FSE Psihologie anul I sem.

Psihologie Experimentală și Analiza Datelor

Curs 14
Florin Țibu, Ph.D.
6 Iunie 2022
Sumarul prelegerii
• Experimentul real versus cvasi-experimentul
• Aspecte practice în implementarea studiilor (cvasi-) experimentale
Experimentul real versus Cvasi-experimentul
• Știm deja că studiile experimentale cu design inter-subiecți oferă
experimentatorului oportunitatea de a controla în mod direct și de a
manipula variabilele independente (VI)
• De asemenea, participanții sunt alocați în mod aleatoriu uneia sau alteia
dintre condițiile experimentale
• În raport cu cercetările experimentale, studiile cvasi-experimentale
(adică ”aproape experimentale”) împărtășesc o mare parte din
caracteristicile acestora, însă există și câteva elemente care le fac net
diferite de acestea
Prin ce se aseamănă cvasi-experimentul cu
experimentul real
• Ca și experimentul real, cvasi-experimentul se desfășoară într-un
laborator
• Eșantionul recrutat într-un studiu experimental este de asemenea
selectat aleatoriu dintr-o populație
• Există și aici una sau mai multe VI care sunt utilizate pentru a împărți
subiecții în grupuri diferite
• VD sunt măsurate tot în manieră standardizată
• Valorile medii ale VD ale grupurilor sunt comparate între ele pentru a
concluziona dacă grupurile create diferă pe baza alocării în funcție de
valorile VI
Prin ce se deosebește cvasi-experimentul de
experimentul real
• Două sunt caracteristicile care diferă la studiile cvasi-experimentale în raport
cu cele experimentale reale
• Prima este aceea că subiecții nu sunt alocați aleatoriu în grupuri
• A doua este că cercetătorul NU controlează și NU manipulează VI
• În schimb, într-un cvasi-experiment, VI este definită pe baza unor
caracteristici pre-existente ale participanților
• Astfel, subiecții studiului cvasi-experimental sunt împărțiți în grupuri diferite în funcție
de anumite calități pe care le dețineau de dinainte să înceapă cercetarea propriu-zisă
• Din cauză că lipsesc alocarea aleatorie și manipularea VI, cvasi-experimentele
nu permit testarea influenței de tip cauzal a VI asupra VD
• DE CE? Pentru că este foarte posibil ca grupurile cercetării să nu difere doar sub
aspectul VI, ci și din multe alte privințe
Studiul cvasi-experimental – Exemplu
• Să presupunem că dorim să investigăm următoarea ipoteză de
cercetare: Există o legătură între creativitate și boala psihică

Kurt Cobain Robin Williams Sylvia Plath Vincent van Gogh

Studiul cvasi-experimental – Exemplu – cont.
• Studiul prezentat mai jos, publicat în prestigioasa revistă The
American Journal of Psychiatry în anul 1994, a investigat această
întrebare de cercetare într-un lot de 181 de scriitoare
• VI: Profesia de scriitoare creativă
• Grupul 1: 59 scriitoare profesioniste (cu nivel crescut de creativitate)
• Grupul 2: 122 scriitoare amatoare (cu nivel relativ scăzut de creativitate)
• Cele 2 grupuri au fost constituite astfel încât să fie echivalente din punctul de
vedere al următoarelor variabile
• Vârstă
• Nivel de educație
• Nivel educațional și profesional al părinților
• Moartea prematură a părinților
• Statutul marital al părinților
• Rasă
• Tipul de comunitate în care locuiau
• Variabilele dependente au fost
• Diagnosticul psihiatric de tulburare maniacală sau depresivă
• Încercările de suicid
• Rezultatele studiului au arătat că scriitoarele
profesioniste (vezi barele din figura din
dreapta, cu albastru-închis), în comparație
cu cele neprofesioniste (barele de culoare
bleu) au avut rate statistic semnificativ mai
ridicate de
• Diagnostic pozitiv de tulburare
maniacală/depresivă
• Încercări de suicid
• Cu toate că rezultatele acestui studiu sunt
suficient de interesante, totuși NU putem să
le utilizăm pentru a susține cu tărie faptul că
• A fi o scriitoare cu nivel înalt de creativitate
determină un risc mai mare de boală psihică
• Nu putem susține acest lucru întrucât este
foarte probabil ca cele 2 grupuri de
scriitoare să NU difere DOAR din punctul de
vedere al nivelului de creativitate
• Există cel puțin 3 posibile interpretări ale
rezultatelor raportate în acest studiul cvasi-
experimental
• Posibila Explicație 1: Faptul de a fi foarte creativ
poate cauza un nivel crescut de boală psihică
• Posibila Explicație 2: Faptul de a avea o boală
psihică te poate face să devii foarte creativ
• Posibila Explicație 3: Există un al treilea factor
care explică relația dintre statutul de scriitoare
foarte creativă și boala psihică (de exemplu,
stresul la care sunt supuse scriitoarele foarte
creative le determină să sufere de diverse forme
de boală psihică)
 Concluzie - experimentul real versus cvasi-
experimentul
• Așadar, spre deosebire de experimentul real, studiul cvasi-experimental nu ne
oferă oportunitatea de a trage concluzii de tipul cauză-efect între variabile,
întrucât faptul de a compara grupuri cu trăsături pre-existente nu constituie o
probă experimentală suficient de puternică în favoarea stabilirii cauzalității
• Studiile cu design cvasi-experimental se utilizează, de obicei, atunci când VI de
interes nu poate fi manipulată (din motive practice sau etice) sau când nu este
posibilă alocarea aleatorie a subiecților cercetării în grupuri, ca de exemplu în
următoarele situații
• Grupuri de bărbați versus femei
• Grupuri de copii cu autism versus fără autism
• Grupuri de adulți alcoolici versus non-alcoolici
• Grupuri de indivizi cu traume cerebrale versus fără traume cerebrale
Aspecte practice în implementarea studiilor
experimentale
• Până acum ne-am familiarizat cu aspectele de bază ale studiilor cu design
experimental și cvasi-experimental, îndeosebi cu
• alegerea și manipularea variabilelor
• formularea ipotezelor de cercetare
• aspecte ce țin de eșantionare și alocare randomizată a participanților
• identificarea punctelor forte și a limitelor experimentelor
• Toate acestea ne pot ajuta să luăm cele mai bune decizii privind alegerea tipului de
experiment pe care îl derulăm
• Spre deosebire de etapa de decizie a planului experimental sau cvasi-experimental,
faza de implementare a studiului propriu-zis vine, la rândul ei, cu o serie de
provocări specifice
• Aceste provocări țin, în special, de recrutarea și menținerea participanților în
studiu, administrarea standardizată a instrumentelor de evaluare și testarea-pilot
• Aceste provocări se aplică, în mare parte, și studiilor non-experimentale
Recrutarea și menținerea participanților în
studiu
• Acesta este unul dintre cele mai dificil de îndeplinit aspecte din cadrul
implementării studiilor de cercetare cu subiecți umani
• Încă de dinaintea formulării teoriei și ipotezelor studiului, este nevoie ca echipa
de cercetare să facă o apreciere realistă cu privire la accesul la participanții din
populația respectivă
• De exemplu, înainte de a planifica un studiu al impactului unei intervenții noi de
ludoterapie la copiii cu autism, trebuie să ne gândim dacă avem acces în
localitatea/regiunea noastră la o populație de copii cu autism
• De asemenea, e necesar să evaluăm și următoarele aspecte
• Câți subiecți am putea recruta în studiu și ce șansă avem ca aceștia să rămână în studiu
• Dacă părinții copiilor ar accepta să participe la noua intervenție și care ar fi potențialele lor beneficii
• Dacă avem la dispoziție un spațiu de laborator pentru testarea copiilor și derularea ședințelor de
intervenție
• Dacă avem personalul calificat necesar pentru recrutarea și evaluarea copiilor
• ETC, ETC.
Recrutarea și menținerea participanților în
studiu – cont.
• În mod ideal, eșantionul recrutat în studiu ar trebui să fie selectat
aleatoriu și să fie reprezentativ pentru populația respectivă
• De multe ori, însă, studiile înrolează participanți pe bază de voluntariat,
întrucât este dificil să-i convingi pe toți participanții desemnați aleatoriu
să devină subiecți în studiu
• Invitațiile de a participa în studii sunt lansate prin intermediul rețelelor de
socializare, posterelor și afișelor distribuite în școli, spitale, săli sportive, etc.
• Una dintre limitele metodologice ale înrolării voluntarilor este aceea că,
de obicei, aceștia posedă caracteristici psihosociale diferite față de cei
care nu se oferă voluntari
Recrutarea și menținerea participanților în
studiu – cont.
• Psihologul american Robert Rosenthal a studiat ce-i deosebește pe
voluntari de non-voluntari și a constatat că subiecții voluntari:
• Sunt mai interesați de aria respectivă de cercetare
• Au un nivel de educație mai înalt
• Au o mai mare nevoie de aprobare socială
• Au un nivel de inteligență mai ridicat
• Sunt mai sociabili
• Au un status socioeconomic mai ridicat
• Aceste potențiale caracteristici ce-i deosebesc pe cei ce se oferă voluntar
să participe în studii de cercetare, de cei mai puțin doritori, pot
reprezenta o sursă serioasă de îngrijorare privind reprezentativitatea
eșantionului, întrucât este posibil ca rezultatele studiului să nu se aplice
tuturor membrilor populației
Recrutarea și menținerea participanților în
studiu – cont.
• O altă provocare, pe lângă recrutarea participanților cu profil psihologic asemănător
membrilor din populația studiată, o reprezintă menținerea în studiu a lotului inițial de
participanți
• Deseori se întâmplă ca subiecții studiilor să nu mai dorească, de la un moment dat, să participe în
studii, iar aceasta devine o problemă mai ales în studiile longitudinale, care se întind pe parcursul
mai multor ani sau chiar decenii
• De obicei, subiecții predispuși să întrerupă participarea în studii au caracteristici
comportamentale diferite de cei care rămân în studii (de exemplu, aceștia pot fi la risc
crescut de psihopatologie)
• Există o serie de strategii la care cercetătorii apelează pentru a menține participanții în
studii
• Oferirea de mici recompense financiare pentru timpul și efortul de a participa
• Construirea unei relații de încredere cu participanții și oferirea unor servicii gratuite de consiliere
• Oferirea de feedback în legătură cu performanța obținută la probele de evaluare
• În anumite cazuri, atunci când lotul de participanți scade dramatic, se poate opta
pentru recrutarea de noi participanți din populația respectivă, cu toate că această
soluție poate scădea validitatea studiului
 Administrarea standardizată a instrumentelor
de evaluare
• Este relativ ușor ca în cercetare să nu menții același nivel de standardizare în
administrarea instrumentelor
• De exemplu, același experimentator poate oferi instrucțiuni precise unora dintre participanți,
însă instrucțiuni vagi altora
• Sau, îi poate întâmpina călduros și atent pe unii și poate fi mai neglijent cu alții, ceea ce le
poate crește anxietatea participanților din urmă
• O problemă des întâlnită poate fi comportamentul diferit al subiecților în raport
cu genul experimentatorului
• Spre exemplu, într-un studiu privind percepția durerii, derulat de către Ibolya, Brake și Voss și
publicat în anul 2004, în care li se cerea participanților să-și țină mâna scufundată în apă cu
gheață pentru o perioadă cât mai lungă, s-a demonstrat că subiecții de gen masculin au
tolerat durerea pentru o perioadă mai lungă atunci când experimentatorul era femeie, pe
când cei de gen feminin au ținut mâna mai mult în apa înghețată atunci când erau testați de
către un bărbat
• Un alt exemplu în care genul experimentatorului este o variabilă importantă este procedura
de atașament Situația Nefamiliară (în engleză Strange Situation), derulată cu copii preșcolari,
în care persoana care interacționează cu copilul este doar de gen feminin
• Aceasta întrucât comportamentul social al copiilor mici poate fi influențat în mod decisiv dacă
partenerul social este bărbat sau femeie
Administrarea standardizată a instrumentelor
de evaluare – cont.
• Un alt efect raportat este acela că performanța participanților corelează
pozitiv cu așteptările experimentatorului
• Să zicem că experimentatorul îl simpatizează mai mult pe individul X decât pe Y;
în mod subconștient, este posibil ca cercetătorul să își ”dorească” ca X să obțină
un scor mai bun ca Y, lucru care uneori chiar devine realitate
• Acest efect (denumit efectul Pygmalion sau efectul Rosenthal) poate constitui o
sursă serioasă de distorsiune a rezultatelor prin prisma așteptărilor diferențiate
ale experimentatorului și astfel avem de-a face cu un fenomen din sfera
profețiilor auto-împlinite
• Astfel, în studiile de intervenție, dorința cercetătorului de a colecta date care să
constituie dovezi puternice în sprijinul ipotezei sale poate conduce la efecte fals
pozitive
Administrarea standardizată a instrumentelor
de evaluare – cont.
• Există o serie de măsuri ce se pot lua pentru a contracara sau minimiza
potențialele distorsiuni mai mult sau mai puțin conștiente ale echipei de
cercetare în ceea ce privește măsurătorile din studiile experimentale
• Crearea unui protocol scris în care să fie descriși în termeni clari pașii pe care trebuie
să-i parcurgă fiecare dintre cercetători din momentul în care îi întâmpină pe participanți
până în momentul în care aceștia părăsesc laboratorul
• Administrarea instrucțiunilor de testare în manieră identică pentru toți participanții și
existența unui protocol scris privind soluțiile optime la eventualele devieri de la
testarea standard (dacă, de exemplu, participantul cere pauză sau refuză să continue
testarea)
• Utilizarea unor teste standardizate, eventual derulate cu ajutorul unui computer sau pe
tabletă, care să conțină instrucțiuni complete
• Instruirea mai multor cercetători în administrarea protocolului standard de cercetare,
instruire care să includă exersarea ședințelor de administrare a instrumentelor între
cercetători
Testarea-pilot în studiile experimentale
• Etapa de testare-pilot a unui studiu reprezintă o etapă preliminară
desfășurării studiului propriu-zis în care se încearcă administrarea integrală
și întocmai a tuturor măsurătorilor studiului, cu scopul de a ne asigura că
protocolul de cercetare se poate administra conform planului
• În cadrul acestei etape-pilot, care se aseamănă unui mic studiu, este
preferabil a se recruta subiecți din populația ce se dorește a fi studiată
• Aceasta întrucât cercetătorii doresc să pre-testeze instrumentele pe exact același tip
de participanți ce urmează a fi incluși în studiul propriu-zis, în scopul depistării
caracteristicilor membrilor acestei populații și a eventualelor probleme specifice ce
pot interveni în administrarea instrumentelor alese
• Atunci când identificarea subiecților-pilot din populația respectivă este dificil de
realizat, se pot testa instrumentele și cu ajutorul participanților recrutați prin
intermediul rudelor, prietenilor, etc.
Testarea-pilot în studiile experimentale – cont.
• În cadrul testărilor-pilot putem găsi răspunsuri la o serie de întrebări foarte
importante în vederea derulării în bune condiții a studiului propriu-zis, de
pildă
• Cât de ușor este pentru participanți să înțeleagă instrucțiunile?
• Cât de ușor este pentru cercetători să administreze măsurătorile și să respecte întocmai
protocoalele de cercetare?
• Cât de motivați sunt subiecții să participe la toate evaluările?
• Care este durata medie a sesiunii de evaluare?
• Cât de ușor poate fi pentru participanți să intuiască manipularea experimentală?
• Un aspect important de reținut este acela că datele colectate în cadrul
studiului-pilot nu pot fi combinate la un loc cu cele ce urmează a fi culese în
studiul propriu-zis, întrucât cele 2 seturi de date pot să difere semnificativ în
ceea ce privește calitatea, acuratețea măsurătorilor, respectarea procedurilor
standard de măsurare, etc.
• De aceea, datele-pilot se păstrează, de obicei, doar în scop de instruire pentru viitori
membri ai echipei de cercetare
 Mulțumesc!
Succes la examen!!!

Aștept comentarii/întrebări/nelămuriri în
Classroom pe fluxul slide-urilor sau pe
florin.tibu@usm.ro