sărbătoresc Unirea Principatelor Române din anul 1859 – numită şi „Mica Unire”, realizată sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, un act de voinţă politică a celor două principate româneşti, Moldova şi Ţara Românească, prima etapă în crearea statului unitar român modern. Unirea Moldovei cu Țara Românească Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea prin unirea statelor Moldova și Tara Romaneasca sub numele de Principate unite ale Moldovei si Tarii Romanesti. Procesul unirii, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări, a cunoscut o etapă decisivă, care s-a dovedit a fi ireversibilă, prin alegerea colonelului moldovean Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor principate, la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Adunările ad-hoc Adunările Ad-Hoc au fost adunări consultative convocate în 7 octombrie 1857 în Moldova și în 8 octombrie 1857 în Valahia, cu scopul de a exprima voința populației cu privire la organizarea definitivă a principatelor. Divanurile erau alcătuite din reprezentanți ai bisericii, ai marii boierimi ai burgheziei si ai țărănimii clăcașe.Aceste adunari au adoptat rezolutii si se cerea unirea Moldovei cu Tara Romaneasca. În istoria modernă a României, funcționând efectiv între anii 1857- 1859, adunările ad- hoc ale celor două state românești, Țara
Dubla alegere Românească și Moldova, care au fost
a lui mandatate conform actelor normative ale
Congresului de pace de la Paris din 1856, Alexandru au devenit celebre prin folosirea cu Ioan Cuza eleganță a ceea ce nu fusese stipulat în condițiile inițiale ale Unirii Principatelor, impuse de către Marile Puteri de atunci. Profitând ingenios de o greșeală generată de frazeologia juridică a timpului, (era impusă alegerea a doi domni, dar nu împiedica o persoană să candideze simultan în ambele țări), adunările ad-hoc au ales în loc de doi domni, pe același, Alexandru Ioan Cuza, dar de două ori, la 5 ianuarie, respectiv 24 ianuarie 1859. MULŢUMIM PENTRU ATENŢIE!