Afecțiunile în care apare edemul renal

Edemul renal apare în glomerulonefrita acută, sindromul nefrotic, insuficienţa renală acută,
precum și în nefropatii de diferite cauze, care decurg cu insuficienţă renală cronică. De
asemenea, un edem de cauză renală este edemul patologic din sarcină, datorită nefropatiei cu
pierdere de proteine.

Mecanismele implicate în apariția edemelor renale

Deși nu sunt pe deplin elucidate, se consideră că mecanismele implicate în apariția edemelor
renale sunt următoarele:

 stimularea sistemului simpatic, a sistemului renina-angiotensină-aldosteron RAA

(hiperaldosteronism secundar) și a secreției de hormon antidiuretic ADH, (hormonul
natriuretic atrial fiind în cantitate normală sau scăzută), datorită diminuării fluxului
sangvin la nivelul arteriolei aferente și reducerea filtrării glomerulare, urmată de retenția
hidro-salină (de tip secundar) și în consecință, de creșterea presiunii în capilare și
apariția de edeme
 mecanismul tipic al edemelor prin carenţă proteică: datorită pierderii de proteine prin
urină, apare hipoalbuminemia, cu scăderea presiunii oncotice a plasmei, astfel, la nivel
capilar, o cantitate mai mare de lichid părăsește patul sangvin, cu creșterea volumului de
lichid interstițial și apariția de edeme
 creșterea permeabilității capilare, astfel edemul generalizat din glomerulonefrite și unele
cazuri de sindrom nefrotic se explică, parțial, prin permeabilitatea capilară crescută
generalizată, datorită mediatorilor de inflamație.
Studiul sindromului nefrotic a dus la descrierea unui alt mecanism și anume cel al retenției
anormale primare de sodiu, datorită proteinuriei masive.

În apariția sindromului nefrotic edemul apare prin retenția anormală de sodiu și apă, precum și
prin carență proteică.
Retenția hidro-salină pare să fie nu numai una secundară (mai sus descisă), ci și una primară:

Ipoteza “unterfill” arată că pierderea masivă de proteine prin urină, caracteristică sindromului
nefrotic, conduce la apariția de edeme importante, prin carența proteică. Aceasta conduce,
ulterior, la scăderea volumului de plasmă, care determină stimularea sistemului simpatic, a
sistemului RAA și a secreției de ADH, cu retenția hidro-salină secundară, urmată de creșterea
presiunii în capilare și apariția de edeme.

Ipoteza “overfill” consideră existența unor mecanisme intrarenale, deci primare, care explică
retenția de sodiu datorită pierderii de proteine la nivel renal (fără să implice un mecanism
sistemic), astfel proteinuria accentuată ar cauza retenția de sodiu prin creșterea activității serin-
proteazei urinare, cu activarea proteolitică a canalelor epiteliale de calciu EnaC și retenție de
sodiu. Acest mecanism pare să fie implicat și în nefropatia diabetică, edemul patologic din
sarcină, glomerulonefrite acute.
Elemente clinice în edemul de cauză renală
Edemul renal poate fi acut sau cronic. Uneori, edemul este pus în evidență doar de creșterea în
greutate. Când este vizibil, edemul renal este simetric și tinde să fie generalizat.

Caracteristic este edemul pleoapelor și al feței, dimineața la trezire, care se reduce în timpul
zilei. Datorită gravitației, edemul poate să fie mai vizibil la nivelul gambelor, în cursul zilei.

Edemul nefritic este mult mai redus cantitativ, decât cel nefrotic. În cazuri mai grave apare
ascita, edemul pulmonar sau cerebral, până la anasarcă.

Edemul renal lasă ușor godeu, fiind un edem sărac în proteine. Datorită anemiei asociate, în
unele cazuri, tegumentul poate fi palid, iar abundența edemului determină, de asemenea, o
culoare deschisă a pielii, în regiunea cu edem. Astfel, clasic descris, godeu este alb, moale, pufos,
adânc.

La pacientul care urmează un tratament al edemului, aspectul clasic se întâlnește mai puțin.

Tratamentul edemelor de cauză renală

Edemul renal nu se tratează cu drenaj limfatic.

Tratamentul patogenic ale edemului datorat retenției de apă și sodiu este reprezentat de
administrarea de diuretice.

Tratamentul edemului din sindromul nefrotic se efectuează cu medicamente diuretice și se

realizeză și ca urmare a tratamentului pentru afecțiunea de bază. Tratamentul dietetic include
reducerea aportului alimentar de sare.    

Edemul din insuficiența renală acută este un edem acut și poate îmbrăca forme foarte grave.
Tratamentul acestui tip de edem se realizează în cadrul tratamentului insuficienței renale acute
și este medicamentos sau prin dializă.

Edemul din insuficiența renală cronică este un edem cronic. În tratementul insuficienței renale
cronice se asigură un aport hidric adecvat, echilibrul electolitic, iar diureza este stimulată cu
diuretice. Tratamentul dietetic include reducerea aportului alimentar de sare.    

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei sunt medicamente elective în nefropatia

diabetică, prevenind apariția edemelor din acest caz. (9)