Prescura-Punct de legătură între materialitate și spiritualitate

Tratarea de față mă nevoiește, datorită (nu din cauza) dinamicității subiectului, creionat de autor, să
mă implic, într-o ridicată gradație, pentru a valorifica firea filozofică.

Opera care-mi dă prilejul sus explicat este ultima publicație a buzoianului tezaur viu a religiozității
pentru toate vârstele, Sava Bogasiu. Firul vieții sale, colorat după depășirea continuă a sinelui, spre
binele comun(ității), dă naștere, după îndeplinirea tuturor atribuțiilor, unei povețe (și) literar
transmisă.

Lectura aceasta cu implicarea personajului eponim reprezintă o transpunere a spiritualității, prin

ochii autorului și implicarea naratorului în manifestarea transfiguraților artistic,în omenitate.
Cornelia-Magdalena , numită și Prescură, cu justificare abia în cel de-al doisprezecelea capitol, dintru
început se adaptează solemnității purtate de acea materie creatoare de divinitate . Plasată în orice
conjunctură, în interacțiune cu orice persoană, chiar dinainte de naștere în relația dintre părinți,
reușește să aducă la cel mai înalt nivel pe Dumnezeu în sufletul tuturor.

Zona de obârșie valorifică și caracterul etnografic, armonizat cu tema religioasă a ,,creionării

obiectului de cult’’ spre realizarea obiectului de cult. Stările sociale (nefondate pe avuția materială)
de fiică, fină, soție, mamă, bunică, uneltitoare de veșnicie, căci prin Proscomidie, încadrată în Sfânta
Liturghie, se naște ,,veșnicia’’, o dezvoltă spre a deveni o adevărată eroină. Poartă întreaga
experiență acumulată spre a duce o noutate din viață în extremul cel mai benefic spiritualității.

Sufletul ei este o prescură. Tot ce întâmpină unifică în spiritul lui Hristos. În ultima parte a vieții
transpune interiorul în exterior, prin executarea ,,machetei’’ care o leagă de soțul ei, decedat fiind,
prin Dumnezeu.

Toți suntem ingrediente de prescuri, după cum prezintă chiar scriitorul. Rodirea cu folos soldează
viața, element veșnic în Împărăție. Teologic, prescura, ofranda reprezintă Trupul Mântuitorului,
unificator întru credință pentru cei ce cu El se înalță din ce în ce mai mult pe scara smereniei.

Eroina cu chip de sfântă materie care ajunge să facă sfântă materie este întruchiparea vorbei
populare ,,cine seamănă s-adună’’. Nu trebuie să fie neapărat vorba despre persoane, ci se exprimă o
predestinare, o limpezire a lui Dumnezeu în sufletul omemnesc, pentru ca persoana să se valorifice în
vocații.

Breazla ,,prescurăreselor’’ adună povești de viață din cele mai alese. Cu siguranță că firul vieții nu
este tras la indigo, dar esența este asemănătoare. De menționat este faptul că este o vocație care
implică un trecut demn de fericire curată și viitor ferit de pericolul desfrânării. În afară de eroismul
dovedit în relațiile umane de mare sau mică intensitate are capacitatea de a păstra în prim plan
divinitatea. Ungerea sufletului cu o satisfacție ce depășește astă lume, liniștea creeri trupului lui
Hristos prin mâinile ei, spre a duce la unitate sufletească, împacă utilul și plăcutul în societate. În
afară de satisfacerea nevoilor exterioare ajută indirect și la nevoile spirituale. Adaptat la operă, se
observă o rotunzime în acțiune, căci, precum Prescura a început să-și apropie părinții trupește și
sufletește, așa ajunge să atingă materialitatea și spiritualitatea fiecăruia dintre beneficiarii creștini
dintru bătrânețea ei.
Revin la autor. Fiindu-mi diriginte, am avut ocazia să ,,fur’’ meseria de la domnia lui, în cel mai subtil
mod. Prin această ,,lectură de-o seară’’, schelete practic împachetat în beletristică am intrat în
atmosfera anteexistentă mie. Totuși, observ existența naționalismului în sufletul românilor de
acum,dar este umbrit în defăimător mod cu influențe exterioare.

Este ca Ștefan cel Mare și Sfânt! La fiecare lecție pentru sine reușește în pedagogic mod, grație
carierei didactice, să ne prezinte sâmburele pentru a nu fi nevoie sa călcăm strâmb. Părintele Milea e
chiar Părinte!

Cânt Slavă lui Dumnezeu îi dau pentru că într-o seară din Săptămâna Mare, drept înoire sufletească
mi-a fost inițiator particular PRESCURA, povața neaoșă cu caracter divino-uman, dezvoltatoare de
cultură generală a materiei și spiritului.