Lucrare

PROGRAMA ANALITICĂ
pentru practica în producţie
TEMATICA
I. Prezentarea generală a agentului economic

I.1. Domeniul şi obiectul de activitate al agentului economic
(se va consulta statutul şi contractul de societate)
I.2. Principalii indicatori economici : cifra de afaceri, volumul
cheltuielilor, rezultatul financiar, rata rentabilităţii, număr de
salariaţi, productivitatea muncii, câştigul net.
I.3. Analiza principalilor indicatori economico-financiari.
I.4. Analiza corelaţiei dintre indicatorul productivităţii muncii şi câştigul
mediu folosind metode statitice.
II. Activitatea agentului economic

II.1. Managementul general
II.1.A.Procesul de management în cadrul agentului economic :
- obiective
- procese de muncă
- resurse existe
II.1.B.Nivelurile şi piramida managementului agentului economic; organe
şi funcţii de conducere corespunzătoare fiecărui nivel de
management.
II.1.C. Previziunea şi planificarea în cadrul agentului economic;
tipuri şi planuri utilizate; aspecte critice privind utilizarea şi eficienţa
planificării .
II.1.D. Coordonarea – funcţie managerială şi modul de exprimare a
acesteia; tipuri de comunicare cu utilizare frecvenţă în cadrul
agentului economic .
II.1.E.Antrenarea – modalităţi de motivare practicate şi eficienţa acestora .
II.1.F.Controlul – tipuri de control practicate şi eficienţa acestora; aspecte
critice privind exercitarea controlului.
II.2. Previzionarea macro-economica cu unele aplicaţii la agentul

economic .
II.2.A.Organizarea activităţii de previzionare şi desfăşurare a acesteia în
condiţiile existente.
II.2.B.Pevizionarea tehnologică prin analogie, evenimente precursoare,
scenariile, etc.
II.2.C. Metode utilizate în previzionare: normarea, balanţele
materiale şi valorice, sondajele.
1
PROGRAMA ANALITICĂ
II.2.D. Progresul tehnic-factor determinant al creşterii economice ca

metodă de previzionare.
II.3. Activitatea financiar-bancară

II.3.A.Tipuri de credite acordate de bănci
Operaţiuni şi documente necesare pentru acordarea, utilizarea şi
rambursarea unui credit.
II.3.B.Bugetul de venituri şi cheltuieli; veniturile şi sursele lor; cheltuielile
şi elementele componente ale acestora.
II.3.C. Modul de calcul al impozitelor şi taxelor; termene de plată;
acte normative.
II.3.D. Modul de calcul al salariilor, concediilor, etc.
II.4. Activitatea contabilă

II.4.A.Documente privind evidenţa operativă, întocmirea şi circuitul
acestora .
II.3.E.Forma de contabilitate folosită
II.3.F.Aspecte privind contabilitatea financiară
II.3.G. Evidenţa contabilă a fondurilor proprii şi a fondurilor atrase
(străine)
II.3.H. Contabilitatea previzională
II.3.I. Contabilitatea investiţiilor, a mijloacelor fixe şi a imobilizărilor
financiare; calculul amortizării
II.3.J. Contabilitatea stocurilor
II.3.K. Contabilitatea decontărilor cu terţii
II.3.L. Contabilitatea trezoreriei agentului economic
2.3.10.Contabilitatea cheltuielilor şi a veniturilor
2.3.11. Lucrări privind întocmirea bilanţului contabil.
II.4. Alte activitati.

2.5.1.Societatile comerciale-subiecte colective de drepturi si obigatii.
2.5.2.Reglementarea juridica a societatilor comerciale
2.5.3.Contracte comerciale de vanzare-cumparare.
2.5.4.Secretariatul, compartiment important in administratie. Rol. Functii,
sistemul informational.
2.5.5.Corespondenta administrativa si comerciala.
2
PROGRAMA ANALITICĂ
I. PREZENTAREA GENERALĂ A AGENTULUI

ECONOMIC
1.1.Domeniul şi obiectul de activitate al SC Dobrogea SA
Prin H.C.M. 376/16 iunie 1961 a luat fiinţă I.M.P. Dobrogea, cu

punerea în funcţiune a următoarelor obiective :
- în 1961 – moara de grâu Medgidia
- în 1962 – moara de grâu Constanţa
- fabrica de pâine Constanţa
- fabrica de biscuiţi Constanţa.
cu proiectare, tehnologie şi utilajele a 2 firme din Italia : Orlandi şi Ocrim
- în 1963 – se preia de la trustul de panificaţie Dobrogea un număr
de 14 secţii pentru fabricarea produselor de panificaţie;
- în 1966 – se preia de la IIS Munca fabrica de biscuiţi şi fabrica
de produse zaharoase (halva);
- în 1968 – preia şi ultimele secţii de producţie de panificaţie din
judeţ.
Pe baza analizelor de necesităţi de resurse, de creştere a

productivităţii muncii şi responsabilităţii s-a trecut la extinderea
capacităţilor de producţie la morile Constanţa şi Medgidia, la fabricile de
pâine şi biscuiţi.
- în 1972 – s-au construit fabricile de pâine de la Medgidia şi Mangalia

cu utilaj IUA Slatina;
- în 1973 – s-a construit în incinta combinatului o unitate de produse
zaharoase (rahat);
- în 1977 – intră în funcţiune o moară de porumb cu degerminare;
- în 1980- se dezafectează fabrica de halva, montându-se în schimb utilaj
de panificaţie şi ulterior de sticksuri;
- în 1982 – centrala de resort CIMP Bucureşti schimbă numele
întreprinderii în Întreprinderea de Morărit, Panificaţie şi produse
Făinoase Constanţa;
- în 1984 – se construieşte fabrica de pâine Năvodari şi se măreşte
capacitatea de producţie a fabricii de pâine Medgidia; se pune în
funcţiune secţia de paste cu o linie de paste medii în spaţiile disponibile
existente în cadrul morii de grâu Constanţa;
- în 1987 – intră în funcţiune o nouă fabrică de pâine la Eforie Nord ;
- în 1988 – se extinde capacitatea de producţie la unitatea Medgidia ;
3
PROGRAMA ANALITICĂ
- în 1989 – se pune în funcţiune o nouă unitate de specialităţi de

panificaţie şi patiserie în Constanţa şi se modernizează capacitatea de
pâine şi specialităţi din Hîrşova, după proiecte româneşti ;
- în 1991 – în baza HG 1353/27.12.1990, prin reorganizarea
Intreprinderii de Morărit, Panificaţie şi produse Făinoase Constanţa, ia
fiinţă SC Dobrogea SA;
Din 1992 Dobrogea devine societate comercială pe acţiuni, cu
capital integral privat, reprezentând în România cel mai important
producător integrat de produse făinoase din S-E ţării, beneficiind şi de o
poziţie geografică favorabilă în oraşul Constanţa – port la Marea Neagră.
În prezent, SC Dobrogea SA îşi desfăşoară activitatea de producţie
Industrială în 28 de fabrici restructurate şi retehnologizate cu echipamente
şi linii tehnologice de la firme de renume mondial care asigură calitatea de
excepţie a produselor sale.
SC Dobrogea SA întreţine relaţii de colaborare cu parteneri străini
din Italia, Danemarca, Turcia, Rusia, Republica Moldova şi deţine o cotă
de piaţă semnificativă la nivel zonal cât şi naţional.
Activitatea comercială desfăşurată de societate se concretizează în
următoarele cote de piaţă :
- judeţeană – 70% pentru produse de morărit
- 80% pentru produse de panificaţie
- 18,6% pentru produse cu termen de valabilitate mare
- naţională – 20% pentru biscuiţi, produse zaharoase, paste
făinoase .
Poziţia sa consolidată se bazează pe strategii de modernizare

continuă a tehnologiilor şi sectoarelor de activitate, de prospectarea pieţei
în scopul satisfacerii cerinţelor acesteia.
Având o bogată experienţă acumulată în timp, Dobrogea oferă astăzi
o gamă diversificată de produse de marcă din 5 domenii de activitate :
morărit, panificaţie, patiserie, biscuiţi, paste făinoase.
Societatea îşi bazează activitatea pe tradiţie şi pe respectul faţă de
consumatori cărora le oferă produse finite de cea mai bună calitate.
Activităţile economice ale societăţii sunt organizate pe unităţi de
producţie, comercializare, logistică şi utilităţi, marketing şi cercetare
aplicativă .
1.2.Principalii indicatori economici

4
PROGRAMA ANALITICĂ
- mii lei -
Cifra de afaceri 53.636.047 Cifra de afaceri 37.979.215
Venituri totale 75.315.024 Venituri totale 50.357.468
Din exploatare 74.693.052 Din exploatare 50.008.220
Financiare 504.516 Financiare 293.087
Excepţionale 117.256 Excepţionale 56.161
Cheltuieli totale 69.490.527 Cheltuieli totale 47.280.065
Din exploatare 66.891.220 Din exploatare 45.175.572
Financiare 2.136.735 Financiare 1.719.351
Excepţionale 462.572 Excepţionale 386.142
Rezultat financiar 5.824.497 Rezultat 3.077.403
brut financiar brut
Impozit 30% 1.747.350 Impozit 30% 769.350
Rezultat net 4.077.147 Rezultat net 2.308.053
Ratele de rentabilitate comercială
Rata marjei comerciale =
Rata marjei brute de exploatare =
Rata marjei nete =
Rata marjei nete de exploatare =
Rata marjei asupra valorii adăugate =
Rata de rentabilitate economică
Rentabilitatea economică a activului =
Rentabilitatea economică a capitalului permanent =
Rata rentabilităţii financiare
5
PROGRAMA ANALITICĂ
Rentabilitatea financiară netă =
Rentabilitatea financiară înainte de impozit =
Rentabilitatea financiară a capitalului permanent =
Rate de rentabilitate a resurselor consumate

Rata de rentabilitate a resurselor consumate global =
Rata de rentabilitate a resurselor consumate
în activitatea de exploatare =
Rentabilitatea activităţii de exploatare =

Calculând rata rentabilităţii economice, avem pentru anul 2001:
Rentabilitatea economică a activului

=
Rentabilitatea economică a capitalului permanent
=
În semestrul I al anului 2001, ratele rentabilităţii economice au fost :

=

=
Rentabilitatea economică a capitalului permanent

=
Rata rentabilităţii comerciale =
2002 Sem.I 2003
6
PROGRAMA ANALITICĂ
Rata rentabilităţii financiare =

2002 Sem.I 2003
Rata rentabilităţii resurselor consumate =
2002 Sem.I 2003
Numărul total de salariaţi = 2.070
Productivitatea muncii reprezintă însuşirea muncii de a crea o

anumită cantitate de valori de întrebuinţare într-o unitate de timp reflectând
eficienţa cu care este cheltuită o cantitate de muncă.
Se calculează :
Productivitatea pe un salariat : Wa =
Productivitatea zilnică : Wz =
Productivitate orară : Wh =
Productivitatea medie a muncii : W=

Productivitatea marginală a muncii :
Wm =
1.3.Analiza principalilor indicatori economico – financiari
Evolutia si structura capitalului social
La data privatizarii societatii in anul 1995, capitalul social era de

22.386.575 mii lei, cu o valoare nominala a actiunii de 25.200 lei/actiune.
Capitalul social a inregistrat o majorare in anul 1996 insumand
24.578.298 mii lei, fapt ce a marit si valoarea nominala a actiunilor la
27.447 lei/actiune.
7
PROGRAMA ANALITICĂ
De asemenea, capitalul social se majoreaza in septembrie 1998

ajungand la 31.724.561 mii lei, iar valoarea nominala a actiunilor la 35.428
lei/actiune şi se menţin aceleaşi – capitalul social şi valoarea nominală a
acţiunilor – până în prezent.
Evolutia veniturilor, cheltuielilor si a rezultatului financiar (pe

ultimii 3 ani)
Pe parcursul desfasurarii activitatii de la infiintare si pana in prezent,
S.C. “Dobrogea” S.A. a inregistrat o evolutie ascendenta din punct de
vedere economico-financiar, lucru ce se constata si din analiza
principalilor indicatori ai acestei societati pe ultimii 3 ani.
In ultimii 3 ani structura veniturilor pe categorii se prezinta astfel:
mii lei
Indicatori 2000 2001 2002
Venituri de exploatare 51.688.529 74.693.052 132.849.949
8
PROGRAMA ANALITICĂ
Venituri financiare 577.334 504.716 1.352.709

Venituri exceptionale 51.830 117.256 269.120
Total venituri 52.317.693 75.315.024 134.471.778
Cresterea veniturilor pe parcursul celor 3 ani scoate in evidenta

dinamica activitatii societatii ca urmare a cresterii productivitatii muncii,
insa nu este deloc de neglijat nici cresterea indicelui de inflatie.
Comparativ cu structura veniturilor, la S.C. “Dobrogea” S.A.
structura cheltuielilor pe ultimii 3 ani se prezinta dupa cum urmează:
mii lei
Cheltuieli de exploatare 47.482.638 66.891.220 117.458.737
Cheltuieli financiare 882.040 2.136.735 9.109.358
Cheltuieli exceptionale 15.622 462.572 2.829.554
Total cheltuieli 48.380.300 69.490.527 129.397.649
Cheltuielile sunt prezentate in functie de natura lor economica si

corespund activitatii desfasurate de unitatea patrimoniala.
Din totalul cheltuielilor, cele de exploatare detin ponderea cea mai
mare, fiind determinate de realizarea obiectului de activitate.
Comparand cheltuielile cu veniturile, corespunzator activitatilor de
exploatare, financiara si exceptionala prin contul de rezultate, in ultimii 3
ani financiari situatia se prezinta astfel:
mii lei
Rezultatul din exploatare
- profit 4.205.891 7.801.832 15.391.212
- pierdere - - -
Rezultatul financiar
- profit - - -
- pierdere 304.706 1.632.019 7.756.649
Rezultatul curent
- profit 3.901.185 6.169.813 7.634.563
9
PROGRAMA ANALITICĂ
- pierdere - - -
Rezultatul exceptional
- profit 36.208 345.316 2.560.434
- pierdere - - -
Rezultatul brut
- profit 3.937.393 5.824.497 5.074.129
- pierdere
Impozit pe profit 984.348 1.456.124 1.268.532
Rezultatul net
- profit 2.953.045 4.368.373 3.805.597
- pierdere - - -
Din totalul prezentat cu privire la rezultatul financiar al societatii in

intervalul de timp 2000-2002 se desprind urmatoarele:
 an de an societatea si-a incheiat activitatea cu profit;
 cea mai mare parte a profitului provine din activitatea de exploatare si
mai putin din celelalte activitati :financiara si exceptionala;
 rezultatele negative din activitatea financiara si exceptionala in ultimii 2
ani au diminuat profitul la nivel de societate;
 rezultatul in anii 2000-2002 s-a concretizat sub forma de profit, ceea ce
a permis repartizarea profitului pentru: fond de participare a salariatilor
la profit, surse proprii de finantare, dividende de platit.
Alt indicator economico-financiar semnificativ pentru caracterizarea
activitatii S.C. “Dobrogea” S.A. in perioada 2000-2002 este cifra de
afaceri:
mii lei
Cifra de afaceri 35.876.902 53.636.047 102.243.920
Si cifra de afaceri a inregistrat o crestere la 31.12.2002 de 1,90 ori

fata de anul precedent.
10
PROGRAMA ANALITICĂ
Evoluţia ratei rentabilităţii comerciale şi a ratei rentabilităţii

comerciale şi a ratei rentabilităţii resurselor consumate în perioada 2000-
2002.

Rata rentabilităţii comerciale 10,9 10,8 4,9
(=Prbrut/CA x 100) (%)
Rata rentabilităţii resurselor consumate 8,1 8,3 3,9
(=Pr brut/Chelt.totale x 100) (%)
Rata rentabilităţii comerciale exprimă eficienţa activităţii de

comercializare a firmei, ca rezultat al eforturilor de promovare a
produselor şi a politicii de preţuri adoptate de firmă.
Rata rentabilităţii resurselor consumate exprimă eficienţa costurilor.
În activitatea practică prezintă importanţă în estimarea şi negocierea
preţurilor de vânzare.
11
PROGRAMA ANALITICĂ
II. ACTIVITATEA AGENTULUI ECONOMIC
II.5. Managementul general

Societatea este organizată într-un ansamblu de compartimente de
muncă, funcţii de conducere şi relaţiile între acestea, ceea ce constituie
structura de organizare aprobată de AGA, potrivit principiilor generale
de organizare.
Structura organizatorică este rezultatul unor analize şi studii
complexe ce au în vedere următoarele principii de organizare şi conducere:
- principiul unităţii de comandă, răspundere şi acţiune;
- principiul competenţei profesionale şi manageriale;
- principiul divizării activităţii pe compartimente;
- principiul delegării de atribuţii;
- principiul economiei de comunicaţii;
- principiul eficienţei maxime;
- principiul flexibilităţii.
II.5.A.Procesele de management în cadrul SC Dobrogea SA

În cadrul SC Dobrogea SA întâlnim obiectivele generale, derivate şi
specifice.
Obiectivele generale orientează întreaga activitate a societăţii fixată
pe o perioadă largă de timp şi marcând dezvoltarea în toate domeniile de
activitate : producţie, marketing, productivitatea muncii, cheltuieli şi
constau din :
- extinderea pieţei de desfacere a produselor Dobrogea la nivel
naţional;
- întărirea poziţiei pe piaţa locală şi expansiunea la nivel naţional;
- păstrarea poziţiei de lider naţional pentru vânzarea de făină;
- identificarea de pieţe pentru export;
- extinderea activităţilor de consultanţă tehnică, acordare de know-
how;
- instruirea de marketing a întregului personal pentru îmbunătăţirea
orientării către consumator;
- instruirea personalului în scopul introducerii sistemului ISO
9001.
Obiectivele derivate condiţionează realizarea obiectivelor
principale, fiind întâlnite la nivel de compartimente funcţionale şi cuprind :
dezvoltarea capacităţilor de producţie; achiziţionarea, utilizarea şi
conservarea mijloacelor de producţie, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă,
utilizarea resurselor.
Obiectivele specifice se întâlnesc la toate nivele ierarhice, se
realizează în timp şi conduc la finalizarea obiectivelor derivate. Ele
12
PROGRAMA ANALITICĂ
cuprind : realizarea unui program de fabricaţie, urmărirea unor costuri,

conceperea şi realizarea produselor, reţetele, modelele tehnice.
Dobrogea produce o gamă diversă de produse de morărit,
amelioratori şi premixuri pentru patiserie – cofetărie, produse de patiserie
congelată Fresh, pâine şi specialităţi de panificaţie, produse zaharoase,
deserturi rapide şi instant, biscuiţi şi paste făinoase, produse expandate
(snacks-uri şi chips-uri).
Toate aceste produse se desfac prin :
- reţeaua proprie de distribuţie care consta într-un număr de 55
magazine proprii, mic-gross-uri şi depozite locale;
- alte reţele de magazine;
- reţeaua de mici clienţi locali care lucrează direct cu Dobrogea în
baza unui contract de vânzare-cumpărare, în special pentru
produsele proaspete;
Ca în orice organizaţie, şi în cadrul SC Dobrogea, procesele de
muncă se împart în două categorii :
- procese de execuţie;
- procese de management.
În cadrul proceselor de execuţie faptele de muncă acţionează direct
sau indirect, cu ajutorul mijloacelor de muncă, asupra obiectului în scopul
de a obţine produse.
În cadrul procesului de management se acţionează în vederea
realizării unei eficienţe cât mai ridicate, managerii stabilind :
- obiectivele organizaţiei;
- resursele necesare;
- procesele de muncă necesare realizării obiectivelor şi executanţii
acestora.
II.5.B.Nivelurile şi piramida managementului agentului economic

Managementul se desfăşoară după anumite reguli cu caracter
general valabil. Aria de activităţi este pusă pe baze riguroase de
raţionalitate iar procesul de ordonare şi raţionalizare a activităţii de
conducere îşi propune îmbogăţirea cu tehnici specifice de operare, cu
algoritme prin care se identifică principalele puncte acţionale, indicându-se
tipurile particulare de operaţii capabile să ducă la realizarea obiectivelor
prestabilite.
Funcţiile conducerii sunt :
- previziunea,
- organizarea;
- coordonarea;
- antrenarea;
- control evaluare
întâlnite la fiecare nivel de management.
13
PROGRAMA ANALITICĂ
CA, CD şi directorul general fac parte din TOP MANAGEMENT şi

au următoarele roluri :
- răspund de conducerea de ansamblu a firmei;
- stabilesc strategia şi politicile firmei;
- prefigurează obiectivele generale ale organizaţiei;
- reprezintă organizaţia în relaţiile cu mediul.
Managerii din subordinea directorului general sunt responsabili
pentru aplicarea politicilor managementului de vâr şi fac parte, împreună
cu directorii de fabrici, şefii de compartimente şi birouri din MIDLE
MANAGEMENT.
Şefii de depozite, şefii de echipe, şefii de magazine sunt conducători
operativi, subordonaţii lor fiind executanţii ce realizează operaţiile de care
depinde realizarea obiectivelor planificate.
Se întâlnesc deci, în cadrul SC Dobrogea, toate cele trei niveluri de
conducere ce formează PIRAMIDA TIPICA MANAGERIALĂ.
II.5.C. Previziunea şi planificarea în cadrul agentului economic

În cadrul societăţii previziunea se bazează pe analiza următoarelor
elemente :
- resursele disponibile
- rezultatele activităţii trecute
- situaţia actuală
- scopurile activităţii
pentru atingerea următoarelor obiective :
- stabilirea rezultatelor finale ce urmează a fi realizate;
- precizarea şi repartizarea obiectivelor pentru fiecare secţie,
sector, compartiment;
- conceperea politicii de orientare şi coordonare;
- prevederea problemelor şi adoptarea măsurilor corective;
- conturarea şi aplicarea sistemului de control economic şi
administrativ.
Forma de planificare folosită este cea strategică vizând viitor pe 3-7
ani. Ea porneşte de la oportunităţile pieţei determinate prin studii de
marketing şi are în viziune întregul proces de gestiune a activităţii care
permite menţinerea unei strânse legături între resurse, obiective şi
posibilităţi oferite de piaţă.
Prin planificarea strategică se selecţionează activităţile se trebuiesc
întreprinse şi se adoptă decizii optime privind o serie de parametrii
comerciali,tehnologici, economici şi sociali.
În cadrul firmei se elaborează planul anual şi planul strategic.
Planul anual, elaborat pe termen scurt, prezintă situaţia actuală şi
obiectivele firmei, strategia pentru anul următor, programul de acţiune,
bugetul şi măsurile de control.
14
PROGRAMA ANALITICĂ
Planul strategic implică adaptarea firmei în vederea ocaziilor oferite

de mediul aflat într-o permanentă schimbare. El se referă la tipul
activităţilor în care se va implica firma şi la obiectivele corespunzătoare
fiecăreia din ele. Fiecare compartiment al unităţii colaborează cu celelalte
pentru atingerea obiectivelor strategice însă rolul esenţial revine
marketingului deoarece se operează mai ales cu variabile de marketing:
cota de piaţă, extinderea pieţei, creştere.
Planul economic oglindeşte ceea ce îşi propune societatea să
realizeze pe următoarele perioade de timp în domeniul activităţii de
producţie, pe linia introducerii progresului tehnic, a investiţiilor, etc şi
cuprinde următoarele secţiuni :
- planul de producţie
- capacităţi de producţie industrială şi gradul de folosire a acestora
- cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică
- îmbunătăţirea calităţii producţiei şi a produselor
2.1.4. Coordonarea-funcţie managerială şi modul de exprimare a acesteia

Funcţia de coordonare îşi găseşte aplicabilitatea în întregul sistem
economico-social al firmei. Oferă un câmp larg afirmării iniţiativei,
flexibilităţii şi spiritului de adoptare al conducătorilor, capacitatea lor de a
intui şi determina modificările impuse atât de dinamismul activităţii proprii
cât şi al mediului de desfăşurare.
Funcţia de coordonare se realizează prin :
- programarea acţiunilor
- participarea la şedinţe decizionale, de informare, de armonizare-
coordonare
având ca elemente de referinţă : deciziile conducerii, prevederile
programului de lucru, situaţiile concrete ce se coordonează.
Metoda de coordonare folosită în cadrul SC Dobrogea este metoda
delegării de autoritate care are semnificaţia unui transfer de atribuţii.
Pentru subordonaţi, atribuţiile delegate devin sarcini obligatorii dar acestea
trebuie să fie nominale, să aibă limite de acţionare şi termene de realizare.
Delegarea de autoritate oferă posibilitatea subordonatului să-şi
exercite această autoritate şi responsabilitatea prin alegerea metodelor şi
tehnicilor de îndeplinire a sarcinilor respective, a obiectivelor specifice
delegate.
Această metodă permite managerilor de TOP să se ocupe de
probleme de ansamblu, de perspectivă, de organizare a activităţii (de
problemele majore) iar cel ce primeşte delegarea se află mai aproape de
fenomenele ce se realizează aceasta conducând la rezolvarea operativă a
unor probleme.
Avantajele delegării de autoritate :
- măreşte interesul şi responsabilitatea colaboratorilor asupra
muncii efectuate;
15
PROGRAMA ANALITICĂ
- ajută la creşterea şi stimularea spiritului de inventivitate şi

creativitate în muncă.
2.1.5. Antrenarea; modalităţi de motivare practicate şi eficienţa acestora

Antrenarea are la bază motivaţia, metode şi tehnici specifice proprii
şi de tip economic iar ca obiectiv : determinarea pe bază de motivare a
personalului să contribuie la realizarea obiectivelor firmei.
Modalităţi de motivare practicate :
- diferenţierea recompenselor băneşti în funcţie de eficacitate,
calificare şi reuşită fără a se abate însă de la regulile competiţiei
şi etichetăţii manageriale;
- aprecierea reuşitei angajaţilor;
- stabilirea de obiective ambiţioase care să incite la concurenţă
- încurajarea iniţiativei şi noului;
- stabilirea unui climat creativ în echipă prin lărgirea autonomiei şi
libertăţii în luarea deciziilor;
- grija pentru un viitor profesional acceptabil;
- asigurarea unui climat de lucru dinamic, de competiţie şi
manifestare a valorilor.
Stilul de muncă este legat de :
- motivaţia economică şi socială a tuturor angajaţilor;
- motivaţia psihologică şi cea afectivă;
- motivaţia socială şi spirituală;
2.1.6. Controlul –tipuri de control practicate şi eficienţa acestora; aspecte

critice privind executarea controlului.
Controlul are drept obiectiv urmărirea continuă a funcţionării
sistemelor şi a performanţelor în raport cu obiectivele propuse, cu evitarea
disfuncţiilor.
Acţiunile specifice ale controlului :
- identificarea abaterilor şi stabilirea cauzelor acestora;
- urmărirea înlăturării abaterilor;
- controale programate sau inopinte;
- analize tehnice, economice sau de altă natură;
- evaluări ale parametrilor faţă de standardele stabilite;
- aprecieri asupra controalelor efectuate.
În cadrul SC Dobrogea SA se utilizează toate cele trei tipuri de
control : direct, indirect, inspecţie, iar ca forme de exercitare : preventiv,
curent, post-operativ.
Controlul se exercită prin :
- analiza produsului pentru defect zero ;
- analiza pieţei de desfacere;
- analiza valorii pe reper şi pe produs;
- conlucrarea permanentă concepţie-producţie-livrare.
16
PROGRAMA ANALITICĂ
Controlul în cadrul firmei nu are un caracter justiţiar care ar putea

duce la tendinţa ascunderii realităţii.
2.2. Previzionarea macro-economică cu unele aplicaţii la agentul

economic
2.2.1. Organizarea activităţii de previzionare şi desfăşurarea acesteia în
condiţiile existente.
În ţara noastră a luat fiinţă la 27 iulie 1990 Comisia Naţională de
Prognoză, Plan şi Conjunctură Economică, care după un timp intră sub
autoritatea Ministerului Finanţelor sub denumirea de Departamentul de
Previziune şi Orientarea Economică.
Acum avem Comisia Naţională de Prognoză al cărui Preşedinte are
rangul de secretar de stat.
Are ca scop, indiferent de denumirea sa, realizarea unei schimbări
radicale în optică şi mai ales mentalitatea planificării centralizate, oferind
agenţilor economici studii de orientare economică, scenarii alternative de
dezvoltare, variante de programe economice.
Comisia fundamentează deci strategia dezvoltării economico-
socială, elaboreată prognoze pe termen mediu şi lung, elaborează planuri
cu caracter orientativ pe care le pune la dispoziţia executiviului.
Principalele funcţii ale comisiei: de informare, de previziune, de
ajustare, de control.
În ţara noastră funcţionează cu rezultate deosebite Institutul de
Prognoză Economică în cadrul Institutului Naţional de Cercertări
Economice.
2001 – Ministerul Dezvoltării şi Prognozei, organ de specialitate al
Administraţiei Publice Centrale în subordinea guvernului, aplică strategia
şi programul guvernului. Este condusă de ministru care are în subordine:
- secretar de stat pentru investiţii străine şi dezvoltare regională;
- secretar de stat pentru integrare europeană;
- secretar de stat pentru relaţia cu parlamentul, patronate şi
sindicate;
- subsecretar de stat pentru strategii şi prognoză;
- secretar general.
Fundamentarea previziunii – Diagnoză

Elaborarea unei previziunii începe cu o analiză complexă cu caracter
retrospectiv privind activitatea economico-socială, până la momentul inţial
al previziunii ce se elaborează – diagnoza.
Analiza are caracter de bilanţ al nivelului dezvoltării,
diagnostichează atât aspectele cantitative cât şi pe celel calitative (pozitive
sau negative).
Diagnoza se bazează pe date statistice, certe pentru perioada scursă
până în momentul începerii analizei şi pe date preliminare pentru perioada
17
PROGRAMA ANALITICĂ
crupinsă între momentul începerii analizei şi momentul începerii perioadei

de previzionare.
Diagnoza are rolul de a prezenta starea economiei la un momen dat
şi de a pune în lumină fenomene esenţiale şi persistente care căpătând
caracter de tendinţă pot influenţa evoluţia socio-economică.
Fundamentarea previziunii presupune stabilirea fiecărui element al
acesteia pe o bază de informaţii suficientă, sigură, oportună, folosindu-se
calcule şi studii riguroase.
Un element foarte important este stabilirea resurselor de care
dispune economia naţională pentru perioada de previziune şi repartizarea
acestora conform nevoii sociale.
Un rol deosebit revine pieţei. La elaborarea previziunilor se porneşte
de la cerinţele pieţei şi de la faptul că transpunerea lor în viaţă se realizează
prin intermediul elementelor specifice economiei de piaţă, singuele de
natură să realizeze orice construcţie previzională – prognoză, plan,
program etc.
Elaborarea prognozelor are mai multe etape:
- valorificarea informaţiilor oferite de diagnoză (determinarea
nivelului şi structurii economiei la un moment dat, descifrarea
tendinţelor, măsurarea factorilor de influenţă);
- elaborarea studiilor prospective şi prognozelor prioritare;
- elaborarea macro-prognozei preliminare;
- elaborarea prognozelor sectoriale – se elaborează pe domenii de
activitate (pe ramuri, subramuri şi grupe de produse), pe
probleme de sinteză cum ar fi investiţiile, pregătirea şi
perfecţionarea forţei de muncă, protejarea mediului, şi în profil
teritorial (adică pe unităţi administrativ - teritoriale, zone,
regiuni, judeţe, şi localităţi);
- elaborarea prognozei finale are rolul de a sintetiza la nivelul
economiei naţionale toate studiile prospective elaborate.
Se elaborează în mai multe variante: maximă, medie şi minimă.
Varianta optimă concretizându-se într-un sistem de indicatori
privind PNB şi PIB, valoarea adăugată, venit naţional pe ramuri şi forme
de proprietate, utilizarea PIB-ului pentru consum şi pentru acumularea
gradului de valorificare a resurselor respectiv indicatori de eficienţă.
Programarea activităţii economico-sociale

Constă în stabilirea unui intinerar ce conduce spre obiectivul urmărit
prin structurarea componentelor şi ierarhizarea priorităţilor.
Programul este un sistem de acţiuni sau lucrări eşalonate în timp,
având fixate durata şi resursele posibile pe fiecare secvenţă.
Categorii de programe:
- programe strategice pe termen lung cu obiective de mare interes
pentru ţară;
18
PROGRAMA ANALITICĂ
- programe macro-economice cuprinzând principalele probleme

ale dezvoltării economico-sociale la nivelul întregii ţări;
- programe sectoriale – pe domenii de activitate;
- programe teritoriale cu rol de valorificare a resurselor umane şi
materiale;
- programe de coordonare operativă – cuprind prevederi exprimate
fizic şi valoric repartizate pe perioade scurte;
- programe de măsuri care stabilesc dispoziţii şi prevederi cu
caracter operaţional.
Plan şi planificare
Planificarea este o componentă a mecanismului economic şi are
rolul de orientare economică a agenţilor, utilizând stimuli economici cum
ar fi: preţuri, tarife, taxe, impozite, creditele, rata dobânzii, cursul valutar.
Planul – este un sistem de decizii sau orientări prin care se stabilesc
niveluri, rtimuri şi proporţii ale dezvoltării viitoare pe baza studierii
cerinţelor manifestate pe piaţă şi a resurselor disponibile.
Elaborarea planului economiei naţionale se realizează pe termen
mediu, de obicei pe 3-5 ani, cât şi pe termen scurt, anual.
Pe termen mediu, planul econmiei naţionale cunoaşte un anumit flux
de elaborare, cu următoarele etape:
- proiecţia estimativă a dezvoltării economiei plecând de la prognoze şi
pe baza unor scenarii strategice. Este vorba de stabilirea obiectivelor
principale de politică economică şi socială pentru perioadele de
previzionare.
- Elaborarea unor programe economice cu caracter orientative, de
infomare a agentului economic şi a populaţiei privind proiecţia
dezvoltării economiei naţionale. Se dau publicităţii şi se supun
dezvoltării opiniei publice.
- Elaborarea schiţei programului economic pentru perioada respectivă;
- Cadrul general de dezvoltare;
- Stabilirea prevederilor ferme pe baza comenzilor de stat şi achiziţiilor
guvernamentale; proiectarea structurilor pe sectoare de activitate;
- Elaborarea proiectului de plan prin corelarea structurilor sectoriale;
- Dezbaterea proiectului de plan în cadrul organului legislativ al ţării – în
parlament.
Pe perioada desfăşurăii vieţii economico-sociale ar putea fi necesare
actualizarea previziunilor pentru a fi puse în concordanţă cu noile realităţi
ce nu au putut fi prevăzute iniţial.
La nivelul agenţilor economici este necesară desfăşurarea unei intesne
activităţi de planificare proprie, autonomă.
Planurile prognozele, se întocmesc pe baza analizării posibilităţilor
reale de care dispun şi a contractelor încheiate cu parteneri interni şi
externi.
19
PROGRAMA ANALITICĂ
Capitolele planului
Organizarea previziunilor necesită gruparea sistematică a activităţilor,
obiectivelor de plan, fapt pentru care planul are mai multe capitole:
Capitolul de plan sunt:
- capitole de ramură
- capitole de sinteză.
2.2.2. Previzionarea tehnologică prin analogie, evenimente precursoare,

scenariile etc.
Metoda prin analogie – constă în descoperirea unei situaţii care a
avut loc într-o perioadă anterioară, într-o amplasare diferită, într-o
societate diferită sau cu o tehnologie diferită, dar care are multe trăsături
comune cu situaţia analizată.
Metoda evenimentelor precursoare – de obicei cei ce realizează şi
intuiesc aceste evenimente precursoare sunt factori de conducere şi
cercetători ştiinţifici.
Exemplu:
- inovările în marketing apar de obicei în SUA, sunt semnalate mai
târziu şi în Europa şi Australia.
- perfecţionările aduse în aviaţia comercială sunt preluate şi în
aviaţia militară.
Metoda scenariilor – un scenariu înseamnă să stabilească o suită
logică de evenimente care să indice cum va evalua pas cu pas o situaţie sau
o stare viitoare.
Metoda scenariilor poate fi folosită pentru previziunea tehnologiilor
specifice, cum sunt producţia de electriciate, oferta de apă şi calitatea
acesteia, pentru previziunea dezvoltării armelor militare, pentru
previziunea economiei unui stat.
Metoda sondajelor – constă în consultarea unor colectivităţi umane
de către personal specializat, utilizându-se în acest scop o serie de
chestionare.
Consultarea colectivităţilor se realizează prin sondaje, care constau
în alegerea de eşantioane de persoane reprezentative pentru activitatea
supusă analizei.
Metoda comparaţiilor internaţionale – pentru a se obţine rezultate

este necesară compararea cu ţările comparabile cu ţara care face obiectul
previziunii, trebuie avute în vedere condiţiile concrete în fiecare din aceste
ţări la anumite momente, aspecte legate de factorii de decizie.
2.2.3. Metode utilizate în previziune: normare, balanţele de

materiale şi valorice, sondaje.
20
PROGRAMA ANALITICĂ
Metoda normării este principala metodă în măsurarea eforturilor

umane, materiale şi financiare pe care le face un agent economic.
Metoda nu se limitează la măsurarea eforturilor făcute şi reprezintă
un instrument de reglare a utilizării a acestora.
Fără norme care să prevadă consumul de muncă vie, de materii
prime, combustibil sau energie, nici un agent economic nu-şi poate elabora
un plan economic eficient.
Normarea – implică determinarea cantităţii de muncă vie şi

materializare ce urmează să fie cheltuită în perioada de previziune în
conformitate cu obiectele stabilite, cu tehnica utilizată, cu resurse de
muncă disponibile în acea perioadă.
Distingem:
- norme de muncă
- norme de utilizare a mijloacelor de muncă
- norme de consum de obiecte ale muncii
Normele exprimă limite maxime admisibile afi utilizate în perioada
de previziune.
Balanţe materiale – permit fundamentarea echilibrărilor materiale,

corelarea necesităţilor cu resursele de materii prime, materiale,
combustibil.
Elaborarea oricărei balanţe trebuie să înceapă cu:
- determinarea volumului şi structurii necesităţilor
- asigurarea resurselor
- activitatea de echilibrare a balanţelor
Necesităţi Cantităţi Resurse Cantităţi

- lei - lei -
1. Pentru activitatea de producţie şi 1. Stocul de la începutul perioadei
exploatare
2. Pentru investiţii 2. Din producţie
3. Pentru fondul pieţei 3. Produse recuperabile şi refolosibile
4. Pentru export (reciclare deşeuri, produse secundare
5. Pentru rezerve de stat etc)
6. Pentru rezerve de plan 4. Din rezerva de plan
7. Stocul de la sfârşitul perioadei 5. Import
8. Alte destinaţii 6. Deblocări din rezerva de stat.
TOTAL NECESAR TOTAL RESURSE
Balanţele valorice – permit realizarea unor echilibre financiare:

buget de stat, balanţa de venit şi cheltuieli băneşti a populaţiei, planul de
casă şi planul de credit al Băncii Naţionale.
21
PROGRAMA ANALITICĂ
Balanţa de plăţi externe – include toate categoriile de încasări şi

plăţi cu străinătatea, scadente în perioada de previziune.
Balanţa de conturi – valorile înscrise în această balanţă exprimă
drepturile şi obligaţiile ţării respective la un moment dat, de regulă la 1
ianuarie a fiecărui an, indiferent de momentul în care ele au fost
contractate sau vor deveni scadente.
Balanţele forţei de muncă – reflectă raporturle ce se crează în
procesul reproducţiei lărgite a forţei de muncă şi a repartizării acesteia pe
ramuri şi domenii de activitate, pe medii, sexe sau în profil teritorial.
2.2.4. Progresul tehnic – factor determinant al creşterii economice

ca metodă de previzionare
Progrsul tehnic reprezintă totalitatea realizărilor prin care o
interpindere sau economice în ansamblul său devine mai eficientă. Aceasta
poată să rezulte din mici ameliorări în procesul muncii, cum sunt:
suprimarea transporturilor inutile şi a cursei goale, aprovizionarea ritmică,
dar într-un ritmmai rapid, o mai bună circulaţie a bunurilor în fluxul
producţiei etc, dar şi din schimbări ample, profunde cum sunt: descoperirea
şi aplicarea de idei ştiinţifice noi, perfecţionarea tehnicii, a tehnologiilor şi
a produselor, utilizarea unor surse noi de energie, creşterea pregătirii
profesionale a populaţiei etc.
Progresul tehnic potenţează posibilităţile economiei, atât prin
creşterea rezultatului activităţii cu acelaşi consum de factori (obţinerea de
efecte mai mari cu aceleaşi eforturi), cât şi prin reducerea consumului
unuia, mai multora sau a tuturor factorilor de producţie pe unitatea de
produs.
Progresul tehnic este rezultatul procesului de inovare.
Aceasta reprezintă activitatea creatoare prin care este generat
progresul tehnic. Pentru că actul creativ implică prin natura sa ştiinţa,
această activitate este denumită şi cercetare ştiinţifică. Însemnătatea
deosebită a progresului tehnic a determinat trabsformarea cercetării
ştiinţifice într-o activitate sistematică şi permanentă cu un cadru
organizatoric şi juridic specific.
Cercetarea ştiinţifică începe cu documentare şi se încheie cu
utilizarea eficientă a rezultatelor obţinute, între aceste două momente
existând maimulte trepte. Activitatea de crecetare se realizează în unităţi
specializate, instituţii de învăţământ sau întreprinderi.
Tipuri de progres tehnic

Literatura de specialitate a statuat trei tipuri de progres tehnic,
corespunzătoare nivelului de dezvoltare atins într-o economie şi anume:
- progresul tehnic extensiv;
- progresul tehnic intensiv;
- progresul tehnic neutru.
22
PROGRAMA ANALITICĂ
II.3. Activitatea financiar-bancară

II.5.D. Tipuri de credite acordate de bănci, operaţiuni şi documente
necesare pentru acordarea, utilizarea şi rambursarea unui credit.
Creditul reprezintă o formă de redistribuire a resurselor băneşti
temporar disponibile în economie pentru acoperirea unor necesităţi ale
dezvoltării economico-sociale.
Ca orice societate cu capital privat, şi SC Dobrogea SA poate primi
credite :
- pe termen scurt pentru activităţi curente;
- pentru activitatea de investiţii.
Creditele pe termen scurt sunt acordate pentru :
- constituirea unor stocuri de materiale, materii prime, combustibil,
piese de schimb, mărfuri etc;
- efectuarea anumitor cheltuieli necesare producţiei, desfacerii,
executării de lucrări, etc;
Acordarea acestui credit se face pe baza cererii de credit întocmită
de solicitant, la care se anexează :
- fişa de prezentare generală a societăţii;
- situaţia evolutivă a patrimoniului şi a principalilor indicatori
financiari;
- situaţia de stocuri şi cheltuieli pentru care se solicită creditul ;
- bugetul de venituri şi cheltuieli;
- ultimul bilanţ contabil şi control de profit şi pierdere.
Pe baza acestei documentaţii, banca va efectua o analiză economico-
financiară de ansamblu, în urma căreia va decide dacă se admite sau
respinge cererea de credit şi, în cazul admiterii, se procedează la
negocierea condiţiilor de acordare a creditului şi încheierea contractului de
credit.
Creditele pentru activitatea de investiţii sunt utilizate pentru :
- amenajarea, modernizarea, dezvoltarea spaţiilor şi a capacităţilor
de producţie;
- executarea de reparaţii capitale;
- realizarea unor noi obiective de investiţii prin construcţii sau
cumpărare.
Condiţii generale de acordare :
- o parte din valoarea investiţiilor să fie acoperite sau să fie deja
realizate din surse proprii de finanţare;
- profitul ce urmează a fi realizat şi amortizarea ce se va include în
costuri să permită rambursarea integrală a creditului şi a dobânzii
aferente;
- să prezinte garanţii asiguratorii.
În perioada derulării contractului de creditare, managerul asigură
utilizarea sumelor primite cu maximă eficienţă şi respectă toate elementele
23
PROGRAMA ANALITICĂ
prevăzute în contract în ceea ce priveşte garanţiile, termenele de

rambursare, asigură îmbunătăţirea situaţiei financiare a firmei pentru ca, în
cazul deteriorării situaţiei financiare, banca poate trece la măsuri deosebite
de sistare a creditării şi de supraveghere a activităţii acesteia.
Mijloacele şi instrumentele de plată utilizate în relaţiile cu banca
sunt instrumente de lucru ale managerului financiar şi al compartimentului
financiar.
II.5.E.Bugetul de venituri şi cheltuieli, veniturile şi sursele lor, cheltuielile

şi elementele componente ale acestora.
Bugetul de venituri şi cheltuieli este un document de previziune
financiară ce se elaborează de fiecare societate, indiferent de forma de
proprietate.
Cu ajutorul bugetului se previzionează veniturile şi cheltuielile,
rezultatele financiare şi echilibrul financiar intern al unităţii.
Prin BVC se previzionează toate fluxurile băneşti şi financiare care
să asigure realizarea programelor de activitate şi a capacităţi de plată a
unităţii.
BVC joacă un rol important în activitatea unităţii concretizat în :
- asigură determinarea optimă a nivelului veniturilor, cheltuielilor şi
rezultatelor unităţii;
- stabileşte modul de asigurare a resurselor proprii pentru finanţarea
activităţii economice, a nevoilor de risc comercial, de plată a salariilor
şi dividendelor;
- asigură echilibrul financiar al unităţii prin dimensionarea cheltuielilor şi
a veniturilor, resursele şi utilizările numai în funcţie de producţia
contractată pe întregul an şi pe perioade mai scurte;
- asigură în permanenţă un echilibru între fluxurile băneşti de intrare şi
ieşire, între necesităţile de resurse şi posibilitatea acoperirii lor;
- asigură previziunea relaţiilor cu banca, cu furnizorii şi clienţii, cu
bugetul de stat şi cu bugetul asigurărilor sociale şi protecţiei sociale;
- reflectă modul de formare, administrare şi utilizare a mijloacelor
necesare funcţionării societăţii;
- furnizează informaţii necesare fundamentării deciziilor privind
gestiunea patrimoniului.
SC Dobrogea întocmeşte anual bugetul de venituri şi cheltuieli,
defalcat pe trimestre, compus din următoarele secţiuni :
- bugetul activităţii generale;
- bugetul activităţii de producţie;
- bugetul activităţii de trezorerie;
- bugetul activităţii de încasări şi plăţi în valută;
- bugetul activităţii de investiţii;
- rezerve;
- repartizarea profitului;
24
PROGRAMA ANALITICĂ
- principalii indicatori economici şi financiari.

Bugetul activităţii generale conţine date referitoare la venituri,
cheltuieli şi rezultatele financiare nete preconizate a se realiza în anul
financiar respectiv, comparativ cu cele realizate în anul precedent.
Veniturile totale sunt structurate pe :
- venituri din exploatare;
- venituri financiare;
- venituri excepţionale.
Principalii indicatori ce privesc veniturile sunt :
- venituri din vânzarea produselor finite, semifabricatelor, mărfurilor,
lucrărilor şi serviciilor prestate;
- venituri din studii şi cercetări, redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii;
- venituri din participaţii, alte imobilizări financiare, creanţe imobilizate,
titluri de plasament, diferenţe de curs valutar, dobânzi, alte venituri
financiare;
- venituri din operaţii de gestiune;
Cheltuielile totale sunt structurate astfel :
- cheltuieli pentru exploatare;
- cheltuieli financiare;
- cheltuieli excepţionale;
- rezerve legale;
- acoperirea pierderilor din anii precedenţi;
- impozitul pe profit.
Aici se cuprind :
- cheltuieli cu materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar
ce urmează a fi date în consum, mărfuri ambalaje, energie şi apă;
- drepturi salariale negociate prin contractele de muncă, asigurări sociale
şi protecţie socială;
- cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor, provizioane pentru riscuri şi
cheltuieli, alte provizioane reglementate;
- cheltuieli de protocol, reclama, publicitate, calculate conform
prevederilor legale;
- cheltuieli din operaţiuni de gestiune;
- rezervele legale stabilite în conformitate cu prevederile legale,
pierderile fiscale din anii precedenţi care diminuează profitul
impozabil;
- impozitul pe profit calculat conform prevederilor legale.
În urma comparării veniturilor totale cu cheltuielile totale se
determină rezultatul net al exerciţiului financiar care poate fi profit sau
pierdere.
Bugetul activităţii de producţie cuprinde următorii indicatori :
- producţia marfă totală;
- costul de producţie total, aferent producţiei marfă fabricată;
- rezultatele financiare (profitul sau pierderea previzionată).
25
PROGRAMA ANALITICĂ
şi determină eficienţa activităţilor de producţie pe baza principalelor

elemente ale costurilor de producţie aferente produsului marfă.
Bugetul activităţii de trezorerie cuprinde următorii indicatori :
- resurse financiare proprii;
- necesarul de resurse totale pentru finanţarea cheltuielilor,
rambursarea creditelor, finanţarea imobilizărilor, majorarea
rezervelor, impozitul pe profit etc;
- excedentul sau deficitul de resurse.
Prin acest buget se realizează o sinteză a resurselor proprii grupate
în funcţie de provenienţa şi destinaţia resurselor pe principalele activităţi
ce generează cheltuieli şi plăţi, asigurându-se un echilibru necesar
desfăşurării normale a activităţii.
Bugetul activităţii de încasări şi plăţi în valută prevede doi indicatori
principali :
- încasări în cursul anului în valută;
- plăţi efectuate în cursul anului.
Bugetul activităţii de investiţii stabileşte resursele proprii de
finanţare a investiţiilor, destinaţia acestor resurse şi cheltuielile de
investiţii, în funcţie de care se determină excedentul sau deficitul de
resurse proprii pentru finanţarea investiţiilor, în caz de deficit prevăzându-
şi şi sursele de acoperire.
2.3.3. Modul de calcul al impozitelor şi taxelor; termene de plată; acte

normative
Datoriile faţă de stat constau în :
- impozit pe profit
- TVA de plată
- Impozit pe clădiri
- Impozit pe teren
- Taxe vamale
- Taxe de timbru şi înregistrare
- Pensie suplimentară
- CAS
- Fond şomaj
Cel mai important este impozitul pe profit care a fost impus prin
OG 70/94 aprobată şi modificată prin Legea 73/96, cu modificările şi
completările ulterioare (OU 217/29.12.1999).
Se percepe de la persoane fizice sau juridice ce fac fapte de comerţ
sau realizează profit.
Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între totalul încasărilor
din vânzări şi costuri, după ce scad şi o serie de alte cheltuieli prevăzute de
lege.
26
PROGRAMA ANALITICĂ
Termenul de plată al impozitului pe profit este data de 25 a lunii

următoare, cu excepţia lunii ianuarie care se prelungeşte până la 31
ianuarie.
Impozitul pe salarii se percepe progresiv, funcţie de mărimea
salariului. Tehnica de calcul, reţinerea şi virarea impozitelor pe salarii sunt
reglementate de L 32/1991 şi OMF 1343/93.
Semestrial se întocmeşte şi se predă la secţia financiară darea de
seamă privind calculul şi reţinerile impozitului/salarii.
Plata impozitului/salarii se face odată cu plata chenzinei a II-a.
Impozitul/dividende este reglementat de HG 701/91. Cota de
impozitare este de 10% şi se reţine din suma ce urmează a se încasa de
acţionari şi se datorează odată cu plata dividendelor.
T.V.A. intervine cu ocazia tranzacţiilor şi este înscrisă pe facturi în
mod explicit. În prezent cota este de 19%.
Plata TVA se efectuează până la 25 ale lunii următoare iar
întocmirea decontului de TVA este obligatorie indiferent dacă au intervenit
sau nu tranzacţii cu TV.A.
Taxele vamale se percep la scoaterea din vamă a mărfurilor
respective. Cotele variază de la sortiment la sortiment, conform tarifului
Vamal de Import al României.
Contribuţiile sociale ca: pensie suplimentară, şomaj, sănătate, fond
risc sunt reglementate de o serie de acte normative şi se stabilesc asupra
câştigului brut în cotele stabilite de legea în vigoare, respectiv acum : 5%,
1%, 7%, 1%.
Termenele de plată sunt :
- pentru asigurările sociale, fondul de şomaj şi fondul de risc –
plata chenzinei a II-a;
- pentru ocrotirea sănătăţii – trimestrial, în primele 15 zile după
expirarea trimestrului.
II.5.F.Modul de calcul a salariilor, concediilor, etc.

Actualul sistem de salarizare din România a fost reglementat prin L
1471991 şi se bazează pe Contractul Colectiv de Muncă, pe care îl
consideră izvorul principal al raportului de muncă.
Salariile individuale se stabilesc prin contracte individuale de muncă
şi nu sunt limitate.
Principiile sistemului de salarizare :
- negocierea liberă a salariilor;
- echitatea în salarizare;
- diferenţierea după cantitatea şi calitatea muncii;
- diferenţierea după nivelul calificării profesionale;
- diferenţierea în funcţie de condiţiile de muncă;
- flexibilitatea sistemului de salarizare;
- accesibilitatea (înţelegerea uşoară şi completă de către salariaţi);
27
PROGRAMA ANALITICĂ
- confidenţialitatea.
Venitul brut din salarii reprezintă suma veniturilor realizate precum
şi a avantajelor primite de o persoană fizică pe fiecare loc de realizare,
indiferent de denumirea acestora sau de forma sub care sunt acordate.
Venitul net = Venitul Brut – Cheltuieli
Cheltuielile constau din :
- contribuţii – reţinute pentru pensie suplimentară, şoma, sănătate
- ch.profesionale – 15% din DPB, acordate odată cu acestea, la
acelaşi loc de muncă.
Venitul Brut = Salariul tarifar + Sporuri + Ore suplimentare
Exemplu
Acord global 208 ore 2.210.000
Spor vechime 12% 224.400

(se calculează la salariul de bază de 1.870.000 lei)
Spor condiţii deosebite 200.000
Venit total 2.634.400
Pensie suplimentară 5% 93.500
Ajutor şomaj 1% 18.700
Fond sănătate 7% 184.408
Deducere de bază 800.000
Cheltuieli profesionale 15% din 120.000
DB
Venit impozabil 1.417.792
Impozit 18% 255.202
Salariu net 2.082.590
Avans 850.000
Rest plată 1.232.590
Salariul net = Venit total – Pensie supl.-Aj.şomaj-Fond sănătate-Impozit
28
PROGRAMA ANALITICĂ
Calculul concediului de odihnă se face în conformitate cu Legea

6/1992 şi precizările la zi.
II.6. Activitatea contabilă

II.6.A.Documentele privind evidenţa operativă, întocmirea şi circuitul
acestora.
Documentele folosite sunt atât tipizate cât şi netipizate (ocazionale).
În funcţie de natura operaţiilor pe care le reflectă întâlnim :
 documente privind imobilizările
- bonuri de mişcare a mijloacelor fixe
- proces verbal de predare-primire
- proces-verbal de scoatere din funcţiune
 documente privind activele circulante
- note de recepţie şi constatare
- bon de consum
- fişa limită de consum
- bon de predare transfer restituire
 documente privind responsabilităţile băneşti
- chitanţe
- dispoziţii de plată-încasare
 documente privind salariile şi alte drepturi cuvenite angajaţilor
- state salarii
- liste avans
- decont de cheltuieli
 documente privind vânzările
- factura
- dispoziţii de livrare
- aviz de însoţire a mărfii
După regimul de tipizare şi utilizare avem :

- documente cu regim special
- documente întocmite pe formulate cu reglementări exprese
- documente întocmite pe formulare cu regim uzual
În funcţie de modul de întocmire şi rolul lor în cadrul circuitului

economic, întâlnim :
- documente justificative
- documente de evidenţă contabilă, registre contabile
- documente de sinteză şi raportări
Întocmirea documentelor se face manual sau cu tehnică de calcul
astfel încât să fie lizibile, nefiind admise sau modificări în ele.
Întocmirea documentelor justificative se face la locul unde se
produce operaţia, pe formulare tipizate sau netipizate, după caz, urmând ca
apoi să fie analizate şi cotate în vederea înregistrării în contabilitate.
29
PROGRAMA ANALITICĂ
În funcţie de scopul în care se folosesc, registrele se grupează în :

 registre pentru evidenţa cronologică
- registrul jurnal
- registrul de încasări şi plăţi
- nota contabilă
 registre pentru evidenţa sistematică
- cartea mare
-fişa de cont
-cartea mare sah
-cartea mare centralizatoare
- registrul inventar
Registrul jurnal trebuie completat zilnic, în mod cronologic, fără

ştersături şi spaţii libere şi nu circulă, fiind un document de înregistrare
contabilă. Se întocmeşte într-un singur exemplar urmând ca după ce a fost
numerotat, şnuruit, certificat şi parafat se fie înregistrat la organul fiscal
din raza de activitate a unităţii şi apoi arhivat.
Registrul jurnal de încasări şi plăţi serveşte ca document de

înregistrare operativă a încasărilor şi plăţilor în numerar şi a celor efectuate
prin contul de decontare la bancă. Cu ajutorul lui se poate stabili în orice
moment situaţia financiară a unităţii şi nu circulă fiind document
obligatoriu de înregistrare contabilă. Este numerotat, şnuruit şi vizat de
organul fiscal teritorial.
Registrul inventar se întocmeşte la sfârşitul anului, pe baza datelor

cuprinse în listele de inventariere şi a procesului verbal de inventariere a
elementelor patrimoniale şi serveşte la stabilirea rezultatelor inventarierii
patrimoniului şi ca probă în litigiu. Nu circulă, se arhivează şi păstrează de
către unitate după ce a fost parafat de organul fiscal teritorial.
Registrul Cartea mare este document obligatoriu în care se înscriu

lunar toate înregistrările înscrise în registrul jurnal, stabilindu-se situaţia
fiecărui cont.
Formularul utilizat de SC Dobrogea SA este Cartea mare
centralizatoare care este tipărit în foi volante, pe ambele feţe, nu circulă
între compartimente şi se arhivează la biroul contabilitate.
Jurnalul de vânzări şi jurnalul cumpărări se prezintă sub formă

de carnete de 100 file, tipărite pe ambele feţe; se întocmesc zilnic sau
lunar, fără ştersături sau adăugiri, fără spaţii libere, pe baza documentelor
justificative. Se completează şi arhivează la compartimentul financiar.
30
PROGRAMA ANALITICĂ
Documentele de sinteză constituie un sistem de indicatori

economico-financiari ce caracterizează situaţia patrimoniului, situaţia
financiară şi rezultatele obţinute. Se întocmesc lunar şi sunt : bilanţul,
contul de profit şi pierdere, anexele la bilanţ, raportul de gestiune.
Documentele parcurg un drum într-o anumită ordine şi succesiune
dinainte stabilite, cu opriri acolo unde este necesară completarea,
semnarea, verificarea, corectarea şi înregistrarea lor.
Pentru a asigura circuitul documentelor pe căile cele mai scurte şi
printr-un număr redus de verigi organizatorice, iar în cadrul acestora să se
asigure prelucrarea completă şi la termen, se întocmesc grafice de
circulaţie a documentelor care cuprind :
- documentele sau operaţiile ce trebuie realizate în cadrul fiecărui
compartiment;
- termenele de executare;
- persoanele care le întocmesc şi răspund de corectitudinea şi
termenele stabilite;
- compartimentele la care se transmit.
Evidenţa operativă în cazul documentelor completate pe formulare
cu regim special se ţine pe fiecare formulat cu ajutorul fişei de magazie a
formularelor cu regim special.
Faza finală a circuitului documentelor o constituie operaţiunea de
clasare şi păstrare a acestora în arhiva unităţii între 10 şi 50 ani (statele de
salarii şi bilanţurile contabile) după care se predau la arhivele statului).
II.6.B.Forma de contabilitate folosită

Se foloseşte forma de contabilitate maestru şah sau pe conturi
corespondente.
Înainte de a fi înregistrate, documentele justificative sunt supuse
prelucrării contabile (sortare, verificare, evaluare şi control). Dacă pentru
acelaşi fel de operaţii există mai multe documente justificative, acestea se
totalizează zilnic sau la perioade scurte cu ajutorul formularelor de tip
document cumulativ iar pentru înregistrările ce nu au la bază documente
cumulative se întocmesc note de contabilitate.
Principalele formulare utilizate :
- registrul jurnal pentru înregistrarea cronologică a operaţiilor
economice şi financiare şi stabilirea rulajului lunar;
- cartea mare şah pentru evidenţa sintetică a operaţiilor economice şi
financiare;
- registrele de contabilitate analitică care sunt fişe de cont analitic
pentru valori materiale, operaţii diverse, situaţii şi alte formulare
specifice folosite în acest scop;
- balanţa conturilor care se întocmeşte lunar, pe baza fişelor sintetice
şah.
31
PROGRAMA ANALITICĂ
Pe baza înregistrărilor din contabilitatea analitică se întocmesc

balanţe lunare pentru conturile analitice.
Este în plin proces de desfăşurare trecerea la forma de contabilitate
informatică în care ciclul contabil de prelucrarea a datelor are la intrare în
calculator formula contabilă pe baza căreia se formează întregul sistem de
stocare şi prelucrare a datelor, pe baza datelor introduse în calculator se
editează registrul jurnal care constituie evidenţa cronologică şi serveşte la
verificarea şi validarea datelor introduse în calculator.
Sunt editate lunar balanţele conturilor care, în cele mai multe cazuri,
preiau şi funcţia registrelor cartea mare.
II.6.C. Aspecte privind contabilitatea financiară

Caracteristici :
- are la bază norme unitare de organizare şi conducere
- prezintă patrimoniul unităţii într-o viziune globală
- rezultatele financiare au în vedere un ciclu de un an
- nu permite cunoaşterea contribuţiei fiecărui sector de activitate
sau produs la obţinerea rezultatelor financiare.
Se utilizează varianta de bază a sistemului contabil care
presupune utilizarea conturilor sintetice de gradul I şi II, folosirea metodei
inventarului permanent pentru evidenţa stocurilor şi întocmirea bilanţului
în sistem de bază.
Contabilitatea financiară cuprinde următoarele structuri :
 contabilitatea operaţiilor de capital
- capital propriu
- provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
- împrumuturi pe termen lung sau mediu
- alte surse cu durata de finanţare >1 an
 contabilitatea imobilizărilor
- necorporale
- corporale
- financiare
 contabilitatea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie
 contabilitatea terţilor care ţine evidenţa datoriilor şi creanţelor cu
furnizorii, clienţii, personalul, asigurările sociale, bugetul statului, etc.
 contabilitatea trezoreriei care ţine evidenţa existenţei şi mişcării
titlurilor de plasament, disponibilităţilor în conturi la bancă şi casă,
credite bancare pe termen scurt şi alte valori de trezorerie;
 contabilitatea cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor
II.6.D. Evidenţa contabilă a fondurilor proprii şi a fondurilor atrase

(străine)
Buna desfăşurare a activităţii economice este determinată de modul
de capitalizare.
32
PROGRAMA ANALITICĂ
Capitalul, din punctul de vedere al proprietarului poate fi propriu şi

împrumutat. În bilanţ capitalul se regăseşte în activ, sub formă de bunuri
materiale şi imateriale precum şi din drepturi de creanţă. În pasiv se
reflectă în conturile de capital propriu (capital social, fonduri) şi capital
împrumutat (obligaţiuni către terţi).
În fiecare an, în urma elaborării planului de venituri şi cheltuieli se
stabilesc cheltuielile atât ca structură cât şi ca mărime valorică. După
stabilirea costurilor se va stabili categoria veniturilor în funcţie de profilul
întreprinderii.
Principalele instrumente de finanţare şi creditare sunt sursele
proprii care constituie prima sursă de finanţare, respectiv capitalul social
subscris şi vărsat, la care anual se adaugă parte din profit. Se recurge la
fondurile atrase în situaţia în care încasările prevăzute nu asigură plata
obligaţiilor curente şi când reducerea volumului aprovizionărilor, decalarea
termenelor de plată, impulsionarea desfacerilor nu sunt suficiente.
Capitalurile împrumutate sunt constituite din :
- împrumuturi pe termen lung;
- împrumuturi pe termen mediu;
- împrumuturi pe termen scurt
şi se grupează, în funcţie de destinaţia lor în :
- capitaluri de împrumut destinate finanţării activelor fixe;
- capitaluri de împrumut destinate finanţării activelor circulante
În categoria capitalurilor împrumutate pe termen scurt intră :
- credite furnizori
- credite bancare
- diferite creanţe
Împrumuturile te termen mediu se acordă pe o durată de până la 5

ani şi au rolul de a acoperi nevoile financiare determinate de procurarea
unor elemente de imobilizări.
2.4.5. Contabilitatea previzională

a. Contabilitatea operaţiilor productive care cuprinde :
- bani încasaţi de la clienţi;
- bani plătiţi furnizorilor;
- salarii achitate;
- dobânzi achitate şi încasate;
- diferite plăţi
ceea ce determină venitul net furnizat/utilizat de activităţile productive.
b. Contabilitatea operaţiunilor de investiţie care cuprinde :

- investiţii capitale
- profituri obţinute din vânzarea de proprietăţi şi echipamente
- scăderi/creşteri ale altor bunuri
33
PROGRAMA ANALITICĂ
determinând venitul net obţinut din/utilizat în activitatea de investiţii
c. Contabilitatea operaţiunilor financiare

- împrumuturile în contul liniei de credit bancar
- profiturile realizate dintr-o datorie pe termen lung
- rambursarea datoriilor pe termen lung
- plata dividendelor
care determină :
- venitul net obţinut din/utilizat în activităţile financiare
- creşterea netă/scăderea numerarului
- deschiderea bilanţului financiar
- încheierea bilanţului financiar
2.4.6. Contabilitatea investiţiilor, a mijloacelor fixe şi a imobilizărilor

financiare. Calculul amortizării.
Tipologia investiţiilor prezintă o mare diversitate :
- investiţia tehnică privind achiziţionarea şi montajul de utilaje
- investiţia umană – cheltuieli efectuate pentru formarea şi
pregătirea personalului.
- investiţia financiară – sume de bani cheltuite pentru cumpărarea
de titluri de participaţie la alte societăţi;
- investiţii comerciale – cheltuieli pentru reclamă – publicitate.
Mijloacele fixe sunt acele bunuri care îndeplinesc cumulativ două

condiţii :
- au o valoare contabilă > limitată prevăzută de lege
- au o durată normală de utilizare > 1 an.
Imobilizările financiare reprezintă investiţii financiare sau de
portofoliu, adică sume de bani investite în patrimoniul altei unităţi.
Constituie obiect al amortizării toate imobilizările necorporale cu
excepţia terenurilor şi a fondului comercial.
Metode pentru calculul amortizării :
 amortizarea liniară care constă în calcularea şi alocarea uniformă a
valorii contabile de intrare a activelor amortizabile pe toată durata de
funcţionare normală exprimată în ani.
Amortizarea anuală =
(anuitatea amortizării)
sau
anuitatea amortizării = rata anuală a amortizării x valoarea contabilă de
intrare
34
PROGRAMA ANALITICĂ
Rata anuală a amortizării =
 amortizarea degresivă – constă în multiplicarea ratei anuale liniare de

amortizare cu anumiţi coeficienţi stabiliţi de lege :
- 1,5 pentru mijloacele fixe cu durată normală de funcţionare
cuprinsă între 2-5 ani;
- 2 pentru mijloacele fixe cu durata normală de utilizare cuprinsă
între 5-10 ani;
- 2,5 pentru mijloacele fixe cu durata normală de utilizare >10 ani.
 amortizarea accelerată – care constă în calcularea şi includerea pe

cheltuieli de exploatare în primul an de funcţionare a unei amortizări
anuale de 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix, iar restul
amortizării se include pe cheltuieli în exerciţiile financiare următoare
după regimul liniar.
SC Dobrogea SA foloseşte metoda amortizării liniare.
2.4.7. Contabilitatea stocurilor

Stocurile, împreună cu disponibilităţile băneşti în forma iniţială cu
care se cumpără materii prime de la furnizori intră în componenţa activelor
circulante.
Activele circulante sunt o parte a activului economic ce se
caracterizează prin transformarea permanentă a formelor funcţionale, prin
consumarea lor, de regulă într-un singur ciclu de exploatare şi transmitere
valorii integrale asupra producţiei în care se încorporează .
Active circulante întâlnite în cadrul SC Dobrogea :
- în sfera aprovizionării :
-stocuri de materii prime şi materiale consumabile
- în sfera producţiei :
-stocuri de semifabricate
-producţia în curs de execuţie
- în sfera circulaţiei :
-stocuri de produse expediate dar neîncasate
-stocuri de mărfuri
-stocuri de ambalaje
La toate acestea se adaugă şi obiectele de inventar.
Altă clasificare :
- din punct de vedere a surselor financiare de formare sau
acoperire cu fonduri :
-active circulante procurate cu fonduri proprii
-active circulante procurate cu fonduri împrumutate
35
PROGRAMA ANALITICĂ
- funcţie de provenienţă :
-stocuri provenite din cumpărări din afara unităţii
-stocuri provenite din producţie proprie
- după apartenenţa la patrimoniu :
-stocuri aflate în gestiune care fac parte din patrimoniul propriu
al unităţii;
-stocuri aflate în gestiune care nu fac parte din patrimoniul
propriu al unităţii (stocuri primite spre prelucrare – evidenţiate
distinct în contabilitate în conturi în afara bilanţului).
Dimensionarea stocurilor este foarte importantă pentru desfăşurarea
ciclului de exploatare, pentru evitarea blocării capitalului şi minimalizarea
costurilor.
Necesarul în stocuri este astfel stabilit încât să stimuleze unitatea în
folosirea cât mai eficientă a acestor valori, în antrenarea tuturor factorilor
care să ducă la accelerarea vitezei de rotaţie şi reducerea acestor stocuri.
Mărimea optimă a stocurilor armonizează relaţia dintre cheltuielile
de transport – aprovizionare care variază în funcţie de numărul de
aprovizionări şi cheltuielile de păstrare depozitare ce variază de mărimea
stocurilor, asigurându-se astfel o minimizare a cheltuielilor totale cu
formarea stocurilor.
Pe baza datelor din bugetul de venituri şi cheltuieli, evidenţa
contabilă şi cea tehnico-operativă se urmăreşte măsura în care stocurile
efective corespund, pe total şi pe elemente, cu cele optime sau minime.
Dimensionarea stocurilor se realizează prin metoda analitică
caracterizată prin determinarea stocurilor anual şi trimestrial, pe fiecare
element al activelor circulante, cel mai folosit procedeu fiind modelul
Wilson redat în relaţia :
Sop= , unde Sop= mărimea optimă a stocului
Na = necesar anual de aprovizionat
Ca = costul fix unitar pentru pregătirea
unei noi comenzi de aprovizionat
Pa = preţul unitar de aprovizionare
Cd = costul de depozitare pe unitatea de
stoc
Se determină apoi :
Numărul de comenzi de aprovizionat : Nr =
Intervalul dintre aprovizionări : I =
Costul total minim pentru formarea stocului : CT =
36
PROGRAMA ANALITICĂ
Acest model asigură optimizarea stocurilor în condiţiile unor

intervale constante între aprovizionări şi al unui consum treptat până la
epuizarea totală a stocului.
2.4.8. Contabilitatea decontărilor cu terţii

Relaţiile avute cu alţi agenţi economici pentru realizarea obiectului
activităţii, generează creanţe asupra cumpărăturilor de bunuri sau servicii
şi obligaţii faţă de furnizării de bunuri şi servicii.
Creanţele reprezintă valori economice avansate temporar de titularul
de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice şi pentru care urmează să
primească echivalentul valoric.
Creanţele sunt structurate după mai multe criterii :
- după natura operaţiilor ce le generează :
-creanţe comerciale
-creanţe financiare
-alte creanţe
- după obiectul creanţelor

-creanţe asupra clienţilor pentru produse livrate
-creanţe asupra furnizorilor pentru avansurile acordate anticipat
-creanţe generate de deţinerea unor efecte comerciale
-diverse creanţe asupra datoriilor din operaţii necomerciale.
Datoriile sunt clasificate după următoarele criterii :

- după natura operaţiilor ce le generează :
-datorii comerciale
-datorii financiare
-datorii fiscale
-datorii salariale şi locale
-alte datorii
- după obiectul datoriilor :

-datorii faţă de furnizori
-datorii faţă de clienţi pentru avansurile primite de la aceştia
-datorii faţă de buget
-datorii din efecte de comerţ
-datorii faţă de salariaţi
-datorii faţă de asigurările şi protecţia socială
-datorii faţă de acţionari
-alte datorii.
- după obiectul datoriilor :

37
PROGRAMA ANALITICĂ
-datorii faţă de furnizori

-datorii faţă de clienţi pentru avansurile primite de la aceştia
-datorii faţă de buget
-datorii din efecte de comerţ
-datorii faţă de salariaţi
-datorii faţă de asigurările şi protecţia socială
-datorii faţă de acţionari
-alte datorii
Evidenţa creanţelor şi a datoriilor se ţine cu ajutorul următoarelor

conturi :
Conturi de creanţe :
- Ct.411 Clienţi – ţine evidenţa decontărilor cu clienţii interni sau externi
pentru produse, semifabricate, materiale, mărfuri vândute pe bază de
factură;
- Ct.413 Efecte de primit – ţine evidenţa drepturilor de creanţă rezultate
din efectele comerciale acceptate;
- Ct.418 Clienţi-facturi de întocmit – ţine evidenţa livrărilor de bunuri
pentru care nu s-au întocmit facturi;
- Ct.419 Clienţi creditori – ţine evidenţa a 2 categorii de operaţii
economice :
-avansurile băneşti primite din partea clienţilor în vederea
livrării de bunuri şi servicii;
-ambalaje restituibile facturate de furnizori odată cu
bunurile livrate.
- Ct.425 Avansuri acordate personalului – ţine evidenţa avansurilor
acordate salariaţilor.
- Ct.461 Debitori diverşi – ţine evidenţa debitelor rezultate din vânzări
de imobilizări şi titluri de plasament, emisiuni de obligaţiuni,
concesiuni, debite reactivate şi din alte operaţii.
Conturi de datorii
Datorii faţă de furnizori
- Ct.411 Furnizori – ţine evidenţa decontărilor cu furnizorii pentru
aprovizionările cu bunuri, executări de lucrări şi prestări de servicii;
- Ct.403 Efecte de plată – ţine evidenţa obligaţiilor de plată pe bază de
efecte comerciale;
- Ct.404 Furnizori pentru imobilizări – ţine evidenţa datoriilor de plată
faţă de furnizori de imobilizări corporale şi necorporale.
Datorii faţă de personalul unităţii
38
PROGRAMA ANALITICĂ
- Ct.421 Personal remuneraţii datorate – ţine evidenţa obligaţiilor

unităţii faţă de personal pentru salariile cuvenite acestuia, inclusiv
adaosurile şi sporurile.
- Ct.423 Personal ajutoare materiale acordate – ţine evidenţa
obligaţiilor unităţii faţă de personal privind ajutoarele materiale pentru
incapacitate de muncă, boală, îngrijirea copilului, alte ajutoare.
- Ct.427 Reţineri din remuneraţii datorate terţilor – ţine evidenţa
reţinerilor şi popririlor din remuneraţii datorate terţilor;
- Ct.4311 Contribuţia unităţii la asigurările sociale – ţine evidenţa
sumelor calculate asupra fondului de salarii datorate la bugetul
asigurărilor sociale ;
- Ct.4312 Contribuţia personalului pentru pensia suplimentară;
- Ct.4372 Contribuţia personalului la fondul de şomaj;
- Ct.444 Impozit/salarii.
Datorii faţă de stat
- Ct.411 Impozit/profit – ţine evidenţa obligaţiilor de plată faţă de
bugetul statului pentru impozitul/profit datorat
- Ct.442 TVA – ţine evidenţa decontărilor cu bugetul statului privind
TVA şi se desfăşoară pe următoarele conturi sintetice de gradul II :
-4423 TVA de plata
-4424 TVA de recuperat
-4426 TVA deductibilă
-4427 TVA colectată
-4428 TVA neexigibilă
2.4.9. Contabilitatea trezoreriei

Trezoreria reprezintă ansamblul de activităţi specializate prin care se
asigură organizarea şi conducerea fluxurilor de intrare şi ieşire de monedă
precum şi administrarea lichidităţilor.
Sensul trezoreriei se referă la următoarele aspecte :
- de stoc – volum de lichidităţi ce trebuie administrat;
- de flux – un flux de intrări şi ieşiri de bani ce trebuie organizat.
Sensul de stoc priveşte sarcina trezoreriei de a asigura lichidităţi cu
care să se faţă faţă obligaţiilor băneşti rezultate din raporturile economice
şi financiare ale unităţii.
Cu ajutorul numerarului din trezorerie se asigură plăţi de salarii,
furnizori, impozite şi taxe, lipsa acestuia putând determina eşecuri şi
faliment. De aceea, numeralul trebuie gestionat cât mai eficient, planificat
prin stabilirea corectă şi sincronizarea intrărilor şi ieşirilor de bani.
Controlul asupra numerarului vizează modul de colectare, gestionare şi
decontare a banilor lichizi pentru a preveni eventualele risipe sau fraude.
Forma de control folosită este cea realizată prin control financiar intern,
formă ce îndeplineşte următoarele condiţii :
39
PROGRAMA ANALITICĂ
- separarea operaţiunilor şi atribuţiunilor de încasări şi plăţi de cele

contabile;
- realizarea unei evidenţe riguroase privind situaţia numerarului;
- protecţia fizică a numerarului prin depozitarea în spaţii supravegheate şi
cu dispozitive de siguranţă;
- verificarea periodică a evidenţelor contabile privind numerarul ;
- organizarea unui sistem de garanţii de la salariaţii ce gestionează
numerarul pentru recuperarea eventualelor pagube.
Cel de-al doilea sens se referă la fluxul de intrări şi ieşiri de numerar.
Fluxurile băneşti deţin un rol important în cadrul numeroaselor
fluxuri interne şi externe ale unităţii. Ele sunt legate de formarea şi
remunerarea capitalului precum şi de sporirea capitalului prin creşterea
numărului acţiunilor sau prin finanţare externă.
Trezoreria asigură legătura dintre intrările şi ieşirile de numerar şi dă
imaginea disponibilităţilor monetare apărute în evoluţia curentă a
încasărilor şi plăţilor.
Sarcinile trezoreriei sunt :
- asigurarea lichidităţilor unităţii;
- asigurarea şi prevederea fluxurilor monetare
- evaluarea diferitelor tipuri de plasamente şi plasarea excedentului de
trezorerie
- evaluarea diferitelor surse de finanţare pe termen scurt
- stabilirea bugetului de trezorerie şi previziunea trezoreriei
- asigurarea unui minim de disponibilităţi în măsură să evite riscul
incapacităţii de plată şi al încasărilor insuficiente care să ducă la
amânarea plăţilor.
Bugetul de trezorerie este o componentă de bază a bugetului general
ce cuprinde informaţii privind fluxurile băneşti de intrare şi ieşire. El
prezintă o importanţă deosebită, ste un document de previziune în care se
regrupează resursele şi plăţile de trezorerie.
Bugetul de trezorerie este un document de gestiune internă care
determină pe o perioadă dată încasările şi plăţile previzibile şi al cărui sold
cumulat la sfârşitul perioadei reprezintă poziţia de trezorerie netă a
societăţii.
Bugetul de trezorerie are următoarea structură :
Indicatori : perioada an/trimestru
1. Încasări din exploatări
2. Încasări financiare excepţionale
3. Subvenţii
4. Alte încasări
I. Total încasări
5. Plata salariilor
6. Plata obligaţiilor financiare
7. Cheltuieli din rezultate
40
PROGRAMA ANALITICĂ
8. Alte plăţi către salariaţi

9. Plata dividendelor
10.Rambursare credite, dobânzi
11.Cheltuieli cu investiţiile
12.Alte plăţi
II. Total plăţi (ieşiri)
III. Majorarea (I-II) sau reducerea (II-I) disponibilităţilor băneşti
IV. Acoperirea reducerii din credite de trezorerie şi alte credite
V. Plasamentul majorării
Nici un model de analiză-diagnostic a societăţii nu poate să nu

cuprindă evaluarea stării financiare actuale reflectată de starea trezoreriei.
În cadrul analizei diagnostic în domeniul financiar se ţin seama de o
serie de indicatori :
Evoluţia fondului de rulment net =

care exprimă numărul de zile acoperite cu fond de rulment avându-se în
vedere cifra de afaceri
Îndatorarea netă =
care exprimă echilibrul din exigibilităţile şi lichidităţile tuturor
capitalurilor şi asigură informaţii despre capacitatea de plată pe termen
scurt şi despre riscul falimentului.
Rata autonomiei financiare =

care măsoară independenţa societăţii faţă de bănci, nivelul acestei rate
trebuind să fie crescător (în jur de 0,8)
Lichiditatea patrimonială =
care exprimă nivelul de acoperire a datoriilor curente cu active ce prezintă
o lichiditate mare.
Viteza de rotaţie a stocurilor de produse =

Viteza de rotaţie a stocurilor de facturi neîncasate =
Nivelul trezoreriei depinde de rentabilitatea activităţii de exploatare

şi investiţie.
2.4.10. Contabilitatea cheltuielilor şi a veniturilor
41
PROGRAMA ANALITICĂ
Contabilitatea financiară înregistrează şi urmăreşte cheltuielile

grupate în funcţie de natura activităţilor şi de natura resurselor utilizate. În
funcţie de aceste criterii, cheltuielile se grupează în :
 Cheltuieli de exploatare
- cheltuieli privind consumurile de materii prime, materiale auxiliare,
combustibil, piese de schimb, etc;
- cheltuieli cu lucrări şi servicii executate de terţi;
- cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate;
- cheltuieli cu personalul (salarii, alte drepturi de personal, asigurări şi
protecţie socială, cheltuieli de pregătire şi perfecţionare, alte cheltuieli
de exploatare, pierderi din creanţe).
 Cheltuieli financiare
- pierderi din creanţe legate de participaţii
- pierderi din vânzarea titlurilor de plasament
- diferenţe nefavorabile de curs valutar
- dobânzi curente aferente împrumuturilor primite
- alte cheltuieli financiare : pierderi din creanţe de natură financiară
 Cheltuieli excepţionale
- operaţii de gestiune : despăgubiri, penalităţi, amenzi, lipsuri de
inventar
- operaţii de capital : valoarea imobilizărilor cedate şi alte cheltuieli
de exploatare
 Cheltuieli cu amortizările
- amortizările corporale şi necorporale
 Cheltuieli cu provizioanele
- provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
- provizioane privind deprecierea imobilizărilor
- provizioane pentru deprecierea stocurilor şi a producţiei în curs de
execuţie
- provizioane pentru deprecierea creanţelor
 cheltuieli cu impozitul/profit – calculate lunar, potrivit legii.
Cheltuielile cu amortizările şi provizioanele se regrupează în funcţie
de natura lor şi se include, după caz, în cheltuieli de exploatare, cheltuieli
financiare sau cheltuieli excepţionale.
Contabilizarea veniturilor se face în momentul constatărilor,
indiferent de data încasării lor.
Veniturile se grupează după durata lor astfel :
 Venituri din exploatare
- venituri din vânzarea produselor, mărfurilor
- venituri din producţia stocată
- venituri din producţia de imobilizări
- venituri din subvenţii de exploatare primite pentru acoperirea
diferenţelor de preţ şi a pierderilor
42
PROGRAMA ANALITICĂ
- alte venituri din exploatare

 Venituri financiare
- venituri din participaţii
- venituri din alte imobilizări financiare
- venituri din creanţe imobilizate
- venituri din titluri de plasament
- venituri din diferente de curs valutar
- venituri din dobânzi
- venituri din sconturi obţinute
- alt venituri financiare
 venituri excepţionale
- din operaţii de exploatare
- din operaţii de capital
 venituri din diminuarea sau anularea provizioanelor.
Diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile exerciţiului reprezintă

rezultatul exerciţiului (profitul sau pierderea), determinat lunar. Rezultatul
exerciţiului reprezintă soldul final al contului de profit şi pierdere care se
supune repartizării pe destinaţiile prevăzute de dispoziţiile legale în
vigoare.
2.4.11. Lucrări privind întocmirea bilanţului contabil

Orice agent economic este obligat să întocmească bilanţul contabil
la sfârşitul exerciţiului financiar. Aceasta se întocmeşte pe formular
specific, tipizat de Ministerul Finanţelor.
Întocmirea bilanţului marchează faza finală cu care se încheie
lucrările contabile dintr-o perioadă dată şi constituie punctul de plecare al
contabilităţii din perioada următoare de gestiune.
Lucrările preliminare întocmirii bilanţului sunt denumite lucrări de
închidere şi sunt structurate astfel :
1. Stabilirea balanţei conturilor înainte de inventariere
2. Inventarierea generală a patrimoniului
3. Contabilitatea operaţiilor de regularizare privind :
- diferenţele de inventar
- amortizările
- provizioanele pentru deprecieri
- provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli
- delimitarea în timp a cheltuielilor şi a veniturilor
4. Determinarea rezultatului exerciţiului
5. Redactarea bilanţului contabil
În cadrul acestei societăţi, bilanţul contabil se prezintă în sistem de

bază şi cuprinde următoarele 4 piese :
- bilanţul propriu zis
43
PROGRAMA ANALITICĂ
- contul de profit şi pierdere

- anexele la bilanţ
- raportul de gestiune
După întocmirea şi semnarea bilanţului de persoanele împuternicite,
acesta este supus operaţiunilor de verificare, certificare şi aprobare.
Verificarea şi certificarea se face de către comisia de cenzori în
urma cărora aceştia întocmesc un raport detaliat.
Aprobarea bilanţului cade în competenţa CA şi AGA, după
efectuarea unei analize detaliate asupra elementelor din bilanţ, dar, mai
ales, a rezultatelor economico-financiare obţinute şi a modului de
repartizare a profitului pe destinaţiile prevăzute de lege.
2.5. Alte activităţi

2.5.1. Societăţi comerciale
În vederea efectuării de acte de comerţ, persoanele fizice şi juridice
se pot asocia şi pot constitui societăţi comerciale, cu respectarea
dispoziţiilor prezentei legi.
Societăţile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice
române.
Societăţile comerciale se vor constitui în una din următoarele forme:
a. societate în nume colectiv;
b. societate în comandită simplă;
c. societate pe acţiuni;
d. societate în comandită pe acţiuni;
e. societate cu răspundere limitată.
S.C. Dobrogea este societate comercială pe acţiuni, este unitate
economică, cu personalitate juridică şi cont în bancă.
Obiectivul activităţii industriale al societăţii comerciale este cel
prevăzut în hotărârea de înfiinţare.
SC Dobrogea SA are: plan propriu încheind contracte directe cu
beneficiarii, are cont la bancă, beneficiază de credite bancare, are relaţii
directe economice, financiare şi juridice cu diverse regii autonome,
societăţi comerciale, firme şi alte forme de organizare de stat,
independente sau profesionale, din ţară şi din străinătate.
Utilizează forme de salarizare în funcţie de competenţă, realizarea
atribuţiilor posturilor, rezolvarea problemelor în limita prescrisă şi cu toată
responsabilitatea.
Există controlul asupra tuturor activităţilor pe care le desfăşoară.
Se organizează pe principiul rentabilităţii maxime fără restricţii sau
indicaţii de ordin organizatoric.
2.5.2. Reglementarea juridică a societăţilor comerciale
44
PROGRAMA ANALITICĂ
Departamentul juridic este subordonat directorului general şi are relaţii

funcţionale cu vicepreşedinţii în această problemă cu caracter juridic sau
legislativ.
Cu direcţiile şi compartimentele existente se află în relaţii de colaborare
în orice problemă cu caracter juridic sau legislativ pentru domeniul de
activitate al societăţii, iar în afara unităţii, cu organele de justiţie, instanţele
judecătoreşti, Arbitraj, Notariat, CCINA, alte instituţii publice de
reprezentare a intereselor societăţii, pe baza delegaţiei de autoritate dată de
conducere.
Departamentul juridic veghează la respectarea legalităţii în toate actele
emise de societate.
Obiectivul îl reprezintă realizarea în termen şi de calitate a lucrărilor
elaborate în cadrul compartimentului.
Sarcinile departamentului juridic :

 asigură legătura cu instanţele de judecată, de arbitraj şi alte organe de
urmărire penală şi birouri notariale;
 asigură informarea periodică asupra situaţiei juridice a societăţii;
 asigură îndeplinirea procedurii legale de executare silită a debitelor
societăţii pe baza titlurilor executorii;
 asigură elaborarea şi difuzarea contractelor comerciale cadru, precum şi
a proiectelor de contracte comerciale civile;
 asigură viza pentru legalitate;
 asigură consultanţă juridică în orice probleme legate de activitatea
firmei;
 asigură controlul documentelor de provenienţă externă care au legătură
cu activitatea departamentului;
 exercită şi alte sarcini stabilite de directorul general.
Responsabilităţi :
 răspunde de informaţiile furnizate conducerii cu privire la situaţia
juridică a societăţii;
 răspunde de informarea în timp util a celor în drept cu privire la actele
normative legate de activitatea societăţii;
 răspunde de acţionarea în judecată a debitorilor societăţii, pe baza
deciziei luată şi în baza documentelor aferente, comunicate de către
şefii compartimentelor implicate;
 acordă consultanţă pe probleme juridice la solicitarea conducerii;
 răspunde disciplinar, material sau penal de consecinţele prejudiciabile
ale propriilor decizii.
Competenţe :
 analizează cauzele unor disfuncţionalităţi sesizate în mod direct sau ca
urmare a unor litigii şi propune măsuri de remediere a deficienţelor;
45
PROGRAMA ANALITICĂ
 ţine evidenţa tuturor actelor normative, acordă consultanţă de

specialitate pentru interpretarea şi aplicarea actelor normative;
 asigură difuzarea actelor normative publicate în M.O. tuturor factorilor
responsabili;
 efectuează procedura legală de obţinere a titlului executor şi de începere
a procedurii de executare silită;
 participă la elaborarea şi examinarea proiectelor de documente ale
Sistemului Calităţii aplicabile în domeniul juridic şi propune, după caz,
modificarea acestora;
 ia măsuri de îmbunătăţire a activităţilor derulate în domeniul juridic;
 apără societatea în litigiile avute cu furnizorii sau beneficiarii
produselor.
2.5.3. Contracte comerciale de vânzare-cumpărare

În momentul de faţă, legislaţia din ţara noastră nu permite
producătorilor să impună pe piaţă un anumit preţ. Aceeaşi legislaţie
permite însă acestora un preţ recomandat atât distribuitorului-partener, cât
şi detailistului. Evoluţia pieţei vânzărilor a demonstrat că şi în România, în
ciuda faptului că nu există un mediu concurenţial puternic şi loial, preţurile
sunt reglate într-o oarecare măsură şi de acest tip de concurenţă.
În ce măsură un producător poate controla preţul de vânzare cu
amănuntul? Acest aspect nu poate să apară în nici un contract comercial
încheiat între doi parteneri de lucru, însă producătorul poate să-şi exprime
această solicitare încă de la primele negocieri cu distribuitorul respectiv.
Flexibilitatea partenerului de lucru este, în fond, un prilej de a constata
deschiderea acestuia către clienţi.
Contractul mai poate conţine:
- solicitările producătorului de la distribuitor (vânzarea întregii game de
produse, o acoperire cât mai mare a pieţei, dacă se poate chiar în
procent de 100%).
- termenele de plată.
- un plan de vânzare pe perioada valabilităţii contractului (un producător
cu tradiţie şi experienţă are şi nişte previziuni pe perioadă de cel puţin 5
ani în perspectivă).
- cantităţile de vânzare pentru fiecare lună.
- bonusuri, discount-uri şi alte facilităţi la plată.
- sprijin din partea distribuitorului pentru buna desfăşurare a oricărei
promoţii de către producător.
- modul de comunicare între producător şi distribuitor (este vorba despre
necesitatea existenţei unei relaţii permanente de comunicare între cei
doi parteneri.
2.5.4. Secretariatul, compartiment important în administraţie.
46
PROGRAMA ANALITICĂ
Compartimentul poate fi organizat ca serviciu sau birou în funţie de

mărimea societăţii şi profilul acesteia.
Este subordonată preşedintelui societăţii.
Atribuţii, competenţe şi responsbailităţi.

- răspunde de primirea, însoţirea, cazarea, activitatea de protocol şi
vizitele delegaţiilor;
- întocmeşte corespondenţa de protocol;
- asigură activitatea de primire, înregistrare, repartizare şi predare a
corespondenţei;
- asigură activitatea de secretariat a conducerii;
- răspunde de organizarea audienţelor şi transpunerea lor în practică;
- asigură activitatea de informaţii pentru public;
- organizează şi asigură primirea, înregistrarea, manipularea şi păstrarea
documentelor secrete.
2.5.5. Corespondenţa administrativă şi comercială

Este subordonată preşedintelui societăţii, asigură organizarea
problemelor de protocol şi a celor administrative, organizarea
secretariatului, manipulării, dactilo, arhivă a problemelor de pază şi a celor
sociale, şeful răspunzând de toate aceste probleme.
Atribuţii, competenţe şi responsabilităţi
- întocmeşte planul reparaţiilor pentru imobile şi celorlalte mijloace fixe
şi urmăreşte modul cum se execută;
- răspunde de evidenţa imobilelor şi obiectelor de inventar administrativ-
gospodăreşti;
- organizează şi răspunde de curăţenia societăţii comerciale;
- stabileşte şi obţine aprobarea pentru cheltuielile administrativ-
gospodăreşti lunare ale societăţii;
- aprovizionează cu inventar gospodăresc şi îl conservă corespunzător;
- răspunde de colectarea, depozitarea, evacuarea şi valorificarea
deşeurilor la centrele de specialitate;
- răspunde de aprovizionarea şi distribuirea materialului antitod;
- înregistrează şi păstrează actele normative şi casarea documentelor
create şi deţinute în arhiva societăţii;
- întocmeşte indicatorul termenlor de păstrare a documentelor precum şi
nomenclatorul dosarelor, registrelor, condicilor, fişelor de pontaj;
- răspunde de confecţionarea şi evidenţa sigiliilor şi ştampilelor;
- asigură păstrarea registrului unic de control al societăţii;
- organizează şi răspunde de paza generală a tuturor bunurilor societăţii
comerciale (sisteme de alarmă, personal instruit de pază etc);
- participă la organizarea activităţii de apărare locală antiaeriană;
- coordonează activitatea de curăţenie, gospodărire a societăţii şi
protecţie a mediului.
47
PROGRAMA ANALITICĂ
Corespondenţa comercială este dată direct şefilor de compartiment.
48

Lucrare

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PROGRAMA ANALITICĂ

pentru practica în producţie

I. Prezentarea generală a agentului economic

II. Activitatea agentului economic

II.2. Previzionarea macro-economica cu unele aplicaţii la agentul

II.2.D. Progresul tehnic-factor determinant al creşterii economice ca

II.3. Activitatea financiar-bancară

II.4. Activitatea contabilă

II.4. Alte activitati.

I. PREZENTAREA GENERALĂ A AGENTULUI

1.1.Domeniul şi obiectul de activitate al SC Dobrogea SA

Prin H.C.M. 376/16 iunie 1961 a luat fiinţă I.M.P. Dobrogea, cu

Pe baza analizelor de necesităţi de resurse, de creştere a

- în 1972 – s-au construit fabricile de pâine de la Medgidia şi Mangalia

- în 1989 – se pune în funcţiune o nouă unitate de specialităţi de

Poziţia sa consolidată se bazează pe strategii de modernizare

1.2.Principalii indicatori economici

Ratele de rentabilitate comercială

Rata marjei comerciale =

Rata marjei brute de exploatare =

Rata marjei nete =

Rata marjei nete de exploatare =

Rata marjei asupra valorii adăugate =

Rata de rentabilitate economică

Rentabilitatea economică a activului =

Rentabilitatea economică a activului =

Rentabilitatea economică a activului =

Rentabilitatea economică a capitalului permanent =

Rata rentabilităţii financiare

Rentabilitatea financiară netă =

Rentabilitatea financiară înainte de impozit =

Rentabilitatea financiară a capitalului permanent =

Rate de rentabilitate a resurselor consumate

Rentabilitatea activităţii de exploatare =

Rentabilitatea economică a activului

În semestrul I al anului 2001, ratele rentabilităţii economice au fost :

Rentabilitatea economică a activului

Rentabilitatea economică a activului

Rentabilitatea economică a capitalului permanent

Rata rentabilităţii comerciale =

2002 Sem.I 2003

Rata rentabilităţii financiare =

Rata rentabilităţii resurselor consumate =

2002 Sem.I 2003

Numărul total de salariaţi = 2.070

Productivitatea muncii reprezintă însuşirea muncii de a crea o

Productivitatea medie a muncii : W=

1.3.Analiza principalilor indicatori economico – financiari

Evolutia si structura capitalului social

La data privatizarii societatii in anul 1995, capitalul social era de

De asemenea, capitalul social se majoreaza in septembrie 1998

Evolutia veniturilor, cheltuielilor si a rezultatului financiar (pe

Venituri financiare 577.334 504.716 1.352.709

Cresterea veniturilor pe parcursul celor 3 ani scoate in evidenta

Cheltuielile sunt prezentate in functie de natura lor economica si

Din totalul prezentat cu privire la rezultatul financiar al societatii in

Si cifra de afaceri a inregistrat o crestere la 31.12.2002 de 1,90 ori

Evoluţia ratei rentabilităţii comerciale şi a ratei rentabilităţii

Indicatori 2000 2001 2002

Rata rentabilităţii comerciale exprimă eficienţa activităţii de

II. ACTIVITATEA AGENTULUI ECONOMIC

II.5. Managementul general

II.5.A.Procesele de management în cadrul SC Dobrogea SA