Studiu de caz

Identificare
Nume, prenume-A.C.
Vârsta-14 ani
Ocupație-elev
Domiciliu-București

Diagnostic
Pacientul este internat la Institutul Clinic Fundeni cu diagnosticul de leucemie acută
mieloblastică. Diagnosticul cu prognostic sumbru, tratamentul prelungit care constă in
sedințe repetate și prelungite de cistostatice îi produc următoarele simptome
caracteristice episodului depresiv major și anume: stări de neliniște, dispoziție
depresivă cea mai mare parte a timpului, aproape în fiecare zi, sentimentul de a fi la
limita puterilor, oboseală, dificultate în concentrare, îngrijorare excesivă, sentimente
de inutilitate aproape în fiecare zi.

Isoricul personal și familial

a) Relații familiale
-naștere și copilărie normale ca evoluție și dezvoltare
-are o sora și un frate
-mama decedată de cancer, tatăl pensionar, relații afective bune

b) Relații, prieteni
-are un grup de prieteni cu care își petrece timpul fiind pasionați de jocurile de pe
calculator și tabletă
-dezvoltă relații de prietenie ușor cu copii/adolescenți care au fost internați în spital și
cu copii/adolescenți care sunt internați în spital
-suport social adecvat din partea colegilor și al prietenilor, este copleșit de faptul că
nu mai poate să participe la activitățile la care participa înainte de boală (de exemplu
să meargă în tabără, excursii, să participe la întâlnirile săptămânale cu colegii de
clasă).
Istoricul tulburării
Din anamneza reiese că în urmă cu trei luni se simțea din ce în ce mai slăbit, a făcut
investigații și în urma acestor rezultate a fost trimis la Institutul Clinic Fundeni pentru
stabilirea diagnosticului și al tratamentului. La Institutul Clinic Fundeni a fost stabilit
tratamentul de citostatice. Stările de disconfort, temerile că va muri s-au amplificat de
la o cură de citostatice la alta. Pacientul s-a simțit frustrat și de modul de comunicare
din partea echipei de îngrijire care a insistat numai pe modul cum se va desfășura
fiecare cură de citostatice fără să țină cont că este vorba de un adolescent care are
multe întrebări fără răspuns, care a dezvoltat expectații nerealiste care au condus la
accentuarea simptomelor pentru dispoziție depresivă și pierderea interesului pentru
activitățile de fiecare zi.
Factorii biopsihosociali importanți:
Factorii favorizanți:
• trăirea unui doliu (moartea mamei)
•boala și tratamentul
• sentimentul de singurătate care îl domină de la moartea mamei
Factorii resursă:
• îi place să călătorească, să viziteze, să cunoască locuri noi, oameni noi, obiceiurile
acestora
• motivația pacientului pentru schimbare
• imaginația deosebită de care dă dovada
Pacientul prezintă manifestări de tip depresiv care se manifestă astfel: la nivel afectiv
prin stări de neliniște, teamă, îngrijorare, tristețe, iritare, sentimente de inutilitate și
vinovăție/ la nivel cognitiv prin gândire rigidă și tipare de gândire formulate în
termeni absolutiști și convingeri de incompetență și diferențe fundamentale între
propria persoană și ceilalți/ la nivel biologic prin insomnii/ la nivel comportamental
prin evitarea socializării, evitarea implicării în activități plăcute și privarea de
recompense plăcute.

Evaluare și intervenție
Interviul a început cu ceea ce îl interesa pe pacient și îl punea, astfel, într-o poziție
confortabilă de încredere și siguranță și anume: despre școală, familie, relația cu
colegii, prietenii, cu familia. În timpul interviului pacientul a prezentat istoricul stării
depresive, debutul și evoluția acesteia și folosind tehnicile de psihoterapie integrativă
am urmărit succesiunea evenimentelor și a manifestărilor pentru înțelegerea
contextului psiho-socio-familial, aspecte ale stării de sănătate și gradul de afectare a
calității vieții.
Interviul a urmărit dobândirea de informații și înțelegerea funcționării psihologice a
pacientului, identificarea simptomelor, clarificarea și analiza acestora și implicit
cunoașterea și înțelegerea funcționării psihologice.
Am acordat o atenție specială formării alianței terapeutice cu pacientul, obiectivul
terapiei a fost clar formulat și a constat în ajutor acordat adolescentului pentru a
depăși această situație extrem de traumatizantă.
În terapie am folosit tehnici de susținere a dialogului și anume tehnici de reformulare
(am reluat o parte din spusele pacientului și am accentuat acea parte a mesajului care
e semnificativă), reformulare clarificatoare (am pus în cuvinte ceea ce pacientul a
simțit, dar nu poate exprima, verificând imediat dacă formularea sa coincide cu trăirea
acestuia), reformulare sinteză (am selectat din relatarea pacientului idei esențiale și le-
am sintetizat în forma unor cuvinte cheie).
Intrebarea “ce dovadă am că nu mă voi putea adapta acestei situații” s-a dovedit utilă
în demersul de modificare a dispoziției afective, răspunsul fiind următorul și folosit ca
motto pentru celelalte ședințe de terapie: “curajul și speranța sunt vitale în această
luptă”. Un accent deosebit a fost pus pe dezvoltarea unor abilități de a face față
situației existente, dezvoltarea unui comportament asertiv față de ceilalți și solicitarea
sprijinului ori de cate ori este nevoie. În cadrul ședințelor de psihoterapie pacientul a
învățat o tehnică de relaxare cu sugestii țintite de întărire a eului, precum și tehnica
imaginației dirijate în care s-a vizualizat pe sine sănătos, făcând față cu bine situației
în care se află.
Convingerea legată de faptul că nu va face față situației a fost înlocuită cu una mai
realistă: “ceea ce mă determina până acum să fiu disperat nu mă mai tulbură chiar atât
de mult, cred că pot să fac față”. Pacientul a exprimat și convingerea că “în viață se
întâmplă și lucruri mai rele cărora trebuie să fiu pregătit să le fac față”.
O tehnica de întărire a eului pe care am folosit-o este aceea a lui Stanton care cuprinde
cinci pași și anume:
1-Relaxarea fizică, indusă pacientului prin solicitarea de se concentra asupra
respirației, pentru a dezvolta o atitudine detașată: "În primul rând conștientizează-ți
respirația. Lasă aerul să treacă prin nas și până în plămâni. Lasă aerul din nou afară
expirând toată tensiunea reziduală din mintea și corpul tău. Nu este nevoie să faci
nimic decât să lași acest lucru să se întâmple (de mai multe ori) iar data viitoare când
inspiri, inspiră profund și ține-ți un pic respirația. Pe măsură ce expiri, lași corpul tău
să devină relaxat ca o păpușă de cârpă. Valurile de relaxare se răspândesc în fiecare
parte a corpului tău ca atunci când o piatră aruncată într-un ochi de apă într-o zi caldă
de vară face ca valurile să se răspândească pe suprafața apei. Se răspândește în fiecare
parte a corpului tău de la vârful capului până la degetele de la picioare. Și pe măsură
ce relaxarea se răspândește în corpul tău poate vei observa acele amintiri și resurse pe
care le deții pentru a te simți calm și profund relaxant."
2-Calmul mental stimulat prin imaginarea minții ca un iaz a cărui suprafață de sticlă
induce liniștea: pacientul este încurajat să arunce în iaz pietre cu forme frumoase
reprezentând calmul, relaxarea și încrederea, pietre care se scufundă din ce în ce mai
mult.
3-Aruncarea "gunoiului" pacientul imaginându-și că își aruncă temerile, grijile,
indoielile și vina, în jos pe un jgheab
4-Pacientul distruge bariera care reprezintă tot ceea ce este negativ în viața sa prin
utilizarea imaginației
5-Bucuria descoperirii unui loc special în care pacientul se simte mulțumit, umplându-
și mintea cu gânduri legate de fericire și succes. Pacientul se gândește de asemenea la
ziua care a trecut, la lucrurile care au mers bine, la cele care nu au mers la fel de bine.
Fiecare zi este transformată în succes prin crearea unor imagini pozitive.
O altă tehnică de întărire a eului folosită este locul preferat în aer liber:
"Lasă-te să plutești lent și fără efort spre locul tău preferat din aer liber. Un loc în care
te simți relaxat, fericit și în siguranță. Observă ce vezi în jurul tău. Nu știu ce vei găsi
cel mai interesant în locul tău preferat. Poate formele și culorile, alți oameni,
ascultarea sunetelor, conștientizarea temperaturii mâinilor și feței tale și sentimentul
de bucurie și fericire. Lasă ca aceste sentimente pozitive să plutească în jurul corpului
tău îndepărtând tensiunea reziduală din fiecare celulă și mă întreb dacă ai observat
deja că mintea și corpul tău sunt mai relaxate, se simt confortabil și în pace știind că
faci acest lucru pentru tine aproape fără efort, nu este nevoie să faci nimic altceva
decât să te bucuri de această experiență plăcută. Atunci când te simți cu adevărat bine
poți împreuna degetul mare și arătătorul astfel încât în viitor și atunci când te trezești
să poți face acest lucru ca modalitate privată de accesare a acelor sentimente pozitive.
Poți rămâne în acest loc special al tău cât timp ai tu nevoie pentru a te simți complet
calm și relaxat."
"Observă în depărtare se vede o potecă care te invită să mergi într-acolo. La capătul
acestei poteci vei vedea o lumină foarte prietenoasă verde-albăstruie care se mișcă
încet direcția ta. Pe măsură ce se apropie ea se transformă într-un animal prietenos,
terapeutul tău interior, care te poate ajuta cu orice problemă pe care o ai. Te rog,
prezintă-te prietenului tău și spune-i ce problemă ai. Prietenul tău ascultă cu atenție și
apoi răspunde, ascultă cu atenție, simți că este posibil să nu înțelegi complet ceea ce
îți comunică în acest moment și că întreaga semnificație a conversației poate fi
apreciată mai târziu în cursul zilei de astăzi sau săptămâna viitoare. Mai devreme sau
mai târziu. Și acum spune-i la revedere prietenului tău, știind că te poți oricând întâlni
cu el prin vizitarea locului tău preferat și chemându-l pe nume. Îi poți împărtăși orice
griji ai avea, știind că te va asculta și te va înțelege. Poți vizita locul tău preferat
oricând e bine pentru tine, stând într-un loc liniștit, închizând ochii și lasându-te să
plutești fără efort într-acolo. Atunci când ești pregătit să părăsești locul tău special
deschide ochii și reîntoarce-te în această încăpere. Poți continua să te simți la fel de
bine cum te simți acum, complet relaxat și liniștit, gata să faci orice este nevoie săfie
făcut."

Concluzii:
Obiectivele stabilite pentru viitor sunt:
1. Asigurarea suportului emoţional continuu pe perioada spitalizării cu scopul
creşterii compliantei la tratament
2. Îmbunătățirea tehnicilor de combatere a elementelor de tip depresiv-anxios
3. Îmbunătăţirea gradului de integrare şi resemnificare al evenimentului bolii în
viaţa clientului (va fi folosită perioada în care acesta va petrece mai mult timp
în familie, având ocazia să-şi clarifice anumite puncte care au apărut în
discuţiile din prima parte a terapiei).