Introducere n psihologie social

Curs 5
Relatiile interpersonale
1. Relatii functionale
2. Relatii de comunicare
Relatiile interpersonale constituie forma principala a relatiilor sociale, ce reprezinta toate
formele de interactiuni dintre componentele unui sistem social (persoane, grupuri, organizatii, institutii)
(Cristea, 2001). Alaturi de relatiile interpersonale, relatiile sociale includ relatii intergrupale,
interinstitutionale, interorganizationale, relatii intre persoane si organizatii/institutii etc.
Relatiile interpersonale sunt interactiuni directe i reciproce intre persoane, in care exista o
implicare psiologica directa si constienta. !le includ" relatiile functionale, relatiile de comunicare,
relatiile socioafecti#e/preferentiale/simpatetice, relatiile de influenta. $upa caracterul oficial, relatiile
interpersonale pot fi formale (oficiale, precum relatiile sef%su&altern) si informale (relatiile din cadrul
familiei, din grupul de prieteni).
Rela'iile interpersonale #ariaz( )n func'ie de (*ac+son%$,-er, 201.)"
/radul de apropiere, intimitate i interdependen'( cogniti#( (ne g0ndim la noi i la partenerul
de rela'ie ca fiind lega'i, )mpreun(, mai degra&( dec0t ca indi#izi separa'i), emo'ional( (starea
emo'ional( a unuia dintre parteneri este inluen'at( de cel(lalt) i comportamental( (fiecare
dintre parteneri are o inflen'( asupra ac'iunilor, deciziilor i planurilor celuilalt).
Caracterul #oluntar sau in#oluntar al asocierii (nu ne putem alege p(rin'ii, fra'ii, efii, dar ne
putem alege partenerul de cuplu sau prietenii).
1. Relatii functionale
1e mai numesc ocupationale sau socioprofesionale i se refera la interactiunea dintre indi#izi in
contextul rezol#arii in comun a sarcinilor. 1unt relatii formale ce se dez#olt( )ntre ocupan'ii unor
pozi'ii oficiale, formale i iau forma rela'iilor de coordonare, control, super#izare. Apar in acti#itatea
de munca, )n contexte formale i sunt reglementate oficial.
2. Relatii de comunicare
2enomenul comunic(rii interumane constituie )n prezent o tem( predilect( de in#estiga'ie
pentru mai multe ramuri ale tiin'ei" ling#istica, sociologia, psiologia, semiotica, estetica, teoria
1
informa'iei etc. 2iecare disciplin( aduce optica ei specific(. 3siologia social( studiaz( fenomenul
comunic(rii ca mod de interaciune )ntre persoane/grupuri, ca relaie mi4locit( de cu#0nt, imagine,
gest, semn sau sim&ol. 5rice acti#itate comun( presupune scim&ul de informa'ii, adic( procese i
rela'ii de comunicare.
Comunicarea reprezinta procesul de transmitere i receptie de informatii intre doua entitati ale
unui sistem, capa&ile sa decodifice semnificatia mesa4ului. 1copul comunicarii este influenta (o&tinerea
unor informatii, a unei reactii, a unei emotii, a spri4inului, modificarea unei atitudini etc.). Informatia
scade gradul de nedeterminare, aduce un plus de cunoastere, reduce incertitudinea.
Craig (apud 6ittle4on 7 2oss, 2008) definete comunicarea ca fiind procesul primar prin care
#ia'a uman este tr(it(9 comunicarea constituie realitatea. :ns(i modul )n care comunic(m despre
experien'ele noastre ne formeaz( experien'ele.
!xist( forme de comunicare i )n lumea animala. 1ociologii i psiologii caut( s(%i restr0ng(
studiul la procesul comunic(rii )n societate, la rela'iile )ntre oameni. Al(turi de gesturi, mimic(, artele
figurati#e, lim&a4ul face parte dintr%o mul'ime #ast( de fenomene, numite conduite simbolice. 6a &aza
tuturor acestor fenomene, inclusi# a lim&a4ului, se afl( funcia semiotic, ce desemneaz( capacitatea
de a utiliza semne/sim&oluri ca su&stitute ale o&iectelor, respecti# ac'iunilor i de a opera cu acestea )n
plan mintal.
Conceptul de comunicare apare )n dou( sensuri. 3utem #or&i de comunicare n mas, c0nd
informa'ia este produs( de o singur( surs( i poate fi transmis( unui pu&lic oric0t de mare prin radio,
tele#iziune, proiec'ie cinematografic( (mass media) etc. :n cazul acesta lipsete ;feed%&ac+%ul; imediat
al mesa4ului, iar persoanele care )l recepteaz( constituie de cele mai multe ori o mas( practic dispersat(,
f(r( s( constituie propriu%zis un grup social. 3e de alt( parte comunicarea poate lua forma relaiei
interpersonale directe, care se )nscrie de cele mai multe ori )ntr%un grup conturat, iar mem&rii se afl(
)n contact direct, conexiunea put0nd s( func'ioneze continuu.
<odelul comunic(rii interumane este inspirat din teoria informa'iei, unde termenii de emitator
si receptor desemneaza orice entitate, #ie sau non#ie (ex. computerul sau alte sisteme de inteligenta
artificiala), capa&ila de transimie si receptie de informatie (fig. 1). Aceast( scem( include emi'(torul
(!) i receptorul (R), )ntre cele dou( puncte (sursa i destinatar), distincte )n spa'iu sau timp, existand
canalul sau calea de comunicare. =ermenii de !mitator si Receptor sunt inlocuiti cu cei de 6ocutor si
>nterlocutor, pentru a su&linia faptul ca relatia de comunicare se desfasoara intre entitati umane.
2
Fig. 1. chema comunicrii interumane !". #e$er% &pler, 1'(), apud Radu, 1''*+
3entru ca informa'ia s( treac( prin canal, ea tre&uie redat( )ntr%o form( apt( de transmisie.
<esa4ul tre&uie transpus )ntr%un cod (sistem de semne i reguli de com&inare), care s( fie comun cel
pu'in )n parte emi'(torului i receptorului. Aceast( rela'ie este redat( de cele dou( cercuri secante" unul
din cercuri R
!
indic( repertoriul emi'(torului, al doilea (R
R
) % repertoriul receptorului, )n timp ce partea
aurat( marceaz( repertoriul comun (R
!
? R
R
). 3rin repertoriu se )n'elege mul'imea de semne fixate
)n @memoria; su&iectului. 3entru succesul relatiei de comunicare, nu este suficient ca cei doi (locutorul
si interlocutorul) sa cunoasca semnele utilizate (de ex. sa #or&easca aceeasi lim&a), ci este ne#oie de o
similaritate cel putin partiala a cadrelor lor de referinta (ansam&lul de atitudini, #alori, credinte
personale etc.).
Comunicarea presupune un cod interiorizat comun, care este )n mod curent lim&a, )mpreun( cu
mi4loacele non#er&ale si para#er&ale de comunicare. 6im&a reprezint( codul fundamental. #esa,ul
este o sec#en'( ordonat( de elemente, proiectat( pe un repertoriu de semne de catre emi'(tor )n
conformitate, cu legit('ile de construc'ie (com&inare) proprii domeniului (pentru a ela&ora un mesa4
coerent, nu este suficient sa cunoastem cu#intele unei lim&i, ci este ne#oie sa cunoastem si regulile
gramaticale, ce ne a4uta sa com&inam cu#intele in enunturi cu sens). >n functie de modalitatea de
codare utilizata, mesa4ul ia una din formele" #er&ala, non#er&ala, para#er&ala.
:ntr%un sistem de comunicare, la punctul de destina'ie (R) mesa4ul urmeaz( s( se retransforme )n
forma sa original( (informa'ie, idee, concept etc.), prin decodificare. :ntre parteneri, nu @circul(
@informa'ia propriu%zis(, ci mesa4ul (purtat de undele sonore, textul tip(rit, mimica, gesturi), care
tre&uie descifrat cu o distorsiune sau pierdere minim(. 5rice emi'(tor uman este @programat; )n mod
normal i ca receptor, situa'ia curent( )n #ia'a de toate zilele fiind aceea de dialog. Rolurile de emitator
si receptor sunt intersan4a&ile.
:n acest circuit complex se pot produce erori (erori de codare i recodare, erori determinate de
incongruen'a codurilor la emi'(tor i receptor, erori ce apar )n timp ce semnalul tra#erseaz( canalul
etc.). =oate sursele de eroare sunt numite cu un termen comun % -gomot.
A
>n functie de forma mesa4ului, comunicarea poate fi #er&al(, non#er&ala i para#er&al(.
Comunicarea #er&al( folosete drept cod cu#antul, cea non#er&al( utilizeaz( un repertoriu &ogat de
semnale, incluz0nd +inezica (mic(ri corporale precum mimic(, gestic(, postur( corporal(, direc'ia
pri#irii, contact #izual), proxemica (distan'a fizic( dintre partenerii de comunicare). Comunicarea
para#er&al( se folosete de resursele #ocii (intona'ie, fluen'(, modalitate de accentuare, ritm, tim&ru
#ocal, pauze). 1emnalele non#er&ale sunt mai dificil de controlat constient.
3roxemica se refer( la mesa4ele non#er&ale transmise prin faptul c( ne pozi'ion(m fizic aproape
sau departe de partenerul de comunicare ($uc+, 200B). :n interiorul unui grup social, al unei culturi,
comportamentul pro.emic este normat. !xista norme informale ce reglementeaza gradul de
pro.imitate fi-ic admis )n diferite tipuri de rela'ii interpersonale (prietenie, dragoste, simple
cunotin'e etc.). $e asemenea, gestul de str0ngere a m0inii, luarea de &ra', precum i alte gesturi de
apropiere merg0nd p0n( la tandre'e formeaz( o grada'ie sau scal( de proximitate fizic( a#0nd
semnifica'ii &ine sta&ilite )ntr%un grup. $istan'a interpersonal( crete pe m(sur( ce aproprierea
psiologic( i intimitatea rela'iei descresc i include" distan'a intim( (partenerii de cuplu, copil%p(rinte,
fra'i, prienteni foarte apropia'i), distan'a personal( (simple cunotin'e), social( ()n discu'iile de afaceri),
distan'a pu&lic( (cel care 'ine o prelegere i auditoriul s(u).
>mportant este gradul de con#ergen'( a formelor comunic(rii. Cneori con'inutul #er&al poate fi
contrazis de semnalele non#er&ale sau para#er&ale. !x. un D$a; spus pe un anumit ton, poate de fapt s(
)nsemne DEu;.
3e m(sur( ce con#ergen'a sau afinitatea dintre persoane scade, comunicarea reciproc( se #a
limita la informa'ii de simpl( asociere sau con#ie'uire. 1pre exemplu, so'ii care nu se mai iu&esc )i
reduc temele comune de discu'ie la aspectele exterioare ale con#ie'uirii.
/0I1#&2& C1#34IC5RII
Fcoala de la 3alo Alto (localitate situat( la A0 Gm sud de 1an 2rancisco) printre reprezentan'ii c(reia s%
au num(rat /regor- Hateson i <ilton !ric+son, a studiat sistematic comunicarea interpersonala. :n
lucrarea 3ragmatics of Iuman Communication, ap(rut( )n 1JKB, Latzla,ic+, Ha#elas i *ac+son
propun mai multe axiome ale comunic(rii, ce recupereaz( sensul originar al termenului latinesc
Dcommunicare; (a pune )n comun, a fi )n rela'ie) ($ainton 7 Melle-, 2011)"
1. 64u putem s nu comunicm7. :n #irtutea acestei axiome, )ntr%o interac'iune interuman(, orice
comportament are #aloare comunica'ional(. Astfel, comunicarea este ine#ita&il(, iar non%comunicarea
imposi&il(.
.
2. 6Comunicare se de-8olt pe dou planuri9 coninutul :i relaia7. 3lanul con'inutului ofer(
informa'ii transmise #er&al sau non#er&al, iar planul rela'iei ofer( indica'ii pentru interpretarea
informa'iilor (informa'ii despre informa'ii). $e ex. dou( enun'uri pot transmite aceeai informa'ie" D:mi
po'i aduce un paar cu ap(N; i DAdu%mi un paar cu ap(;. $ei con'inutul informa'ional este acelai
(un partener solicit( celuilalt un paar cu ap(), modul )n care este formulat enun'ul i rela'ia dintre cei
doi influen'eaz( interpretarea lui de c(tre partener (o rug(minte sau un ordin). 3lanul rela'ional se
numete metacomunicare (comunicare despre comunicare).
). 6Comunicarea este un proces continuu, ce nu poate fi abordat n termeni de cau-%efect sau
stimul%rspuns;. 6ogica procesului comunic(rii nu este una liniar(, de tipul cauz(%efect. :n
comunicare, este comod, dar simplist, s( admitem c( o cauz( produce un efect i un efect are o cauz(.
3artenerii de comunicare pot a#ea percep'ii i interpret(ri diferite asupra rela'iilor cauz(%efect. :n
exemplul de mai sus, la auzul solicit(rii DAdu%mi un paar cu ap(;, cel(lalt partener poate s( r(spund(
sarcastic (efectul), )n percep'ia lui comanda fiind cauza r(spunsului lui sarcastic. Cel care a dat
comanda, anticip0nd un r(spuns sarcastic al partenerului (cauza), emite un ordin, nu o rug(minte
(efectul). Oiziunile diferite asupra rela'iilor cauz(%efect pot genera conflicte sau )ncerc(ri de atri&uire a
#ino#('iei, solu'ia fiind s( nu ne str(duim s( g(sim #ino#a'i.
*. 6Comunicarea uman folose:te at;t limba,ul digital, c;t :i pe cel analogic7. Componenta
informa'ional( a comunic(rii e transmis( cu prec(dere pe cale digital( (#er&al), pe c0nd cea rela'ional(
e transmis( cu mi4loace analogice (non#er&ale). Cele dou( moduri de comunicare coexist( i se
completeaz( )n orice mesa4. >n comunicarea digitala, fiecare mesa4 are doar un referent, apartine doar
unui tip logic si consta in semne ar&itrare (Hateson 7 *ac+son, 1JK8). $e exemplu, cu#0ntul @mas(; nu
desemneaz( nimic altce#a dec0t o pies( de mo&ilier. $in punctul de #edere al comunic(rii digitale, o
durere de cap este o durere de cap i nimic altce#a. :n comunicarea analogic(, mesa4ul are mai mult
dec0t un referent, put0nd exprima mai multe lucruri. Cn mesa4 analogic poate fi decodificat prin luarea
)n considerare a contextului. $e ex." o durere de stomac nu este doar o durere de stomac, ci,
concomitent, exprimarea dezgustului, un mod de a te sustrage de la a face o trea&( sau o cerere de
afec'iune. 1emnifica'ia durerii de stomac comunicat( cui#a #a depinde de situa'ia i de contextul )n
care a fost comunicat(. $e exemplu, o so'ie frustrat( de lipsa de aten'ie a so'ului s(u, preocupat de alte
pro&leme, )i poate comunica &rusc o durere de stomac, )n timpul cinei. <esa4ul are mai multe
semnifica'ii. !l poate )nsemna inten'ia de a%l deturna pe so' de la pro&lemele lui, ne#oia de a%i capta
atentia i afec'iunea i, totodat(, o stare fizic( de disconfort epigastric.
5. 6<oate schimburile comunicaionale sunt fie simetrice, fie complementare, n funcie de
egalitatea sau diferena care st la ba-a lor7. Atunci c0nd am&ii parteneri se comport( la fel (am&ii
P
sunt sarcastici sau comunic( aserti#), comunicarea este simetric(. 1imetria sau complementaritatea
comunic(rii trimite la raporturile de putere i autoritate dintre interlocutori. :n condi'ii de simetrie a
comunic(rii, comportamentul interlocutorilor este D)n oglind(;, )ntemeiat pe egalitate i tranzac'iile
sunt de la egal la egal. Atunci c0nd un partener comunic( )ntr%un anumit stil (de ex. agresi#), iar cel(lalt
nu r(spunde la fel (r(spunsul poate fi pasi# sau aserti#), comunicarea este complementar(.:n condi'ii de
complementaritate, unul dintre interlocutori consider( c( are o autoritate mai mare, iar cel(lalt o
accept(. Raporturile dintre ei #or fi )ntemeiate pe diferen'a de putere.
=ibliografie
Cristea, $. (2001). Tratat de psihologie social. Hucureti" 3ro=ransil#ania.
$ainton, <. 7 Melle-, !. $. (2011). Applying Communication Theory for Professional Life: A
Practical Introduction (2
nd
ed.). =ousand 5a+s, CA" 1age.
$uc+, 1. (200B). Human relationships (.t ed.). 6ondon" 1age.
*ac+son%$,-er, $. (201.). Interpersonal Relationships. Io#e" Routledge.
6ittle4on, 1. L. 7 2oss, G. A. (2008). Theories of Human Communication (J
t
ed.). Helmond, CA"
=omson Lads,ort.
Radu, >. (coord.) (1JJ.). Psihologie social. Clu4 Eapoca" !Q!.
K