orice abordată
(la proces
nivelul de comunicare.
Îndestinatarului)
această
relaţii lucrare,
Între Ea
şiseladiferenţiază
mesajul emis presupune
succesi de sursă după
nea şioo anumită stare de necesita
predominare
natura care
mesajelor absolută
substanţial-calitativă a semnalului
se transmit Între emitent a semnalelor asupra zgomotului
şi a1fabetelor
şiodestinatar.
sarcină (intre
de reglare autilizate 60 şi
receptorului 99%).
pentru (destinatarului). Dacă mesaj pectiv
Situaţia de
transmiterea
Procesul decomunicare
maximă nedetenninare
mesajelor. seAstfel, comunicarea
caracterizează apare
contribuie atunci
poate ficând
la satisfacerea
prin frecvenţă probabilitatea
şiverbală, În de
stării
dicitate, care necesitate sau la rezol sarcinii de
semnalului
prinmesajele
amplitudine se tinde
transmit
sau să fieprin
intensitate,egalăintermediul
cu cea
prin natura areglare
zgomotului,
semnalelor
date, atunci
substanţial astfel
ali că,aconchide
articulate
tativă se aproximativ,
(limbajulcă s-a realizat latura matică; dacă,
În 50%şidin
articulat),
semnalelor saucazuri
prin non zgomotul
verbală,
conţinutul În se
careia mesajele
mesajelor. drept semnal,
dimpotrivă,
Privit prinse exprimă iar Întprimirea
după
prisma restul
şi
oriei demesajului
se transmit 50%prin
generale din starea de nec itate
cazuri
a informaţiei, semnalul
intermediulel ne semnalelorse ia
dezvăluie trei drept
luminoase, zgomot. Pierderea
figurale
. rămâne
laturi esenţiale: latura de
saucantitativă,
neschimbată informaţie
motorii, sau se gestualeeste
accentuează, atunci se conchide că atura
semnificativă,
("Iimbajul
statistică, punând şidestinatarul
laturanearticulat").
semantică latura pragmatică.Înpragmatică
mare Prima dificultate turăÎnexprimă
a 1comunicării a discerne
nu s-aÎntrerealizat. Desfăşurarea proceselo specifice
semnal
Termenii
constituirea şi zgomot.
generală de limbădeÎn fine,
şi
informaţie ultima
de limbaj situaţie
sunt
pe care mai -dificil
deprocesul
reglarecriticăde dec- municare
devine Înseamnă
delimitat
posibilă dominarea
şi,
dat În
numai
o În măsura în care se reali ază latura
absolută
legătură
realizează a ei,
pecuduratazgomotului
sedesfăşurării
poate chiar asupra punesemnalului
lui. EaÎntrebarea:
sepragmatică
determi şioăcompromiterea
asemenea
funcţiedelimitare
a comunicării.
în procesului
de numărul .. este
comunicării,
obiectiv
evenimentelor necesară? pierderea
elementare De altminteri,de informaţie
(independent aicisau depăşind
nedeterminarea
Luată
dependente) în unitatea pragul
şiestede cea celor posibilităţii
mai mare:
două ipostaze ale sale - de relaţie şi de roces -
destinatarului
unii resping de compensare
necesitatea şi
diferenţierii
probabilităţile lor (necondiţionate şi condiţio restabilire
şi a
utilizării
comunicarea identităţii
distincte
ate). De exemplu, mesajului
a acestor
pune Înînevidentă cazulemis.
noţiuni,câteva caracteristici după care o utem
Latura semantică
considerându-le
experimentului de aruncare a procesului
echivalente, a monedei, de
care comunicare
alţii, dimpotrivă,
evalua,
une înşi punconstă
leevidenţă
anume: Într-o În
două stabilirea
relaţie de unei promptitudinea şi fidelitatea. om-
completitudinea,
rezultate
relaţii
disjuncţie,
teoretic egal deposibile,
corespondenţă
susţinând că ele
încărcătura designativă,
reflectă
de i formaţie pe de pe
realităţi o parte,
diferite.
pletituâinee careeste oÎntre
Din
poartă semnal
punct
dată de de sau
vedere
diferenta
cuvântul semn dintre cantitatea de informaţie misă şi
şi
"pajură" un
lingvistic anumit
(adică, conţinut
şi psihologic,
a căzut "pajura informaţional
delimitarea
') va fi de după (mesaj),
cea
l bit,conţinut
real iar
iar transmisă
în cazul pe
a noţiunii de altă parte,
de limbă şi
destinatarului:
experimentului Între
acu cât această.diferenţă es mai mică, cu
mesajul
celei
cu aruncarea emis
de limbaj
unui zar, de sursă
devine şi "faţa
cuvmetodologie
tul "tezaurul intern"
necesară.
1" (adică alDacă
atât acomunicarea
căzut destinatarului.
leam
"faţa 1esteconsidera
"), maiVom spune şi invers. Prompti dinea se măsoară
completă,
încărcătura
astfel că,
echivalente, În ar relaţia
însemna emitent-receptor,
de informaţie pe c e o poartă va fi de aprox. să identificăm se va realiza
obiectullingvisticii
prin durata
2,33 latura
dintre momentul
biţi. Latura cu semantică
cel al
cantitativă aapariţiei a necesităţii unui esaj şi momentul
procesului
psihologiei
procesul de comunicare,
sau
i de comunicare
de aldouădoilea Îşi
invers,nu
vaeste
ceea
modifica
dacă,
ce
se referă atunci
ar fila o
evident cânderoare.
emiterii
conţinutul şiprimul
mesajului, emite
Delimitarea
recepţionării unlui.
ci la mesaj,
dintre cel
O comunicare este consi erată promptă dacă
cele
condiţia obi noţiuni
ctivă necesară pentrustarea
impusă, aşadar,
ca tezaurului
mesajul Însuşi
mesajele său
faptul
să poarte peintern
ocă
care ceea
minimă Înleconcordanţă
studiază cu pot fi încă folosite ntru atingerea
cevehiculează
cantitate
continutul
lingvistica
de info aţie. Şi este informaţional
aceastădiferit de ceea
condiţie alrezidă
mesajului,
ce studiază raportânduse
în existenţa,psihologia.
obiectivului reglării;
la nivelul la presup
acelaşi
ea devine designat,
sului depăşită, inoportun dacă mesajul se emite
care se are
Diferenţierea În vedere
Între şi
limbă
destinatar; a unei stări de incertitudine în sau de către
şi limbajemitent.
o vom
legătură Observăm
face prin
cu sursa sau .s:
se recepţionează că latura
compararea prea semantică
lor după trecerea ti pului util. Fidelitatea
pul târziu,
de
prezintă
după
evenimente" anumiteun nivel
considerat. calitativ
criterii O- istoric, superior
asemenea deexprimă
ontogenetic, prelucrare
incertitudine şi integrare
funcţional-instrumental.
gradul
se creeazjdaCă alainformaţiei
de corespondenţă pe eleme te de conţinut între mesajul
despre
nivelul Astfel, "obiectul"
din punct de
sursei (câmpului comunicării
de evenimente) la
vedere istoric, nivelul
emis
există receptorului,
limbajulşi cel
cel precede
puţin realdou care
limba;
transmis trebuie
evenimente aceasta să se fie
şi recepţionat d către destinatar. Ea poate lua
special
constituie
(stări) posibile,pregătit
pecubaza (instruit)
dezvoltării
probabilităţi pentru
pozitive aceasta.
aparatului(pvalori Pot
> fonator
O). înfic formulate
diferite, şi
ul pe la câteva
măsura
îndecare foarte condiţii
dezvoltării
înaltă (corespo denţă Între 85-100%), înaltă
şifundamentale,
obiectivării
probabilităţile minim necesare,
structurilor
evenimentelor limbajului.
sau pentru
stărilor ca procesul
Iniţial,
(75-85%),
distincte limba
demedie de(55-75%)
există
la nf,veiui comunicare
şi se manifestă
slabă dintre
(40- 5%), foarte scăzută (sub 40%).
emitent
În
. sursei suntşilimbajului
forma receptorincertitudinea
egale, să realizeze
oral dimensiunea
interindividual.
devine Treptat,
În
maximăsemantică.
însă,
desfăşurarea şi, limba se vaător,
comunicării,
corespun detaşa
pentru atingerea nivelului coresp zător de
Astfel
relativ
încărcătura emitentul
dedelimbaj,
informaţie vapetrebui:
constituindu-secare o(a) va să
Într-o organizeze
entitate
fidelitate,
purta apariţia setransmiterea
specifică,
'recurge
uneia din lasemnalelor
obiectivată
ceste stăriprin redundării: dublarea sau . larea
procedeul
În aşa
intermediul fel, Încât,
unor să
sistemecorespundă
va fi maximă. Analiza comunicării realenumărului de semne capacităţii
grafice de
şi
a dus la consta~ea admisie
al unor
de semnalecă(litere) şi de
reguli rezoluţie
volumullogice-
în codificarea mesajelor; repe ea de mai
(prelucrare)
gramaticale a
de destinatarului;
punere
informaţiei emis la nivelul sursei (lS) este, În (b) să
corespondenţă codifice cu
multedeoriregulă, mesajul
cuvintele
a aceluiaşi cu
mai mare ajutorul
orale
mesaj; şi unui
decât de
crearea unor raporturi de condi onare
alfabet pe În
combinare
cellnregi~tra!.la care-I
nivelulposedă
sintagme şi destinatarul;
purtătoare
recep~orului de(IR),
mesaje.(c)
semantică
ceea să organizeze
ceîntre năfluxul
însesecvenţele mesajelor ale mesajului etc.
componente
că procesul
în concordanţă
Din punct
comunicării este desupuscuvedere
regulile logico-gramaticale
ontogenetic,
unor influenţe limba După ale
precede
perturbatoare "limbii"
contextul limbajul, Înote),
care se face în care se desfăşoară, comu icarea
ea prezen-
(zgospaţio-temporar care
codificarea.
tându-se individului
determină pierderea de informaţie. Sepunca o realitate obiectivă,
poateastfel pe
fi directă, care
în eviden el trebuie
emitentulmai multe s-o cu-
şi receptorul atlându-se "faţă în faţ " sau la
noascăLa rândul
şi s-o său, receptorul
asimileze trebuie:
pentru
situaţii posibile: a) situaţia ideală; b) distanţă, a (a)
putea să cunoască
intra
situaţia conectaţi În dinainte
relaţie
optimă; c)printr-un aJfabetul
adecvată
s1tuaţiacanal de deşispecial (exemplu, În cazul omunicării
limbanedetenninare;
comunicare
maximă în carecuse semenii.
transmit
şi d) mesajele;
Dacă (b)
situaţianucritică s-arsă posede
stabili
interumane,
(de blocaj). modelele
un
cablul asemenea
Prima tezaurizate
telefonic, contact,
s tuaţie undeale radio etc.), şi indirect, când Între
combinaţiilor-cod
dezvoltarea
presupune că între limbajului prin care
sursă şi destinatar se transmit
în plan individual emitentnici
nu există mesajele;
concret
şi destinatar
un factor (c)
ar fi pertu să dispună
imposibilă.
se ator şi, Pe
interpune unde mediator (agent de tr sfer). Pe de altă
operatori
lângă de
existenţa comparare
şi asigurarea
ca atare, nu se produce nici o pierdere departe,a combinaţiilor-cod
contactului cu
informaţie, primite
realitatea
dupăcantitatea şi de modelele
lingvistică
natura misă sale
dată,
substanţial-calitativă
fiind a sistemelor laţionate,
egalătezaurizate;
pentru
cu cea (d) să limbajului
dezvoltarea
recepţionată (lS = IR);
posede un esteminimum necesar
aşacomunicarea
cum am de ca experienţă
arătat,individul
poate în re fi anterioară
să posede
omogenă
litate, în
ea, (ambele sisteme având ceeaşi natură
legătură
mecanismele
practic, nu se cu conţinutul
şi structurile
întâlneşte mesajelor
aproape primite.
corespunzătoare pentru
substanţial-calitativă)
niciodată, aşa că are receptare-decodare v oare şi (un sistem de o natu substanţial-
doarşio heterogenă ă

Indicatorul comportamentaJ
pentru emisie (articulare, scriere etc.).
teoretică. concret
calitativă,careiaratestă celălalt realizarea
de o alta; laturii
ex.: comunicarea om- aşină,
semanticii
Din punct îl constituie
de vedere starea receptorului după primirea
instrumental-funcţional, limba mesajuluiconstituiedat: o
dacă reacţia
mulţime de bază sau (u),
răspunsul
constituită său concordă
din următoarele cu conţinutul "elemente": repertoriul 492
informaţional
490 491
493

II I
 de combinaţii-cod
În acelaşi timp, dezvoltarea în ontogeneză a limbajului designative
verbal are (vocabularul),
loc alfabetul (litere e cu ajutorul
În strânsă interacţiune cu dezvoltareacărorapsihicăsegenerală
formează combinaţiile-cod
a individului. în sau cuvintele) şi re ulile
structurarea şi funcţionarea limbajului, gnunaticaJe
se vor(care reflecta
definescnivelul
modul şi de combinare, de punere În ores-
caracteristicile dezvoltării psihice generale a subiectului.
pondenţă şi de utilizare a elementelor vocabularului). în a eastă înfăţişare,
Ca instrument şi modalitate de limba realizare
este una comunicării,
instrument de limbajulcomunicare potenţial.
verbal nu posedă un conţinut reflectoriuLimbajul propriu,este o submulţime
precum alte procese(E) ce se delimitează În cadrul m lţimii de
psihice - cognitive, afective, motivaţionale şi chiar volitive
bază, aflându-se, de regulă,-, fiecare
în raport de incluziune faţă de ac asta.
cuvânt sau propoziţie obiectivează Componenţa acestei submulţimi
şi exprimă conţinuturi senzorial-este homomorfă componenţei ultimii de
bază (limbii).
perceptive, noţionale, emoţionale, motivaţionale, Limbajul este. un instrument activ de comu icare întruchipat
motorii.
individual. înEIsine,
Astfel, limbajul verbal nu are o manifestare poate fi considerat
independentă, ci o particularitate a i strumentului
numai una integrată manifestării unuipotenţial
proces care
psihic este limba. sau
specific limba, cât şi limbajul t fi naturale, elaborate
Atâtaltuia,
unei activităţi sau alteia. Din punct deînvedere
procesul istoric allimbajul
psihologic, verbalsociale, şi . ciale, elaborate de om În
comunicării
devine mediator şi liant al diferitelor anumite
funcţii scopuri
şi procese ştiinţifice
conştientespecifice
şi (rnate atic, logice-simbolic, de
programare,unui
subconştiente, el tăcând posibilă structurarea în cadrul
tip nouinteligenţei
de com- artificiale) Limbajele artificiale se
portament, specific uman - comportamentul subordonează.
verbal.din punct sadeexpre-
In forma vedere logico- ical, limbii şi limbajului
natural, care
sivă, limbajul poate fi defmit ca ansamblul rămân cadruverbale
răspunsurilor general şila perman nt de referinţă,
acţiunea diverşilor stimuli externi. Acest In gen
cele cede urmează,
răspunsuri rămânând
constituieîn limitele obiectului psihologie, vom
materialul faptic cel mai relevant, peanaliza limbajul
baza căruia articulatsănatural.
Încercăm obţinem
acces şi să explicăm modul organizării vieţii psihice interne, subiective,
ideale. în tabloul comportamental, cuvântul apare atât ca "ieşire", cât şi ca
"intrare", ca stimul (semnal), declanşând 11.2.şiSPECIFICUL
generând modificări În
PSmOLOGIC AL LIMBAJU tn
"profilul de stare intern" al personalităţii. Aşa cum Aşaamcum subliniata demonstrat
În paragraful anterior, limbajul rep ezintă modul
I.P.Pavlov, cuvântul devine "semnal al În semnalelor", substituindseprezenţa
care se asimilează, integrează şi funcţionează limba I nivel
şi acţiunea agenţilor fizici externi. individual.
Ca urmare,Ellasenivelul omului procesului
subordonează se şi activităţii de comu icare,
constituie cel mai complex sistem de organizaresemiotic.
comportamentului şi integrare
Din punct de vedere psihologic şi siho-
comportamentală - verbo-verbală. Aceasta constăfuncţia
fiziologic, În aceea că atât exprimă
semiotică veriga capacitatea parţial înnăscută, parţial
aferentă. (declanşatoare), cât şi ceadobândită
eferentă (efectoare) ale compor-
a omului de a folosi semne sau simboluri (semnific ţi)
tamentului sunt de natură şi esenţă ca verbală. Corespunzător,
,,înlocuitori" ai obiectelor şi comu-
(semnificate) şi de a efectua cu ajut rullor
nicarea la nivelul omului devine eminamente
combinaţii verbală sau mediată
şi transformări în verbal.
plan mental.
Astfel, verbalizarea se impune ca principiu Graţiecentral
acestei în organizarea
funcţii şi
designativ-reprezentaţionale, acti itatea mentală
integrarea sistemului psihic uman. Capacitatea de a verbaliza, de a avea
dobândeşte un suport propriu şi o autonomie relativă Î raport cu câmpul
limbaj verbal este una din aptitudinile generale
perceptiv esenţiale
imediat şi cu ale omului,senzoriale, Înscrii du-se pe ţraiectoria
ima-ginile
alături de inteligenţă şi instruibilitate,abstractizării,
graţie cărora generalizării
se ridică pe oşitreaptă
formalizării.
evolutivă superioară, comparativ cu celelalte vieţuitoare. creierului uman. limbajul verbal s-a impus ist riceşte
In funcţionarea
ca un nou sistem de codare şi vehicul are a informaţiei, care se in grează
11.3. DETERMINA ŢIILE LIMBAJULUI celorlalte douăVERBAL sisteme primare, biologice - sistemul bioelectric şi spaţial-
Limbajul
verbal, ca instrument de comunicare, pune configuraţional
în evidenţă(suportul
două tipuri memoriei
de de scurtă durată) şi s stemul biochimie
(combinaţii
determinaţii: determinaţiile fizice, externe, ale moleculelor de ADN şi ARN - sportul memoriei de lungă
obiectiv-cantitative,
detenninaţiile rela-ţionale designative durată). Pentru dezvoltarea
şi combinatorice şi proceselor psihic superioare - gândirea formal-
detenninaţiiJe de conţinut. abstractă, memoria logică, imaginaţia lingvistică etc. - limbajul verbal, ca
Detenninaţiile fizice externe punsuport de codare-fixare-vehi
În evidenţă condiţiile şi proprie-ulare a informaţiei joacă un rol esenţial. el
reglând
tăţile pe care trebuie să le posede limbajul şi subordonând
pentru a fi obiectivsipracticabil
temele de codare primare.
sau utilizabil ca instrument de codare şi transmisie. Prima condiţie este
495 494

II
 ca limbajul să se Întemeieze pe un alfabet alcătuit din semne ( itere,
Concomitent cu trecerea de la un nivel semnale)de aproximare
ca entităţiinferior sensibile, la altul,
posibil de emis şi de receptat. Li bajul
superior, se reduce gradul de nedeterminarenatural area laevenimentelor
bază alfabetul în sfera şi instituit social-istoric. Fi care limbă
elaborat
comunicării verbale şi, implicit, cantitatea
Îşi are propriul de informaţie
alfabet, ale (în căruisens elemente constitutive dife atât ca număr,
ă

statistico-matematic) pe care o poartă a cât un

limbajului. semn în (literă
forma
şi ca formă. Astfel, se cunosc sau
ei cuvânt).
"pură", această
alfabetullatură
latin,s-ar puteachirilic,
alf betul model în plan
alfabetul
Aceasta ilustrează cu pregnantă specificul
psihologic, limbajului
luând ca
doi instrument
subiecţi real
care nu posedă
arab, alfabetul chinezesc etc., care se deosebesc după forma literelor şi nici un fel de cu;,ştinţe
de comunicare, şi anume: caracterulnici serial
numărul ordonat,
despre modul
sunetelor existenţa
de care
pe relaţiilor
alegere şi de
le reprezintă combinare a cuvintelor, nici des re
aceste itere.
condiţionare şi dependenţă între elementele seriei
semnificaţiile verbale,
lor; stabilirea
subiectul
Vom constata că fiecare din alfabetele unor
emitent va alege, absolutnaturale
limbilor la întâmplare
au un olum au
infonnaţii de structură care conferă după transmisiei
o simplă mesajelor
aproximare un anumit
statistică, diferitele
(număr de litere) semnificativ mai mare decât este minim necesar ntru litere sau cuvinte in a
coeficient de rezistenţă la influenţa zgomotelor.
cadrul
realizaalfabetului şi, respectiv,
latura cantitativă, al vocabularului,
statistico-matematică iar subiectul
a procesul rece tor
i de comunicare.
Ca urmare, pe ansamblul sistemului reproduce
Pentru limbile comunicării
mecanic verbale, aşa
"mesajele"
indo-europene, se cum alfabetului
volumul le percepe,vmai . azămultîntresau26-32
ai
elaborează un indice de redundanţă; astfel,
puţin deşi
"corect", cantitatea
fără nici statistică
o
semne (litere); pentru alte limbi (chineză,decodare de (înţelegere a sensului).
de exemplu) Se volum
acest va p tea este
informaţie pe element şi pe mesaj seconstata
diminuează,
mult mai rezistenţa
că transmisia
mare, vamesajelor
de ordinul depinde la
în cea
sutelor de mai
semnemare(litere).
parte de prop ie tăţile
Alfabetul limbii
perturbaţii sporeşte în ceea ce priveştefizice
româneconţinutul,
alecuprinde latura
semnalelor semantică
un număr (sunetelor
total de. şi, articulate):
29 semne (inci intensitatea,
zând ă, Î, ş, viteza
ţ, q, w,uy).
frecvenţa,
implicit, pragmatică a comunicării. Redundanţa
Orice alfabet structura
faceesteca spectrală,
îno cazul
mulţime timbrul
apariţiei etc. Astfel,
de elemente ca orice
t oretic gen de mnale,
independente, adică,
unor perturbaţii pe parcursul transmisiei luate în(omisiunea
semnalele care procesului
afara formează unor structura
litereal comunică
real saufonetică'iaele limbajului
au aceeaşi veprobabilitate
al trebuie săde
cuvinte, denaturarea altora etc.), posedeacestea
apariţie. săGradul
valori poată fi compensate
cantitative,
general depentru
nedete a şi
putea
inare fi utilizate ca mi loc de codare
identitatea mesajului restabilită, graţie
anterior. De exemplu, în cuvântulloraltkts;
relaţiilor deinformaţională,
şi transmisie
unei
trebuie literede-a
cea săvase fidoua
de 2\.
dependenţă elaborate Valorile pe care le iau însuş ile fizice ale
Raportată
literă
încadreze va la teoria matematică
în firegistrul capacităţii ade infoad isie şi
considerată eronată pur şi simplu transmisie
datOl-ită canalelor
Iumtliaritaţi! senzoriale,
relatiei de
această nedeterminare asigură în medie o Încărcătură de I=log2au
a în primul rând a sistemului tiv. biţi,
=4,75 în
succesiune a literelor în limba română: acestprobabilitatea
context, ca după
cuvântul t să
poate urmezefi considerat
la o alegere. Dacă admitem acum că alegerea unei lit re nu afectează ca un simplu agent zic;
k este foarte scăzută. Ca urmare, pentru subiectul
distribuţia receptor
iniţială va
a determina înlătura litera
oa probabilităţilor,
modificare în starea
acestea internă
rămânând actuală a siste
egale, şi călordorim
de
respectivă şi o va înlocui cu alta recepţie
care să asigure
ale nivelul
destinatarului, aşteptat de
indicatorii săi
să formăm un cuvânt cu lungimea de 6 litere, al gerea succesivă a celor 6de intensitate, frecv nţă,
familiaritate al seriei, respectiv cuduratăa, cu etc.
litere i, conduce
va cutrebuie
u sauînsăcu finale. laCea
depăşeascăo cantitmai sau să 1=4,756=28,50
te de fie cel puţin egali biţi. cu val riIe
probabilă este, desigur, litera a, deoarece ea
pragurilor duce la formarea seriei celei
Aceasta este cantitatea maximă de informaţie carediferenţial
absolute inferioare şi cu valorile pragurilor se obţin ale când
mai familiare. La fel se procedează şi în
analizatorilor cazul alterării
auditiv cuvintelor
(pentru mesajeleîn
limbajul funcţionează la gradul zero de aproximare - (indepe orale) şi vizual (pentru mes jeledenţa
seriile propoziţionale (M.Golu, 1975). scrise).
absolută a literelor în alfabet şi a cuvintelor În vocabular (Cherry, 1967).
Limbajul natural posedă o diversitateAşa suficientă
Un cumnivelse şi ştie
mai unÎnalt
spaţiu com-
dindeteoria generală
organizare a comunicării,
(gradul 1 de aproximare) fidelitatea t ns-
I constituie
binatoric întins, pentru a asigura acoperirea
misiei unui registru
semnalelor teoretic
depinde infinit
de gradul
al de optimelitete
acela la care se păstrează convenţia independenţei elemţntelor structurale a codării. A esta
variaţiei stărilor unei surse, care s-ar este
constitui în
condiţionat mesaje de informaţionale.
lungimea Se
combinaţiilor şi de
ale vocabularului şi alfabetului, dar se introduce dis ribuţia probabilistică raporturile poziţi nale
ştie, de pildă, că în urma descoperirilor Înştiinţifice
dintre litere. . se apelează
concordanţă cu frecvenţeleadesealor la relative în proce ul real al comunicării.
formarea şi introducerea unor noi cuvinte Primul efect ce se va constata vaoptimalităţii
În pentru
limbajele artificiale, cerinţa fi reducerea se află sub iniţiale
c tităţii cont luIde
desemnarea noilor însuşiri sau fenomene. direct al celui . ce le creează şi le utilizează.
informaţie pe care o furnizează alegerea, unele li re sau cuvinte având Cum se realizează însă o
Practic, nu se poate afirma că elementele
această
frecvenţă de bază
cerinţă
mai mare,dincazul
în care este
altele o alcătuit
limbajelor
frecvenţă naturale?
mai micRăspunsul:
. Comparând prin
două acţi nea
cuvinte,
limbajul ar prezenta vreo limită în calealegii codării
realizatşi la
unulpreferenţialităţii designării
gradul adecvate
statistice
zero a parcimoniei
deşiaproxim re, iar (economiei de fort)1 în
celălalt, la gradul din
rezultatelor posibile ale activităţii de cunoaştere
cursul
punct evoluţiei
de vedere şi practice
istorice aambele
statistic, aomului.
limbii.având Aşa cum
ceeaşi au stabilit
lungime - primulcerceva purtaile o
Dacă am admite că lungimea cuvintelor ar fi egală
întreprinse
cantitate mai şi ea de
de mare
G.K.Zipf ar cuprinde,
(1949, să
informaţi 1952),
decât alîndoilealimbile evoluate,
(ex.Branox şi cTalaet:
a sa 1
spunem, 6 litere, s-a calculat că prin combinarea
structurat
(Branox) de aşa celor
= log26 manieră,
= 2,5029 iţi,litere
Încât ale
cuvintele 1,75
iar I(Talaet)= cu frecvenţa relativ cea
biţi). Introducând mai
succesiv
alfabetului limbii române s-ar putea mare
forma
câte un număr
Îno procesul
nouă comunicărti
condiţiede 296 cuvinte,
restrictivă,curente de sa
limitare ce tuui mică,
a independenţei
aibă lungimea iar
alegerilor
aproximativ 400 milioane. în realitate cele cu frecvenţa
însă,
literelor întrucât
sau cuvintelo relativă
lungimea cea
pentrulorma; estemică să aibă
transmiterea unui lungime cea mailamare
mesaj, trecem grade
variabilă, numărul posibil de combinaţii (legeaestelui
superioare mult mai
Zipf).
de mare.
orga izare a sistemului limbajului.
Determinaţiile fizice, cantitativ-statistice,
Studiile analizate
ulterioare mai alesus,luiexprimă
M.Mandelbrot (1971) au confirmat eastă
şi fac posibilă aşa-numita latură trsnsmisionslă; de legătură totodată, anumiţi indici de corecţie, deriva i din
legitate, introducând,
analiza diferenţelor individuale în poziţia sau numărul de g al
497
diferitelor cuvinte ale limbii. Astfel,496
notând cu simbolul C(r) cu ântul
care ocupă rangul r, într-o primă aproximaţie, raţia i (t, k)/k care

II exprimă frecvenţa relativă a cuvântului C(r) Într-un "tex" de

498
 (agentul) şi predicatul (acţiunea) - "elevul învaţă", "copilul se joacă",
"avionul zboară" etc.
O a doua regulă restrictivă importantă este cea care postulează ca, în
cadrul unor propoziţii dezvoltate, atributele de ordin
Dacă să formal-extern
acestese punătransformări ai cuvintelor
pe lângă sesubiect.
combină ,,Încucalitate
cele pede categorii
care m
le generează
iarlungimea
complementelek, este pe invers
lângăproporţionalale
predicat. limbii
regulile şi, implicit,
cu variaţiei
lOr,
Abaterea, dupăitr,
adică:
într-un ale
mod, limbajului:
timp,degen,
k)/k=l/(JO
discurs, la substantive,
r).număr, caz etc., adjective,
registrulve csdvetbe,
r-
pronume etc. Fiecare din aceste categorii posedă se anulărgeşte
ţi indicatori
Introducând
această regulă se acum compensează prinfiguraţiilor
indicii de corecţie, parametri
intermediul posibile ce
semnelor ale
depindstructurilor
de de verbale
subiectul
punctuaţie
formali comuni: au un referential asemănător (obiectu 1- lucruri, fonnaIe fo mult.
dat. obţinem
(virgulă, etc.). mai completă:
linioarăformula fiinţei(r,
Regulile =
-,k)Însuşire,
Pk(r+V)-B,acţiune,
gramaticale unde P, cadrul
circumstanţă
devin V şi B etc.)impus, şi caracteristici
normativ, alexionale
proc~s de lui
sunt parametrii
In fine, cea de-a menţionaţi,
treia şi ceaalemai căror
acelaşi
valori
importantă
comunicării, tipdiferă
(toate
ele de
regulă substantivele
la un subiect
sintactică,
trebuind celse
să ghideze la schimbă
puţinaltul.
atât verigadupădegen, nu ărcâtşi şicaz,
emisie, pe toate
cea de
în înplan
aproximarea
psihologic, primară (etalon),
este aceea verbele
B=l şi V=O.Un
privitoare
recepţie - la
după mod, timp,
indicator
congruenta
(izomorfismul sau număr
important
unitatea
gramatical şi persoană;
pe
între subiectul adjectiemite
ul se acordă cu
şi subiectul
baza căruia
formală putem determina
a mesajului; ea postulează substantivul
experimental
şi necesitatea Înrespectării
frecvenţa gen relativă
şi număr etc.).
acordurilor
a diferitelor
destinatar).
cuvinte îl constituie
subiect-predicat, subiect-atribut, emisie In aontogeneză,
viteza depredicat-complement. răspunsurilor conştientizarea
verbale în probeacestor reguli se realizează de tul de
Potrivit legii lui Zipf, a minimului efort, oamenii tind să folo
târziu, În clasele primare, şi cu destulă dificultate, dar în vorJ,ire ele se
ă

deMenţinându-ne
.Jluenţă spontană" (emiterea
în limitele câtmai
analizei mai multor formele
formale,
frecvent cuvinte
putem simple într-un
demonstra interval
decât pe de
cum cele complexe. Se contu
15 minute,regulilor
respectarea divizat în de5mai segmente impun
a câte
sus generează şi acţionează
3 structuri
minute fiecare)
socotite spontan,
corecte,
saude În
decomunicare,
asocierevirtutea
în a ceea ce W.Stem nu ea
un aşa-numit nivel mediu la care, pe baza unui nu ăr mai
liberăce(subiectul lorrăspundă "simţul
genereazăcustructuri Înnăscut
primuldececuvânt al
care-ilimbii".
vine incorecte
pe buze
vreme încălcarea să redus pot fi considerate
modele structurale decât cel laposibil din punct de v ere teoretic,
cuvântul-stimul
(gramatical). al experimentatorului).
Reproducem din lucrarea Pentrucombinarea
noastră literelor
Principii culturale
de psihologie În cuvinte nu există reguli precise, ate
indivizii cu orizonturi diferite se armonizează în od satisfăcător
cibemetică
Se va(1975) constata douăcăexemple din
primelecerăspunsuri afară, vor
ilustrează dar
aceastăse
avea poate susţinedecălatenţă
perioade
afirmaţie: la baza formării cuvintelor, în evol ţia
În planul corectitudinii gramaticale.
foarte scurte, iar, pe măsură ce procesul istorică a
Fiindcontinuă,
limbii, stau
aceste perioade
organic integrate
principiile
în structura tind să codării optime şi ale facili ăţii
limbii, regulile gramatical se
crească artihJlatorii. Gramatica, În calitate
asimilează în ontogeneză concomitent cu aceasta, ele funcţion ~
de ghid obiectiv extern, oferă eri rii şi
1 Determinaţiile mai
relaţiooalo-designative mult sauşi mai putin
combinatorice. precise de
Limbajulformare a noi cuvinte prin deri are şi
Lse reduce la o mulţime
ma la subiecţii
masc. prin modificarea >tInd. neinstruiţi, care nu studiază În mod special gramatic
. verbal nu altora. Cum orice variatie în parametrii fizi i ai
+A(adj .om.neordonată
+P(v
O influenţă de elemente,
Pr. deosebită+C(d.sb.)aasupra
căror Ac. variatie
psihologiei contemporane a limba.Jflui
sc
.
şi dinamică se produc exclusiv ~ ing. semnalelor
dup~ legile Înseamnă
hazardului.
III smg. emitere de informaţie, orice derivaţie a nuia
n~m. ar sta astfel, el cuvânt, avut-o modelul
obţinută gramaticilor generative, elaborat de cunoscutul lin ist ca
şi
II
S(sb/~
Dacă lucrurile
smg. Lem. L n-arInd putea
.
psiholingvist servi cape
american
baza regulilor
instrument
Naom efectiv
Chomsky.
flexionale, poate fi considerat
de Potrivit acestui model, li ba nu
realizare a unui nou mesaj.definit Fără aîntre lua În calcul semnificatia, nu ai pe
. comunicare,mas adică +A(adj,~om.
de a purta +P(v)~ un
esteconţinut
doar Pr un informaţional
sistem stabil
+C(d.sb.) de codare,
Dat. ciavem reprezintă un ans blusănelimitat de
emitent şiL receptor, ci doar capl. baza
mijloc de
structuri
criteriilor
transmisie
II sing.
morfologice
propoziţionale.sau de legătură,
În
formale,
prim plan este
deplinul
aşezată, aş
temei
dar,
ati ăm că
combinatorica
In realitate, în câmpul fizic alelevul şi elevii,
elementelor competent
componente ale şi incompetent, scrie şi scria, aces a şi
limbajului
verbal
c
.
suntn~m.
introduse
verbală.
aceasta etc. reprezintă mesaje diferite.
PrinS(sb)~
prisma regulilorîngrădiri
de mai specifice,
sus, De devine careevident
aici, acţionează
concluzia ca "invarianţi"
că structura
că În studiul din limbajului trebuie să inclu em
cu valoare Comunicarea verbală interpersonală nu Începe Însă chiar d la
primul smg. aproximativ
. exemplu egală atât
(1) este sintactic pentru
corectă,
preocuparea
nivelul
iar subiectul
cea
combinării
din emitent,
exemplul
pentru sunetelor câtal
relevareaÎnmodului şi pentru
doiJea
cuvinte,(respectiva
ci de la celmecanismulu
al combinări') cu- de
subiectul destinatar.
(li) este sintactic eronată (dezacord)generare între subiect şi atribut, dintre
a propoziţiilor. Funcţia subiect
generativă şi combinatorică ca en citate
Aceste "îngrădiri" transformă psihologică vintelor Într-un
limbajul verbal enunt
într-un sistem- propozitie, frază, discurs (chiar
organizat,înnăscută. Oricărui subiect u an limbajul pi-
şi predicat). subiectivă
între lului mic debutează cu este socotită
combinatii de sunete - silabe, grupe de sil be).
Nu maielementele
puţin importante componente
sunt regulile stabilindu-se
transfonnaţionale,
normal Îi este legături
proprie din determinate,
care
naştere permito competenţă verbală sau
neîntâmplătoare. Elemente de bază ale actului verbal devin cuvintele, carelingvi
se iatică,ca
trecerea de la o formă gramaticală laLimbajul alta: transformarea
reprezintă propoziţiilor
un cazceparticular din (aşa cum se produce el la iveI de
Există mai multe niveluri de entităţi
"îngrădire" deja elaborate,
variaţională. Primul trebuie
nivel sefixate ca atare În mecanis ele
diateza activă în diateză pasivă (şi viceversa), individ) al verbale.regulile de transformare
transformării acestei cornpetenţe a În perfonnanţă. gumentul pe
realizează prin aplicarea memoriei fonetice, acestei teze c nstă în faptul că
propoziţiilor afirmative în regulilor
propoziţii
caregramaticale
interogative
ÎI invocă de ordin
sau formal
N.Chomsky în propoziţii
În susţinerea
morfoJogice şi sintactice. Comunicarea verbală are o organizare serială. ea reclamând erea
negative. Aplicarea acestora duce generarea
la obţinerea unui număr sau
propoziţională de discursivă
variante este mult mai gată şi mai flexibilă
de la stadiul secvenţial, pe cuvinte, la stadiul integrat - serii artic late
dintr-oRegulile fonetice stabilesc
singură propoziţie corespondenţele
(dată iniţial).decât Iatăexperienţa
un exemplu: dintre
omului. sunetele
Teoretic, articulate
această genera
şiPropoziţia
reprezentarea iniţială:
lor grafică. în de
limba cuvinte.
română, Aici intră
corespondenţa În joc
este cel al
univocă, treilea grupitate este nelimitată,
de reguli gramat cale dar
în limbaj
formale, ea
anumese supune
regulile unor îngrădiri
sintactice. şi condiţi nări.
Aplicarea lor determină stru tura
semnele grafice citindu-se aşa cum
Activ-afirmat. se
Tatăl scriu.
Modelul
pedepseşte Pentru
gramaticiifiulfiecare sunet verbal,
generative presupune interacţiunea în comuni area mai
există serial-formală a limbajului. Din punct de vedere formal,
Pasiv oafirmat.
singură literă (semn), spre deosebire
multe
Fiul a niveluri
fost deintegrati
pedepsit franceză,
de ve
tată de pildă, unde
ierarhice ale realităţii lingvistice (fig. 7):
unui
Negativsunet pot să-i corespundă verbală două
Tatăl nu
este (ex.,
litere un flux
pedepseşte e=ai), de semne (cuvinte), ordonat selectiv după guli
fiul iar o literă să
exprime două sunete (ex., e=io);sintactice.
u=iu). în învăţarea alfabetului scris,
Interogativ Tatăl pedepseşte fiul?
corespondenţa dintre componenţa Dacă
sonoră la niv.el
şi cea anterior
grafică obiectul
apare principal
ca al analizei şi însuşirii erau
Neg.pasiv Fiul nu este
cuvintele în pedepsit
sine, la de tată limbajului
nivelul discursiv accentul cade pe ocul
invariant,
Neg.interog. care se va menţine în toate Tatăl situaţiile
nu pedepseşteparticulare fiul? deFiul
comunicare.
Regulile morfologice vizează criteriile şi funcţia cuvintelor
de circumscriere în propoziţie
şi identificare şi pe relaţiile sintactice dintr ele. O
Neg.pas.interog. nu estede
regulă pedepsit
bază de tată?
care guvernează procesul de alcătuire a mes ielor este
a cuvintelor luate izolat şi de determinare a limitelor lor de variaţie
(flexia). Făcând abstracţie de conţinutul aceea a relaţionării
501 informaţional celpropriuzis,
puţin a două entităţi sintactice - sub} tul
aceste
reguli, subordonând pe cele fonetice, dezvăluie parametrii 500
499

II
 Dacă teza despre caracterul Înnăscut al generării propoziţional
considerată hazardată şi ea poate fi serios criticată (ceea ce a de
pildă, J .Piaget, care s-a angajat În polemică deschisă cu Cho
pe această temă), modul de interpretare a dinamicii limbajului sub nna
unui graf-arbore este pe deplin întemeiat. Acest model demons ează
caracterul formal al structurilor verbale - În planul limbii şi al limb ~ului
502
 Interpretare
semantică

Pentru structurile de profunzime, Chomsky indică două tip . de reguli

de transformare: reguli de ramificare şi reguli de SUbcate~rializare.
Primele alcătuiesc comportamentul categoriaI, al cărui rol c nstă în
detenninarea intuitivă a relaţiilor gramaticale de bază ce funcţie ează în
structurile profunde ale limbii. După Chomsky, este foarte pro abil că
formele comportamentului categorial sunt condiţionate într-o arecare
măsură de caracteristici universale ce definesc limba um ă în genere.
Regulile de subcategorializare permit trecerea succesivă de la nunţuri
universale la enunţuri din ce în ce mai particulare, subord nate. La acest
nivel, gramaticalul se întâlneşte şi se împleteşte cu 10 icul.
- şi relativa lor independenţă de conţinutul informaţional
Cercetările întreprinsesaude de
alţi autori, precum J.Mehler şi G. ilIer (1964)
referenţial. Acest lucru este important pentru
au arătatcă relevă mai organizarea
că, totuşi, pregnant psihologică internă a limb jului este
atributul de cod sui generis formal-abstract al cuvântului,
subordonată unei înfinalităţi
contextul semantice. în procesul de reprod cere a
activităţii generale de comunicare interumană.
amintirilor sau diferitelor fragmente din experienţa ante oară, dimensiunea
Prin aplicarea unor reguli ale gramaticiisemantică
transformaţionale,
se impune pornind de
pe primul loc în conştiinţă, în reme ce (orma
la o propoziţie-nucleu sau de la un numărsintactică
redus detrecepropoziţii,
pe un locse secund.
poate
obţine o gamă întinsă de derivate combinatorice, care, fie vorbirii
In practica că au o valoare
curente, se creează preferinţe şi facilităţi func-
formală în sine (devenind elemente ale unui sistem logicoformal
ţionale pentru anumite coerent),
tipuri de construcţii propoziţionale. stfel,
fie că pot fi puse în corespondenţă designativă
propoziţiilecu active
diversese"stări"
memoreazăale şi se amintesc mai uşor dec cele pasi ve
realităţii extralingvistice. (Acelaşi mesaj poate fi redat
(Coleman, Într-otimpul
1964), multitudine
de verificare a corectitudinii 10 ice a propoziţiilor
de variante propoziţionale). Astfel, fiecareactive
propoziţie
şi a se situează
celor Într-un este mai scurt decât cel n esar pentru
afirmarive
câmp generativ. Se delimitează structuri de suprafaţă.propoziţiilor
verificarea de ordin fonetic şi şi negative (Gongh, 1965 . Activitatea
pasive
lexical, şi structuri de profunzime, care nu sunt stricta dependente
verbală subiectului de forma
este ghidată de funcţia decizi nală, izvorâtă din
enunţului, rezidând Într-un invariant designativ. Astfel, propoziţii
scopul comunicării, ca niciodată nu se aju ge la parcurgerea
astfel încât
"Bate vântul" şi .Vântul bate" sunt structuri de suprafaţă
întregului arborediferite, dar au
generativ, ci doar a unei anumite muri a lui. Decizia
aceeaşi structură de profunzime. între cele două tipuri
subiectului ca deoperator
structuri depot selecţie în câmpurile gen rative este
exista raporturi de "divergenţă" (de la cele de profunzime
condiţionată spre celevariabile
de numeroase de intermediare, care scapă esea
suprafaţă) sau de convegenţă (de la cele de control.
de sub suprafaţă spre cele de
profunzime) (fig.38). De aceea, dacă, în sine, modelul generativ al lui Choms
conceput pe principii deterministe, algoritmice, funcţionarea Iim
viu, personalizat, are un caracter mai curând probabilist.
503
504
 Detenninaţiile de conţinut a limbajului - structura semanticA.
Analiza psihologică a limbajului ar fi total insuficientă şi irelevantă dacă
s-ar opri doar la funcţionarea lui ca ,,sistem formal" neutru. Pentru a fi
completă şi mai ales adecvată, ea trebuie să se centreze asupra
conţinutului informaţional al cuvintelor şi propoziţiilor. În acest caz,
limbajul devine nu doar un sistem de semne În sine, ci un sistem de
semne cu semnificaţie, cu valoare designativă reală.
Aşa cum am mat arătat În pct.1 al acestui capitol, În teoria comu-
nicării semnificaţia poate fi defmită la niveluri diferite de abstractizare.
La nivelul cel mai înalt de abstractizare cu care operează cibernetica
generală, semnificaţia apare ca o "corespondenţă biunivocă Între două
multimi oarecare de semne". În cazul comunicării verbale, ca proces
psihologic viu, pe primul plan trebuie să treacă relevarea aspectelor
caIitative specifice. Pentrupsiholog, accepţiunea cea mai operantă este,
probabil, aceea care leagă semnificatia cuvântu1ui de rezultatul modelării
informaţionale interne (reflectorii subiective) a lumii externe.
Prin urmare, cuvântul nu încorporează În sine, ca un recipient,
obiectele şi fenomenele externe ca atare, ci modelele informaţionale ale
lor, aşa cum le elaborează subiectul În cursul activităţii sale de cunoaştere
şi practice.
Aşa cum a demonstrat L.S. Vâgotski, geneza semnificatiei trebuie
căutată nu În cuvântul în sine pe care-I receptează copilul, ci în acţiunea
directă a acestuia cu obiectele din jur, În care se include sau la care se
asociază cuvântul, ca un simplu semn. Ar fi total eronat să credem că,
memorând din punct de vedere fizic (fonetic) cuvântul şi chiar
reproducându-l, copilul îşi însuşeşte automat şi semnificaţia lui, aşa
cumfigurează ea în tezaurul obiectiv al limbii sau în limbajul adultului. EI
şi-o elaborează pe măsura şi la dimensiunile la care i-o permit, la
momentul dat, actiunea şi capacitatea rezolutivă a creierului său de
modelare informaţională a obiectelor şi fenomenelor din jur.
Privită din perspectiva obiectivă, semnificaţia este produsul unui
proces istori- co-cultural mai mult sau mai puţin Îndelungat şi ea ni se
prezintă aşa cum este defmită În dicţionar. în ipostaza dată, ea acţionează
ca un invariant, impunându-se cu aceeaşi obligativitate tuturor
indivizilor. Deoarece nu există reguli speciale pentru deducerea sau
stabilirea semnificatiei cuvintelor, fiecare cuvânt trebuie însuşit cu
semnificatia prescrisă în limba dată. Procesul psihologic de dezvoltare a
limbajului duce inevitabil la diferente individuale considerabile şi la
abateri mai mari sau mai inici de la normă. O asemenea diversificare este
favorizată şi de faptul că, În cadrul limbii, relaţia semiotică nu are un
caracter univoc determinat, astfel Încât, În toate cazurile, un cuvânt să
desemneze un singur lucru. Există frecvent situaţii relativ arnbigui, când
acelaşi obiect este desemnat prin mai multe cuvinte sau când un cuvânt
desemnează concomitent mai multe obiecte.
505
 Decomunicării,
aici decurgîndeplinesc
două aspecte rolul de selecuxi;
psihologice în emisie,
importante şi deînfiltre
pentru uşireadeco-
şi
dificatoare,
utilizarea limbajuluiîn perceptia
verbal: limbajului. ,
a) relativa libertate în
Putem reprezenta acest model sub
stabilirea fonna cuvântuJui
legăturii unui graf-arbore orientat
cu conţi utulca
ÎJI fig.39. (la copilul mic, până la 3 ani, devine logică tendin a de a
informaţional
lega de un anumit
Intr-o cuvânt
lucrare o gamă(1975),
anterioară am demonstrat
eterogenă de conţinuturi info aţionale
că tezaurul semantic - se
obiecte -, altele ca
constituie decât
un leansamblu
are în vedere adultul,
definit sau de
de relatii îngfrare
între unn~1e secvente: 1)
designativă,
pânăacţiunea
la a lega2)unagentul condiţiade(logică)
cuvânt3)exclusiv 4) instrumentul
un singur eveni ent concret,
(mijlocul)deşi5)lalocul
adult6) timpul respectiv
cuvântul 7) obiectul are(domeniul) 8) scopulex9)insă,
o valoare semantică destinatarul 10) calitatea
generalizatoare);
polisemia 11)
b)(bun-slab) - în jurul
criterii
unuia
de şiadevăr
aceluiaşi fals. Acestea
saucuvânt graviteazăpot o înfi agă
considerate
constelaţie
"vârfuri"de semnificaţii.
de integrare semantică a informaţiei vehiculate de mesajele
Rezultă
verbalecă detezaurul
la emitent semantic individual este o aproximare, e un nivel
la receptor;
mai ÎnaltLa sauschema
mai scăzut, a tezaurului
operaţională obiectiv alselimbii
de principiu, adaugăşi oun set defidelă
o lindă indicatori
a
experienţei
care ajutăpersonale de comunicare.
la delimitarea conţinutului designativ al itemilor lexicali. De
Limbajul
pildă, un nu este,
astfel aşadar, doar
de indicator un sistem
îl poate genul: dacă estecimasculin,
constituifosmal-sintactic, şi un el
sistem va semantic,
fi asociat şi care
va pune
delimitaîn conturul
evidenţă informaţional
o organizare alierarhizată
unor itemie lexicali,
tip
arborescent concentric
precum:şibărbat, băiat,(M.Golu, 1975).
frate, nepot etc.
Unitatea structuralăsemantică
Componenta de bază oa constituie cuvântul,
unei descrieri care poa
lingvistice în sine de
va include,
ă

cea mai redusă un

asemenea, cantitate semantică
set de reguli de iniormeţie.
de proiecţie, care vorDin relaţio
permite area după
combinarea
criterii de conţinut (semantice) a două sau mai multe cu vi te se obţin
structuri semantice de nivel din ce în ce mai înalt, cu încăr ătură
informaţională progresiv crescătoare, trecându-se succesiv de la de rmi-
nări cantitativ-descriptive, la expresii explicativ-interpretative.
In procesul comunicării verbale, "discursul" trece de la situaţ i slab
determinate, din punct de~-T---t
acţiuni vedere semantic, la structuri închise se antic sau
proprietăţi
bine determinate: de la o semnificatie de ordinul 1, libe slab circumscrisă.
pe care o poartă un cuvânt izolat, se trece, prin cone iunea cuvintelor, la o
semnificaţie de ordinul Il, integrată şi supraord nată.
Caracterul orientat al comunicării este impus tocmai de atura
semantică, ea fiind cea care reclamă înlăturarea stării de incerti dine
(îndoială) şi înlocuirea ei cu starea de determinare sau cons nanţă
referenţială (raportul semn-designat).
într-o structură semantică serială, întinsă pe mai multe pro
proprietăţise
şi episoade, --~~
creează o anumită ernergenţă, concretizată în d pnnderea proprietăţi
unui sens general supra-ordonat, care nu se reduce la ensul cuvintelor
componente luate izolat sau la suma simplă a acestor nsuri individuale.
Organizarea pe verticală a laturii semantice a limbajului are I bază
criteriul subordonării semnificatiilor particulare unei semnifica ii mai
generale, iar organizarea pe orizontală, criteriul coordonări prin
similitudine (sinonimie), care duce la împărţirea tezaurului ve al în
câmpuri semantice (centrale sau nucleu şi periferice)
In memorie, se fixeazăproprietăţi
modele operaţionale integrate, care, în cursul
proprietăţi
Fig.39. Organizarea S06
sistematică a "tezaurului" verbal

507
unor mesaje iniţiale (propozitii) pentru a deriva caracteristici sem tice
necesare obţinerii unor construcţii de ordin superior. Aceste regu i vor
opera deopotrivă şi asupra structurilor gramaticale, pentru a le fesă
corespundă mai bine scopului semantic principal.
să stabilească o legătură între structura sonoră (fonetică) a cuvintelor şi
Interpretarea sistemului de indicatoriruia semantici
se stabilesc poate fi privpentru tă ca
semnificaţia lor obiectuală. Pentru aceasta. subiecţilorrepere li se prezentarecunoaşterea
un identităţii propoziţ i1or;
parte număr
integrantă a problemei fundamentale nivelul a formării
decodării
de figuri sau obiecte necunoscute şi li se cerea să inventezecare
concep
semantice, elor, câtepennite
un formarea şi consolidarea I găt-
categorializării
nume pentru experienţei
fiecare, sau,etc.într-o
şi corelată
altă urii cu procesele
designative
variantă, li se dădea gândirii.
dintre să cuvinte
aleagă stfeldintr-o
şi conţinuturile informaţionale terminate
elaborată, structura semantică dobândeşte
listă numele care li se pare cel mai potrivit. de o relativă
reflectarea independen
obiectelor faţă şide fenomenelor externe, dev ind posibilă
cea sintactică,
Probele devenind
au fostrezistentă
administratela denaturările
Înţelegerea
individual posibile cu de
fluxurilor
şi, toaterdin
orale.topic s-a
acestea,
(putemînregistrat
înţelege mesajele
un procent caredestul
în plande sintactic
ridicat sunt
ontogeneză,
In de eronat primele
coincidenţe ex.: sau.Acasăcare se formează
potrivire a şi se consolidează sunt
temelerăspunsurilor.
îşi pentru scrie elevul". Sensulnivelurile acestei propoziţi este rapid
integrării fonetice, în timp ce nivelurile integrării sem tice pe
reconstituitIn şiexperimentele
pe baza lui şisale, ordinea gramaticală
A.R.Luria cuvinte
(1958), corectă:,
şi propozitii
luând calevul se îşi scrie
constituie
indicator al efec-relativ târziu. In experime tele
temeletului
pentru acasă").
diferitelor cuvinte reacţia de orientare efectuateconcretizată,
de noi (M.Golu, pe de 1958,o parte,1959),
în privind rolul reglator cu-
Pentru analiza raporturilor
amplitudinea răspunsului semantice,
dermogalvanic, J.Osgood
vântului, (1953)
efectuate
iar pe de pe a copii
alta. in înodusîndepresia
vârstă de 6-11 ani, a fost pus În evi enţă
modelul diferenţiaJului
ritmului semantic.
alfa (creşterea În lumina
frecvenţei), acest acestui
decalaj.model,
a demonstrat Până
că laorice
activarea 10 ani,imul
în rolul dominant În declanşarea r pun-
.câmpul
evocă semantic"
la un subiect o serie de reacţii relevante. Printre
motorii îl acestea.
avea laturaxistă
este direct proporţională cu gradul de sinonimie dintre - intonaţia şi intensitatea co en-
surilor fonetică
însă numai una singură
cuvântul-etalon care poatedeefectua
şi cuvintele evaluat: mediaţia
zilor; cude-abia semantică.
după această
cât cuvintele aptul
supuse a
perioadă,
evaluării rolul principal În declanş
fost amplu studiat în experimentele
sunt mai apropiate prin conţinut de pavloviene
coordonarea
cuvântul-etalon, cu condiţio
acestorcurăspunsuri area
atât reacţia începe
de să treacă de partea laturii
verbală. S-a demonstrat
orientare la ele esteastfel că Între cuvinte
mai puternică, tice,
iar ca
cuacât semne
continutului
sunt mai şi îndepărtate,
conţ nutul cu atât
informaţional propriu-zis.
reacţia de orientare
lor informaţional există oindusă
relaţiedevine
circulară Veriga
mai slabă,
(V ~ 1). până aferentă
în laacelaşi auditivă
starea tim a limbajului presupune elaborarea un i nou
de indiferenţă.
,este
esenţial săToate acestea
admi-tem conduccălarelaţii
şi faptul desubsistem
o concluzie generală
corespondenţă functional- staauzul
cesetrebuie itesc verbal
reţinută
şi şisau fonematic - în raport cu anumită
anume: conexiunile şi condiţionările realitate
între
între cuvinte: unele cuvinte sunt semnificative prin altele. A easta ţine,lingvistică:
componentele limba
de maternă
bază ale sau limba străină care con tituie
pe de structurii
o parte, semantice
de nivelurile suntdela integrare obiect
fel de "tari", de învăţare.
dacă
semantică, nu pe chiar de maial ,de "tari",
un ca şi
cele dintre
mecanism componentele
de evaluare structurii
a cuvintelor AUndoua
sintactice.
însele. asemeneacomponentă mec ism a verigii
se aferente a limbajului este cea Viţală,
vrea a fi surprins de către diferenţialul semantic al lui Os ood.functiune În raport cu mesajele c ate În
care se elaborează şi intră în
Experimentul care a stat la baza acestui diferenţial formă grafică este -peliterecât de sausigrafeme.
plu, Ea are o schemă struc rală similară
pe- atât de ingenios. 11.4. VERIGILE
Subiectului cu
i se propun componenta
FUNCTIONALE
pe rând diverse auditivă. Astfel, În cadrul ei, se delimitează aceleaşi
c vinte
pentru a fi cotate după ALE o scară bipolarăniveluri
LIMBAJULUI simplă, integrati
VERBAL
de tipul frumo ve: nivelul -urât, figura] elementar, În cadrul ~ăruia se
rău-bun, luminos-întunecat,
Ca formă specifică tare-moale, constituie
a activităţii rotund-colţuros, modelele
de comunicare, limbajul interne
pli -gol, verbal nou- ,,imagistice"
este ale literelor corespunzătoare
vechi etc. sunetelor
organizat şi funcţionează după principiul input-output, în cadrul luilimbii şi care asigură ulterior identificarea lor În text; ~velUI
felul acesta, setrei
În delimitându-se stabilesc portretele
verigi principale: figural
semanticesecvenţial,ale care
cuvinte constă
or în În stabilirea legăturilor integrati v între
a) veriga
însăşi substanţa loraferentă dar evident imaginile
sonoră, (recepţia); nu fără unele singularelegături ale cliterelor
refe- şi în structurarea imaginilor seri le ale
rentul. Cum,b) veriga
pe bună eferentă
dreptate, observa cuvintelor,
(emisia); Bresson, această pe bazatehnic cărorainte- devine posibilă percepţia integrată (cu ântul
resantă pare să fie legată mai ales de aspectele afective ale siste uluiseriale supraordonate, în limitele ăreia se
c) veriga de autoreglare de tip ca unitate);
feed-back şi nivelul
feed-before. integrării
paradigmatic şi lasă
a) Veriga la o (recepţia)
aferentă esteelaborează
parte aspectele cu carescheme
cea relaţionale se şi care dedete
începe, conectare,
în ină într-o structură unitară a pro ziţiei sau
semnificaţia.
ontogeneză, formarea sistemului verbal frazei; nivelul decodării semantice, care asigură medierea le ăturii dintre
de comunicare.
Noi considerăm
Iniţial, pânăcă, la însuşirea stândcuvântul
chiar aşaa1fabetului lucrurile, scrisacest
şi a deprinderii şi conţinutul
difere informaţional.
ţiator
cititului, această
verbalverigă
poate seavea un rolînindiscutabil
realizează După
în selectia
cadrul analizatorului cum se
mesajelor
auditiv ştie, perceptia
şi eter- mai
şi ea presupune limbajului scris se dezvoltă m t mai
minarea gradului
multe nivelurilordedeintegrare,
expresivitate. Şi,târziu
cu roluri mergânddecâtnivelul
distincte: percepţia
mai fonetic
departe, limbajului
elementar,
utem oral şi numai cu condiţia ca su iectul
presupune
care că medierea
asigură afectivămodelelor
constituirea să înveţe
are o legătură, internefie înaleşimod specială,limbii,
îndepărt
sunetelor şi
cu sistematic
ca alfabetul şi cititul. în cazul
obiectul sau evenimentul
invarianţi ce permit semnificat. analfabetismului,
recunoaşterea şi identificarea categorială a acestora,această componentă a verigii aferente nu se de voItă.
în autori
Unii pofida (Kohler,
varierii intensităţii,
1929; Natadze, înălţimii
1958; b. Veriga
şi timbrului
Cherry, 1971) eferentă
cu careausunt (emisia)
exprimate;
în ercat este cea care asigură prod cerea
nivelul fonetic secvenţial, prin care se independentă
asigură formarea de către un subiect
modelelor internea limbajului oral sau scris, în formă
ale cuvintelor ca etaloane S08 de răspunsuri
de comparaţie la stimulia externi
şi identificare cuvintelor sau de mesaje, adresate unui enţial
recepţionate, fie separat, unul câte unul, fie în cadrul seriilor o organizare multinivelară. în pri-
destinatar. Ca şi cea aferentă, ea are
mul rând, în cadrulînei,cadrul
propoziţionale; nivelul fonetic structural-supraordonat, se impune că- delimitarea componentelor stru turale
de bază: componenta motrică, ce rezidă în capacitatea subiect lui de
509
510
a efectua mişcări cu aparatul fono-articulator şi buco-facial, precum şi cu
membrele superioare, care sunt instrumentele principale prin
o Şcoală psihologică la alta care
(ex.,se diferenţa dintre introspecţionism, c e
finaLizează "output-ul" sistemului verbal- conferă oral şi scris;
cuvântului componenta
o putere demiurgică, operând după preceptul bi lic "la
constructiv-prsxică; prin intermediul începutcăreia se asigură
a fost selectarea
cuvântul" miş-
şi behaviorism, care reduce limbaju ta simple
cărilor singular-secvenţiale şi integrarea reacţii lorlaringeale
În scheme saulogice,
la simpli cores-agenţi fizici, cuvintele acţion d asupra
punzătoare caracteristicilor fonetice aleorganismului
sunetelor limbii şi formei grafice
şi detenninând aceleaşi răspunsuri ca şi ori are alt stimul
a literelor alfabetului prin care sefizic), reprezintă
cât şi desunetele.
la un autor Cele două
la altul.
componente nu pot fi identificate, ele având conţinuturi şi mecanisme
K.Biihler (1933) distinge doar trei funcţii principale ale limbaj lui, şi
neurofiziologice diferite. anume: a) funcţia expresiv-emoţională, prin care se obiectiv trăirile şi ă

Dacă pentru realizare componenta atitudinile

motrică, mecanismele
subiectului; intră singure
b) funcţia conativă, prin care se exe ită influenţa
În funcţiune, pe măsura maturizării,asupra pentru componenta
celor din jur; c) constructiv-
funcţia referenţială, designativă sau cognitivă prin
practică, mecanismele trebuie să se formeze şi aceasta
care cuvintele dureazăconţinutul
desemnează o bună activităţii de cunoaştere.
perioadă de timp, ele devenind integral Alţi funcţionale de abia la sfârşitul
autori, precum P.lanet şi A.Ombredane, leagă funcţiile imbajului
vârstei de 3-4 ani. Şi după aceea, vor de mainivelurile
trece câţivasaleani pânli să
integrati veatingă
şi le deduc din acestea. Exis d mai multe
A

nivelul optim de consolidare şi automatizare.

iveluri integrati ve, se consideră că este firesc să exis e şi mai multe
In al doilea rând, organizarea internă a verigii
funcţii. eferente
Clasificarea se realizează
acestora va depinde însă de crit iile alese. Identificând
sistemic: unităţile musculare şi mişcările simple secvenţiale,
funcţiile limbajului cu utilizările pe parcursul sale, A.Omb e (1951) le aşază într-o serie
procesului comunicării verbale, se articulează
ierarhizată selectiv, primitiv/spo
după criteriul potrivit tanelaborat/voluntar. El desprinde
modelelor-etalon, impuse din afam cinci de adult, şi formează
utilizări sau funcţii pattern-uri
princi ale: afectivă, ludică; practică,
obiectual-instrumentale corespunzătoare sunetelor verbale
reprezentaţională (articuleme)
şi dialectică şi ă),
(discurs'
literelor alfabetului, apoi cuvintelor (ca unităţi de bază ale vocabularului)
Funcţia afectivă derivă din integrarea limbajului la nivelul s erei
şi seriilor sintactico-semnatice (propoziţiilor,
emoţionale. Ea discursurilor).
constă în exprimarea Pentru spontană, involuntară sau eliberată,
desfăşurarea normal li a limbajului oral şi scris aeste
voluntară necesară şi
conţinutului integritatea
semnului trăirilor emoţion e şi pulsiunilor.
structural-funcţională a tuturor acestor trei niveluri şicomponentelor
Verbalizarea interacţiunea şilordinamicii sferei afective se realizează în
logic coordonată. forme diferite de completitudine: de la simple interjecţii, pâ la descrieri ă

c. Veriga de autoreglare asigură adecvarea

închegate (în reciprocă
cazul emoţiilor a celorlalte
complexe şi sentiment lor). Latura cea mai
două verigi de bază, aferentă şi eferentă, intimprin conexiunea
legată de trăirileinversă
emoţionale (feed- actuale est cea fonetic-intonaţională.
back) de tip kinestezico-auditiv (pentru limbajulModificareaoral) şiînălţimii
kinestezicovizual
şi intensităţii sunetelor, exclamaţiilor şi c
(pentru limbajul scris). telor, a ritmului şi tempoului vorbirii sunt toate expresii ale unei de
Se reglează, corespunzător situaţieiun deanumit
comunicare
semn date,
şi de parametrii
o anumită intensitate.
cantitati vi ai verigii eferente - viteză, intensitate,
Deosebittempou, ritm etc.
de relevante, în asemenea situaţii, devin expresiile
De asemenea, prin conexiune anticipativăsubiectul(feed-before),
aflat sub stăpânirease realizează
unei trăiri emoţionale puternice le
cursivitatea vorbirii şi a scrierii, fiecaresează secvenţă
agentului parcursă
cauzator acţionând
al trăirii carespective.
semnal selector şi declanşator al secvenţei următoare.
În funcţie de semnul Eliminarea din
trăirii, expresiile respective vor avea un c
diferite cauze a verigii de reglare duce Întotdeaunainjurios
sancţionator, la tulburări
sau unul serioase
de recunoştinţă şi mulţumire.
ale dinamicii şi acurateţii vorbiriipunzător, relaţiapână
şi scrierii, la a deveni
interpersonală va urma un curs pozitiv, cons de
neinteligibile pentru cei din jur. apropiere şi armonie, sau unul negativ, destructiv, antagonic, d
părtare şi excludere reciprocă.
11.5. FUNCŢDLE LIMBAJULUI VERBAL Funcţia ludicăProblemaeste strâns rolului
legată şi de cea afectivă, îndeosebi cu pozitivă,
functiilor limbajului În tabloul generaltonică
al comportamentului
a trăirilor. Ea rezidă umanîna astat produce subiectului stare specifică de
permanent În centrul atentiei psihologiplăcere, de relaxare,
lor, indiferent de satisfacţie. Această fun ţie se
de orientarea
metodologică În care se încadrau.
512
Modul de abordare şi soluţiile propuse variază semnificativ de I~
511
manifestă de timpuriu în copilărie, în forma repetiţii lor ritmate, ajus-
tărilor şi contrastelor fonetice, combinaţiilor de efect. La vârsta adultă,
jocul verbal devine o modalitate curentă de distracţie: schimbul de glume,
de vorbe de duh, construcţii de cuvinte şi expresii, corelări fonetice şi
semantice, ca modalitate de procurare a unei stări de bună dispoziţie sau a
unei satisfacţii intelectuale.
Funcţia practică este menită să declanşeze, să faciliteze şi să conducă
acţiunea colectivă prin colaborare sau rivalitate. Este un limbaj de
intervenţie promptă, cu formule concise şi energice, comunicarea
desfăşurându-se într-un cadru situativ, unde cele mai multe condiţii sunt
cunoscute. Ombredane susţine că limbajul practic se regăseşte şi În
conduita individuală, sub forma autocomenzii - de automobilizare sau de
autointerdicţie, a blamării şi aprobării de sine, a vorbirii ritmice,
sincopate, care marchează momentele acţiunii şi-i relevă articulaţiile etc.
în viziunea actuală, utilizarea practică a limbajului se subsumează
funcţiei lui mai cuprinzătoare - cea de reglare.
Funcţia reprezentaţională constă în desemnarea a ceea ce, în
momentul dat. este absent, fiind în raport invers cu naraţiunea şi evocarea
Limbajul reprezentaţional se orien-tează în două direcţii; pe de o parte.
spre figurarea concretă şi singulară, aspect prin care se aseamănă cu
opera de artă, a cărei semnificaţie este imediat accesibilă, pe de altă parte,
spre aluzia fundată pe un sistem de convenţii, a căror însuşire anterioară
este necesară.
In reprezentări nu pot fi cuprinse noţiuni abstracte, dar sunt din plin
prezente elementele aluzive şi sugestive.
Funcţia dialectică rezidă În utilizarea formală a limbajului, care nu se
centrează pe descrieri şi povestiri, ci pe formarea şi desfacerea
combinaţiilor simbolice abstracte, expresia cea mai elocventă a acestei
funcţii fiind algebra. In ontogeneză, ea se structurează mai târziu decât
celelalte, prezentate mai sus, şi se corelează cu formarea operaţiilor
formale ale gândirii. Prin funcţia dialectică, limbajul verbal devine
principalul instrument care mediază şi face posibilă cunoaşterea
conceptual-abstractă.
Analizând datele oferite de clinică, A.Ombredane a constatat că în
afazii are loc o regresiune de la funcţia superioară sau dialectică (prin
care se construiesc şi se exprimă raţionamentele) către funcţiile infe-
rioare, subordonate, ale simplei descrieri situaţionale sau ale reacţiilor
emoţionale, impulsive. Pe această bază, autorul mai sus citat formali-
zează şi o reciprocă: dezvoltarea la nivel superior a limbajului transformă
şi celelalte funcţii, acestea devenind mai conturate, mai rafinate şi
saturate în conţinuturi informaţionale specifice.
In psihologia contemporană, În delimitarea şi definirea funcţiilor
limbajului, se porneşte de la teoria generală a comunicării şi cea a
comenzii-controlului (regJării).

513
 •• obiect
Celebrul lingvist şi psihanalist Roman Jacobson (1960) apele la
.
, 'W-.<referential) ă
, • + ...
termenul "centrare" a mesajului, pentru a pune în evidenţă rapo ul
.. , ,
, I ,. •••
•..
. ,
, I
dominant
.. I
care exprimă o anume funcţie. Astfel, mesajul centrat pe
••.

perceptie - , , ! ': Oqentare la obiectînsuşi reflectă funcţia expresiv-emoţională a limbajului; c d

emitent

O,-':,-' __ 0
, l' conceptual, ...•.. oare face posibilă raportarea categorială la realitate şi in e-
, , ., mesajul ,,, este centrat pe subiectul receptor, în prim plan apare fun ţia
grarea în•.. structurile
conativ-persuasivă cunoaşteriicentrarea
a limbajului; a raportului dialectic
mesajului individual/p
pe referent, a că pe-
ticular-general.
M_es-Tf-,,---;\
obiectul _ __ _ _ _'desemnat,
_::~~ evidenţiază ca dominantă funcţia denotati ă,
, Relativa independenţă
reprezentaţională, în esenţăa cognitivă;
semnul'ui centrarea
faţă de designat
limbajului face pe posibil
el îns şi,a
,, , limbajul
îndeosebi' pe modalităţile sale de construcţie, de combin ere-
verbal
, să reprezinte şi să vehiculeze conţinuturi referito la
.:" domeniul ' irealului,
, ,, transformare, scoatecare, însă, plan
în prim pentru om, capătă
funcţia semnificaţii
sa poetică; în cazulspeci centre. . i
,
,
~,' Din
mesajului " perspectiva cognitivă, limbajul verbal participă ca factor e
asupra canalului (modulări ale vocii, apeluri .alo" etc. se
, . i .: organizare şi orientare aa limbajului;
proceselor psihice în fine, de cunoaştere, el con as ti-
I • ,"

,
, ' tuind matricea pe fatică
reliefează funcţia
care se structurează şi
centrarea
funcţionează
mesajului
sistemul ope
ra
a-
Congruenta
elementelor codului, corespunzător preocupării
~" )Ia'" : , ~ ţiilor logice, judecăţile şi raţionamentele. Unii autori, reprezentanţ ai
de a înţelege şi fi
imaginii înţeles ("ce vreţi să spuneţi" - ,,nu în sensul acesta ... ", "am vru să
•• Model informaţional
intt1tn
1+
pozitivismului
spun ... " etc.) ne logic,
aduceauînmers atât demetaJingvistică.
faţă funcţia departe cu accentuarea rol lui
i limbajului
.Respectând în activitatea
(imagine) de cunoaştere,
spiritul comunicării şi reglării, încât au conchis
precum şi că structuiile
determin ile
logice
generale ale trebuie căutate
sistemului şi deduse din limbaj. La rândul
psihic uman, putem sintetiza funcţiile prinei ale său, ipot za
Fig. 40. Schema bloc a functiei de comunicare a limbajului verbal
relativismului lingvistic, formulată
ale limbajului: cotnuni-cstivă; de Whorf, şisusţine
designativ-cognitivă reglatoare.că limi le
cunoaşterii
Funcţia sunt identice
de comunicare cu limitele
este limbajului. Deşi pare
bazală şi primordială, ea izvorând mai a ropiată
din
Aşadar, prin funcţia de comunicare, de va trebui
spiritul să Înţelegem
cercetărilor esenţial-
psihologice, ea nu a fost confirm tă, cunoaşterea
mente ipostaza limbajului verbal având natura
de mijloc intrinsecă a
de exteriorizareomului de a se
adestărilor relaţiona şi de a realiza schim uri
o sferă
energetico-informaţionale mai întinsăcu cuprindere
mediul extern.decât
Prin ceea
geneza ce sa.ate Iimacoperi
ajul
interne ale subiectului. Exteriorizarea verbală,
limbajul care
verbal, Înseamnă emitere
iar structurile de
ei îşişi au propriile lor sch me de
semnale sau mesaje, ne apare, din acest verbal puncteste un
decare instrument
'vedere, de mediere
o descărcare,
casuprapun realizare a comunicării s ific
organizare,
umane. Ea se constituie nu se într-o întotdeauna peste sche ele
situaţie care presupune relaţionarea elor gramaticale
limbajul Îndeplinind rolul de supapă. ale Nerealizarea
limbii. Desigur, ritmică a acestei
oriceşigândire se realizează şi e . stăraportaţi
într-o limbă,
descărcări duce la acumularea dardesubstanţa doi factori - emiţătorul
tensiuni ei psihice, receptorul
de "prea- sau destinatarul, I un
referent comun nici
(obiectulnu decurge, nici nu se reduce la li bă, Unitatea
comunicării) şi centraţi pe acelaşi m el
plinuri'tinformaţionale care dăunează echilibrului
dintre limbă şiintern funcţional
gândire intern.
este una funcţională şi nu substan ialcalitativă,
Funcţia designativ-cognitivă se de informaţional
subsumează (fig.40).
aceea, eacelei nudeeste comunicare
absolută, şi eaci relativă, nu este mono ită, ci
se relevă În două forme: a) designarea Funcţiaşideobiectivarea comunicare se concretizează în schimbul de info aţii
modelelor
contradictorie - nu există o concordanţă deplină între nivelul de ez-
informaţionale interne ale obiectelor între două persoane, între
şi fenomenelor o persoană
externe; b) şi un grup, între două gru uri,
voltare a gândirii şi cel al dezvoltării limbajului, nu este inextrica ilă, ci
includerea cuvântului În Însăşi schema între omdeşi desfăşuraremaşină, întrea om şi animal. Prin limbajul verbal, om l îşi
proceselor
supusă destrămării, disocierii - în anumite boli psihice, pre um
cognitive, de la cele senzoriale la cele lărgeşte
ale gândirii sfera formal-abstracte.
de relaţionare comunicaţională şi se impune ca sist mul
Sub raport designativ, cuvinteleculimbii schizofrenia, destrămarea structurilor operatorii ale gândirii nu este
cel mai înalt grad
ca semne sunt,deprinorganizare.
Învăţare Comunicarea îndeplineşte, tot tă,
însoţită şi de destrămarea structurilor verbale.
sistematică, asociate cu obiecte şi fenomene rolul de liant, concrete, pe care
de factor decopilul
articularele şi coeziune a indivizilor în iaţa
percepe nemijlocit, devenind nomene Funcţia
socială, reglatoare
şi subsistuenţi
a omului a limbajului
şiaimaşinii
lor. Caînurmare,
cadrul se activităţii
realizeazăde în muncă.
două planuri: . tem
ulterior, recunoaşterea şi identificarea Funcţia şi e!tern.
lor se vor derealiza
comunicare fie prinîntreţine
indicaretrează conştiinţa existenţei un i alt
cu degetul (Ia Întrebări "care este mărul?", ~ In plan
semen "care intern, limbajul
este scaunul?",
şi sentimentul generat devine
"caredeestea tefactor esenţial dedeautoreglare
afla împreună, a "fi ase ltat" or-
copacul?" etc.), fie prin rostirea denumirii ganizării
sau de averbale psihocomportamentale
asculta(lapeÎntrebări proprii a individului. Integrarea
de genul:internă de a ne exterioriza tr . riie,
altul. Trebuinţa ver-
"ce este acesta?", "ce este aceasta?").bală dorinţele,se impune vrerile,ca lege specificăopiniile
gândurile, a dezvoltării şi organizării,
etc. reclamă în mod în coim. ut
riosşi
Conţinutul denumirii nu-I va constitui formă, a
Însă tuturor
obiectul proceselor
real ca atare,psihice
ci conştiente.
prezenţa unui alterşi raportarea la el. Ca fiinţă socială, omul are n voie Prin interm diul
imaginea lui ideală internă. În etapele limbajului,
stringentătârzii de se anturaj,
ale realizează
dezvoltării deasimilarea
limbajului, sistemelorsemeni
prezenţa celorlalţi de cunoştinţe,
şi de a de in vraori,
în
după vârsta de 14-16 ani, când se "dialog" de principii
structurează şi
cu ei. norme,
şi operatiile de
Când această etaloane
formale ale normală este încălcată (i .olare
şi
condiţie criterii de comparaţie, de dep deri
gândirii, aceleaşi cuvinte-denumiri,şi pattern-uri
care
socială), anterior comportamentale,
individulaveauuman doar un îşi conţinutconstituite
satisface nevoiaistoriceşte şi obiectiv
de comunicare, v ind te cu
în
informaţional de natură senzorială, vor diferite
dobândi forme şi ale
unul culturii
sine însuşi sau cu o persoană imaginară. şi civilizaţiei umane. Apoi, prin interm iul
cuvântului, se exprimă autocomenzi ("trebuie să fac cutare Iru",
515
"trebuie să încep cutare activitate", "trebuie să merg în cutare loc",
"trebuie să mă stăpânesc", "trebuie 514 să ripostez" etc., etc.), autoÎnc !jăli
("nu mă dau bătut", "să mai încerc o dată", ,,0 să reuşesc",,,am recut
peste greutăţi şi mai mari" etc.), autorecompense ("bravo", " oarte
516
bine", "am dovedit ce pot", "aşa După o să specificul
procedez şi schemei
în viitor"de comunicare,
etc.), limbajul oral se realizează
autosancţiuni ("aşa-mi trebuie", ,,n-am
În trei făcut
variante: solilocviu,
ce mi-am propus, monolog
nu merit şi dialog.
să am cutare lucru", "aşa-mi trebuie, să mă
Solilocviul învăţ vorbirea
Înseamnă minte" etc.), cu voce tare cu noi Înşine. în m
autoblamări ("sunt un prost", "sunt un omaceastă
normal, de nimic", formă ,,nudesunt în stare dea limbajului oral se întâlne te la
manifestare
nimic", "sunt un nemernic", "sunt copil
un laş" etc.).la 5 ani), prin, care se exteriorizează intentiile şi
(până
Rolul autoreglator al limbajului se impune
consemnează treptat în secventelor
desfăşurarea ontogeneză, activităţii curente. La adult,
iniţial prin latura sa sonoră (până vorbirea
la 3-3,6 ani),
cu sine şi apoi
Însuşi prin cea semantică
apare doar situational, ca, de exemplu, În ul
(după vârsta de 5 ani). La adult, acest rol se
izolării mairealizează
îndelungate în unitatea ambelor
de contactul cu cei din jur, sau În s patologice,
laturi, fiecare având contribuţia sa specifică:
de blocare a mecanismelor cea semantică
de controlînale limbajului inte
organizarea, planificarea şi selecţia comportamente lor adaptati ve, cea
logoreea.
sonoră - în potenţarea comportamentelor Monologul actuale (influenţăexistenta
presupune dinamico-unui destinatar extern, care să
energetică). recepteze fluxul mesajelor fără a replica după fiecare secvenţă (p -
In plan extern, funcţia reglatoare a limbajului
poziţie), ci, posibil, constă
doarinfluenţarea
la sfârşit. Deşiregulă, monologul este cen
modelarea atitudinilor şi conduitelor
pe ocelor din jur,
anumită temă în funcţie
şi el are de cadorinţele
obiectiv informarea-instruirea aud to-
şi aşteptările noastre. riului Într-o problemă oarecare, lămurirea sau convingerea acestui de
A vând în vedere că orice relaţie
ceva interpersonală
(cum este, deeste îmbrăcată
pildă, discursul întro
politic sau predica religioasă) , în
haină verbală şi este mediată prinfine,
limbaj, cuvântul
relaxarea sausecatarzisul
impune ca(cum principal
se întâmplă în poezie şi tea ).
mijloc de influentare reciprocă. Pentru a-şi atinge obiectivul propus, oratorul sau interpretul tre uie
Cuvântul, luat în unitatea laturii sonorecontinutul
să adapteze şi semantice, şi formaîl folosim
discursului ca şi maniera de expu ere la
permanent in raporturile noastre cu cei din jur, în vederea provocării
particularităţile psihologice şi de vârstă unor ale auditoriului. Aici, artifi iile
comportamente, stopării unor comportamente
stilistice, pauzele, în derulare,
intonatia,modificării
accentele şi argumentatia (und se impune)
direcţiei de desfăşurare a unei activităţi, modificării
sunt variabilele careatitudinilor
condiţioneazăşi stărilor
efectul final al monololui.
de spirit, accentuării unor divergenţeDialogul
şi conflicte sau aplanării
este forma cea maişifrecventă
stingerii de realizare a limbajului ral. ,EI
acestora, mobilizării şi îndemnuluiseladesfăşoară
o cauză prin comună etc. întreaga
alternarea pozitiilor celor doi termeni ai rei tiei de
activitate de guvernare şi de conducere într-o societate
comunicare - emitentul esteşiinstrumentată
receptorul - şi are caracter de se mb reciproc
şi realizată prin mijloace verbale - mesaje orale sau
de mesaje. în instrucţiuni şi norme se poate face distincţie tre mesaj
înlănţuirea acestora,
scrise. inductot (provocativ), care porneşte de la emitent, şi ro saj
Şi în plan extern, funcţia reglatoare
răspuns, a limbajului
care vine din se concretizează
partea receptorului. în:
comenzi imperative, instrucţiuni, atenţionări, avertizări, persuasiuni,
Dialogul poate fi structurat şi liber-situaţional.
sancţiuni, recompense (laude). In primul caz, dialogul se axează pe o problemă anume, şi p
In concluzie, trebuie să subliniem că întreajungerea
se urmăreşte cele trei functii ale lim-
la un acord, consens sau rezultat final. făşurarea
bajului este o strânsă interacţiune;lui
eleva
sunt complementare, se presupun
depinde de poziţia iniţială a interlocutorilor şi fa problema pusă În
se întregesc reciproc.
discuţie, respectiv, dacă părţile au interese opu sau convergente. în
11.6. FORMELE LIMBAJULUIpolitică şi viataVERBAL
socială, dialogul structurat po te fi socotit unul din
mijloacele cele mai
Analiza limbajului în contextul activităţii generale adecvate şi eficiente de ate uare şi rezolvare a
de comunicare
stărilor tensionale
interumană a dus la delimitarea principalelor şi de intarire
forme particulare în acare
Increderii
se recipr e ~i a coeziunii
comunitare,
manifestă: limbajul extern şi limbajul intern. în ştiinţă. dialogul, În forma dezbateri or şi disputelor între
cercetători
Limbajul extern este adresat cu precădereşiunor
şcolidestinatari
reprezintădin
motorul
afară princi al al progresului
conceptual-teoretic.
El se realizează în două forme: limbajul oral şi "limbajul scris.
Dialogul selectivă,
Limbajul oral rezultă din succesiunea liber se încheagă şi se
structurată desfăşoară spontan, cel mai a esea
după
purtându-se
reguli logico-gramaticale, a sunetelor nu doar
articulate, asupradeunui
produse singur "obiect", ci a unui întreg zaic.
aparatul
Aceasta
fonator la comanda centrilor corticali este conversaţia cotidiană pe care o legăm cu semenii oştri în
verbo-motori,
cele mai diferite situatii şi împrejurări. întregul limbaj oral artă
517
518
puternic amprenta subiectivităţii vorbitorului. EI reflectă continutul
informaţional specific, dar şi nivelul general de dezvoltare intelectuală şi
trăsăturile de personalitate (mai alesare
de propriile
ordin temperamental). De aceea,
sale particularităţi. El nu urmează toate sinuozităţil şi
analiza lui devine o modalitate importantă
variaţiiledepronunţării,
cunoaştere reţinând
psihologică a
şi redând doar pe cele mai semnific ive
individualităţii. (semnele grafice sunt indiferente la intonaţia şi flexiunile vocal , la
Ca indicatori relevanţi pentru evaluarea limbajului
intensitatea oral,lamenţionăm:
pronunţiei, timbru).
volumul şi diversitatea vocabularului,In fluenţa, rapiditatea
scris, dispar elementele (frecvenţa
de halou situaţional ale limbajului ral,
cuvintelor În unitatea de timp - minutul), tempoul
accentul central(regulat sau sincopat),
punându-se pe conţinutul informaţional, pe idee. . n
tăria (forţa pronunţiei), claritatea dicţiei,
aceasta, intonaţia
limbajul scris şi gradul
devine mai de
obiectiv, mai dens şi mai rele ant
meJodicitate, timbrul. în plan cognitiv decât cel oral.
Pentru o analiză riguroasă a valorilor şi semnificaţiei
,,Producerea" lui esteacestor
însă multindi- mai pretenţioasă şi mai
catori, este necesară Înregistrarea fluxului
dificilă a celuivorbirii
oral. Formaspontane sau să fie concordantă cu
sa trebuie
provocate, precum şi utilizarea unor probeticale,
regulile verbale
iar specifice
succesiunea de mesajelor
genul (ideilor) cât mai
asociaţiei libere, asociaţiei dirijate, clasificării,
ordonată şi coerelaţionării semantice
(sinonimie ). din punct de vedere logic, pentru a preveni echivocul şi ambigui ţile în
Limbajul scris se realizează prin codarea mesajelor
înţelegere. Recepţia şi orale În formă limbajului scris sunt şi ele mai
înţelegerea
grafică. El apare mult mai târziu decât dificileceldecât
oral, ale
atât limbajului
În cursul evolutiei
oral, care este con textual şi acomp iat de
istorice, cât şi În ontogeneză. gesturi auxiliare.
Apariţia şi perpetuarea lui au fost Din determinate
acest punctde nevoia
de vedere, asigurării
textele se pretează la o clasificare upă
comunicării În spaţiu şi În timp, iargradul
În acestde accesabilitate pe onumai
din urmă caz, nu scalăÎn diferenţiată de la simple, pâ ă la cele
limitele prezentului imediat, ci şi mai ale complexe.
trecutului şi chiar ale viitorului
(mesaje pentru posteritate). Ca şi vorbirea, scrisul reflectă şi exteriorizează personal tatea
In principiu, organizarea internă a limbajului
subiectului. Dupăscris este vocabularului
bogăţia izomorfă şi după stil, se poate a reda
organizării limbajului oral. Schemele gramaticale
nivelul care articulează
de instruire şi culturăşi dau al subiectului respectiv. Apoi, după
formă procesului de emitere şi caracteristicile
recepţie a sunetelor,grafice cuvintelor
ale scrisului, şi se pot deduce importante tr ături
propoziţiilor codate oral, acţioneazădeşipersonalitate
În sfera limbajului scris, şi
- introversia atât În
extraversia, pesimismul sau opti . mul,
veriga de emisie - scrisul, cât şi În cea de receptiesau
ascendenţă - cititul.
submisivitate, stabilitate sau instabilitate, fort sau
Dincolo de importanta sa comunicaţională,
slăbiciunea Eului limbajuletc.scris, respectiv
Grafologia are astfel o bază psihologică reală şi
scrierea, capătă istoriceşte o semnificatie
ea poate fi cuacceptată
totul aparte
ca o -modalitate
aceea de complementară în s diul
obiectivare, fixare şi perpetuare Înpersonalităţii.
timp a limbii şi a structurilor sale
logico-gramaticale. 11.7. MECANISMELE NEUROFIZIOLOGIC
Spunem, de exemplu, că, În ALE poeziaLIMBAJULUI
şi, in general, În opera lui Limbajul verbal este una
VERBAL
M.Eminescu, a fost structurată şi pusă În circuitul spiritual
din funcţiile psihocomportamen limba românăilustrează cel mai pregnant
literară a secolului XX. principiul localizării dinamice.
Progresul istoric al limbajului scrisDatelea mersşiÎncunoştinţele
paralel cu dezvoltarea
actuale despre mecanismele sale dife sem-
limbajului oral (Îmbogăţirea şi diversificarea
nificativ de cele existente la perfec-
vocabularului, sfârşitul sec.XIX, sintetizate de B oca şi
ţionarea aparatului gramatical) şi cu perfecţionarea
Wemicke şi care alfabetelor.
se integrau Acestea
modelului îngust localizaţionist. S-a him-
din urmă au implicaţii psihologice deosebite,
bat radicalÎnimaginea
ceea ce priveşte,
despre pe de o structura şi organizarea Iim jului.
însăşi
parte, uşurinţa perceperii şi învăţăriiReprezentarea
(din acest punctşi deconcepţia
vedere, trebuind
despre limbaj ca funcţie omog nă şi
să fie cât mai simple), iar pe de altăunidimensională
parte, gradul de detaşare a semnelor
au fost înlocuite cu viziunea sistemică, potrivit ăreia,
grafice de forma concretă a designatului.
acesta esteAceste douăcomplexă,
o funcţie implicaţii multidimensională
au între divers le sale
acţionat şi ca factori ai evoluţiei şi perfecţionării
componente,alfabetelor.
verigi şi forme existând relaţii de dependenţă i con
în pofida relaţiilor lui aproape simetrice
diţionare cureciprocă,
vorbirea, limbajul
generatoare scrisde emergente supraordonate.
519 Pe baza studiilor experimentale de laborator şi a datelor
comparativ-diferenţiale (A.R.Luria, 1947, 1958, 1962, 1970;
520
1954; W.Penfield şi Roberts, 1959; Primbram, 1971; M.Golu, L.Dănăilă,
1988), s-a clarificat faptul că aşa-numitul "centru al limbajului" (Broca şi
Wemicke), nu reprezintă în realitate decât verigi particulare ale unui
mecanism general la fel de complex şi eterogen alcătuit, cum este şi
limbajul însuşi. în interiorul său, se relaţionează şi se articulează zone şi
structuri cerebrale cu topografie şi specia1izare diferite. Schema după
care se conectează şi se sincronizează functional între ele este una logici.
modelată pe baza şi în acord cu regulile gramaticale sintactice, semantice,
pragmatice ale limbii. De aceea, dacă din punct de vedere anatomic
primar, structurile şi zonele respective sunt date de la naştere, articularea
şi unirea lor în mecanism specific al/imbaju/ui sunt rezultatul unei relativ
îndelungate perioade a dezvoltării ontogenetice (consolidarea deplină se
obtine abia în jurul vârstei de 14-18 ani).
Organizarea mecanismelor limbajului are un caracter conste/aţionaJ,
pe orizontală, şi unul ierarhic, multinive/ar, pe verticală. Caracterul con-
stelaţional constă în aceea că, la unul şi acelaşi nivel pe verticală al
nevraxului, există două sau mai multe "puncte" sau zone implicate în
realizarea unei verigi sau alteia a sistemului limbajului; caracterul
ierarhic, multinivelar rezidă în aceea că fiecare verigă sau formă a
limbajului se realizează cu participarea specifică a unor structuri şi
formatiuni situate la diferite "etaje" ale nevraxului - subcortical îndepărtat
(trunchiul cerebral, cerebel), subcortical (diencefal), subcortical apropiat
(nucleii bazali) şi cortical.
Fiind organizat după principiul comenzii şi controlului, mecanismul
limbajului cuprinde patru tipuri de verigi componente: aferente,
interpretati ve, eferente şi autoreglatoare.

centrul de execuţi _e ________

 Verigile aferente sunt
asigurate prin subsisteme
funcţionale specifice care se
formează în cadrul a doi
analizatori principali: auditiv
şi vizual (Ia orb, locul
acestuia va fi luat de ana-
lizatorul tactil) (fig.41).
Veriga auditivă, fone-
matică, asigură perceperea
fluxului limbajului oral al
celor din jur, respectiv: dife-
renţierea şi identificarea
sunetelor articulate (vocale
şi consoane), a cuvintelor şi
a seriilor verbale desfăşurate
(propoziţii, discursuri).

521
Tezaurul semantic, despre care am vorbit Pentru Într-unul
Ca vorbirea din
percepţie, paragrafele
noastră să fie
este corectă integritatea
necesară şi adecvată situaţieistructurală în area se desfăşoară
tuturor elor
anterioare, se elaborează şi funcţionează, aşadar, pe
comunicarea baza altui
(ex., mecanism
trei componente ale analizatorului auditiv: receptoare, interme lângă
condiţii de linişte sau de zgomo interlocutorul aflat iară
decât componentele fizice - sonoră şi grafică noi- ale
saulimbajului.
la distanţă
(subcorticală) şi mare
terminalăetc.), trebuie
(corticală).să n auzim
La nivel propriile cuvinte
cortical, şi să putem
compo enta
Verigile eferente (motorii) sunt două: f01KHuticulatorie
percepţiei şi manuală.
regla astfel intensitatea,
auditive a ritmul
limbajuluişi i onaţiaeste pronunţiei.
reprezentată de ariile 41 i 42
Prima are centrul de comandă În lobul frontal (aria
In mod
Brodmann. 9 Brodmann
similar,
Lezareapentru sau zona
acestora a faceîncorectemisfera literele şi a le ordona
dominantă (de obice
î şiruri,-cea
între
Broca), iar .staţiile" auxiliare de modulare-filtrare
anumitedistribuite
stângă) coordonate
duce În diferite
spaţiale, capacităţii
la destrămarea rezolutive feed-
devine indispensabil ack-ul vizual.
a subsistemul i au-
formaţiuni subcorticale - corpii striaţi, cerebel,
zului trunchiul
Eliminarea lui,cerebral.
fonematic, chiarcare Veriga
dacăse schemele
manifestămotorii ca afazie ale grafiei
senzorialărămândeintacte,
tip We duce
ickela
efectorie o constituie aparatul fonator (coardele vocale)
alterarea formei şi bucolingual.
şi aranjamentului literelor.
(pacientul nemaifiind în stare să stabilească identitatea unităţilor fo(Sp e verificare, încercaţi să scrieţi
Comenzile nu sunt simple impulsuri declanşatoare,
timp de
etice şi,3ci pattern-uri
caminute
urmare, cu ochii logice,
nici închişi).
să mai înţeleagă mesajele adresate oral).
care reproduc schema articulatorie proprie fiecărui Veriga sunet,
Conexiunea schemă
aferentă care face
anticipativă
vizuală (feed-before)
parte din angrenajulse realizează I nivel logic
neurofizi corticaI,
al
rezultă din Îmbinarea specifică a vibratiilorlimbajului
coardelor
cel vocale
mai probabilscris. şiprin
Eaa secircuitul
mulează fronto-parieto-tempo
structural pe schema -occipital,
analizat şi constă,
rului
mişcărilor limbii, buzelor şi maxilarului inferior.
practic,
vizual Nota
în individuală
planificarea
(receptorul şi programarea vorbirii
periferic-retina, componentaşi scrieriiintermediară
în raport cu "tema" subcoşi
caz timbnil.
distinctivă a pronuntiei (vocii) va fi În acest"scopul" Lezarea
'cală - corpii geniculaţi externi din talamus, şi componenta corticalăa
fmal al comunicării. Ea este a care asigură coerenţa logică internă
centrului de comandă cortical duce la destrămarea
fluxurilor repertoriului
verbale
prezentată de ariileşi 17, unitatea
18 şi 19 emantică
Brodmann supraordonată a unui discurs. Este
din lobii occipitali).
schemelor interne (mentale) ale articulării sunetelor,
evident că,cuvintelor deo şibire
spre rolul de conexiunea inversă de care am şivorbit
Funcţional, ei constă în elaborarea, păstrarea utilizanterior,
ea în
propoziţiilor, apărând afazia expresivă sau motorie
care are (Broca),
un aracter care constă În
cvasiautomatizat, conexiunea anticipativă este permanent
actul
incapacitatea pacientului de a vorbi fluent şibatăcorect
cititului
din punct
a modelelor-standard
de vedere
ale literelor corespunzătoare sune-
telor pe intenţie
verbale şişi în
control conştient-voluntar.
integrarea acestora înPierderea structuriacestui (forme) atribut
orgcum izatese
fonetic, neputând să se facă înţeles de cei din jur.
întâmplă, de pildă, în anumite sindroame
Cea de-a doua componentă are centrulserial - cuvinte
de comandă În şi înlănţuiri
ariile de cuvinte. Schemele operatorii şi rezla
4 şişi 6adecvării
frontale şi fronto-p ietale) duce
Brodmann din circumvoluţiunea centralălutive
alterări severe
ale acestei
ascendentă
ale
a lobului
coerenţei
verigifrontalse formeazăsemantice mult maialetârziu, r bajului (dezinhibări
în ontogeneză
ale verigii
decât cele fono-articulatorii
ale verigii auditive, carerespectiv
începe sădupă funcţiovârstaeze de .Jn5gol",
ani şiproducând
nu ai cu
dominant (unde se formează şi homunculusul motor), iar ,,staţiile" de
vorbire fără
condiţia nici o legătură
organizării unui cu situaţia
proces şi co extul).
sistematic de Învăţare a cititu i.
modulare-filtrare se află distribuite În aceleaşi formaţiuni subcorticale ca
Un ultimstructurilor
Lezarea aspect legat care deintrămecanismele
în alcătuirea neurofiziologice
acestor scheme al limbajului
ti ncţio-
şi cele pentru veriga fonoarticulatorie. Schemele manuale ale grafiei
priveşte
nale duce modulla de reprezentare
alterarea sau a lui la nivelul
pierderea capacităţii celor de douăa misfere
citi şi a cerebrale.
î ţelege
(scrisului) se formează În procesul de instruire, după vârsta de 5 ani, în
Neurofiziologia clasică, de orientare localizaţionist considera limbajul o
paralel cu schemele cititului. Ele reclamă omesajele scrise (alexia).
fină coordonare a articulaţiei
segmentului paImar al mâinii, precum şi afuncţie Verigaputernic lateralizată, adică
interpretatoare reprezentată
se constituie cadrul unei
exclusiv la nivelsingure coemisfere,
ical şi
articulaţiilor falangelor celor î

declarate
realizează dominantă,
medierea
trei degete care tin şi "poartă creionul- policele, arătătorul şi mijlociul, şi care,
logică de obicei
Între era
verigilecea stângă.
aferente şi cele efere te. Ea
Neuropsihologia
cuprinde într-un
Cum pronunţia are un caracter strict individual prin timbru, tot astfel are contemporană
circuit (ştiinţă
integrativ-comutativ relativ nouă, de
zone specialiate iţă, care
în
studiază
trăsături diferite de la un individ la altul, decodare direct raportul
şi conexiune
analiza grafologică psihic-creier)
semantică din
devenind, pe lobii
baza datelor
frontal,oferite
temporal,de odelulcipital split-
şi
bmin
aşa cum am arătat, o interesantă modalitateparietal. (Gazzaniga,
Aceste azone
de surprindere Sperry) şi de analiza
unorrealizează
însuşiri legăturacazurilor clinice cu
designativă Iburări
dintre de limbaj,
i agine sau
de personalitate. limbajul principiului
circumscrie conceptual
conţinutul şi cuvânt, esimetriei
ca semn obiectivat fu ţionsle sonor interemisîerice.
( 'mbajul
Potrivit
oral) sau acestui principiu,
figura/-grafic
Lezarea centrului de comandă a mişcărilor mâinii poate tulbura limbajul
(limbajul are
scris).o repr
Lezarea zentare bilaterală,
acestor zone înŞ dezor-
ambele
emisfere,
ganizarea dar fiecare
circuitelor
executarea scrisului, mergând până la agrafie, destrămarea completă a emisferă
semantice realizează
duce laemente
abolirea şi aspecte
funcţiei diferite.
desi Astfel,
ative a
emisfera
limbajului:
schemelor logice ale mişcărilor corespunzătoare stângă realizează structu . verbale complexe,
pacientul, deşicu percepe şi produce fonetic sa grafic
formeilgrafemelor, de tipul propoziţiilor
păstrarea mişcării de bază, nespecifice. dezvoltate, nual ştie
cuvintele, frazelor şi disc ele
ce Înseamnă rsurilor,
(sindromulprecumafaziei şi schemele
semanti gramaticale
e).
flexibile, care
După asigură permit
cum secoordonarea in ersiuni, intercalări,
ştie din practică, perceperea şi memorarea transformări stilistice etc., iar
unor
Verigile autoreglatoare ale sistemului verbal
emisferanoi
cuvinte dreaptănu
secventelor în interiorul fluxului fonoarticulator sau al scrisului şi r izează structuri
înseamnă că li se verbale
relevă relativ
şi li se simple
reţine (subiect
automat + predicat)
şi semn
şi s hemele
ficaţia. Când gramaticale
semnificaţia "tari"nu (rigide) - subiect ~ cititorului,
este cunoscută predicat; subiect ~ [atribut]
ea trebuie să fi~
adecvarea caracteristicilor acestuia la specificul situaţiei curente de
predicat
în mod ~ [complement].
special desprinsă şi definită ca atare de cineva care o cunoaşte
comunicare. Ele se bazează pe două tipuri de conexiuni de control -
inversă (feed-back) şi anticipativă (feed-before).
(,' structorql") sau stabilită prin apelarea la dicţionar.
Conexiunea inversă se realizează În cadrul In comunicarea
analizatorilor curentă,
auditivgradul de realizare a laturii sem ntice a
limbajului
(pentru vorbire), vizual (pentru scris) şi kinestezic (atât- pentru
fie el oralvorbire saucât scris - diferă de la un individ la . hul. De
şi pentru scris). asemenea, se constată că anumite cuvinte sunt folosite, de că e unele
persoane, cu o altă semnificatie decât cea c~e le este conferită 1 limbă.
523 524
522

II I