Identitatea nationala vs identitatea europeana

Identitatea nationala a luat fiinta ca principiu ideologic in secolul al XIX-lea. La baza, ea

reprezinta sentimentul de apartenenta a unei persoane fata de natiunea in care se regaseste. Insa
nu trebuie confundata identitatea nationala cu nationalitatea. Identitatea nationala reprezinta un
sentiment in timp ce nationalitatea desemneaza o apartenenta politica, juridica sau chiar etnica.

Din secolul al XX-lea, identitatea nationala sta la baza regimurilor politice democratice
facand posibila si aparitia statelor natiune. Asa dar, notiunea de identitate nationala este analizata
si definita in concordanta cu istoria statelor nationale moderne, fiind perceputa ca parte a
modernizarii statelor industriale. Desi statele natiune au la baza principiul identitatii
nationale.Avand in vedere ca expresia identitatii nationale difera de la un popor la altul, este de
dorit ca definirea ei sa fie cat mai clara.

Identitatea nationala se refera si la cumulul de traditii si obiceiuri ale unui popor.

Popoarele se diferentiaza intre ele prin reguli si principii bine definite de catre institutii precum
cel juridic, economic sau politic.

Uniunea Europeană, in forma sa actuala, nu este o moştenire istorică sau o realitate

circumstanţială, ci este un proiect structurat pe căi politice, economice şi culturale in scopul
construirii unui nou spaţiu si a unei viziuni noi asupra unei alianţe continentale. De asemenea,
spaţiul Uniunii Europene inca este în continuă schimbare. Anumite ţări ce şi-au exprimat intenţia
de aderare , cum sr fi Turcia, iar altele au dorit sa paraseasca Uniunea Europeana, cum este cazul
Marii Britanii.

In ceea ce priveste problema identitatatii naţionale versus identitatea europeană, există

mai multe perspective care încercă să desluşească in ce măsura una o exclude pe cealaltă, sau
dacă acestea pot fi complementare. Este bineinteleas ca importanţa identităţii naţionale, ca
element indispensabil în existenţa unei naţiuni. Identitatea naţională este principala formă de
identificare cu o colectivitate. Insa, identitatea europeană nu neagă identitatea naţională şi nu
presupune dezminţirea de propriile valori şi idealuri. Fundamentarea unei întregi ideologii
pornind de la premisa că cele două concepte sunt în antiteză nu poate duce la nimic constructiv.
„Unitate prin diversitate” are în vedere prezervarea specificului naţional, dar şi cunoaşterea şi
înţelegerea altor culturi.