Reforma PAC 1992 Aceast reform a devenit necesar din cauza cheltuielilor foarte mari efectuate pentru depozitarea

surplusurilor, a presiunii internaionale pentru includerea agriculturii n Acordul General pentru Tarife Uruguay - Round, care a debutat n 1986, i a problemelor de mediu care au devenit din ce n ce mai evidente. Scopul consta n promovarea unei agriculturi mai puin intensive, reducerea surplusului de producie i contribuia la protecia mediului. Reforma PAC din 1992 s-a limitat la culturile de plante (cereale, plante oleaginoase i plante proteice) i carnea de vit. Sistemul de subvenionare a preurilor folosit pn atunci a fost completat cu pli directe (compensatorii) pentru fermieri. Astfel, reducerea preurilor minime garantate i a pierderilor de venituri astfel rezultate au fost n mare parte echilibrate prin intermediul plilor directe raportate la suprafaa exploatat sau la numrul de vite. Civa ani mai trziu, o evaluare riguroas a PAC a demonstrat c fuseser realizate progrese considerabile pe pieele de produse care fuseser supuse reformei. Surplusurile de grne, lapte i carne de vit au fost eliminate aproape total. Importul de alimente a sczut, competivitatea n sectorul produselor din carne de porc i pasre a crescut, iar cerealele, cea mai important materie prim n industria alimentar, a devenit disponibil la preuri mai mici. n special n cazul cerealelor, desfiinarea stocurilor a fost numai parial cauzat de reform. Deficienele actuale i efectele mbolnvirii bovinelor (encefalopatia spongiform bovin) a avut urmri negative pe piaa produselor din carne de vit i a dus din nou la apariia surplusurilor. Politicile agricole reprezint cel mai integrat sector economic european. Cu alte cuvinte, nu exist o alt ramur economic in afara agriculturii unde statele membre s-i fi pus la comun intr-un asemenea grad politicile sectoriale. Paradoxal este ins faptul c negocierile pentru Tratatul de la Roma din 1957 nu au inclus iniial sectorul agricol. Abia dup ce s-a czut de acord intre minitrii de externe i cei ai economiei ai celor ase membri fondatori c trebuie s existe i un capitol despre agricultur li s-a cerut specialitilor s propun partea din tratat referitoare la o pia agricol integrat. Ceea ce a rezultat a fost un text care in principiu permitea orice: liberalizare, reglementarea preurilor i a pieelor, schimbri structurale. Tratatul fondator stabilete deci obiective generale, fr a intra in detalii. Aceste detalii s-au dovedit ins cruciale i ele au fondat PAC aa cum o tim la Conferina de la Stresa din 1958. Atunci s-au stabilit mecanisme care au rmas apoi cateva zeci de ani in funcie: taxe asupra importurilor ieftine, subvenionarea plasrii produciei pe piaa mondial, intervenii pentru reducerea ofertei in anii cu producie abundent. Tot atunci s-a stabilit c ferma familial trebuie s rman la temelia agriculturii europene, ceea ce a modelat mental structura dezbaterii pan astzi Aspiraia iniial de a imbunti veniturile fermierilor prin modernizare, in conjuncie cu o politic de preuri prudent, a fost inlocuit cu compromisul asupra nivelului sprijinului pentru preurile cerealelor (cote i preuri stabilite politic, prin negocieri intre guverne). Deja in 1968 se simea nevoia unei reforme structurale a PAC, dar Planul Mansholt (dup numele iniiatorului su, primul comisar pentru agricultur, Sicco Mansholt, fost ministru olandez al Agriculturii) a fost respins, iar PAC a devenit mai dezechilibrat i mai protecionist decat i-ar fi dorit Comisia i cei mai muli dintre experii in politici agricole. Cum fiecare ar incerca s obin subvenii mai mari pentru produsele sale predilecte, s-a creat un lan vicios al supraproduciei: fermierii primeau mai muli bani dac produceau mai mult, statul (european) le ddea i mai muli bani ca s produc i mai mult. Cat vreme piaa a putut absorbi cantitile produse, situaia a fost acceptabil. Dar la un moment dat piaa s-a suprasaturat, iar producia orientat spre vanarea subveniei a continuat s creasc. Aa s-a ajuns la celebrele muni de unt i lacuri de lapte

care rmaneau nevandute. Surplusurile persistente ale anilor 1970 au generat presiuni bugetare: munii i lacurile respective primeau subvenii. Cum asta avantaja rile agricole, iar lobby-ul fermierilor i partidelor cu baze in regiuni agricole a devenit tot mai puternic, inteniile de reformare a PAC, in special reducerile preurilor garantate, au intampinat o opoziie politic enorm. S-a creat un lan vicios al supraproduciei: fermierii primeau mai muli bani dac produceau mai mult, statul (european) le ddea i mai muli bani ca s produc i mai mult Obiectivele comune i unitare stabilite de tratatul de la Roma nu mai corespundeau realitii, in care rile membre s-au imprit clar in catigtori i perdani ai PAC. Pe de o parte, PAC impune taxe vamale pentru producia extern, protejand astfel fermierii europeni. Pe de alt parte, susine cu subvenii aceiai productori interni. Asta inseamn c PAC a impus un dublu cost statelor membre importatoare (rile industrializate cu agricultur minor, Marea Britanie, Olanda, rile scandinave mai tarziu): preurile intracomunitare erau mai ridicate decat cele de pe piaa mondial (din cauza barierelor vamale), apoi sumele nete primite conform PAC de ctre exportatorii agricoli nei (Frana, Irlanda) erau semnificativ mai mari decat ale importatorilor nei (Marea Britanie, Germania). Nemulumirea acestora a crescut i pentru c tocmai ei contribuiau mai mult la bugetul comun, deci i la PAC (contribuia fiecrui stat la bugetul UE este proporional cu bogia pe cap de locuitor). Toi aceti factori aveau s influeneze mai tarziu poziiile naionale asupra reformei PAC. Spre sfaritul anilor 1980 a aprut un factor extern care aciona in favoarea reformei: negocierile globale pentru liberalizarea comerului. Europa, impreun cu Statele Unite, fceau presiuni asupra rilor lumii s renune la bariere vamale i s permit comerul liber. Dar, pentru aceasta, atat Europa cat i America trebuiau s fac concesii in ce privete cel mai protejat sector economic intern - adic exact agricultura (ca o regul istoric general, cu cat un stat s-a industrializat mai mult, cu atat a trecut de la taxarea agriculturii la subvenionarea agriculturii1). Incheierea cu succes a Rundei Uruguay asupra comerului internaional, a impus reformarea PAC, in principal a modalitii de acordare a sprijinului pentru fermieri. Astfel, a fost inlocuit sprijinul prin pre cu acordarea de pli directe. Dac pan atunci fermierii beneficiau de un pre de referin ridicat (la limit, un pre garantat) dup reform fermierii primesc o plat compensatorie, indiferent de nivelul produciei, preurile de referin fiind semnificativ reduse. Momentele cheie ale formrii i reformrii PAC 1957 - Semnarea Tratatului de la Roma: stabilirea obiectivelor PAC (creterea productivitii agricole, un nivel de trai echitabil pentru fermieri, stabilizarea pieelor, asigurarea ofertei de alimente, preuri rezonabile pentru consumatori) 1958- Conferina de la Stresa asupra cadrului politic 1962- Adoptarea primei Organizri Comune de Pia (ansamblu de prevederi de natur tehnic care reglementeaz funcionarea pieei comune pentru fiecare produs) 1964- Inelegerea asupra nivelului preurilor cerealelor 1966- Compromisul Luxemburg asupra votului in unanimitate. (Din acel moment, orice stat putea bloca orice decizie a Consiliului de Minitri. Pentru PAC efectul a fost c a incetinit reformele, pentru c orice stat cu interes agricol putea bloca dezbaterea, in consecin i propunerile de reform au devenit moderattimorate) 1968- Planul Mansholt pentru reforma structural a sectorului agricol 1973- Prima extindere: Danemarca, Irlanda, Marea Britanie (Aceast ultim ar a devenit principalul critic al PAC) 1984- Introducerea cotelor de producie la lapte 1988- Introducerea stabilizatorilor bugetari ai cheltuielilor PAC 1992- Reforma MacSharry: reducerea anumitor preuri de intervenie i introducerea plilor directe compensatorii

1994- Finalizarea Rundei Uruguay: reducerea protecionismului agricol 1999- Agenda 2000: introducerea Pilonului II pentru sprijinirea dezvoltrii rurale 2003- Reforma Fischler: introducerea plilor unice pe ferm, decuplate 2008- Health Check: evaluarea progreselor reformei Fischler Aceast schimbare s-a produs prin Reforma MacSharry, dup numele comisarului irlandez Ray MacSharry (fost ministru de finane) i a constituit o prim rupere a legturii dintre nivelul sprijinului i producie, chiar dac incomplet. Efectul acestei msuri a fost reducerea costurilor PAC achitate de consumatori (alimentele s-au ieftinit), dar costul bugetar, achitat de pltitorii de taxe, a crescut. Totui reforma din 1992 a dus la o stabilizare a bugetului PAC: cercul vicios subvenii pe producie -> crete producia -> crete suma pltit pe subvenii a fost spart. Urmtoarea reform a fost cea din 1999 (Agenda 2000), cand comisar era Franz Fischler (fost ministru austriac al Agriculturii). Intre obiectivele iniiale ale PAC figurau i modernizarea satelor i creterea standardului de via pentru populaia rural. Dar concentrarea pe subvenii i pe producie a redus mediul rural cu toate aspectele sale sociale, culturale, economice la dimensiunea sa economic-agricol. Cu alte cuvinte, PAC a confundat satul cu agricultura. In 1999, s-a incercat indreptarea ateniei spre dezvoltarea rural. Astfel, PAC a fost desprit in dou piloane: Pilonul I orientat spre agricultur ca ramur economic pli directe i intervenii de pia (PAC tradiional adic) Pilonul II orientat spre dezvoltare rural (modernizarea satelor i a agriculturii, dezvoltarea ramurilor economice alternative agriculturii, protejarea mediului i a peisajului rural). Odat cu Pilonul II, PAC s-a complicat i mai mult, astfel incat o politic european perfect unitar nu mai era posibil: e uor s acorzi subvenii egale in toate rile, dar modernizarea satelor i dezvoltarea unor ramuri alternative nu pot fi la fel in, s zicem, Grecia i Olanda. Astfel, statele membre au primit mai mult libertate in adoptarea programelor de modernizare a spaiului rural. In cadrul Pilonului II, cadrul general de cheltuire a fondurilor este stabilit in comun de toate statele, la fel ca i suma ce-i revine fiecrui stat, dar msurile pe care le implementeaz i fondurile alocate fiecrei msuri sunt opiuni naionale. In timpul celui de-al doilea mandat al lui Fischler, in 2003, a fost adoptat o alt reform, considerat de muli analiti drept cea mai radical din toat istoria PAC. Principalul element al acestei reforme a fost introducerea plilor unice pe ferm, indiferent de structura produciei. In plus, au fost introduse dou instrumente noi, care prefigureaz evoluiile viitoare ale PAC: 1) eco-condiionalitatea pentru a primi subveniile, fermierii trebuie s respecte anumite norme de mediu i privind bunstarea animalelor. 2) modularea (mutarea de fonduri de la Pilonul I-subvenii la Pilonul II- dezvoltare rural, prin reducerea subveniilor acordate fermelor mari. Cu alte cuvinte, fermele foarte mari primesc mai puini bani decat ar trebui dup suprafaa lucrat, iar fondurile suplimentare sunt mutate spre dezvoltare rural. La sfaritul anului 2008, in timpul mandatului comisarului Mariann Fischer-Boel (fost ministru danez al Agriculturii) istoria msurilor reformiste a continuat cu un exerciiu numit Bilanul de sntate / Health Check, de evaluare a implementrii reformei anterioare, inclusiv o incercare de identificare a opiunilor pentru viitorul PAC. Incepute sub preediniile francez i apoi ceh, dezbaterile la nivel de reprezentani ai statelor continu acum sub preedinia suedez a Consiliului, urmand ca in 2010 Comisia s fac o propunere de reform ce ar urma s fie aprobat de statele membre (i, in cazul ratificrii tratatului de la Lisabona, i de Parlamentul European) in 2011

Analizele detaliate2 ale reformei Fischler din 2003 (numit iniial neutru Mid Term Review) scot in eviden urmtorii factori: - extinderea spre est a UE; - negocierile din cadrul Organizaiei Mondiale a Comerului (OMC); - nemulumirile legate de ponderea prea mare a PAC in bugetul comun; - ingrijorrile legate de mediu i de sigurana alimentelor. Intr-o mare msur aceti factori continu s fie i astzi motorul reformei PAC. Reforma Fischler a produs cateva mutaii radicale: a) decizia de decuplare a sprijinului acordat fermelor de producia obinut; Dup extinderea din 1995, tabra pro-reform a fost intrit cu un partener puternic, Suedia, a crei agricultur, dup ce trecuse printr-un proces de liberalizare radical la inceputul anilor 1990, fusese forat de PAC s reintroduc subvenii i intervenii guvernamentale in sectorul agricol b) trecerea de la o politic orientat spre cantitate i controlul pieelor ctre o politic orientat spre calitate, libertatea pieei i dezvoltare rural. Desigur, reforma Fischler nu a fost atat de radical cum doreau unii, iar pentru a fi acceptat, unele elemente conservatoare au rmas: a) sprijinul total acordat fermelor a rmas in principiu la acelai nivel, iar schimbrile in distribuia beneficilor PAC intre ri i intre categorii de ferme au fost foarte mici; b) reforma nu a avut efect asupra proteciei vamale a UE, Europa ii protejeaz inc agricultura fa de exterior. c) accentul mai mare pus pe politica de dezvoltare rural nu a fost insoit de o finanare corespunztoare a Pilonului II; d) acceptarea unor compromisuri, printre care cererea britanic pentru renunarea la limitarea plilor ctre fermele mari i cererea german pentru implementarea plilor decuplate dup modelul regional i nu dup cel istoric (decizia nu ine cont de plile istorice, ci fiecare regiune stabilete un nivel adaptat realitilor locale). Extinderea UE anterioar reformei (aderarea Suediei, Finlandei i Austriei) a avut un rol important in reaezarea preferinelor statelor membre, dup cum era de ateptat ca i extinderea spre est s aduc un alt echilibru al preferinelor, plus un proces de luare a deciziilor mai greoi. Dup extinderea din 1995, tabra pro-reform a fost intrit cu un partener puternic, Suedia, a crei agricultur, dup ce trecuse printr-un proces de liberalizare radical la inceputul anilor 1990, fusese forat de PAC s reintroduc subvenii i intervenii guvernamentale in sectorul agricol. De aceea Suedia a avut constant o poziie critic la adresa PAC i a militat pentru reform. Celelalte dou ri admise in 1995, Finlanda i Austria, care aveau o abordare protecionist, fiindc multe din fermele lor erau mici i depindeau de subvenii pentru a face 9 fa concurenei pe piaa comun, au susinut continuarea subvenionrii agriculturii. Ateptata extindere spre est a creat un anumit sentiment al urgenei, Comisia anticipand c reforma va fi mai dificil de realizat dup aderarea rilor estice, cu ponderi mai mari ale sectoarelor agricole i ale populaiei

ocupate in agricultur. In acelai timp, exiatau orientri diverse chiar in cadrul Comisiei. Preedintele Romano Prodi, alturi de ali comisari, dorea reducerea ponderii agriculturii in bugetul UE. Comisarul pentru comer, Pascal Lamy, ii dorea o PAC reformat care s permit UE s preia iniiativa in cadrul negocierilor privind liberalizarea comerului global (Runda Doha). Comisarul pentru agricultur i dezvoltare rural, Franz Fischler, a propus ins o reform a PAC pe un curs pe care il considera durabil i consistent cu viziunea sa (i a Austriei) asupra agriculturii europene, insemnand o orientare spre dezvoltarea rural, spre protejarea mediului, spre producia de alimente sigure i de calitate. Ateptata extindere spre est a creat un anumit sentiment al urgenei, Comisia anticipand c reforma va fi mai dificil de realizat dup aderarea rilor estice, cu ponderi mai mari ale sectoarelor agricole i ale populaiei ocupate in agricultur Mid Term Review a fost considerat de cei mai muli dintre protagoniti, aa cum ii spune i numele, o simpl evaluare a Agendei 2000, la jumtatea perioadei de implementare (2000-2006), ateptandu-se doar propunerea coreciilor necesare din perspectiva extinderii spre est. De aceea propunerea lui Fischler, fcut in 2002, a ocat statele membre, care se opuneau in cea mai mare parte unei reforme radicale. Surpriza a fost posibil datorit modului de organizare a lucrului la propunerea de reform: aceasta fusese pregtit de un cerc restrans de inali oficiali, iar analizele de impact, realizate de administraie (DG Agri) au evaluat diferitele efecte ale propunerilor, fr a da posibilitatea formrii unei imagini de ansamblu asupra schimbrilor propuse. Dei comisarul Fischler a prezentat anumite elemente cheie ale reformei in unele discursuri i articole, acestea nu fuseser luate in serios de oponenii reformei. Dup obinerea aprobrii propunerii de reform de ctre Comisie (cu dou voturi impotriv, dintre care unul al comisarului francez), urma obinerea sprijinului Consiliului (guvernele rilor din UE). Iniial propunerea a fost sprijinit numai de Marea Britanie i de Suedia. Dup un timp li s-au alturat Olanda i Danemarca, formand grupul pro-reforma PAC. Grupul anti-reform cuprindea Frana, Spania, Germania, Portugalia i Irlanda. Celelalte ri, in general mai mici, nu se opuneau reformei, dar aveau diferite probleme specifice pe care Comisia tia c le poate rezolva pentru a le convinge s sprijine reformele. Grupul anti-reform, cuprinzand trei ri mari (Frana, Spania i Germania), putea realiza minoritatea de blocare a votului. Chiar se considera in mod tradiional c dac Frana i Germania au o poziie comun in indiferent ce problem, aceasta este suficient pentru a 10 considera decizia ca i luat. Poziia comun a celor dou ri fa de rzboiul din Irak a funcionat o perioad ca un liant al poziiei anti-reform PAC, dar dup trecerea Spaniei in tabra susintorilor reformei (cu contribuia decisiv a lui Tony Blair, pe fondul afinitii in privina aceleiai intervenii in Irak), Germania a revenit la o poziie mai aproape de interesele sale naionale i, in schimbul acordrii unor concesii, a trecut i ea de partea reformitilor. Pan la urm i Irlanda i-a schimbat poziia, iar Frana nemaiputand bloca adoptarea deciziei de reform a incercat s obin unele concesii pentru a vota propunerea. Negociind ins de pe o poziie slab nu a obinut foarte mult. Rezultatul acestei reforme, dincolo de radicalismul adus de decuplare care a fost din totdeauna susinut de economiti, cu argumente centrate pe eficien i reducerea distorsiunilor este paradoxal din perspectiva bugetului UE. Dei la inceputul mandatului Comisiei Prodi exista aproape un consens asupra reducerii bugetului agriculturii cu circa 30%, aprobarea reformei a fcut ca reducerea s fie mult mai mic, reforma Fischler putand fi astfel considerat nu ca un instrument al reducerii importanei PAC, ci ca o modalitate de salvare a acesteia. Bilanul de sntate al PAC / Health Check, adoptat in noiembrie 2008, reprezint un pachet de modificri ale reglementrilor PAC care fac pai mici, mai degrab la nivel tehnic in direcia reformist. Pare a fi un

caz tipic de politic a pailor mruni, intr-o direcie coerent. Multe din modificrile adoptate au soluionat probleme dificile pe care reforma Fischler din 2003 nu i-a propus s le rezolve pentru a nu fi respins de ctre statele membre. Astfel, intervenia pe piee este redus, modularea este extins, iar decuplarea este dus mai departe: a) cotele naionale de lapte au fost suplimentate cu 1% pe an, urmand ca in 2015 s fie eliminate (cotele reprezint cantitatea maxim de lapte pe care o poate produce o ar); b) cumprrile de pe pia la nivelul preului de intervenie in cazul graului pentru panificaie au fost limitate la 3 milioane de tone (pe intreaga UE), interveniile peste aceast cantitate fcandu-se prin licitaie public (la un pre mai mic); c) a fost eliminat msura de scoatere a terenurilor din circuitul agricol (set aside obligaia de a lsa o parte din terenuri necultivate, pentru a limita oferta de produse) d) modularea (mutarea fondurilor de la Pilonul I plile directe la Pilonul II dezvoltarea rural) prevede ca plile pentru fermele care primesc mai mult de 5000 Euro s fie reduse pan in 2012 cu 10% (iar cele pentru fermele care primesc mai mult de 300 000 Euro, reduse suplimentar cu 4%), banii fiind transferai la bugetul dezvoltrii rurale. e) decuplarea, rezultat esenial al Reformei din 2003, realizat prin introducerea schemei de plat unic la nivelul fermei (iar in cazul noilor state membre, a schemei unice de plat pe suprafa) a fost impus i acelor subsectoare din unele state care optaser pentru meninerea sprijinului cuplat. Frana, de exemplu, care fusese unul dintre cele mai conservatoare state in implementarea Reformei Fischler, avea un nivel al plilor cuplate de 25% la culturile de camp, 50% la primele pentru ovine i 40% la primele de sacrificare la bovine; din 2010 aceste pli vor fi complet decuplate. Unul dintre minusurile Bilanului de sntate al PAC, din perspectiva unei mai mari echiti in distribuirea fondurilor sub forma ajutoarelor directe, il constituie refuzul Comisiei de a pune in discuie o propunere de egalizare a ratelor plilor directe la nivelul intregii UE. Dup cum, din perspectiva susinerii veniturilor fermierilor, un alt eec il constituie neadoptarea unei limite superioare a nivelului plilor directe pe ferm astfel, fermele foarte mari rman in continuare beneficiarii principali ai PAC, in contradicie cu obiectivele sale de sprijin pentru fermele familiale i pentru prezervarea mediului rural.