Uniunea Europeană .

Între federație si confederație.

Ilievici Alexandra-Mariana

Programul de masterat:
Politică și economie europeană
Teorii ale integrării europene

Prof. - G. Voicu

1
Rezumat

În această lucrare am dorit să realizez o „definire” a Uniunii Europene din prisma

apartenenței acesteia la o anumită formă de organizare: federală sau confederală.

Consider că aceasta problematică este importantă deoarece Uniunea Europeană

cuprinde numeroase trăsături atât din partea federației, cât și a confederației. Cu privire la
viitoarele obiective pe care Uniunea Europeană vrea să le întreprindă, tendința spre
federalism sau confederalism generează alte implicații.

În cadrul acestei lucrări am prezentat ce reprezintă conceptele de federalism și

confederalism și am observat ca se formează în cadrul Uniunii Europene un conglomerat
între caracteristicile federației si cele ale confederației.Vom vedea ideea pan-europeană și
cum ideile acesteia s-au transpus în federalizarea Uniunii. De asemenea am punctat despre
tentativa de federalizare a Uniunii cu ocazia încercării de adoptare a unei Constituții pentru
Europa.

Concluzionând putem stabili că Uniunea Europeană este o entitate sui generis, care
nu este similară cu nici o altă organizație internațională sau regională. De asemenea,
Uniunea Europeană este o compoziție eterogenă cu privire la cultură, lingvistică, economie
și multe alte aspecte sociale.

2
Cuprins:

Introducere ............................................................................................................................ 4

Conceptul Pan-Europa……………………………………………………………………………….6

Definirea conceptelor de federalism si confederalism .......................................................... 7

Analiza comparativă a federalismului si confederalismului asupra Uniunii Europene ........8

Constituția Europeană .........................................................................................................10

Concluzii ............................................................................................................................. 11

Bibliografie ........................................................................................................................ 13

3
Introducere

Aspecte generale privind „conceptul” de Uniune Europeană

Winston Churchill a adus în discutie ideea reconstrucției Europei occidentale pe

baze federale. Această idee a fost propagată în cadrul unei conferințe la Zurich, în
septembrie 1946. Churchill avea o viziune asupra reconcilierii Franței cu Germania, având
susținerea Marii Britanii, Rusiei si Statelor Unite. Datorită ideii oarecum ideliste nu a
întâmpinat foarte multi adversari.1 Deși ideea rămăsese pentru o perioadă scurtă de timp ca
o simplă utopie, aceasta a prins contur prin planul lui Robert Schuman si Jean Monnet.
Aceștia au dorit administrarea cărbunelui și oțelului Franței si Germaniei de către o
organizație comună. După al doilea război mondial, această idee nu a avut foarte mulți
susținători, aderând la aceasta doar Italia si Benelux. După cum s-a putut observa, statele
care după război au suferit pierderi catastrofale au aderat concepției federaliste, contribuind
la formarea CECO. La polul opus, Norvegia, Danemarca și Marea Britanie care au suferit
pierderi neînsemnate, cât și Irlanda, Suedia și Elveția care au rămas neutre s-au declarat
convinse de doctrina suveranității statelor și si-au păstrat concepțiile tradiționaliste.2

Astfel ideea de integrare europeană a prins contur prin constituirea CECO în 1952.
Din acel moment a urmat o perioadă de extinderi, iar în momentul actual avem o entitate
denumită Uniunea Europeană. Pentru a putea vedea care sunt tendințele acesteia în sensul
extinderii sau în sensul ramificării puterii acestei organizații trebuie să avem în vedere care
sunt caracteristicile definitorii ale Uniunii.

Odată cu apariția Uniunii Europene numeroase opinii s-au format cu privirea la

apartenența acesteia la un anumit sistem de organizare, implicit a unei forme politice. Deși,
Uniunea Europeană s-a format pentru realizarea dorințelor de pacificare pe continentul
european și a soluționării problematicilor apărute între state datorită diferențelor de ordin
1
Ciorănescu George , Europa Unită. De la idee la întemeiere, editura Paideia, București, 2004
2
Baldwin Richard, Wyplosz Charles, The economics of european integration, editura The McGraw-Hill,
Berkshire, 2004
4
religios, lingvistic, juridic si economic; s-au desprins două tendințe asupra definirii acesteia
din urmă: federalismul și confederalismul . Jaques Delors declara cu privire la Uniunea
Europeană că este: „un obiect politic neindentificat”. Cu toate că această declarație nu
definește Uniunea Europeană, nu putem sa o contrazicem în totalitate.

Tema este cu adevărat relevantă pentru a putea stabili care ar putea fi viitorul
Uniunii Europene, deoarece valențele spre transformarea Uniunii Europene înspre
confederație sau federație generează alte efecte.

În vederea stabiliri unor tendințe confederale si federale înspre care se îndreaptă

Uniunea Europeană, trebuie să definim pe cât se poate conceptele față de care ne raportăm.
În primă instanța pentru a putea avea în vedere transferul asupra Uniunii a trăsăturilor
statelor membre trebuie să le identificăm pe acestea din urmă. Așadar, chiar în Constituția
României putem vedea în mod expres trei din cele patru trăsături esențiale ale unui stat: un
teritoriu, suveranitatea, independența și legitimitatea 3 . Conform articolului 1, alin 1:„
România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.” 4. Cu privire la
suveranitate putem să statutăm ca aceasta reprezintă dreptul de a exercita autoritatea
supremă politică asupra unui teritoriu. Independența unui stat privește atât laturile politice
și juridice, deținerea unui sistem propriu de guvernare, implicit independența față de alte
state. Cu privire la ultima trăsătură, aceasta fiind legitimitatea, o putem define ca
recunoașterea de către populație și de către alte state a suveranității asupra teritorului pe
care se exercită aceasta din urmă. Din aceste trăsături rezultă că orice problemă publică,
orice serviciu adresat publicului și orice altă activitate public este sub coordonarea
respectivului guvernământ.5

Deși la prima vedere UE pare a fi o organizație internațională 6 standard , care este

rezultatul unei asocieri voluntare de state, aceasta nu poate fi încadrată în această categorie
din cauza că: instituțiile sale au capacitatea de a lua decizii cu putere de lege, aceste decizii
fiind imperative față de legislația statelor membre, membrii acestei Uniunii nu sunt egali ca
putere, iar în anumite situații Uniunea poate negocia în numele tuturor statelor membre.

3
Drăgan Gabriela, Uniunea Europeană între federalism și interguvernamentalism-Politici comune ale UE,
editura ASE, București, 2005
4
Constituția Romaniei
5
Coulter Edwin, Principles of politics and government, Brown and Benchmark Publishers, 1994
6
Organizație internațională- o formă de organizare care implică printre altele cooperarea între membri, care
nu au autonomie unul asupra celuilalt și este constituită pentru un scop comun
5
 Din aceste considerente putem aprecia ca este necesară o analiză mai aprofundată
asupra noțiunilor de federalism si confederalism, asupra trăsaturilor care se regăsesc în
aspectele economice, politice si juridice ale Uniunii.

1. Conceptul Pan-Europa
Pentru a putea vedea care este proiecția tendiențelor federaliste sau confederaliste
în viitor, trebuie sa avem în vedere și o evoluție istorică.
Kalergi, cel care a fost fondatorul ideii paneuropene creează liniile directoare ale
Uniunii Europene de astăzi. Trebuie pus accentul pe faptul ca Kalergi avea ca filon al
acestui ideal conceptul de solidaritate dintre popoare. Deși idealul paneuropean a lui
Kalergi era ideal din punct de vedere politic, acesta nu se axa pe situația economică a
Europei în acel moment. Chiar daca unificarea economică după război nu era favorabilă,
Kalergi a avut în vedere unificarea vamală ca o modalitate de creștere economică după
impactul imens al războiului.7
Idealul paneuropeană lui Kalergi avea în vedere si integrarea europeană din punct
de vedere economic, lucru care s-a si întamplat și care face manifestul paneuropean o idee
federalistă. Problema era ca în momentul apariției ideii lui Kalergi, Europa se resimtea
enorm dupa război, iar problema granițelor nu era înca rezolvată, dar este important de
mentionat faptul că deși această idee a fost inoportună la acel moment, viziunea era una
care se va aplica la 50 de ani distanță. După cum am mentionat în introducere, Winston
Churchill a avut în vedere unificarea europeană din acest manifest paneuropean, care stia ca
o uniune economică va duce la creșterea Europei pentru a putea concura cu industria
americană. Totuși, Kalergi stia ca aceasta uniune economic nu poate fi indeplinită, fără a fi
precedată de o uniune politică, a valorilor si idealurilor comune.
Deși ideea paneuropeană a fost materializată prin Mica Antantă, care are trăsături
interguvernamentaliste, nu putem sa excludem faptul ca țelul suprem al acestei idei a fost
federalizarea Europei. Kalergi menționa de asemenea că exemplul pe care se poate fonda
această miscare este Elveția, din nou proiectând o imagine de integrare totală a statelor
europene. Kalergi impunea un instrument interesant pentru aceasta miscare, o curte comună
de arbitraj pentru statele din Europa, care ar fi generat din nou o incluziune profundă a
statelor în această alianță. Din nou, Kalergi avea în vedere și unificare instituțională:
camera popoarelor și cea a statelor, lucru care ulterior s-a și materializat într-o anumită

7
Kalergi, Cap VIII, p. 99
6
manieră. În ultimă fază, Kalergi solicita partidelor democrate din Europa susținerea acestui
ideal paneuropean.
Pentru a subsuma, Kalergi a vrut sa fondeze Statele Unite ale Europei și foarte
multe dintre ideile acestuia de federalizare au fost adoptate de catre Uniunea Europeană
actual. Vom vedea conceptul de federalism si confederalism și care sunt șanse ca ideea lui
Kalergi să se materializeze.

2. Definirea conceptelor de federalism si confederalism

Uniunea Europeană reprezintă o structură dinamică menită a face față unei

schimbări constante, spre deosebire de statele unitare sau organizațiile internaționale
standard care au o perspectivă relativ statică 8 . De aceea Uniunea Europeană „împrumută”
din caracteristicile confederațiilor, cât si a federațiilor.

Confederalismul reprezinta o formă de guvernare în care două sau mai multe state
deleagă din autoritatea sa anumite aspecte unei autorități centrale din considerente de
eficiență, bunăstare. Un aspect important în ceea ce privește definirea confederației privește
faptul că în cadrul acestei organizări statele care deleagă puterea își păstrează identitatea și
mai important este faptul că acestea din urmă pot o „dizolva”, statele revendicându-și
puterea la forma inițială unitară. Confederația se materializează printr-un tratat la care aderă
statele, iar acest tratat nu este contradictoriu cu legislația internă 9. Confederația a apărut
pentru întâia oară în Grecia Antică sub numele de Confederația Ateniană. Pană la apariția
Constituției in SUA aceasta a putut fi încadrată în categoria confederațiilor, de asemenea și
Germania între anii 1815-1871. Punctul slab al confederațiilor constă în aceea ca autoritatea
centrală nu dispune de suficientă putere pentru a implementa o anumită măsură, iar
modalitatea de adoptare a acestora necesită o un consens între state care devine foarte
dificil de materializat. 10
Federalismul constă într-o formă de guvernare în care puterea sta în mâna
cetățenilor care o transmit statelor membre ale federației și organismelor centrale ale
8
Bărbulescu Iordan Gheorghe, UE de la national la federal, editura Tritonic, București, 2005
9
Drăgan Gabriela, Uniunea Europeană între federalism și interguvernamentalism-Politici comune ale UE,
editura ASE, București, 2005

10
Coulter Edwin, Principles of politics and government, Brown and Benchmark Publishers, Indianapolis, 1994

7
acesteia din urmă. În ceea ce privește federalismul trebuie să avem în vedere faptul că în
cadrul acesteia puterea este împarțită între statele federale și autoritatea centrală.
Autoritatea centrală ia principalele decizii cu privire la politicile de securitate, politicile
externe, în timp ce guvernele regionale au autonomie decizională în anumite domenii
subsidiare: educație, cultură. Federalismul se caracterizează de asemenea prin faptul că
toate statele apartente au o Constituție scrisă (care nu exclude ca statele membre să dispună
de o constituție proprie), dar si o monedă comună. Exemple de federații pot fi oferite:
Canada, Australia, Germania, India, dar nu în ultimul rând Statele Unite. Cu privire la
conceptul de federație vom vedea că acesta variază de la un teritoriu la altul, spre exemplu
în cazul Marii Britanii, acest concept este reprezentativ printr-o centralizare excesivă, iar
Germania și Italia consideră că pentru o bună funcționare a unei federații este necesară o
descentralizare, în sensul în care la nivel central puterea să nu fie comasată, ci să rămână la
un nivel de minim necesar, restul fiind împărțit în diferite nivele administrative.11

3. Analiza comparativă a federalismului si confederalismului asupra Uniunii

Europene

Vom realiza o analiză cu privire la caracteristicile confederației și federației

raportate la Uniunea Europeană.
Cu privire la implicarea cetățenească, indivizii statelor membre ale Uniunii nu au
putere decizională asupra instituțiilor Uniunii decât cu privire la Parlamentul European care
este ales de acestia din urmă prin vot. Cu privire la celelalte instituții ale Uniunii, membrii
acestora sunt aleși prin guvernele naționale, cetățenii având o implicare cel mult indirectă în
privința alegerii acestora din urmă. Raportat la implicarea cetățenească, avem în vedere și
viziunea federalistă, în care cetățenii decid asupra alegerii organelor centrale, cum este în
cazul de față, cu privire la Parlamentul European. Nu putem desconsidera faptul că
Parlamentul European dobândește puteri din ce în ce mai mari asupra competențelor
legislative, iar efectul este acela că odată cu augumentarea acestor puteri, statele membre le
pierd din aceasta din urmă . De asemenea dupa Tratatul de la Lisabona, cetățenii statelor
membre au inițiativă legislativă, prin adunarea a un milion de semnături din diferite state
11
Drăgan Gabriela, Uniunea Europeană între federalism și interguvernamentalism-Politici comune ale UE,
editura ASE, București, 2005

8
membre adresate Comisiei.12 Din propria perspectivă, Uniunea Europeană tinde spre o
confederație cu privire la această trăsătură.
Un alt aspect ce este important de specificat privește identitatea statelor, acestea au
propriul sistem legislativ, pot semna tratate cu alte state, pot chiar renunța la calitatea de
membru al Uniunii (cel puțin teoretic), fiind asemănătoare cu o confederație 13. Totuși,
Uniunea Europeană are competență legislativă exclusivă cu privire la anumite materii:
mediul, agricultură, concurență, comerțul intraeuropean. În aceste materii legea Uniunii are
prioritate față de legislația națională, legile statelor membre neputând deroga de la legislația
europeană. Regulamentele comunitare, spre exemplu, sunt obligatorii și nici măcar nu este
necesară ratificarea lor de către statele membre, acestea din urmă fiind responsabile doar de
îndeplinirea acestora.14 Curtea de Justiție a Uniunii Europene este și organismul care
asigură aplicabilitatea tratatelor la nivel național. În ceea ce privește autonomia decizională
cu privire la părăsirea Uniunii de către statele membre putem afirma că rămăne pentru
moment doar o opțiune teoretică. În ceea ce privește acest punct de vedere conchidem că
deși din punct de vedere teoretic, Uniunea Europeană se aseamănă mai mult cu o
confederație, se accede mai mult către o federalizare de facto.
Din punct de vedere economic, instituțiile Uniunii au un buget propriu care le
conferă o anumită independență, deși este redus față de bugetele statelor membre. De
asemenea, anumite state din cadrul Uniunii au ca monedă, Euro, iar politica monetară a fost
înmânată Băncii Centrale Europene. Aceasta este o caracteristică esențială cu privire la
tendințele federaliste ale Uniunii. În ceea ce privește fiscalitatea însă, principalele impozite
și taxe sunt alocate guvernelor naționale, doar taxele vamale fiind percepute de Uniunea
Europeană. Subsumăm că cu privire la evoluția economică, Uniunea dobândește mai multe
influențe federaliste decât confederaliste.
În ceea ce privește domeniul militar, acestea sunt în continuare sub egida statelor
membre, care o aseamănă cu o confederație. Un imbold spre federalizare constituie
implementarea politcii externe și de securitate comună (PESC), dar și aici este necesară o
evoluție indelungată pentru a se putea materializa o adevărată „apărare comună”.15

12
Fuerea Augustin, Manualul Uniunii Europene, editura Universul Juridic, București, 2011
13
Sbragia Alberta, The future of federalism in the European Union, Center for West European Studies, 2004
14
Bărbulescu Iordan Gheorghe, UE de la national la federal, editura Tritonic, București, 2005
15
McCormick John, Understanding the European Union- A concise introduction, editura Palgrave, London,
1999
9
 Simbolurile europene, steagul și emblema, nu sunt în mod real însușite de către
cetățenii Uniunii, aceștia rămânând a se identifica cu propriile simboluri naționale. Din
această perspectivă, confederalismul este sistemul care descrie cu exactitate acest aspect al
Uniunii.

4. Constituția Europeană

În ceea ce privește sistemul federal, acesta are nevoie de o Constituție valabilă

pentru întregul stat16, iar în cazul confederației aceasta are ca bază legală înființarea prin
tratat.
Din această perspectivă trebuie să avem în vedere dacă Tratatele Uniunii Europene
reprezintă sau nu o reală Constituție. Tratatele Uniunii au dobândit o reală
constituționalizare, dar asta înseamnă că le putem asimila unei reale Constituții?17
Tratatele au putere de lege și sunt respectate întocmai ca o Constituție, statele
membre nu pot dispune prin Constituțiile lor prevederi contrare, doar mai favorabile. Din
aceasta perspectivă putem statuta că Uniunea Europeană tinde mai mult spre o federalizare
decât spre o confederalizare. Totuși acest lucru nu este suficient pentru a stabili faptul că
Uniunea Europeană este o federație.
Având în vedere întrebarea anterioară, răspunsul trebuie să fie unul negativ, datorită
tentativei de adoptare a Constituției Europene prin intermediul Convenției pentru viitorul
Europei. Deoarece adoptarea acestui proiect era necesară cu majoritate de voturi, Franța si
Olanda prin intermediul referendumului au decis în defavoarea adoptării acestuia. Dintr-o
perspectivă proprie as putea conchide că s-a încercat o federalizare a Uniunii cu
instrumente ale confederației. În cadrul federațiilor este îndeosebi cunoscut că deciziile se
adoptă cu majoritate, în timp ce în cazul confederațiilor acestea sunt adoptate cu
unanimitate de voturi.
Deși realizarea unei Constituții pentru Europa a fost un pas covârșitor pentru
solidificarea tendințelor federale ale Uniunii, acesta nu a reusit sa fie adoptată datorită
strategiilor confederale. Din acest paradox putem ca concluzionăm că deși se dorește o
federalizare aceasta nu este aplicabilă în momentul actual. Având în vedere că răspunsul

16
Statele Unite ale Americii dispun de o Constituție proprie care poate fi amendată doar cu votul a 2/3 din
membrii ambelor Camere, deși si statele membre pot avea o Constituție individuală
17
Bărbulescu Iordan Gheorghe, UE de la national la federal, editura Tritonic, București, 2005

10
negativ a venit din partea Franței, acesta constituie un real impediment în vederea adoptării
unui asemenea proiect în cadrul Uniunii, dată fiind poziția dominantă a acesteia.
Este important de menționat că această Constituție nu va mai fi în mod probabil
adoptată niciodată, cel puțin nu în textul de lege prezentat la acel moment.
Deși avem în vedere că o viitoare perspectivă federalistă ar putea fi de folos pentru
Uniunea Europeană, totuși aceasta nu poate fi adoptată cu dezacordul Franței, care în
ultimă instanță este un membru fondator al Uniunii Europene.
Din această analiză putem deduce faptul că: Tratatele Uniunii Europene au o
importanță mult mai semnificativă decât un simplu tratat, dar nu putem spune ca acestea
sunt asimilate unei Constituții deoarece după referendum este exprimat în mod vădit că
popoarele înca nu își doresc o unificare de atât de mare anvergură. Cauza cea mai probabilă
este că: statele încă își pastrează conservatorismul statelor membre, care deși după aderarea
în cadrul Uniunii încă păstrează anumite reticențe impotriva dinamismului pe care Uniunea
în adevăratul sens al cuvântului l-ar genera.18

4. Concluzii

În cadrul acestui eseu s-a dorit o abordare asupra tendințelor federaliste sau
confederaliste spre care tinde Uniunea Europeană. Deși din punct de vedere teoretic aceasta
reunește numeroase trăsături ale confederației, se observă o tendința ascendentă spre
federalism. Așadar, viziunea paneuropeană poate fi implementată și Statele Unite ale
Europei sunt oarecum o proiecție a Uniunii Europene de astăzi. Fie că se dorește sau nu o
promovare a unui model american, trebuie avut în vedere faptul ca Europa este un continent
eterogen cu numeroase diferențe culturale, lingvistice si de opinie. Deși istoria ne arată ca
tendința în cazul unei uniunii numeroase de state este aceea de a trece la federalism 19, nu
pot stabili că acest lucru este aplicabil și în cazul Uniunii Europene. În cazul Europei
fiecare popor are un anumit set de valori și de tradiții care cu imensă dificultate vor putea fi
îmbinate, dar se conștientizează ca această Uniune are numeroase efecte benefice din punct
de vedere economic.20
18
Bărbulescu Iordan Gheorghe, UE de la national la federal, editura Tritonic, București, 2005
19
Statele Unite ale Americii au trecut de la confederație la federație, dar în acel timp nu exista o profundă
individualizare a statelor americane
20
Vasilescu Andrei, Federalismul și viitorul Uniunii, disponibil la:
http://www.sferapoliticii.ro/sfera/115/art10-vasilescu.html
11
 Din perspectiva mea, o federalizare completă în cadrul Uniunii Europene nu va
putea fi niciodată posibilă, datorită diferențelor economice, culturale și politice dintre
statele membre. Consider că Uniunea Europeană este o entitate sui generis, o organizație
supranațională, care dobândește foarte multe trăsături atât din federalism, cât și din
confederalism, dar apartența la un sistem de guvernare la altul în acest caz nu va putea fi
trasată cu exactitate niciodată.

12
Bibliografie

1.Baldwin Richard, Wyplosz Charles, The economics of european integration, editura The
McGraw-Hill, Berkshire, 2004
2. Bărbulescu Iordan Gheorghe, UE de la national la federal, editura Tritonic, București,
2005
3. Ciorănescu George , Europa Unită. De la idee la întemeiere, editura Paideia, București,
2004
4. Coulter Edwin, Principles of politics and government, Brown and Benchmark
Publishers, 1994
5. Drăgan Gabriela, Uniunea Europeană între federalism și interguvernamentalism-Politici
comune ale UE, editura ASE, București, 2005
6. Fuerea Augustin, Manualul Uniunii Europene, editura Universul Juridic, București, 2011
7. Kalergi, Cap VIII-XI
8. McCormick John, Understanding the European Union- A concise introduction, editura
Palgrave, London, 1999
9. Sbragia Alberta, The future of federalism in the European Union, Center for West
European Studies, 2004
10. Vasilescu Andrei, Federalismul și viitorul Uniunii, disponibil la:
http://www.sferapoliticii.ro/sfera/115/art10-vasilescu.html

13