Zilot Românul 

(pseudonimul lui Ștefan Ioan Fănuță) (n. ~ 27 decembrie 1787, București – d. 12

noiembrie 1853, București) a fost un istoric, jurist, poet și cronicar român. A scris istorii în versuri și
în proză ale Țării Românești din timpul lui Constantin Hangerli (1796) până la Răscoala lui Tudor din
1821. Prima parte, intitulată „Domnia lui Constandin Vodă Hangerliul” a terminat-o în 1800, la
o „copilărească vârstă”. Alte lucrări mai de seamă ale sale au fost o cronică în versuri despre „Anul
1848” și un poem alegoric numit „Dăslușire”.
Crezul său ca istoric și l-a exprimat într-o poezie celebră, intitulată chiar „Definiția istoricului”:

Istoric sunt, n am frate

N am ruda, n am vecin
Stapan am p adevarul,
Lui cata sa ma nchin!

Cronicile sale au fost publicate întâi de B. P. Hasdeu (1884), apoi de Gr. Tocilescu (1885 - 1891) și
de G. T. Kirileanu (1942). O ediție mai recentă a apărut în 1996 cu studiu introductiv, note,
comentarii și indici de Marcel Dumitru Ciucă, cel căruia îi revine meritul de a arunca, prin cercetările
sale, o nouă lumină asupra personalității lui Zilot Românul.