Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ROMANIA
Capitolul 1
De-a lungul timpului, raportul dintre latura umanǎ si cea tehnicǎ, cele douǎ componente de bazǎ ce
alcǎtuiesc sistemul unitǎtii economice, a cunoscut schimbǎrile substantiale determinate atat de natura
relatiilor de productie si corespunzǎtor de finalitatea activitǎtii, cat si de acumulǎrile apǎrute in cadrul
fiecǎrui subsistem considerat.
Dacǎ in aceste conditii, in fazele incipiente ale dezvoltǎrii industriei problemele erau tratate pe
coordonatele adecvǎrii omului la exigentele masinii, ale uneltei in general, pe mǎsura ridicǎrii
complexitatii intreprinderii, aceastǎ opticǎ este abandonatǎ in favoarea unei viziuni mai cuprinzǎtoare,
ce conferǎ factorului uman (capacitǎtilor sale creative, determinǎrilor sale psiho-sociale) un rol tot mai
insemnat in imbunǎtǎtirea activitatii economice. Rolul primordial al resurselor umane se regaseste si in
procesul de crestere a eficientei economice.
Avand in vedere tendinta mondialǎ de trecere la o economie bazatǎ pe cunostinte si optica conform
cǎreia resursa umanǎ este privitǎ ca fiind cea mai importantǎ resursǎ a organizatiei, motivarea
personalului ocupǎ un loc important in activitatile manageriale.
Din punct de vedere etimologic, motivarea provine din cuvantul latin "movere" si semnificǎ- a pune in
miscare, a face o deplasare.[1] Exista mai multe definitii in literatura de specialitate, care analizate in
esenta nu difera semnificativ: "motivarea reprezinta suma fortelor energiilor interne si externe care
initiaza si dirijeazǎ comportamentul spre un scop; acesta, o datǎ atins, va determina satisfacerea unei
necesitati"*2+. "Motivarea este suma fortelor energiilor interne si externe care initiazǎ, directioneazǎ si
sustine comportamentul uman in atingerea unui scop"[3]. "Motivarea-ansamblul stǎrilor de necesitate
ce se cer satisfǎcute si care il imping, il instigǎ si il determinǎ pe individ sǎ si le satisfacǎ"*4+
Motivarea cuprinde o serie de componente structurale din continutul cǎrora rezultǎ complexitatea
conceptului. Printre acestea se intalnesc: trebuintele, motivele, interesele si convingerile. Descrierea
acestora a fost realizatǎ in Anexa nr.1.
Motivarea poate imbrǎca mai multe forme, in functie de elementul generator. Acestea se
clasificǎ, de regulǎ, in perechi opuse, si anume:
Din aceste motive, managerul trebuie sǎ-si construiascǎ o adevǎratǎ structurǎ a motivǎrii pozitive care
sǎ ofere fiecǎrui individ in parte, tipul de satisfactii la care este sensibil. Aspectele motivǎrii pozitive sunt
evidentiate in Anexa nr.2, tabelul nr.2.
Motivarea negativǎ este generatǎ de folosirea unor factori motivationali aversivi. Desi reprezintǎ un tip
primitiv de motivare, bazat pe amenintare, pedeapsǎ, blam, ea trebuie totusi inclusǎ cu anumite
precautiuni in instrumentarul motivational al managerului. In firmele moderne, se foloseste cu prioritate
motivarea pozitivǎ.
Motivarea intrinsecǎ sau directǎ este generatǎ, fie de surse interne subiectului motivarii - de
nevoile si trebuintele sale - fie de surse provenite din activitatea desfǎsuratǎ. Caracteristica acestei
motivatii constǎ in obtinerea satisfactiei prin indeplinirea unei activitǎti adecvate ei.
Motivarea extrinsecǎ sau indirectǎ este generatǎ de surse exterioare subiectului sau naturii activitǎtii lui.
Ea poate fi sugeratǎ sau impusǎ de alte persoane sau de concursuri de imprejurǎri favorabile sau nu.
Sistemul pe care o organizatie il foloseste pentru a recompensa angajatii joacǎ un rol important in
eforturile organizatiei de a castiga un avantaj competitiv si de a-si indeplini obiectivele[5].
. semnaleze angajatilor obiectivele majore ale organizatiei, cum ar fi calitatea, orientarea cǎtre client
sau altele;
. motiveze angajatii;
. creeze tipul de culturǎ organizationalǎ pe care compania il urmareste.
Proiectarea si aplicarea unui sistem de recompense constituie una dintre cele mai complexe activitati
pentru care managerii de resurse umane sunt responsabili.
. in timp ce alte aspecte ale sistemelor resurselor umane (traning, managementul carierei,
sistemele de evaluare) sunt importante pentru anumiti angajati, sistemul de recompensare este
considerat important de cǎtre oricine;
. sistemele de recompense contin o multitudine de alte elemente in plus fatǎ de plata pentru
munca efectuatǎ; aceste componente trebuie coordonate;
. costul vietii variazǎ semnificativ in functie de zona geograficǎ iar acest aspect trebuie luat in calcul
de organizatii la recompensarea angajatilor de la reprezentante sau de la subunitǎti situate in zone
diferite.
Sistemul de recompense cuprinde mai mult decat plata pentru munca depusǎ sau
performanta realizatǎ, putandu-se clasifica in:
1. Recompense financiare;
2. Recompense non-financiare
1. Recompense directe;
2. Recompense indirecte.
,,Sistemul de recompense reprezinta ansamblul elementelor sau veniturilor materiale si nemateriale,
financiare si non-financiare, a facilitǎtilor si avantajelor prezente si viitoare determinate direct sau
indirect de calitatea angajatilor precum si de activitatea desfǎsuratǎ de acestia'.*6+
. salariul de bazǎ;
. salariul de merit;
. stimulentele (premii, comisioane, salarii pe bucatǎ - acordul direct, adaosuri si sporuri la salarii,
salariul diferentiat - acordul progresiv, cumpǎrarea de actiuni, participarea la profit);
. plata timpului nelucrat (concedii de odihnǎ, sǎrbǎtori legale, concedii medicale, aniversǎri,
stagiul militar, pauzǎ de masǎ, timpul de deplasare);
. servicii si alte recompense (facililtǎti pentru petrecerea timpului liber, masinǎ de serviciu,
consultatii financiare, plata scolarizǎrii, concedii farǎ platǎ, echipament de protectie, plata transportului,
mese gratuite, servicii specifice) ;
Cand productivitatea individualǎ este mǎsurabilǎ, stimulentele financiare reprezintǎ cel mai bun mijloc
de crestere a performantelor.
Adoptarea sistemului de stimulente financiare individual s-a extins in ultimii ani. Pe langǎ stimulentele
financiare individuale se utilizeaza si stimulente financiare de grup, dintre care participarea la profit a
angajatilor constituie metoda cea mai frecvent intalnitǎ. Stimulentele financiare individuale pot fi:
stimulente/unitate produsǎ, comisioane, bonusuri, plata pentru abilitǎtile/cunostintele angajatului si
plata in functie de merit.
1.3.2.1 Stimulente financiare per unitatea produsǎ
Acest tip de stimulent financiar reprezintǎ forma cea mai comunǎ de stimulent financiar
individual pentru angajatii din unitatile productive. Angajatilor li se plǎteste o suma fixǎ pentru fiecare
unitate produsǎ. Aceastǎ sumǎ fixǎ se calculeazǎ dupǎ cum urmeazǎ: in primul rand, se identificǎ salariul
zilnic al angajatului. in continuare, se mǎsoarǎ numǎrul de unitǎti produse in medie pe zi. Salariul mediu
zilnic se imparte la numǎrul mediu zilnic de unitǎti produse pentru a afla plata pentru fiecare unitate
produsǎ.
1.3.2.2 Comisioanele
Plǎtile prin comision oferǎ o legǎtura foarte clarǎ intre plata angajatului si performantele acestuia si de
aceea, reprezintǎ un stimulent financiar foarte eficace. Totusi, se cere un control riguros din partea
managementului. De exemplu, plata pe bazǎ de comision poate reduce cooperarea in cadrul unei
echipe.
1.3.2.3 Bonusurile
Un bonus reprezintǎ o sumǎ de bani care este plǎtitǎ imediat ce a fost atins un anumit obiectiv. In
anumite organizatii, bonusurile se impart la toti angajatii, dacǎ obiectivele organizatiei au fost atinse. In
alte organizatii, bonusurile se acordǎ individual, in functie de performantele fiecaruia.
Un exemplu de bonus bazat pe performantele individuale este clauza din contractul unor jucǎtori de
fotbal, care specificǎ faptul cǎ vor primi o anumitǎ sumǎ de bani pentru fiecare gol inscris.
Folosind acest sistem de recompensare, angajatii sunt plǎtiti in functie de abilitǎtile si cunostintele
acumulate si nu pe baza rezultatelor obtinute sau a vechimii in muncǎ. Practica a demonstrat cǎ sunt
necesari minimum 4-5 ani pentru a atinge o calificare inaltǎ.
Folosind acest sistem de stimulente financiare, angajatii isi impart profitul obtinut de pe urma activitǎtii
la locul de muncǎ. Dupǎ ce s-a obtinut acest profit, un procentaj din profitul aditional se va distribui
angajatilor sub forma de bonus. Uneori acest bonus este egal pentru toti angajatii organizatiei. Alteori,
bonusul este diferit de la angajat la angajat, in functie de nivelul organizational sau in functie de salarii.
2. Planuri de plǎti amanate, prin care partea din profitul companiei care revine angajatilor se constituie
intr-un fond ce se va distribui mai tarziu. Aceste plǎti se fac de obicei dupǎ pensionare, in caz de
invaliditate, de deces sau la pǎrǎsirea companiei;
3. Planuri combinate, care asigurǎ atat plǎti cash cat si plǎti amanate.
Desi planurile de participare la profit se potrivesc cel mai bine companiilor mici, asemenea
planuri pot fi administrate la fel de usor si in companiile mari.
1.3.3 BENEFICII
Beneficiile joacǎ un rol important in viata angajatilor si a familiilor acestora si au un impact atat financiar
cat si administrativ asupra afacerilor companiei care oferǎ aceste beneficii.
Proiectarea unui plan de beneficii adecvat reprezintǎ o sarcinǎ extrem de complexǎ. Sunt multe aspecte
de luat in seamǎ, printre care se numǎrǎ problemele legate de taxe, aspectele legale precum si gǎsirea
surselor de finantare.
. Planul protejeazǎ angajatii si familiile acestora in caz de imbolnǎviri, handicap fizic, deces
sau somaj;
Beneficiile se impart in cateva categorii majore, dintre care cele mai importante sunt:
programele de protectie obligatorii, plata pentru perioada de timp in care nu s-a lucrat, programe de
protectie optionale.
1.3.3.1 Programele de protectie obligatorii
1. Asigurǎri sociale;
2. Somaj;
Asigurǎrile sociale constituie subiectul unor controverse pe plan mondial. Cateva dintre acestea se
refera la: redistribuirea venitului, longevitate, varsta de pensionare, raportul angajati-pensionari.
. Concedii medicale;
. Aniversǎri, onomastici;
In timp ce toti angajatii au dreptul la beneficiile descrise mai inainte, angajatii de bazǎ ai institutiei, in
special cei care detin pozitii cheie in structura acesteia, pot avea dreptul la beneficii suplimentare.
Printre aceste beneficii suplimentare, pe care institutia le are in vedere pentru angajatii sǎi de bazǎ, sau
pentru cei cu un nivel de responsabilitate ridicat, se numǎrǎ:
. Automobilul institutiei;
. Vacante suplimentare;
. Privilegii de parcare,
. Imprumuturi;
. Sofer;
. Cǎrti de credit;
. Cantinǎ specialǎ;
. Comisioane la vanzǎri;
. Cadouri de sǎrbǎtori;
. Premieri.
Inainte de a oferi beneficii suplimentare, institutia trebuie sǎ vadǎ dacǎ acestea se pot deduce din
venituri, ca fiind cheltuieli cu personalul si, in plus, sǎ determine dacǎ ele vor fi castiguri supuse
impozitǎrii.
Pentru munca prestatǎ in conditiile prevǎzute in contractul individual de muncǎ, fiecare persoanǎ are
dreptul la un salariu convenit la incheierea contractului. Acest salariu va cuprinde salariul de bazǎ,
adaosurile si sporurile la acestea.
Sistemul de salarizare, respectiv salariul de bazǎ, se stabileste prin negocieri colective intre persoanele
juridice care angajeazǎ si reprezentantii salariatilor, in functie de posibilitǎtile firmei care angajeazǎ.
Exceptie de la aceastǎ regulǎ fac sistemele de salarizare pentru personalul din unitatile finantate integral
sau partial de la bugetul de stat, care se stabileste astfel:
ü Pentru personalul autoritǎtilor legislative, executive si judecǎtoresti, de cǎtre Parlament, prin lege;
ü Pentru personalul regiilor autonome cu specific deosebit, nominalizate de Guvern, care cea mai
mare parte a veniturilor o reprezintǎ transferurile de la bugetul de stat, sistemul de salarizare se
stabileste prin hotǎrari ale Guvernului, respectiv legi ale Parlamentului;
ü In cazul unitǎtilor cu numǎr redus de personal la nivelul cǎrora nu se incheie un contract colectiv de
muncǎ, salariile se stabilesc prin negocieri directe intre patronat si salariati. In mod asemǎnǎtor se
procedeazǎ si in cazul angajǎrii de salariati de cǎtre persoanele fizice.
Salariul de bazǎ se stabileste pentru fiecare salariat in parte in raport cu calificarea, importanta,
complexitatea postului in care este incadrat, cu pregatirea si competenta profesionalǎ. Salariul de bazǎ
nu poate fi in nici o situatie mai mic decat salariul minim brut pe economie sau pe tarǎ.
Valoarea salariului minim brut pe economie este in prezent de 500 de lei noi (5.000.000 de lei vechi),
echivalentul a aproximativ 137 de euro. La sfarsitul lunii aprilie 2008, salariul mediu brut pe economie
este 1751 lei(echivalentul a aproximativ 480 de euro), cu 7,9% mai mare fata de luna precedenta..
Castigul salarial mediu nominal net realizat a fost de 1282 lei (echivalentul a aproximativ 350 euro) , in
crestere fata de luna precedenta cu 90 lei (7,6%), potrivit datelor Institutului National de Statisticǎ si
Bǎncii Nationale a Romaniei.
In aceste conditii, salariul minim pe economie reprezintǎ mai putin de 35% din castigul salarial mediu,
fatǎ de o medie de aproximativ 50%, in economiile din zona euro.
Personalul care obtine un salariu de bazǎ egal cu valoarea salariului minim brut pe tarǎ este scutit de
impozitul pe salariu.
La nivelul unei unitǎti, valoarea salariului minim pe unitate, se poate stabili prin negocieri colective (dacǎ
posibilitǎtile financiare ale unitǎtii sunt reduse) sau prin aplicarea unui coeficient de ierarhizare la
valoarea salariului minim brut pe tarǎ.
Potrivit articolului 38 din contractul colectiv de muncǎ, unic la nivel national, formele de salarizare si
organizare a muncii ce se pot aplica, sunt:
2. In acord;
Salarizarea in regie
Salariul de bazǎ stabilit pe orǎ, zi sau lunǎ se acordǎ personalului pentru timpul efectiv lucrat, la
realizarea integralǎ a sarcinilor de serviciu.
Salarizarea in acord
Pentru aceastǎ formǎ de salarizare se disting urmǎtoarele variante:
§ Acord direct - salariul cuvenit este proportional cu cantitatea de produse realizate, fiind stabilit
prin inmultirea tarifului pe unitatea de produs cu cantitǎtile realizate. Acordul direct se utilizeazǎ acolo
unde cantitatea de produse realizate depinde de modul in care atat unitatea cat si personalul sunt
interesate de depǎsirea sarcinilor de muncǎ;
§ Acord progresiv - la un anumit nivel de realizare a sarcinilor de muncǎ dinainte stabilite, tariful pe
unitatea de produs se majoreazǎ in anumite proportii. Acest sistem de salarizare se utilizeazǎ atunci
cand se doreste o stimulare foarte puternicǎ a personalului pentru a atinge anumite niveluri de
productie, in special la locurile de muncǎ ce limiteazǎ capacitatea de productie;
§ Acord indirect - salariile personalului care deserveste mai multi lucrǎtori salariati in acord si ale
cǎror realizǎri depind de modul in care sunt deserviti de respectivul personal, se stabilesc la un nivel
mediu de indeplinire a sarcinilor de cǎtre salariatii deserviti.
Capitolul 2
Mecanismele de motivare a
personalului utilizate incadrul
BANK Romania
2.1 BANK Romania, un purtǎtor imporant de
cerere pe piata resurselor umane
BANK Romania este o bancǎ comercialǎ universalǎ, care activeazǎ pe
piata romaneasca de la inceputul anului 2001, principalul actionar fiind grupul
austriac BANK International AG. Acesta este detinut la randul sǎu de
Osterreichische BANKen AG, banca centralǎ a unuia dintre cele mai imporante
grupuri bancare din Austria.
BANK a inceput afacerile in Romania de la zero, ajungand ca in prezent, BANK Romania sa aiba peste 750 de
angajati, o retea bancara proprie de 96 unitati si un numar de 60 parteneriate in sistem franciza, intentionand sa
atinga, la sfarsitul anului, un numar de 230 de unitati (130 unitati proprii si 100 in franciza).
BANK Romania a inregistrat, la finele lunii iunie 2007, un profit net de 10,8 milioane euro.
Activele totale ale bancii totalizau, la sfarsitul lunii iunie 2007, 2,153 miliarde euro, fata de 1,3 miliorde euro, la
sfarsitul anului 2006.
Valoarea totala a creditelor acordate populatiei se ridica la 1,348 miliarde euro, iar cea a depozitelor la 375
milioane euro.
BANK Romania este membra a BANK International, retea bancara extinsa in noua tari din Europa Centrala si de Est
prin intermediul subsidiarelor sale din Slovacia, Republica Ceha , Ungaria, Slovenia, Croatia, Romania, Bosnia-
Hertegovina, Serbia si Ucraina.
Intreaga retea BANK International are in prezent peste 290 de unitati bancare si prin intermediul celor 3.900 de
angajati gestioneaza un portofoliu de aproximativ un milion de clienti obtinand astfel active de peste sase miliarde
de euro.
Cea mai mare parte a noilor salariati provin tot din sistemul bancar, fiind
atrasi de la alte bǎnci. Pe de altǎ parte, asemenea tuturor bancilor din sistem,
BANK s-a confruntat si cu plecarea unor salariati cǎtre alti angajatori, in cele
mai multe cazuri tot din domeniul bancar.
Orele lucrate suplimentar sunt platite numai atunci cand sunt ocazionate
de implementarea unor proiecte majore (cum a fost de exemplu trecerea la o
nouǎ monedǎ, realizatǎ in iunie 2006).
venta
Salariile sa fie stabilite in functie de performantele angajatului 6 3
Salariile sa fie stabilite in mod obiectiv 7 2
Sa nu se stabileasca obiective dificil de atins pentru obtinerea unui 5 4
70% dintre cei chestionati ar fi dispusi sa isi schimbe locul de munca pentru un
salariu mai bun la o alta companie, 20% ar ramane fideli bancii si 10% nu stiu
daca ar fi dispusi la o schimbare de firma. Avand in vedere procentul
semnificativ al angajatilor care ar fi dispusi sa se mute la o alta companie, se
pot trage anumite semnale de alarma cu privire la politicile de motivare
a resurselor umane folosite de catre banca. De asemenea, semnaleaza nivelul
salariilor realtiv scazut comparativ cu salariile oferite de alte banci.
am nevoie pentru
conditii bune
Munca mea 80% 10% 10% 100%
ma streseaza
Managementul ia 50% 20% 30% 100%
hotararile corecte
Sunt mandru sa fac 50% 40% 10% 100%
parte din aceasta
organizatie
In general, angajatii sunt de parere ca daca isi fac treaba bine vor fi
recompensati. Insa nivelul recompenselor difera dupa parerea acestora
nejustificat, nu se respecta principiul la munca egala salariu egal. Avand in
vedere ca o mare parte din cei chestionati fac parte din departamentele
adminstrative, munca lor este destul de greu de cuantificat, dand nastere la
discutii si nemultumiri.
De asemenea, marea majoritate a celor chestionati considera ca
primesc tot ceea ce este nevoie pentru a-si realiza indatoririle de serviciu si
anume: echipamente de lucru, informatii primite in general la timp, 70%
considera ca muncesc in conditii bune si doar 30% au o parere neutra in
aceasta privinta. Nu a fost inregistrat nici un dezacord. Banca a investit in
sediile si echipamentele pe care le-a pus la dispozitia angajatilor.
Jumatate sunt mandri ca fac parte din echipa constituita la BANK, 40%
au o pozitie neutra iar 10% sunt in dezacord. Dintre acestia multi sunt cei
pentru care salariul este mai important decat cultura organizationala si ar fi
dispusi sa isi schimbe locul de munca pentru unul mai bine remunerat.
Cea mai mare parte a angajatilor chestionati (un procent de 60%) considera ca
sarcinile care le sunt atribuite sunt suficiente, situatia reflectand o buna
structurare a posturilor si o buna impartire a sarcinilor. O pondere de 30% din
raspunsuri reliefeaza o supraincarcare a fisei postului, ceea ce indica o posibila
lipsa de personal pe anumite posturi.
3 Capitolul 3
Propuneri si recomandǎri privind
imbunǎtǎtirea sistemului de
salarizare in domeniul
intermedierii financiare
3.1 Propuneri specifice pentru imbunǎtǎtirea
sistemului de salarizare la BANK Romania
In urma informatiilor colectate pentru elaborarea acestei lucrǎri, inclusiv
prin administrarea chestionarului unui esantion reprezentativ de angajati, s-au
desprins urmǎtoarele directii de imbunǎtǎtire a sistemului de salarizare in
cadrul BANK. Trebuie mentionat faptul cǎ, avand drept actionar un grup
bancar cu o vastǎ experientǎ, inclusiv in domeniul angajǎrii resurselor umane,
BANK a implementat un sistem de salarizare eficace, fapt demonstrat inclusiv
de capacitatea ridicatǎ de atragere de personal.
In prezent, bancile investesc masiv in antrenarea tinerilor angajati, astfel incat acestia sa
ajunga sa detina un minim de notiuni indispensabile desfasurarii activitatii in domeniul bancar, intr-
un timp cat mai scurt. Aceste programe de educare sunt insa superficiale, continuarea procesului de
invatare urmand sa se desfasoare la locul de munca, prin experienta practicǎ. Aceasta abordare are
de fapt menirea de a acoperi o lipsa de calificare a resursei, in conditiile in care sistemul educational
clasic nu poate raspunde cerintelor pietei muncii. O mai bunǎ colaborare intre actorii din sistemul
bancar si institutiile de invǎtǎmant superior ar duce la corelarea materiei studiate cu cerintele pietei.
Totodatǎ, aceastǎ colaborare poate fi stranǎ si la nivelul stagiilor de praticǎ, bǎncile urmand sǎ
stabileascǎ programe clare de colaborare cu institutiile de invǎtǎmant pentru a asigura stagii de
practicǎ studentilor din domeniu.
Aceste pachete ar putea sǎ inculdǎ telefon mobil, laptop, privilegii de parcare, masinǎ
personalǎ, abonamente la sǎli de exercitii fizice sau bilete la spectacole. De altfel, unele dintre
bǎncile din sistem (in special cele de mari dimensiuni, care beneficiazǎ si de resurse financiare
consistente) au dezvoltat centre de recreere si/sau instruire, in care angajatii au acces in anumite
conditii.
O altǎ cale de stabilizare a personalului este acordarea unei importante mai mariplanurilor
individuale de dezvoltare a carierei. De cele mai multe ori, angajatii preferǎ sǎ promoveze prin
ocuparea unui post mai bun devenit vacant in cadrul altei bǎnci, in conditiile in care nu au o
perspectivǎ clarǎ asupra evolutiei sale in organizatia din care face parte.
In lipsa unor asemenea politici, personalul din sistemul bancar inregistreazǎ o fluctuatie
semnificativǎ, situatie reflectatǎ si de ponderea scǎzutǎ a celor cu o vechime mai mare de cativa ani
in cadrul aceleiasi bǎnci. O politicǎ de personal oferǎ un model clar fatǎ de care angajatii isi
confruntǎ sperantele, dorintele individualeti in legǎturǎ cu care isi pot directiona eforturile de
autoperfectionare si de imbunǎtǎtire a activitǎtii, dupǎ cum aratǎ Milan Kubr.
In acest sens, James L. Gibson1[14] sugereazǎ unele relatii posibile intre caracteristicile
eficacitǎtii carierei si criteriile eficacitǎtii organizationale.
In corelatie cu planurile privind dezvoltarea carieriei, se poate remarca o altǎ linie importantǎ
de dezvoltare a politicilor privind personalul. Implementarea unor programe de pregǎtire
continuǎ este o directie semnificativǎ, care vizeazǎ atat cresterea performantelor personalului, prin
imbunǎtǎtirea cunosintelor, cat si de imbunǎtǎsire a fidelitǎtii angajatilor.
Prin calificarea pe plan intern, o bancǎ poate obtine personalul calificat capabil sǎ ocupe
posturi de conducere, la costuri mai reduse decat dacǎ ar fi nevoitǎ sǎ recruteze de pe piatǎ personal.
In plus, personalul calificat pe plan intern prezintǎ avantajul de a-si insusit cultura organizationalǎ si
de a-si fi stabilit deja relatii in cadrul echipei. Cerinte pe care un angajat nou venit le are de
indeplinit.
Pe de altǎ parte, angajatii vor resimti aceaste cursuri ca o investitie fǎcutǎ in dezvoltarea lor,
ceea ce ii poate ajuta si in promovarea in carierǎ. O astfel de situatie ar conduce implicit la cresterea
fidelitǎtii fatǎ de organizatie, angajatul simtind cǎ valoarea sa creste, ceea ce trebuie insǎ sǎ fie
reflectat si de dinamica salariului sau pozitia in cadrul companiei (principalii indicatori ai
performantei in carier).
Concluziile lucrǎrii
Nivelul inalt al salariilor in sistemul bancar a facut din acest domeniu unul dintre cele mai
atractive pentru personalul calificat. Tendinta de crestere a salariilor in domeniul bancar a devenit
insa nesustenabila, amenintand sa genereze presiuni in sensul costurilor operationale, odata cu
dezvoltarea pietei, care a dus implicit la o majorare a cererii pentru personal calificat.
Tendinta de crestere a salariilor, sustinuta de profitabilitatea inalta a acestui sector economic, a fost
exacerbata de deeychilibrul aparut pe piata, pe fondul mentinerii unui tendinte de crestere a cererii,
care s-a suprapus insa unei lipse a ofertei.
In aceste conditii, prin aceasta lucrare am incercat sa identific sursele care genereaza aceasta
presiune pe cresterea tot mai rapida a salariilor si sa sugerez posibile cai de imbunatire a sistemelor
de retributie in domeniul bancar. De altfel, managerii din sistemul bancar au remarcat inca de anii
trecuti caracterul nesustenabil al acestei cresteri a salariilor. Dan Pascariu, fost vice-presedinte al
Asociatiei Romane a Bancilor si presedintele HVB Bank, a sasea banca din sistemul bancar
romanesc dupa marimea activelor detinute, sublinia intr-un interviu acordat la inceputul anului
Ziarului Financiar ca trendul de crestere accelerata a salariilor incepe sa genereze presiuni asupra
cresterii costurilor, fiind tot mai dificil de sustinut pe termen mediu si lung.
Trebuie mentionat faptul ca, avand in vedere ca majoritatea bancilor locale au drept actionari
grupuri financiare puternice, cu o prezenta internationala semnificativa si o experienta considerabila,
acestea au beneficiat de un important transfer de know-how , inclusiv in ceea ce priveste domeniul
resurselor umane. Din aceasta perspectiva, politicile de personal implementate au fundamente
solide, testate deja pe alte piete, iar caile de optimizare sunt limitate. Pe de alta parte, costul relativ
scazut al resursei umane pe piata locala comparativ cu pietele mature, a facut ca pana recent
actionarii sa nu fie preocupati de evolutia costurilor cu salariile.
Prezenta lucrare isi propune astfel sa identifice aspectele la nivel sistemic care au dus la
aparitia acestei tendinte de crestere nesustenabila a salariilor in domeniul intermedierii financiare.
Una din principalele cauze este lipsa personalului calificat, ceea ce face ca oferta pe piata sa
fie redusa, comparativ cu cererea in crestere. Dezechilibrul devine mai puternic in cazul personalului
capabil sa ocupe posturi de conducere.
Situatia a devenit mai pregnanta odata cu dezvoltarea pietei serviciilor destinate clientilor
individuali, care presupune o prezenta teritoriala semnificativa, si deci operarea unei retele de unitati
de dimensiuni apreciabile, cu personalul corespunzator. Daca pentru acoperirea posuturilor de
executie bancile prefera sa angajeze persoane tinere (mai ales tineri absolventi de facultate, cu un
minim de cunostinte economice) pe care sa le supuna unor sesiuni scurte de pregatire intensiva,
problema devine mai spinoasa in cazul personalului cu calificari superioare, care reprezinta o resursa
rara. Salariul, care este practic pretul pietei muncii, a reactionat imediat la acest dezechilibru.
Dincolo de acest dezechilibru, prezenta lucrare isi propune sa indentifice si ceilalti factori
care au favorizat ascensiunea nesustenabila a salariilor.
Identificarea acestor factori, precum si evidentierea unor posibile cai de atenuare a actiunii
acestora, sunt importante pentru buna functionare a unui sistem care angajeaza peste 20.000 de
oameni. Totodata, o exacerbare a costurilor cu personalul (una dintre cele mai importante
componente ale costurilor operationale ale unei banci), care influenteaza in mod direct
performantele organizatiei, ar putea duce la o scumpire a serviciilor bancare. In sistemul bancar se
urmareste acoperirea costurilor salariale prinveniturile inregistrate din comisioane. In aceasta
perspectiva, se poate remarca deja o tendinta de crestere a comisioanelor percepute de banci (dupa o
perioada de scadere), chiar pe fondul unei mariri semnificative a volumului afacerilor (prin cresterea
portofoliilor de clienti).
Studii pe acest domeniu specific nu au fost inca realzate, datorita noutatii acestei probleme.
Aceasta lucrare isi propune sa identifice o serie de cai de atenuare a presiunii de crestere a
salariilor, plecand de la cazul specific al observatiilor realizate in cazul BANK Romania.
La baza elaborǎrii acestei lucrǎri a stat culegerea informatiilor referitoare la sistemul actual
de recompensare a salariatilor in cadrul domeniului intermedierii financiare. Pentru concretizarea
studiului, a fost tratat cazul specific al BANK Romania, o bancǎ de dimensiuni medii (locul 11 pe
piatǎ, in fucntie de valoare activelor detinute, dintr-un total de 39 de bǎnci). Banca beneficiazǎ, ca de
altfel majoritatea jucǎtorilor, de sprijinul actionarului majoritar, reprezentat de un grup financiar
international cu o experientǎ si traditie importante. Acest sprijin s-a tradus suport financiar si prin
transfer de know-how si tehnologie, inclusiv in domeniul resurselor umane.
Pentru culegerea informatiilor a fost administrat un chesionar, compus din 15 intrebǎri, unui
numǎr de zece anagati din cadrul bǎncii, selectati din diferite departamente. Pe langǎ metoda
chestionarului, au fost desfǎsurate si interviuri cu personalul din departamentul de resurse umane,
pentru a se culege informatii cu privire la politicile de personal (si de motivare a acestuia) aplicate
in cadrul BANK.
Concluzia acestor cercetǎri a fost cǎ sistemul de retributie utilizat in cadrul bǎncii pune un
accent prea mare pe o singurǎ componentǎ: salariul. In plus, pentru cea mai mare parte a
personalului, salariul este stabilit pe bazǎ de negociere, fiind fix (evaluare performantelor si
posibililele ajustǎri se realizeazǎ pe bazǎ anualǎ), personalul nu este motivat suficient pentru a
contribui la performanta organizatiei.
In prima parte a lucrǎrii au fost tratate aspecte teoretice, privind procesul motivatiei
personalului. In cadrul motivatiei, recompensele sunt principalul mijloc de satisfacere a trebuintelor
angajatilor, accentul fiind pus asupra acestora. De atlfel, banii, ca mijloc de recompensare, sunt
partea cea mai atractivǎ pentru angajati, in conditiile in care, desi nu au o utilitate intrinsecǎ, ei pot
ajuta la realizarea unei varietǎti de nevoi.
In partea a doua a lucrǎrii a fost realizatǎ o analizǎ diagnostic a organizatiei, in care s-a
urmǎrit suprinderea principalelor aspecte legate de motivarea anagajatilor, salariul reprezentand
mijlocul cel mai imporant de realizare a acestui proces. Pe baza informatiilor culese cu ajutorul
chestionarului a fost evidentiat modul in care angajatii percep sistemul de recompense oferit de
bancǎ. In finalul analizei a fost realizatǎ o sintetizare a puntelor forte, respectiv a punctelor slabe,
care caracterizeazǎ pozitia BANK, din punctul de vedere al atragerii, mentinerii si motivǎrii
personalului, pe o piatǎ puternic competitivǎ.
In cazul BANK au fost propuse un set de mǎsuri, menite sǎ asigure, intr-un termen scurt de
la implementare, o imbunǎtǎtire a motivǎrii personalului. Aceasta va duce implicit si la sporirea
capacitǎtii bǎncii de a atrage si mentine personalul. Principalele cǎi vizate sunt diversificarea
sistemului de retributie, in special pe partea de recompense indirecte. Lucrarea evidentiazǎ insǎ si
posibile cǎi de optimizare a recompenselor directe, in special in ceea ce priveste asigurǎrile (de
sǎnǎtate, de viatǎ sau alte categorii) si planurile de pensii. Tot in legǎtura cu recompensele directe, s-
a reliefat necesitatea asigurǎrii unor salarii (ca parte financiarǎ) care sǎ varieze in functie de
performantele organizatiei, astfel incat sǎ stimuleze fiecare angajat la performante individuale. In
prezent, numai personalul din domeniul vanzǎrilor beneficiazǎ de astfel de retributii (comision din
volumul creditelor procesate si trase de cǎtre clienti), acestea fiind introduse de la inceputul anului
2007.
In cazul sistemului bancar romanesc, demersurile in acest domeniu au avut panǎ in prezent
un pronuntat caracter practic - mai multe bǎnci au apelat la astfel de studii, uneori la consultanta
unor experti externi. Prezenta lucrarea a urmǎrit evidentierea principalelor disfunctionalitǎti care
apar in procesul de motivare a resurselor umane in domeniul intermedierii financiare.
BIBLIOGRAFIE
Anexa 1
Fig. nr. 1 Ciclul motivational
Anexa 2
tabelul nr.2
[2] P.C Nica si colaboratorii, Managementul firmei, Editura Condor Chisinau 1994, p.302
[3] Edit Lukacs, Introducere in managementul resurselor umane, Editura Tehnica,Bucuresti,2001 p47-48
[4] R.Emilian, coordonator, Conducerea resurselor umane, Editura Expert, Bucuresti, 2000, p. 34-36
[5]Dan Anghel Constantinescu, Marinica Dobrin. Stanel Nita, Anca Nita - ,,Managementul
resurselor umane'. Editura Colectia Nationala, 2000, p.230
[6] Aurel Manolescu - ,,.Managementul resurselor umane', Editura Economicǎ, Bucuresti. 1998. p.387
[7] Dan Anghel Constantinescu, Marinica Dobrin. Stanel Nita, Anca Nita - ,,Managementul resurselor umane'.
Editura Colectia Nationala, 2000, p.230
[8] P.Burloiu ..Managementul resurselor umane'. Bucuresti. 1996. p.180
[9] O.Nicolescu, Managerii si managementul resurselor umane, Ed. Economica, Bucuresti 2005, p.176
[10] C.F. Wayne, Managing human resources: productivity, quality of work, profit, McGraw-Hill/Irwin, 2004, p. 467
[11] C.F. Wayne, Managing human resources: productivity, quality of work, profit, McGraw-Hill/Irwin, 2004, p. 472
1 P. Rudiger, Personelmanagement von der Planzur Marktwirtschaft, Wiensbaden Gabler, 1990, p. 280, preluat de O.
Nicolescu, Managerii si managementul resurselor umane, Editura Economicǎ, 2005
2
O. Nicolescu, Managerii si managementul resurselor umane, Editura Economicǎ 2005, p. 190
3
O. Nicolescu, op. cit., p. 191
[13]
1 J.L. Gibson, J.M. Ivancevich, JM. Donnelly, Organizations, Business Publications, Texas, 1998, p 655, preluat de O.
Nicolescu, op. cit., p. 195