Adrian din Nicomedia

-278 d.Hr. Constantinopol – 306 d.Hr. Nicomedia-

Sfântul Mucenic Adrian din Nicomedia cunoscut și drept Adrian din Nicomedia (Hadrian din Nicomedia; † 306) a
fost un ofițer roman și martir creștin care a trăit în Nicomedia (Asia Mică); el și-a dat viața pentru credința creștină la
începutul secolului al IV-lea. A suferit martiriul prin tăierea membrelor și a capului în vremea împăratului roman
Galerius Valerius Maximianus. Pomenirea lui în Biserica Ortodoxă, Biserica Coptă și cea Biserica Armeană este pe 26
august, în Biserica Romano Catolică pe 8 septembrie. În imperiul bizantin cultul acestuia se generalizează în secolul
al VII-lea. Începând din secolul al XII-lea intră și în evlavia creștinilor din Franța și Olanda.

Mucenicia
Adrian (latin. Hadrianus) după o carieră militară de succes, a avansat la gradul de ofițer și a ajuns să facă parte din
Garda Pretoriană a împăratului roman Galerius Maximianus (305-311).
La începutul secolului al IV-lea, împăratul Dioclețian reformase imperiul instaurând tetrarhia (cei patru tetrarhi fiind
Dioclețian îinsuși, Maximian, Galerius Maximianus și Constantin Chlorus - tatăl lui Constantin cel Mare. Bucurându-
se de mare încredere în fața lui Dioclețian, mai ales după victoria pe care o repurtase împotriva perșilor, Galerius
Maximianus l-a determinat pe acesta să promulge o serie de 4 edicte împotriva creștinilor în anii 303-304, edicte care
au declanșat cea mai mare persecuție din istoria imperiului împotriva acestei religii.
După ce a început această mare persecuție împotriva creștinilor, Adrian a întâlnit un grup de martiri în lanțuri (23 la
număr, se spune în Minei; 33 conform altor surse ) și i-a întrebat cum de pot îndura astfel de chinuri doar pentru
credința lor. Ei au răspuns că ei suferă pentru a câștiga lucrurile bune pregătite de Dumnezeu pentru cei care au suferit
de dragul Lui: „Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit; așa sunt
lucrurile pe cari le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2, 9). Auzind aceste cuvinte, Adrian a
fost cuprins de harul divin și a spus oficialilor romani prezenți acolo să scrie și numele său pe lista acelor martiri, fiind
arestat pe loc.
Când Adrian a apărut în fața împăratului și a mărturisit din nou pe Hristos ca fiind Dumnezeu cel adevărat, chinuitorii
săi l-au întins cu fața în jos și l-au bătut cu toiegele. Apoi, întorcându-l cu fața în sus, l-au bătut și peste pântece, încât i
se vedeau măruntaiele. Mucenicul, când pătimea acestea, avea doar de 28 de ani. I-au fost apoi retezate mâinile și
picioarele, iar în final a fost decapitat. Aceleași chinuri le-au suferit și ceilalți 23 sfinți mucenici care erau împreună cu
el.

Monumente
În secolul al VII-lea clădirea senatului roman (Curia Iulia) a fost sfințită ca biserică având ca patron pe Sant'Adriano
al Foro. Moaștele se află în mănăstirea Sf. Adrian din Geraardsbergen (Belgia).

Protector
Sfântul Adrian este protectorul soldaților, al negustorilor de arme, al paznicilor și străjerilor, al fierarilor și măcelarilor.
Rugăciunile lui ajută împotriva ciumei și epilepsiei.