MINISTERUL EDUCAȚIEI CULTURII ȘI CERCETĂTĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA

MOLDCOOP

COLEGIUL COOPERATIST DIN MOLDOVA

Catedra „DISCIPLINE ECONOMICE „

PORTOFOLIUL
privind rezultatele practicii de specialitate 1

realizat în cadrul S.R.L „Inamstro „

41110 Contabilitatea

Elaborat :

Eleva grupei 1CON-21

Colun Daniela

Conducătorul practicii :

Boleacu Viorica
 CHIȘINĂU, 2023

CUPRINS :

I. Informații despre companie

II. Obiectul și metoda de studiu a contabilității
III. Bilanțul contabil – element de bază a metodei contabilității
IV. Sistemul de conturi și dubla înregistrare
V. Schema generala a contabilității principalelor operații economice
VI. Documentația ca procedeu al metodei contabilității
VII. Concluzie
 1. Informații despre companie
„INAMSTRO"- companie de construcții, fondata în anul 2006 fondatorii fiind : Ionichi Nicolae,
Verejan Veronica și Verejan Vitalie. Adresa fizica este : bulevardul Ștefan cel Mare, 171/2 Chișinău.

„INAMSTRO" se ocupa productiv cu proiectarea, construcția și reconstrucția obiectelor industriale

și complexelor rezidențiale confortabile. În activitatea sa, aceasta asociază experiența acumulată și
inovația continuă cu capacitatea de muncă a colaboratorilor săi. Compania combină cu îndemânare
soluțiile arhitecturale moderne cu peisajul natural, iar specialiștii competenți sunt gata să efectueze
orice fel de lucrări de construcție.

Compania «INAMSTRO» se poate lăuda cu câteva proiecte de succes în diferite țări și cu extinderea
oportunităților sale în Republica Moldova, pe parcursul ultimilor ani. În 2006 compania s-a ocupat
de construcția și reconstrucția capitală a diverselor obiecte din Kazahstan, în colaborare cu
antreprenorii din Italia, iar în anii 2007-2008 a efectuat construcția unui terminal al aeroportului
«Vnukovo» din Moscova. Zona geografică variată a activității «INAMSTRO» și implicarea în
proiecte grandioase demonstrează nivelul înalt de profesionalism și competență a echipei sale.

Din 2009 «INAMSTRO» a început să-și aplice cunoștințele și experiența în beneficiul Chișinăului,
construind complexe rezidențiale deosebit de elegante, confortabile și durabile. În funcție de
dorințele clienţilor, compania de construcții ridică edificiile sale din beton armat, metal sau lemn, cu
parcări subterane si spatii comerciale. Compania «INAMSTRO» este capabilă să ridice paralel mai
multe obiecte în acelaşi interval de timp, care pot fi diferite în ceea ce priveşte particularităţile de
construcție, destinația și orientarea lor socială.

În ultimii ani, «INAMSTRO» a participat la toate expozițiile imobiliare, lansând în mod constant
proiecte noi și respectând strict condițiile specificate referitoare la termenii de finalizare a
construcției și dării în exploatare a edificiilor sale. Succesul de durată al angajaților companiei este
încă o dovadă a faptului că dragostea către arhitectura frumoasă, combinată cu cele mai avansate
tehnologii și calitatea înaltă a muncii reprezintă valorile fundamentale pentru «INAMSTRO».
 2. Obiectul și metoda de studiu a contabilității
~ Activele: caracteristica și clasificarea lor ~

Bunurile economice și sursele lor de constituire ( relațiile de drepturi și obligațiuni), rezultând din
caracteristicile ce stau la baza acestora, au fost denumite, respectiv, prin notiunile de active și pasive.
Denumirea de active provine de la caracteristica bunurilor economice de a se afla în continuă
mișcare și transformare în cadrul circuitului economic. Structura activelor se modifica în permanenta
datorita operațiilor ocazionate de procesul de aprovizionare cu noi bunuri economice de participarea
lor la procesul de producție, unde își schimba forma, conținutul și proprietățile fizice sau chimice,
precum și de operațiile procesului de desfacere a produselor și mărfurilor. Activele cuprind bunurile
economice ca avere concreta și drepturile de creanțe.

Planul de conturi cuprinde 9 clase dintre care cele ce activ sunt :

- 1. Active imobilizate ( cu unele excepții)
- 2. Active circulante (cu unele excepţii)
- 7. Cheltuieli
- 8. Conturi de gestiune
1.Active imobilizate :
11. Imobilizări necorporale
12. Imobilizări corporale, terenuri, mijloace fixe și resurse minerale
13. Active biologice imobilizate
14. Investiții financiare pe termen lung
15. Investiții imobiliare
16. Creanțe și Avansuri acordate pe termen lung
17. Alte active imobilizate

2.Active circulante:
21. Stocuri
22. Creanțe comerciale și calculate
23. Alte Creanțe curente
24. Numerar
25. Investiții financiare curente
26. Alte active circulante

7. Cheltuieli
71. Cheltuieli ale activității operaționale
72. Cheltuielile ale altor activități
73. Cheltuieli privind impozitul pe venit

8. Conturi de gestiune
81. Conturi de calculație
82. Conturi de repartizare
83. Alte conturi de gestiune

Rezultatele companiei „Inamstro”

Anul Vânzări nete Profit net Total active
2021 ~ 50 306 227 $ ~3 024 714 $ ~ 123 352 774 $
2020 ~ 24 365 669 $ ~1 958 607 $ ~ 84 665 092 $

~ Sursele de constituire a activelor și clasificarea lor ~

Sursele de constituire a bunurilor economice, reieșit din caracteristicile ce stau la baza acestora au
fost denumite pasive. Într-un cadru mai general un pasiv este orice lucru ( material sau nu ) care
contribuie la întârzieri sau care împiedică progresul, sau ii aduce un dezavantaj proprietarului său.

Planul de conturi cuprinde 9 clase din trecere clasele de pasiv sunt următoarele:

- 3. Capital propriu

- 4. Datorii pe termen lung

- 5. Datorii curente

- 6. Venituri
3.Capital propriu

31. Capital social, neînregistrat și prime de capital

32. Rezerve

33. Profit nerepartizat ( pierdere neacoperita)

34. Alte elemente de capital propriu

35. Rezultat financiar total

4. Datorii pe termen lung

41. Datorii financiare pe termen lung

42. Alte datorii pe termen lung

5. Datorii curente

51. Datorii financiare curente

52. Datorii comerciale curente

53. Datorii calculate curente

54. Alte datorii curente

6. Venituri

61. Venituri din activitatea operațională

62. Venituri din alte activități

~ Veniturile și cheltuielile entității. Definirea și componenta ~

Veniturile și cheltuielile constituie elementele contabile legate direct de determinarea rezultatului

activității economice- financiare a întreprinderii. Aceste noțiuni sunt caracteristici economiei de piață
și au început sa fie aplicare în teorie și practica contabila autohtona odată cu implim3ntqrea
actualului sistem contabil.

Rapoarte financiare: Declarație de Profit & Pierdere „Inamstro"

 31.12.2020 31.12.2021
Venitul total al vânzărilor 438 920 600 889 416 800
Costul total al vânzărilor 368 634 200 752 950 500
Profit( pierderea) pana la 38 693 500 61 677 400
impozite
Cheltuieli privind impozitul pe 4 802 300 8 201 300
venit
Profit net al perioadei de 33 891 200 53 477 100
gestiune
Active circulante 1 267 422 000 1 817 745 400
Active fixe 186 599 600 362 037 200
Capital propriu 85 430 300 141 105 700
Total Datorii curente 729 576 300 1 417 030 700

Indicatorii de performanta – Inamstro

Anii Venitul din vânzări Profit net Nr. Angajaţi

2017 186,07 mil. 14,09 mil 101
2017 136,54 mil. 13,74 mil 112
2019 178,94 mil. 1,19 mil 104
2020 437,92 mil. 33,89 mil 140
2021 889,42 mil. 54,48 mil 209

Compararea indicatorilor de performanta

 ~ Etaloanele de evidență ~

Etalonul de evidenta reprezintă unitatea de măsură tip, stabilita în mod convențional și folosita la
măsurarea, evaluarea și înregistrarea cantitativa și valorica a patrimoniului unității.

Etalonul de evidenta :

- Etalonul valoric: etalonul bănesc

- Etalonul cantitativa: etalonul natural, etalonul natural- convențional, etalonul munca
sau timp, etalonul cantitativa complex

Etalonul bănesc- este utilizat pentru exprimarea și măsurarea cantitativa a proceselor și fenomenelor
economice în unități monetare specifice fiecărui țări

Etalonul natural- este utilizat pentru exprimarea și măsurarea cantitativa a proceselor și fenomenelor
economice în unități de măsură specifice proprietăților fizice și chimice ale acestora

Etalonul natural- convențional- este folosit pentru exprimarea mai multor feluri de produse
asemănătoare într-un produs principal.

Etalonul muncă sau timp – este utilizat pentru măsurarea și controlarea muncii depuse de un
muncitor pentru obținerea producției

Etalonul cantitativ complex- este utilizat pentru exprimarea și măsurarea rezultatelor activităţii prin
combinarea mai multor unități de măsură.

~ Metoda contabilității ~

Metoda contabilităţii stabileste modul de studiu si de cercetare a obiectului acestei discipline.

Totodata arata si mijloacele, procedeele ce trebuiesc utilizate pentru realizarea sarcinilor
contabilităţii.

Metoda contabilităţii cuprinde un ansamblu de procedee ce formează un tot unitar cu ajutorul cărora
se studiază patrimoniul unității, starea si mișcarea lui, pentru a sesiza legăturile dintre elementele
patrimoniale si pe aceasta baza sa se determine rezultatele finale. Utilizarea acestor procedee in
interdependenta si2us u condiționarea lor reciproca este strâns legata de legăturile reciproce
existente intre componentele patrimoniului ca obiect al contabilităţii, astfel cuprinderea in obiectul
de studiu al contabilităţii a tuturor elementelor patrimoniale in expresie valorica, sub aspectul
existentei si mișcării lor reflectarea legăturilor de interdependenta si condiționare intre mijloacele
economice si procesele economice interne pe de o parte, si intre acestea si sursele lor de finanțare pe
de alta parte. Astfel, fără existenta mijloacelor economice nu se pot realiza procesele economice.

3. Bilanțul contabil- element de bază a metodei contabilității

~ Conținutul și structura bilanțului contabil

Principala trăsătură a metodei contabilității consta în dubla reprezentare a stării si mișcării

patrimoniului entității. Bilanțul constituire un procedeu al metodei contabilității prin care se asigura
dubla reflectare a patrimoniului la un moment dat. Bilanțul este documentul cel mai important din
punct de vedere al studiului performantelor entității .
Bilanțul contabil reflecta în expresia valorica echilibrul dintre bunurile economice și sursele lor de
formare precum și rezultatele obținute ca urmare a investirii, consumării si reproducție capitalului.
Bilanțul ca procedeu al metodei contabilității și situație financiara îndeplinește următoarele funcții:
de generalizare, de informare și de analiza.
Activul bilanțului cuprinde bunurile economice ca forme funcționale de investire a capitalului.
Pasivul bilanțului reflecta sursele de proveniență a patrimoniului.
Indicatorii bilanțieri în care sunt grupate și generalizate elementele de activ și de pasiv sunt denumiți
posturi ale bilanțului. Fiecare element de activ sau pasiv constituie o postura bilanțiera de activ sau
pasiv. La rândul sau posturile sunt grupate în capitole.
În cadrul activului posturile de activ sunt grupate în funcție de modul de valorificare și gradul de
lichiditate ale elementelor patrimoniale in:
-           Active imobilizate,
-          Active circulante.
Totodată posturile pasivului sunt grupate în funcție de căile de formare a surselor de finanțare
(proprii sau străine) si de gradul de exigibilitatea(permanente sau curente) în :
-          Capital propriu
-          Datorii pe termen lung
-          Datorii curente
-          Provizioane
Bilanțul contabil conține 6 capitole dintre care 2 de activ și 4 de pasiv

~ Influenta operațiilor economice asupra bilanțului contabil 

Faptele economice desfășurate în cadrul activității unei entității sunt numeroase și variate de
exemplu: 
1. Se vând cumpărătorilor produse finite 
2. Se achiziționează mărfuri de la furnizori 
3. Se varsă impozite și taxe în bugetul statului ...
Aceste fapte produc modificări în volumul și structura patrimoniului și pot fi grupare în 4 carehiruu
de fapte economice care generează modificări în structura: 
- Activului 
- Pasivului
- Activului și pasivului în sensul creșterea 
- Activului și pasivului în sensul descreșterea 
În continuare se vor analiza transformările bilanțului inițial sub influenta operațiilor economice din
fiecare categorie de fapte: 
1. Fapte economice care generează modificări în structura Activului bilanțului 
Aceste fapte conduc la creșterea unui element de activ și micșorarea altui element de activ cu aceeași
suma, valuta bilanțului rămânând neschimbata. Simbolic acest tip de fapte se exprima prin relația:     
A+X-X=P ( A- active, P- pasive, X- suma exprimării faptului economic)
2. Fapte economice care generează modificări în structura pasivului bilanțului 
Aceste fapte determina creșterea unui element de pasiv și micșorarea altui element de pasiv cu
aceeași suma, valuta bilanțului rămânând neschimbata:       A=P+X-X
3. Fapte economice care generează modificări în structura Activului și pasivului în sensul creșterii
Aceste fapte duc la creșterea unui element patrimonial de activ, cu o anumita suma, concomitent cu o
creștere a unui element patrimonial de pasiv cu aceeași suma. Total valuta bilanțului în acest caz
creste cu aceeași suma:          A+X=P+X
4. Fapte economice care generează modificări în structura Activului și pasivului în sensul
descreșterea
Faptele date duc la descreșterea unui element patrimonial de activ, cu o anumita suma concomitent
cu o descreștere a unui element patrimonial de pasiv cu aceeași suma . Total valuta bilanțului în acest
caz descrește cu aceeași suma:       A-X=P-X
 4. Sistemul de conturi și dubla înregistrare

~ Noțiunea și funcțiile contului contabil

Pe parcursul perioadei de gestiune In cadrul intreprinderii sunt efectuate un sir de operațiunii
economice , astfel apare necesitatea cunoașterii datelor privind modificarea elementelor patrimoniale
,acestea pot fi citite prin intermediul sistemului de conturi contabile.

Contul reprezintă un procedeu specific al metodei contabilități care reflecta existent si mișcarea
fiecărui element patrimonial ca efect al modificării produselor de faptele economice care au avut loc.
Contul contabil îndeplinește următoarele funcții:
Funcția de sistematizare- se realizează de fiecare cont prin înregistrarea distincta a operațiilor
economice și financiare care provoacă modificări in sensul majorării, de acelea care proviaca
micșorări ale aceluiași element

Funcţia de generalizare- este îndeplinită de conturile al căror conținut este de aceeași natura dar care
țin evidenta totalitatea unor elemente care diferă

Funcția de calcul – se refera la calculele efectuare în conturi în vederea stabilirii mișcărilor și a

existentei elementelor reflectate, unele conturi ajută la calcularea costurilor.

Funcția de control – se refera la posibilitatea de a realiza control integrității patrimoniului și controlul

costurilor efective de productie

Forma contului este asemănătoare cu litera T.Elementele structurale ale contului sunt :
Titlul contului- exprima conținutul economic al bunului economic
DT si CT- in Dt se înregistrează majorările iar in Ct micșorările conturile de active
Soldul iniţial al contului- exprima existenta elementelor pasive la începutul perioadei de gestiune
pentru conturile Active ..soldul iniţial este debitor iar pentru Pasive soldul este creditor .
Rulajul Dt si Ct- reprezintă suma tuturor operaţiunilor economice ce au fost înregistrate pe parcursul
perioadei de gestiune
Soldul final– reflecta existenta elementelor patrimoniale la sfârşitul perioadei de gestiune.

Exista conturi de A si Conturi de conturi de P.

Conturile de A -care au ca obiect elemente patrimoniale din activul bilanțului.

Conturi de P - care au ca obiect elemente patrimoniale din pasivul bilanțului (datorii + capitaluri
proprii)

~ Conturile de activ și conturile de pasiv : modul de funcționare.

Orice contact deschid în contabilitatea curenta are un anumit conținut economic dete3rminat de
însuși conținutul elementului, pe care îl evidențiază.

Corespunzător structurii bilanțului conturile se împart în conturi de activ și de pasiv.

Conturile de activ – exprima în dinamica elementele patrimoniale de activ, au funcție contabila de

activ și sunt reflectate în posturile de activ ale bilanțului contabil. Din categoria conturilor bilanțiere
de activ fac parte conturile destinate evidenței imobilizărilor și activelor circulante. Ele îşi încep
funcțiunea prin debitare şi se debitează cu existențele iniţiale preluate din activul bilanțului care
devin pentru cont solduri iniţiale debitoare. După ce s-au înscris soldurile iniţiale în conturi, s-a pus
problema părții contului în care se vor înregistra cele două categorii de modificări ale elementelor
patrimoniale, respectiv creșteri şi micșorări. Pentru a se adăuga la soldurile iniţiale, majorările
elementelor patrimoniale se trec de aceiaşi parte cu acestea şi anume în debitul conturilor de activ. În
creditul conturilor de activ se înregistrează micșorarea elementelor patrimoniale de activ.  

Conturile de pasiv – exprima în dinamica elementele patrimoniale de pasiv, au funcție contabila de

pasiv și sunt reflectate în posturile pasivului bilanțului contabil. La conturile de pasiv se ține evidență
capitalului și datoriilor. Ele îşi încep funcțiunea prin creditare şi se creditează cu existențele iniţiale
preluate din pasivul bilanțului, care devin pentru cont solduri iniţiale creditoare. Se creditează
conturile de pasiv cu majorările elementelor de pasiv şi se debitează cu micșorarea elementelor
patrimoniale de pasiv.

Regulile de funcționare a conturilor:

 1. Toate conturile de activ dispun soldul iniţial în debit, iar conturile de pasiv au soldul iniţial în
credit, mărimea cărora trebuie să coincidă cu soldul final al conturilor respective din perioada
precedentă.
2. Toate conturile de activ înregistrează în debit creșterile (intrările) elementelor de activ, iar
toate conturile de pasiv înregistrează în credit creșterile (intrările) elementelor de pasiv.
3. Toate conturile de activ înregistrează în credit micșorările elementelor de activ, iar conturile
de pasiv înregistrează în debit micșorările (ieșirile) elementelor de pasiv.
4. Toate conturile de activ au totdeauna sold final debitor, iar toate conturile de pasiv au
totdeauna sold final creditor.

~ Dubla înregistrare și însemnătatea ei de control

Dubla înregistrarea reprezintă un procedeu al metodei contabilității care presupune reflectarea

fiecărei operații în doua conturi interdependente în debitul unui cont și creditul altui cont la una și
aceeași suma. Prin intermediul reflectării în conturi a operaţiunilor economice efectuate în baza
dublei înregistrări contabilitatea asigură înregistrarea completă, neîntreruptă şi interdependentă a
fenomenelor activităţii economice, ceea ce permite a cuprinde toate mijloacele întreprinderii, a
urmări mișcarea acestora în procesul activităţii economice îndeplinind astfel funcțiile sale de
reflectare, urmărire şi control.

Dubla înregistrare face posibilă verificarea corectitudinii reflectării operaţiunilor economice pe

conturi, ceea ce se confirmă prin egalitatea dintre activul şi pasivul bilanțului. Lipsa acestei egalităţi
mărturisește despre existenta unor erori în înregistrările contabile. Astfel dubla înregistrare
îndeplinește funcţia de control, care se manifestă prin următoarele:

 suma rulajelor debitoare trebuie să fie întotdeauna identică cu suma rulajelor creditoare;

 suma soldurilor debitoare este întotdeauna identică cu suma soldurilor creditoare.

Utilizarea în contabilitate a dublei înregistrări conduce la interdependența conturilor în care se

înregistrează operațiunile economice. Această interdependență a conturilor contabile se
numește corespondență a conturilor, iar conturile care se află în corespondență între ele – conturi
corespondente. Componenta conturilor corespondente depinde de conținutul economic al operaţiunii
economice. Indicarea conturilor corespondente şi a sumei înscrise în acestea se numește formulă
(înregistrare) contabilă.

Schematic aceasta se poate ilustra în felul următor:

Operaţiunile economice se reflectă în conturile contabile pe măsura efectuării acestora, adică în

ordine cronologică. La întocmirea corectă a formulelor contabile este necesară parcurgerea
următoarelor patru etape examinate în baza exemplului de mai jos.

~ Formulele contabile și tipurile acestora

Formula contabila reprezintă modalitatea de prezentare a fiecărui fapt economic în conturile

corespondente pe baza dublei înregistrări sub forma de egalitate valorica.

Acesta este constituită din următoarele elemente :

 Codul și denumirea contului corespondent debitor

 Codul și denumirea contului corespondent creditor

 Suma corespunzătoare operației

În funcție de numărul conturilor corespondente din care sunt formate , Formulele contabile pot fi :
Simple & compuse.

1. Formula contabila simpla constituie înregistrarea în care corespondența se stabilește între

un singur cont care se debitează și un singur cont care se creditează.

Formula contabila simpla este specifica faptelor economice care afectează concomitent numai 2
elemente patrimoniale din bilanţ fie ambele de activ fie de pasiv fie unul de activ și altul de pasiv.
Exemplu: Se încasează în numerar suma de 10000 lei din disponibilul bănesc de la banca

Debit contul 241 „Casa" -10000 lei

Credit contul 242 „Conturi curente în moneda națională" – 10000 lei

Din analiza efectua decurge ca contul 241 se va debita iar contul 242 se va credita cu aceeași suma
de 10000 lei.

2. Formula contabila compusa reprezintă Formula în care corespondența se stabilește între

mai multe conturi din care unul se debitează și mai multe se creditează sau invers.

Exemplu: Din contul cerebral în moneda națională sau transferat 60000 lei:

- Impozit în bugetul statului – 15000 lei

- Creditorului în vederea rambursării împrumutului pe termen scurt- 45000 lei

Debit contul 534 „Datorii fata de buget" – 15000 lei

Debit contul 512 „Împrumuturi pe termen scurt" – 45000 lei

Credit contul 242 „Conturi curente în moneda națională" – 60000 lei

~ Planul de conturi: structură și componență

Planul de conturi reprezintă o lista a tuturor conturilor întrunite într-un sistem care se utilizează
pentru evidenta și controlul valoric al stării si mișcării elementelor patrimoniale și extrapatrimoniale.
Prin planul de conturi se asigura elemente cu caracter unitar privind denumirea conturilor, conținutul
lor economic, funcția contabila di simbolul lor.

Structura: Planul General de Conturi –

1044. Prime de conversie a obligațiunilor in actiuni

105. Rezerve din reevaluare

106. Rezerve
1061. Rezerve legale

1062. Rezerve pentru actiuni proprii

1063. Rezerve statutare sau contractuale

1068. Alte rezerve

11. REZULTATUL REPORTAT

117. Rezultatul reportat

12. REZULTATUL EXERCITIULUI

121. Profit si pierdere

129. Repartizarea profitului

13. SUBVENTII PENTRU INVESTITII

131. Subvenții pentru investiții

15. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI SI CHELTUIELI

151. Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

1511. Provizioane pentru litigii

1512. Provizioane pentru garanții acordate clienţilor

1518. Alte provizioane pentru riscuri si cheltuieli

16. IMPRUMUTURI SI DATORII ASIMILATE

161. Împrumuturi din emisiuni de obligațiuni

162. Credite bancare pe termen lung

1621. Credite bancare pe termen lung

1622. Credite bancare pe termen lung nerambursate la scadenta

1623. Credite externe guvernamentale

1624. Credite bancare externe garantate de stat

1625. Credite bancare externe garantate de bănci

1626. Credite de la trezoreria statului

1627. Credite bancare interne garantate de stat

166. Datorii ce privesc imobilizările financiare

1661. Datorii catre societatile din cadrul grupului

1662. Datorii catre societatile care dețin interese de participare

167. Alte împrumuturi si datorii asimilate

168. Dobânzi aferente împrumuturilor si datoriilor asimilate

1681. Dobânzi aferente împrumuturilor din emisiunea de obligațiuni

1682. Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung

1685. Dobânzi aferente datoriilor catre societatile din cadrul grupului

1686. Dobânzi aferente datoriilor catre societatile care dețin interese de participare

1687. Dobânzi aferente altor împrumuturi si datorii asimilate

169. Prime privind rambursarea obligațiunilor

*1) In funcţie de forma juridica a persoanei juridice se va înscrie: capital social, patrimoniul regiei
etc.

CLASA 2 - CONTURI DE IMOBILIZARI

20. IMOBILIZARI NECORPORALE

201. Cheltuieli de constituire

203. Cheltuieli de dezvoltare

205. Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale si alte drepturi si valori similare

207. Fond comercial

208. Alte imobilizări necorporale

21. IMOBILIZARI CORPORALE

211. Terenuri si amenajări de terenuri

2111. Terenuri
2112. Amenajări de terenuri

212. Construcții

~ Conturile sintetice și analitice

În contabilitate pentru reflectarea tuturor elementelor patrimoniale din cadrul entității în totalitatea
lor și pe părți componente se folosesc 2 feluri de conturi: sintetice și analitice.

Conturile sintetice- reprezintă Conturile de vaza ale contabilității cu ajutorul căror se reflecta
elementele patrimoniale grupate după caracteristici generale. Una din trăsăturile esențiale ale
conturilor sintetice consta în folosirea eșalonului valoric pentru măsurarea și exprimarea elementelor
contabile. Conturile sintetice se folosesc din necesitatea generalizări datelor referitoare la existența
elementelor patrimoniale. Toate operațiile economice înregistrate în aceste conturi sunt exprimate în
etalonul valoric, iar evidenta organizata cu ajutorul lor de numește evidență sintetică.

Conturile analitice- se folosesc pentru reflectarea părților componente ale elementelor

patrimoniale înregistrate în Conturile sintetice conform însușirilor specifice lor. Conturile analitice
înregistrând elementele respective individualizate după însușirile specifice, permit detalierea
conturilor sintetice. Evidenta organizata cu ajutorul lor este denumita evidență analitică.

~ Balanța de verificare și importantă ei

Balanța de verificare asigura respectarea contabila a echilibrului permanent impus de dubla

înregistrare a elementelor patrimoniale, oferind prin aceasta garanție exercitării înregistrărilor
efectuate în contabilitatea curenta și a întocmirii unor bilanțuri contabile reale și complete.
Balanța de verificare se prezintă ca un tablou enumerați al tuturor conturilor existente la entitatea
care furnizează informații cu privire la soldurile inițiale, rulajele înregistrate într-o perioada de
gestiune și soldurile finale la data întocmirii.

Prin însumarea pe categorii a informațiilor respective se conține controlul aritmetic oferit de

contabilitatea asupra înregistrărilor efectuate. În principiu, balanțele de verificare conțin următoarele
elemente ale conturilor contabile:

- Denumirea

- Rulajele debitoare și creditoare

- Soldurile inițiale și finale

Elementele valorice totalizatoare ale balanțelor de verificare trebuie sa asigure egalității: 1.
{Sid = {Sic

Suma soldurilor inițiale debitoare ale conturilor contabile trebuie sa fie egala cu suma soldurilor
inițiale creditoare 2. {Rd = {RC

Suma rulajelor debitoare ale conturilor contabile trebuie sa fie egale cu Suma rulajele creditoare
3. {Sfd ={Sfc

Suma soldurilor finale debitoare ale conturilor contabile trebuie sa fie egala cu duma soldurilor
finale creditoare.

După forma grafica de prezentare balanțele de verificare pot fi:

a. Cu 3 egalității sub forma tabelara din 6 Colonițe ( balanța de verificare cu Colonițe)

b. Tablou întocmit după principiul matricial ( balanța șah)

Balanța de verificare cu colonițe este aplicata frecvent în contabilitate. Informația pentru

completarea ei se preia din conturile sintetice.

Balanța de forma șah se reflecta exclusiv sumele operațiilor economice și se verifica rulajele
conturilor. Balanța se completează în vaza formulelor contabile.
 6 Documentația ca procedeu al metodei contabilității

~ Noțiuni privind documentele și clasificarea acestora

Documentele reprezintă acte scrise, întocmite pentru operații economice, cu scopul de a servi ca
dovadă a înfăptuirii lor şi ca instrument de fundamentare a înregistrărilor contabile. Documentele se
întocmesc atât pentru operațiile economice dintr-o unitate patrimonială cât şi pentru operațiile
economice prin care se stabilesc relaţii între unitățile patrimoniale sau între acestea şi persoane
fizice.

a. După natura operaţiilor economice

- documente privind activitatea financiar-contabila ‐> în aceasta grupa se cuprind documentele

privind activele pe termen lung, activele curente, salariile, pasivele rezultatele financiare...
- documente privind alte activități-> care constituie acte justificative pentru înregistrările contabile:
documente privind activitatea de cercetare, proiectare, investiții, programare și urmărirea producției,
documentele privind activitatea de control tehnic, calitate...

b. După funcția pe care o îndeplinesc

-documente de dispoziție-> prin care se transmite ordinul de a executa o operație economică ,

precum și indicațiile necesare pentru efectuarea ei, spre exemplu: dispoziția de plată, dispoziția de
livrare, ordinul de plată, comanda.

-documente justificative -> cuprind date cu privire la executarea operațiilor economice. De aceea pot
fi denumite de execuție. Ele servesc ca bază pentru înregistrarea operațiilor economico-financiare
respective în contabilitate de exemplu : factura, chitanță, bonul de consum.....

-documente mixte sau combinate -> reunesc trăsăturile documentelor de dispoziție și celor
justificative. Ele cuprind date privind dispoziția de executare a operației dar si dovada înfăptuirii ei.
Aceste documente sunt inițial documente de dispoziție iar prin completarea lor cu date referitoare la
executarea operațiilor respective, ele devin documente justificative de exemplu: Cererea dispoziție
De plată , statutul de calcul plată a salariilor....

c. După circuitul lor:

-documente interne -> se întocmesc în cadrul intreprinderii și consemnează operații economice cu

privire la activitatea acesteia. Unele din aceste documente circula fie numai în interiorul acesteia
( bonul de consum, Statele de salarii) fie către exterior (facturile, dispozițiile de plata)

-documentele externe -> se întocmesc de alte persoane juridice și fizice cu care se afla în raporturi
contractuale, dar circula în cadrul intreprinderii primitoare de exemplu: factura furnizorului, extrasul
de cont...

d. După conținut:

-documente primare -> ce consemnează operațiile economico-financiare în momentul și la locul

producerii lor. Ele fac dovada executării acestor operații, îndeplinind rolul de documente justificative
spre exemplu: factura, chitanță, bonul de consum...

-documente centralizatoare -> se întocmesc pe baza documentelor primare sau concomitent cu

acestea în scopul grupării și acumulării operațiile de același fel dintr-o anumita perioada
 e. După regimul de tipărire și folosire:

-documente cu regim special / tipizate -> se întocmesc pe formulare tip strict determinate. Ele au un
text și o forma prestabilita, fiind obligatorii pentru toate categoriile de utilizatori din economia
națională.

- documente fără regim special/ netipizate-> sunt reprezentate de documentele specifice unor ramuri
de activitate sau unor instituții. Ele se întocmesc fie pe formulare specifice fiecărei ramuri
economice, fie pe hârtie simpla , fără a avea un formar stabilit.

f. După forma de prezentare

- documente întocmite pe formulare cu regim special -> au un regim deosebit de tipărire, numerotare,
gestionare, evidenta, folosire și păstrare, de exemplu bonul de piață, delegația, factura de expediție.
Pentru aceste documente exista dispoziții legale cu precizări, privind modul de completare, circulație
și păstrare.

- documente fără regim special numite și obişnuite-> sunt acele care au regim de circulație și
înregistrare specifice fiecărui intreprinderi, le putem numi ca având un regim intern de circulație și
utilizare .

~Conținutul și modul de întocmire al documentelor

Unitățile patrimoniale regenerează documente ca purtători dezinformații pentru fiecare din funcțiile
sale. În sfera metodei contabilităţii se cuprind numai documentele care consemnează operații care au
ca scop realizarea funcției financiar-contabile a unității patrimoniale. Cu ajutorul documentelor
contabile se formalizează în scris şi se organizează faptic procesele de culegere, prelucrare, stocare si
transmitere a informaţiilor privind patrimoniul. Ele reprezintă piesele sau suporturile materiale ale
contabilităţii. Formularele folosite ca documente contabile pot fi tipizate sau netipizate. Conținutul
documentelor contabile variază în funcţie de caracterul operațiilor consemnate, concretizat în
anumite elemente obligatorii, care trebuie să asigure reflectarea clară şi completă a operaţiilor
economice pentru care se întocmesc. Dintre aceste elemente, unele sunt comune tuturor categoriilor
de documente economice, iar altele sunt specifice anumitor documente.

Documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente:

• denumirea/numele şi prenumele şi, după caz, sediul persoanei juridice/adresa persoanei fizice
care întocmește documentul;
• numărul documentului şi data întocmirii acestuia;

• menționarea pârților care participă la efectuarea operațiunii economico-financiare (când este

cazul);

• conținutul operațiunii economico-financiare şi, atunci când este necesar, temeiul legal al
efectuării acesteia;

• datele cantitative şi valorice aferente operațiunii economico-financiare efectuate, după caz;

• numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor care răspunde efectuarea operațiunii

economico-financiare.

În cuprinsul oricărui document emis de către o entitate trebuie să se menționeze şi elementele

prevăzute de legislaţia în domeniu, respectiv forma juridică, codul de identificare fiscală şi capitalul
social, după caz. Documentele care stau la baza înregistrărilor contabilitate pot dobândi calitatea de
document justificativ numai în condiţiile în care furnizează toate informaţiile prevăzute de normele
legale în vigoare. Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează
răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat
în contabilitate.

Elementele specifice diferă de la o categorie de document la alta și asigura detalierea operației

consemnate ale având un rol completativ. De exemplu fiecare factura conține elemente specifice dare
privitoare la comandă, contract, aviz... Documentele contabile au o utilizare generală în toate
lucrările demontabilitate, reflectând toate operațiile economice legate de starea mișcarea mijloacelor
economice, urmare a proceselor de aprovizionare, producţie şi desfacere, a relaţiilor de drepturi şi
obligații generate de acestea şi de stabilire a rezultatelor. Documentele contabile reprezintă unul din
elementele componentele metodei contabilităţii întrucât înregistrarea operaţiilor economice în
conturi se face numai după ce acestea au fost consemnate în documente corespunzătoare.
Documentele se întocmesc pe formulare tipizate manual sau cu mijloace tehnice, la locul de muncă
în cadrul căreia se produc operațiile economice.

Documentele contabile (registre, jurnale, fișe, note etc.) care servesc la prelucrarea, centralizarea şi
înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare consemnate în documentele
justificative, întocmite manual sau prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată
datelor, trebuie să cuprindă elemente cu privire la:

• denumirea entităţii;
• data întocmirii documentului contabil;

• felul, numărul şi data documentului justificativ;

• sumele corespunzătoare operaţiunilor efectuate;

• conturile sintetice şi analitice debitoare şi creditoare;

• semnătura persoanei responsabile cu întocmirea documentelor contabile.

În condiţiile în care documentele financiar-contabile (documentele justificative şi documentele

contabile) sunt întocmite şi preluate în contabilitate prin utilizarea sistemelor informatice de
prelucrare automată datelor, semnătura nu constituie element obligatoriu. În astfel de situaţii trebuie
să se stabilească prin proceduri proprii modalități de identificare persoanelor care au inițiat, dispus şi
aprobat, după caz, efectuarea operațiunilor respective.

~Verificarea și prelucrarea documentelor

Prelucrarea documentelor, constă în sortarea documentelor pe operații, exprimarea în etalon monetar,

cumularea unor documente primare şi obtinerea documentelor centralizatoare, verificarea de formă,
aritmetică şi de fond privind legalitatea, realitatea, oportunitatea, necesitatea şi economicitatea
operaţiilor consemnate în documente, iar în final înregistrarea în contabilitate. În vederea
înregistrării în contabilitate, se face analiza şi contarea documentelor justificative. Înregistrările se
fac document cu documentau pe bază de documente centralizatoare.

Verificarea documentelor, este operația premergătoare înregistrării operațiilor economice în conturi şi

constă în controlul respectării condițiilor de formă şi de fond pe care acestea trebuie să le
îndeplinească. Verificarea se face în scopul evitării unor nereguli, eliminării unor abuzuri şi al
reflectării realităţii în contabilitate. Verificarea documentelor contabile poate fi de formă sau de fond.

Verificarea de formă a documentelor priveşte: folosirea modelului de document corespunzător naturii

operației economice consumate; completarea tuturor elementelor cerute de document; existența
semnăturilor persoanelor autorizate; existenta aceluiași număr de ordine pentru fiecare exemplar în
cazul documentelor întocmite în mai multe exemplare. În continuare se verifică exactitatea datelor şi
corectitudinea calculelor efectuate.

Greșelile constatate la întocmirea documentelor pot fi corectate cu respectarea anumitor reguli:

corectarea în documente trebuie să se facă în aşa fel încât să se poată recunoaşte cu uşurinţă că ea a
intervenit cu ocazia întocmirii documentului şi nu mai târziu, iar cei care au întocmit documentul au
cunoștință de corectura respectivă; în document nu se admit ștersături; rectificarea greșelilor în
documente se face prin tăierea textului sau a sumei greșite cu o linie, aşa încât să se poată citi ceea
cea fost greșit; deasupra textului sau a sumei care a fost corectate se face mențiunea asupra acestui
fapt, care se confirmă prin semnăturile acelorași persoane care au semnat iniţial documentul.