Principalele aspecte care au condus la reformarea PAC:
1) atitudinea Marii Britanii si presiunea SUA:
Marea Britania a trebuit sa accepte PAC ca pret al intrarii sale in CEE, dar, inca de la inceput, a incercat renegocierea PAC. SUA faceau, de asemenea, presiuni pentru modificarea PAC, considerata a fi mult prea protectionista si de natura sa falsifice schimburile comerciale internationale prin subventiile la export. 2) acumularea excedentelor si cresterea costurilor PAC
Reformele PAC:
Anul Principalele masuri intreprinse
1979 Introducerea unei taxe e coresponsabilitate (la productia de lapte) pentru a transfera asupra producatorilor o parte din cheltuielile de stocare si a subventiilor la export. Aceasta taxa s-a dovedit insuficienta pt a diminua cresterea productiei de lapte. 1984 Pentru a alinia oferta la nivelul cererii, s-a introdus sistemul cotelor de productie la lapte (plafoane maxime de productie). 1988 Consiliul de Ministri a decis sa instituie un plafon al cresterii cheltuielilor agricole – rata cresterii acestora nu putea depasi 74% din rata de crestere a PIB comunitar. De asemenea, s-a extins aplicarea cotelor de productie la intreaga productie, nu numai la lapte. Aceste plafoane au primit denumirea de stabilizatori. Principiul de functionare al stabilizatorilor era: daca productia la un anumit produs crestea peste un nivel determinat, atunci scadea sprijinul acordat tuturor agricultorilor. 1992 In acest an, reforma PAC a vizat si dezvoltarea rurala. Principalele obiective ale reformei erau: 1) mentinerea CEE in topul producatorilor si exportatorilor de produse agricole prin cresterea competititvitatii interne si externe 2) scaderea productiei pana la nivelul cererii 3) incurajarea agricultorilor sa nu-si abandonezeterenurile 4) protectia mediului si dezvoltare rurala. Elementul central al acestei reforme l-a constituit scaderea preturilor de interventie si a suprafetelor arabile cultivate. Reducerea preturilor era compensata prin sume compensatorii, ce urmau sa fie acordate nu in functie de volumul productiei, ci la hectar, pentru a nu incita la intensificarea productiei. Acordarea acestor sume era conditionata de inghetarea cu 15% a suprafetelor cultivate. De aceasta obligatie erau dispensate exploatatiile mici. 2000 Obiectivul acestei reforme este de a continua si aprofunda reforma din 1992. Liniile directoare ale acestei reforme sunt: 1) asigurarea competitivitatii agriculturii prin scaderea preturilor astfel incat sa se asigure participarea crescanda la piata mondiala 2) reducerea preturilor va fi compensata prin acordarea de ajutoare directe fermierilor 3) descentralizare legislativa 4) dezvoltarea rurala devine al doilea pilon al PAC, alaturi de protectia mediului. Astfel, noua reforma autorizeaza statele membre sa conditioneze platile directe de respectarea legislatiei privind mediul.