REFERAT

MANAGEMENTUL COMPARAT

ELEV: HORNOIU RALUCA FLORENTINA

PROFESOR:TODORESCU NICOLAE
AN: I M.O
 FUNDAMENTELE TEORETICE ALE
MANAGEMENTULUI COMPARAT

Managementul comparat se ocupă de studiul similarităţilor

şi diferenţelor din practica managerială locală din diferite
ţări (William Newman)
Managementul comparat se concentrează asupra
similarităţilor şi
diferenţelor dintre sistemele de management şi de afaceri
din diferite contexte. (Raghu Nath )
- extinde sfera managementului comparat în afara practicii
conducerii;
- din punctul de vedere al naturii şi localizării sistemului de
management,este destul de imprecis şi chiar prea cuprinzător;
- nu precizează cerinţa obligatorie de a fi luate în considerare
contexte culturale diferite, considerând că managementul
comparat vizează şi analizele comparative din cadrul aceleaşi
culturi sau naţiuni, dintre diferitele organizaţii, atât prin prisma
managementului, cât şi a rezultatelor economico-financiare.
Managementul comparat se ocupă cu studiul fenomenelor
de management pe o bază multinaţională, axându-se asupra
detectării,identificării, clasificării, măsurării şi interpretării
similarităţilor şi deosebirilor privitoare la elemente cum ar fi
procesele, conceptele şi tehnicile de management .(Edwin
Miller)
Scopul managementului comparat este stabilit de R. N.
Farmer, şi anume studiul şi analiza managementului în
diferite medii şi a raţiunilor pentru care organizaţiile obţin
rezultate diferite în ţări diferite.
Managementul comparat este ştiinţa care studiază
procesele şi relaţiile manageriale din organizaţii ce
funcţionează în contexte culturale naţionale diferite,
axându-se asupra identificării şi analizării asemănărilor şi
deosebirilor manageriale, în vederea favorizării
transferului internaţional de know-how managerial şi a creşterii
funcţionalităţii, eficacităţii şi eficienţei organizaţiilor.( Nicolescu).
Managementul comparat se caracterizează prin
următoarele aspecte:
obiectul analizei trebuie să îl constituie numai procesele
de management;
trebuie să existe o viziune culturală multinaţională,
analiza managementului făcându-se în strânsă corelaţie cu
contextul cultural implicat;
abordarea comparativă trebuie să reliefeze similitudinile şi
diferenţele dintre elementele manageriale avute în vedere;
obiectivele urmărite trebuie să fie de natură pragmatică,
vizând transferul internaţional de know-how managerial şi
creşterea eficienţei organizaţiilor.
Management comparat management internaţional
Managementul internaţional - vizează managementul şi
activităţile corporaţiilor internaţionale şi, în mod specific,
asigurarea şi controlul de fonduri, oameni şi informaţii ce
traversează frontiere naţionale şi politice.
Analiza corelativă a celor două concepte relevă
următoarele:
- sfera de cuprindere a managementului comparat este
sensibil mai mare decât cea a managementului internaţional.
Astfel, managementul internaţional reprezintă un domeniu, o
particularizare a managementului comparat la specificul
corporaţiilor internaţionale.
- managementul internaţional este preponderent pragmatic,
furnizând soluţii de creştere a eficienţei corporaţiilor
multinaţionale.
- deşi cele două domenii de manifestă de multe ori de sine
stătător, ele au multiple legături conceptuale, metodologice
şi operaţionale, fiecare contribuind la dezvoltarea celuilalt şi, în
final, la îmbogăţirea teoriei şi practicii manageriale.
Necesitatea managementului comparat
 între diferite ţări s-au dezvoltat puternice interdependenţe pe plan
economic,ceea ce determină, din punct de vedere informaţional, o
analiză a culturii, politicii,situaţiei economice şi a procedurilor şi
proceselor manageriale caracteristice la nivel naţional.
 studiul comparativ al realităţilor din diferite ţări, a contextului
cultural în care se exercită managementul permite managerilor să-şi
dezvolte abilităţi de apreciere şi înţelegere a diversităţii economice şi
de altă natură.
 determină o lărgire a variabilelor de analiză a fenomenelor
manageriale şi organizaţionale, ceea ce asigură o dezvoltare a
cunoaşterii economice.
 pe plan individual, cunoştinţele de management comparat contribuie
la dezvoltarea capacităţii oamenilor de a evalua mai exact şi mai
corect propria
cultură, realităţile naţionale, prin raportarea la ceea ce se manifestă în
alte ţări.
 analiza comparatistă este inevitabilă, deoarece omul, prin natura sa,
evaluează şi compară în permanenţă, ceea ce asigură identificarea şi
dezvoltarea unui standard de urmat.
Obiectivele, conţinutul şi dimensiunile managementului comparat
 În viziunea lui Richard Farmer obiectivele managementului
comparat sunt:
– să exploreze relaţiile relevante între mediu şi management pentru a
determina factorii de mediu care sunt cei mai importanţi într-o situaţie
dată;
– să analizeze comportamentele diferite ale personalului în procesele
de management din diversele ţări;
– să stabilească cum se conduce eficient într-o altă ţară;
– să descopere modalităţile de îmbunătăţire a performanţelor
economice care ţin de apanajul managementului.

Utilitatea managementului comparat

 Din punct de vedere practic, utilitatea managementului comparat
este mai cuprinzătoare, manifestându-se în următoarele domenii de
activitate:
- educaţional – cunoştinţele de management comparat asigură
creşterea gradului de percepţie, de înţelegere şi interpretare a
fenomenelor de management internaţional, elaborarea şi
implementarea unor strategii eficiente, ţinând seama de realităţile din
alte ţări.
- managerial - întrucât oferă informaţii pentru îmbunătăţirea practicii
manageriale şi a mijloacelor aplicate în managementul firmei.
- economic - deoarece scopul său este de a spori eficienţa şi
eficacitatea firmelor, ţărilor în care se vor aplica rezultatele studiilor
de management comparat.
 social – informaţiile de management comparat contribuie la mai
buna înţelegere a mecanismelor sociale, a cauzelor care generează
disfuncţionalităţi sau plusuri calitative, în direcţia îmbunătăţirii
climatului de muncă şi de viaţă din fiecare ţară.
 politic – elementele teoretice sau aplicative furnizate de
managementul comparat influenţează pozitiv concepţiile şi acţiunile
oamenilor politici, capacitatea acestora de a coopera şi colabora în
plan internaţional pentru a reduce eventualele disfuncţionalităţi în
planul relaţiilor internaţionale.