UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

“NICOLAE TESTIMIȚANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA

Lucru individual la
Comportament și comunicare în medicină

Psihosomatica

Studentă:Iulia Nicuța
FR2201
Profesor:Stela Spînu

Chișinău,2022
 Cuprins:

Psihosomatica.Generalități…………………………………………………2
Mecanismul psihosomaticii…………………………………………..…….3

1
 Psihosomatica.Generalități.

Psihosomatica este o știință medicală care demonstrează direct influența

psihicului asupra sănătății corpului nostru.
Premergătorul acestei științe este Aristotel. El a formulat definiția de
„psihosomatică”: „psiho” – suflet și „soma” – corp și a vorbit despre ea în tratatul
său despre suflet, în care a specificat legătura direct proporțională dintre psihic și
corp. Astfel, aceste două elemente nu pot fi privite aparte și se pot afla sau în
armonie, sau în conflict.
În societatea noastră, confruntându-ne cu o insuficiență de timp, dar și cu goana
după tehnologii, deseori, uităm de noi înșine. Din această cauză a apărut
necesitatea de a cunoaște psihosomatica și de a o studia. A fost demonstrat
științific – corpul are memorie informațională. Astfel, moștenim de la părinți și
bunei nu doar unele părți ale corpului, ci și unele trăiri de ale lor.

Cum să le înțelegem, să le cunoaștem și să ne descoperim pe noi înșine, dacă nu

prin tehnici moderne ale psihosomaticii? La ora actuală, utilizăm altfel de
psihosomatică decât 50-100 de ani în urmă. Aceasta ne ajută să ne cunoaștem în
societatea de azi, care este total diferită celei din trecut.

2
 Mecanismul psihosomaticii

Orice conflict ce ține de psihicul nostru, în funcție de intensitate, sau dacă a mai
fost anterior, creează o reacție în corp. Această reacție poate fi diferită – începând
cu un mic disconfort sau, cum îi zicem noi - o mică supărare, până la o cumulare în
ani, în urma căreia apar reacții biologice, așa-zisele boli.
Cu excepția cazurilor urgente, unde este necesară intervenția medicală, putem
vorbi, conform noii medicini germane, despre bolile respiratorii – răceli,
afecțiunile gastro-intestinale, alergiile, bolile pielii, migrenele, amețelile, căderea
părului, chiar și cancerul.

De fapt, pentru orice organ – dacă funcția lui este dereglată, este bine de exclus
orice conflict psiho-emoțional.
Aș începe cu așa-zisele răceli, în primul rând, inflamația gâtului. Atunci când avem
vreo situație, pe care nu ne-o permitem să o spunem și menținem părerile sau
trăirile în interior, se formează un blocaj emoțional la nivelul gâtului. Este și logic
să apară usturimea în gât, sau chiar amigdalita.

Când începe să curgă nasul, înseamnă că nouă nu ne place o situație. Fie că este
vorba de un miros direct, fie de ceva ce ni s-a întâmplat. Otitele apar atunci când
auzim ceva ce nu am vrut. Afectarea urechii stângi semnifică un conflict cu mama
sau cu copiii, a celei drepte – de conflictul cu tatăl, partenerul sau societatea.

Durerile de cap apar atunci când nu putem accepta ceva la nivel inteligent, mental
– un gând, o situație sau o persoană. La baza apariției bolilor de piele sunt
conflictele. Pielea răspunde de apărarea corpului. Reacționând într-un fel sau altul,
ea încearcă să ne protejeze de ceva. Fie este un conflict de separare, sau de pericol.

Chiar și obezitatea este determinată de psihic, și anume – de frici. În mare parte,

corpul nostru menține grăsimea și o mărește atunci când se simte neprotejat.
3
Atunci el zice: „Te simți mic, neprotejat, eu o să te ajut și o să te fac mare, ca să te
observe toți și să se teamă ei de tine”.
Medicina psihosomatică modernă reprezintă,de fapt reabilitarea la nivelul ştiinţelor
actuale a concepţiei hipocratice,concepţie care privea omul bolnav sau sănătos ca
pe o unitate psihosomatică,organismul fiind realizat ca un tot unitar,somaticul şi
psihicul fiind într-o strânsă interdependenţă.Acest lucru ne dovedeşte că primii
paşi făcuţi de medicină s-au făcut în spiritul medicinii psihosomatice şi că
progresele tehnice şi ştiinţifice ale ultimei sute de ani au îndepărtat medicii de
această viziune unitaristă,hipocratică,împărţind organismul uman pe organe sau
aparate şi interpunând între individ şi medicul său "un ecran" de aparate şi
maşini,care prin existenţa lor constituie un progres dar,care au îndepărtat pe
medicii de această viziune.