TEMA BIOLOGIE OPȚIONAL

II. a) Activități de relaxare:

- cititul

- pictatul

- sportul

- jucatul

b) Memoria are o funcție cognitivă. Este un proces de cunoaștere, iar rolul

ei cel mai important este acela de a oferi conținuturi proceselor cognitive
superioare (gândirii și imaginației).

Tipuri de memorie
- Memoria de scurtă durată, sau memoria de lucru, permite minţii să
reţină informaţii în timpul îndeplinirii sarcinilor. Memoria vizuală şi cea
auditivă stochează temporar datele înainte ca acestea să fie şterse de
sarcina care urmează. Exemplul cel mai comun în ceea ce priveşte acest
tip de memorie este acela al căutării unui obiect pierdut evitând totodată
locurile în care ştim sigur că nu este.

- Memoria de lungă durata rezultă din depozitarea pe termen lung a

informaţiilor în anumite regiuni ale creierului. Ea cuprinde alte două tipuri
de memorie: memoria explicită, în care sunt stocate informaţiile, şi cea
implicită, a deprinderilor.

- Memoria vizuală ne permite să înregistrăm imagini şi fizionomii şi este

cel mai frecvent solicitată. Cei care au o memorie vizuală bună pot învăţa
uşor pentru examene, utilizând scheme, tabele şi culori, sau pot susţine
discursuri, prezentări sau conferinţe fără a fi nevoie să citească de pe foi, ci
doar folosind aceleaşi scheme şi culori cu ajutorul cărora să evidenţieze
ideile principale pe care să le „fotografieze".

- Memoria auditivă este unul dintre cele mai active tipuri de memorie, iar
persoanele care au memoria auditivă dezvoltată îşi amintesc cu uşurinţă
sunete şi cuvinte pe care le-au auzit în cursul unei conversaţii. Fie că înveţi
pentru un examen, fie că te pregăteşti să susţii o prezentare, citeşte
informaţiile cu voce tare şi nu ezita să le repeţi de mai multe ori pentru a ţi
se întipări în minte. De mare ajutor ar fi să discuţi subiectele cursurilor cu
un coleg sau, în cazul discursurilor, să povesteşti cuiva conţinutul lor.

III. BOLI RESPIRATORII ȘI DIGESTIVE

GRIPA

a) Gripa este o afecțiune respiratorie cauzată de virusuri. Este extrem de

contagioasă și se răspândește prin tuse, strănut sau prin atingerea unei
suprafețe infectate.

b)

c) Adulții sunt contagioși 1-2 zile înainte de apariția simptomelor și până la

7 zile după apariția acestora. Simptomele cele mai frecvente ale gripei sunt
foarte asemănătoare cu manifestările unei răceli obișnuite: durere de cap,
febră, transpirații, frisoane, dureri musculare, articulare, chiar vărsături.
Gripa se poate transmite chiar dacă bolnavul nu are simptome. Statistic, o
persoană bolnavă de gripă poate infecta 1 - 3 persoane sănătoase.

Gripa debutează brusc și violent: febră peste 38 grade Celsius, stare de

oboseală, frisoane, transpirație abundentă, tuse uscată, dureri de cap,
dureri oculare, dureri de gât/roșu în gât, greață, vărsături, diaree, pierderea
poftei de mâncare.

Organe afectate de gripă sunt: nasul, gâtul, plămânii.

Dacă nu există probleme de sănătate, de obicei, nu se prescriu tratamente

specifice pentru gripă. În cazuri de gripă necomplicată se aplică un
tratament destinat să controleze simptomele principale cauzate de
virusurile gripale. De asemenea, se recomandă să se controleze febra
pentru ca aceasta să nu atingă valori foarte ridicate (mai ales la copiii mici);
trebuie apoi să fie evitate defervescenţele rapide și apropiate între ele care
pot duce la pierderi substanțiale de lichide. Cele mai utilizate medicamente,
antipiretice și analgezice, sunt denumite simptomatice întrucât determină o
ameliorarea simptomelor, dar nu trebuie utilizate perioade prea lungi de
timp şi fără supraveghere medicală întrucât pot avea efecte secundare.
Trebuie avută în vedere ca primă opțiune, printre antiinflamatoarele
nesteroidiene, utilizarea paracetamolului care, pe lângă scăderea febrei,
reduce durerile de cap și musculare. Pentru copiii și adolescenţii sub 16 de
ani, este recomandat doar paracetamol.

Utilizarea de medicamente pentru tuse trebuie evaluată de la caz la caz și

trebuie luată în considerare în special atunci când tusea este foarte
persistentă și de natură să afecteze (în special la copii) alimentaţia și un
somnul. In cazul tusei productive, sunt în general utilizate medicamente cu
acţiune expectorantă sau mucolitică.

Inhalaţiile cu aburi pot ameliora simptomele respiratorii și preveni unele

dintre problemele cauzate de uscarea membranelor și îngroșarea
secrețiilor.
Utilizarea terapiei cu antibiotice în cursul gripei nu trebuie să fie aleatorie, ci
necesită din partea medicului o evaluare atentă a diverselor variabile cum
ar fi vârsta pacientului, prezența unor boli concomitente care expun
bolnavul la un risc de complicații bacteriene, și mai ales, o evaluare atentă
a tabloului clinic. Antibioticele vor putea fi prescrise atunci când se
suspectează o complicație bacteriană, semnalată prin persistența și
severitatea simptomelor: de exemplu, o temperatură corporală ridicată
peste 3-5 zile, apariția sau creșterea producției de spută, cu aspect
purulent, dificultăți în respirație.

d)Prevenirea gripei:

- vaccinul antigripal. Există grupe de risc care trebuie să beneficieze de

vaccinul antigripal: seniorii de peste 65 de ani, persoanele cu boli cronice
cardio-pulmonare sau sistemice, persoanele instituționalizate, gravidele,
personalul medical.

- evitarea contagiunii, stând departe, pe cât posibil, de locurile aglomerate:

acest lucru este valabil mai ales pentru persoanele cu risc, cum ar fi copiii,
persoanele în vârstă, cardiacii, persoanele cu afecţiuni pulmonare şi
persoanele foarte slăbite

- aerisirea frecventă a locuinţei

- încercarea de a păstra eficienţa sistemului imunitar, printr-o dietă bogată

în vitamine, oligoelemente și minerale. Susţinerea sistemului imunitar este
deosebit de necesară mai ales pentru cei care duc o viață stresantă,
lucrează mult sau sunt slăbiţi.

VARICELA

a) Varicela, cunoscută sub denumirea populară de „vărsat de vânt”, este o

boală infecţioasă foarte contagioasă, cauzată de virusul varicelo-zosterian.
La adulţi, varicela determină apariția zonei Zoster.

b)
c) Varicela apare în 90% dintre cazuri la copiii sub 10 ani, de aceea este
cunoscută şi ca boala copilăriei. Ea provoacă o erupție cutanată cu
mâncărime, asemănătoare unei vezicule. La început de varicelă, erupţia
apare pe piept, spate și față, apoi se răspândeşte pe întregul corp,
provocând între 250 și 500 de băşicuţe însoțite de mâncărime. Boala este
uşoară la copilul sănătos, dar poate fi gravă la bebeluși, adolescenți, adulți,
femei însărcinate și la persoanele cu au un sistem imunitar slăbit.
Simptomele varicelei sunt, de obicei, ușoare la copii, dar pot pune viața în
pericol la adulți și la persoanele de orice vârstă cu un sistem imunitar slab.
Cu toate acestea, fiecare persoană poate prezenta simptome diferite, care
pot include: oboseală și iritabilitate cu una sau două zile înainte de a
începe erupția, erupție cutanată cu mâncărime pe trunchi, față, scalp, sub
axile, pe partea superioară a brațelor și picioarelor și în interiorul gurii
(erupția apare în mai multe valuri: începe cu pete roșii, plate, și
progresează la umflături roșii, ridicate, care apoi devin vezicule; formarea
noilor leziuni continuă timp de 2-4 zile), la nivelul mucoaselor, veziculele
sunt rapid decapate, rezultând niște leziuni ulcerative superficiale;
veziculele se vor transforma în cruste care se desprind fără a lăsa cicatrici;
sindrom pseudogripal, cu slăbiciune generalizată şi posibil febră, prurit,
cefalee, scăderea apetitului.
Simptomele inițiale ale varicelei pot semăna cu alte infecții. Dacă o
persoană care a fost vaccinată împotriva bolii este expusă virusului, ea
poate dezvolta o formă mai ușoară de boală, cu erupții cutanate mai puțin
severe, cu sau fără febră.
Prima indicație de tratament în varicelă este tocmai prevenția bolii, adică
vaccinarea copiilor împotriva varicelei, conform schemei naționale de
vaccinare. Infecţia primară la copilul sănătos este o boală care necesită
doar terapie simptomatică şi există un plan de îngrijire a varicelei, care se
poate aplica la domiciliu: izolarea persoanei infectate pentru a preveni
răspândirea virusului în colectivitate, aplicarea de loțiuni sau spray-uri care
să calmeze pruritul și să favorizeze uscarea veziculelor, menţinerea
unghiilor tăiate pentru prevenția suprainfectării veziculelor prin scărpinare,
administrarea de antialgice pentru reducerea febrei, dar nu antiinflamatoare
nesteroidiene (acestea trebuie evitate) și antihistaminice pentru prurit,
hidratarea corespunzătoare a bolnavului, cu un regim alimentar bazat pe
fructe și legume proaspete pentru un aport optim de vitamine și minerale,
evitarea băuturilor carbogazoase.
Tratamentul varicelei cu antivirale va fi stabilit doar de medic și este, de
obicei, destinat pacienților cu forme severe de boală.
d) Vaccinarea reprezinta cea mai sigura modalitate de preventie a infectiei
cu virusul varicelo zosterian, asigurand o imunitate pe tot parcursul vietii
impotriva patogenului in situatia administraii corecte a dozelor (inainte de
expunere la virus, in 2 doze cu interval mai mare de 6 saptamani intre ele).
GIARDIOZA
a) Giardioza este o afectiune cauzata de o infectie intestinala cu parazitul
Giardia lamblia, care provoaca simptome serioase la nivel digestiv. Parazitii
sunt organisme care traiesc pe sau in interiorul unei gazde, supravietuind
prin obtinerea energiei de la aceasta. Mai exact, un parazit absoarbe unii
nutrientii prezenti in intestinele gazdei.
b)

c) Multi dintre copiii sau adultii infectati cu Giardia lamblia nu prezinta

simptome de giardioza, chiar daca sunt infectati si parazitul este prezent in
materiile fecale. Aceste persoane pot transmite boala.
Cand sunt prezente, cele mai frecvente simptome sunt:
- diaree care de obicei dureaza 7-10 zile. Poate dura mai mult dar de
asemenea poate sa se amelioreze si mai repede in 2-4 zile. La inceput
este prezenta o diaree apoasa, urmata apoi de steatoree (prezinta
grasimi), scaune urat mirositoare care pot pluti. Acest lucru este un semn
ca grasimile nu sunt digerate corespunzator si sunt transferate din
organism in scaun
- crampe si sensibilitate abdominala
- greata si pierderea apetitului alimentar
- flatulenta (gaze) sau balonare
- fatigabilitate.
In unele cazuri simptomele de giardioza dispar si fara tratament. Dar este
de preferat sa se urmeze un tratament daca sunt prezente simptome
intrucat acesta amelioreaza disconfortul si se evita raspandirea infectiei.
Unii doctori recomanda tratament chiar daca nu exista simptome. Acest
lucru previne raspandirea bolii si scade riscul aparitiei infectiei cronice cu
acest parazit.
Tratamentul consta in administrarea de medicamente antiprotozoare (cum
sunt metronidazolul sau tinidazolul) care distrug parazitul. Tratamentul
recomandat depinde de varsta, daca a mai fost facut un alt tratament
pentru giardioza in antecedente sau de sarcina.
d) Spalatul pe maini dupa ce am folosit baia si inainte de a manca sau
manevra alimente.
Bautul apei potabile.
Evitarea consumului de alimente crude si alimente spalate in apa care ar
putea fi contaminate.
Spalarea pe dinti cu apa sigura.

RUJEOLA
a) Rujeola este o infectie virala foarte contagioasa, cauzata de un
Morbillivirus din familia Paramyxovirus.
b)
c) Virusul rujeolic are o durata de viata de peste 2 ore in aer sau pe
suprafete si infecteaza peste 90% dintre persoanele susceptibile.
Transmiterea se face, cel mai adesea, prin aerul contaminat cu picaturile
de saliva sau prin secretiile persoanei infectate, dar poate fi luat si de pe
suprafete.
Principalele simptome la rujeola sunt febra mare, tuse, rinoree, eruptie si
inflamatie la nivelul ochilor (conjunctivita). Primele simptome (febra,
simptome respiratorii) apar intr-un interval de 7-21 zile de la contactul
infectant, in medie la 10 zile de la expunere. Eruptia apare in medie la 4
zile dupa primele simptome iar pacientul este contagios 4 zile inainte si 4
zile dupa aparitia eruptiei.
Eruptia este insotita de febra 39-40ºC; in cazurile necomplicate, starea
generala se amelioreaza la 3 zile dupa aparitia eruptiei, iar pacientul isi
revine complet in 7-10 zile de la debut.
Pentru rujeolă nu există tratament, fiind o infecție virală, însă există
tratament pentru ameliorarea simptomelor rujeolei și pentru prevenirea
complicațiilor. Cel mai des se administrează tratamente antitermice pentru
a scădea febra, evitându-se aspirina în cazul copiilor, pentru a preveni
riscul apariției sindromului Reye. De asemenea, se pot prescrie analgezice
pentru a combate disconfortul general sau medicamente antitusive.
d) Singura si cea mai eficienta metoda de prevenire a bolii este vaccinarea,
care confera imunitate pe viata in majoritatea cazurilor. Se considera ca
este necesara vaccinarea cu doua doze a cel putin 95% din populatie
pentru a impiedica circulatia bolii si in final eliminarea.