Tema 5: Fazele mersului

Mersul normal este deprinderea motorie prin care se realizează deplasările corpului
omenesc. Mersul este iniţiat şi controlat din punct de vedere mecanic de forţele externe cum ar fi
gravitaţia şi rezistenţa aerului. Aceste forţe trebuiesc învinse de forţele interne a corpului.
Fazele mersului
Mersul este o mișcare locomotorie ciclică, care se realizează prin ducerea succesivă a unui
picior înaintea celuilalt. Caracteristic mersului este sprijinul permanent al corpului pe sol, fie pe
un picior, fie pe ambele picioare. Sprijinul unilateral durează de cinci ori mai mult decat sprijinul
bilateral : astfel, într-o ora de mers, omul se sprijina 50 de minute pe un picior.

În perioada sprijinului unilateral, membrul inferior care susține greutatea corpului se numeste
picior de sprijin, iar celălalt, picior oscilant.
Ca în orice mişcare pe care o execută corpul omenesc, primul impuls porneşte din
apropierea centrului de greutate. Trunchiul se pleacă înainte, pentru ca proiecţia centrului de
greutate să treacă înaintea bazei de susţinere, aproape concomitent membrul inferior se extinde şi
corpul este proiectat înainte şi puţin în sus; tot concomitent celălalt membru inferior care devine
pendulat părăseşte solul şi este proiectat înaintea membrului de sprijin şi fixat din nou pe sol.
Deci, mersul este format dintr-o succesiune de pași : în analiza biomecanică a mersului se
folosește pasul dublu, compus din totalitatea mișcărilor care se efectuează între două sprijiniri
succesive ale aceluiași picior. Pasul dublu este unitatea funcțională de mișcare în timpul
mersului. El se compune din câteva faze:
 Primul sprijin dublu
 Primul sprijin unilateral cu:
-semipasul posterior
-momentul vertical
-semipasul anterior
 Al doilea sprijin dublu
 Al doilea sprijin unilateral

Mușchii principali motori al mersului

În mers intervin numeroase grupe musculare aparținând pelvisului, coapsei, gambei, aceste
grupe intervenind în anumite faze ale mersului.
Fisierul mare este un mușchi prin excelență antigravitațional, intervine foarte puţin sau cu
excepţia cazului când omul merge pe un teren lunecos este purtător de greutăţi sau urcă o pantă.
Fisierul mijlociu și fisierul mic acționează ca abductori menţin bazinul la orizontal în
momentul în care sprijinul pe membrul opus este slab sau lipseşte. Ei intră în funcţie la sfârşitul
fazei de pendulare, imediat înainte de-a se atinge solul cu călcâiul şi se contractă cu atât mai
puternic cu cât membrul de sprijin se încarcă cu greutatea corpului, iar celălalt se descarcă.
Adductorii (şoldului) imediat înainte şi în timpul ce membrul a devenit membrul de sprijin, ei
servesc la stabilizarea şoldului, iar la sfârşitul fazei de sprijin se contractă pentru a menţine
corpul.

1
 Cvadricepsul previne flexia bruscă sau excesivă a genunchiului şi devine activ în timpul
fazei de sprijin.
Muşchii posteriori ai coapsei se contractă în ultima parte a fazei de pendulare, extinzând
genunchiul înainte de-a se atinge solul cu călcâiul. Imediat după ce călcâiul a atins solul ei ajută
la stabilizarea genunchiului şi la întărirea acţiunii fisierului mare.
Tricepsul stabilizează piciorul pentru a nu se flecta dorsal în timpul perioadei de sprijin. El
intră în acţiune când planta sa aşternut pe sol. Când planta începe să ruleze înainte acţiunea
devine mai puternică şi atinge maximum când călcâiul este ridicat de pe sol.
Grupul tibial anterior este activ dar cu intensităţi diferite în timpul mersului. Când călcâiul
atinge solul el este maxim contractat, când planta se aşterne pe sol previne căderea bruscă a
piciorului. În restul fazei de sprijin stabilizează glezna.
Muşchii pironieri sunt stabilizatori laterali ai piciorului şi gleznei, ei sunt activi în faza de
sprijin activitatea lor maximă fiind atinsă imediat ce călcâiul este ridicat de pe sol.