PROIECT CONTABILITATE

DE GESTIUNE

Conducător științific:
Profesor dr. TRIFAN ADRIAN

Absolvent:
MARES LUMINITA
CIG AN III

BRAȘOV, 2021
 ROLUL PROFESIONISTULUI
CONTABIL IN ORGANIZAREA
CONTABILITATII DE GESTIUNE SI
A
CALCULATIEI COSTURILOR
INTR-O ENTITATE

CUPRINS

2
Introducere
Capitolul I.1 Prezentatea Societatii............................................................................................5
Capitolul I.2 Obiectul de activitate............................................................................................6
Capitolul II Obiectivul Calculatiei.............................................................................................7
Capitolul III Studiul de caz.......................................................................................................10
Capitolul IV Rolul Profesionistului Contabil in organizarea contabilitatii intr-o entitate......19
Bibliografie...............................................................................................................................21

INTRODUCERE

3
 Contabilitatea este un proces lung prin care simpla tehnica de inregistrare a schimburilor
de marfuri s-a transformat intr-n mijloc de control, dupa care intr-un instrument de gestiune,
care apoi in zilele noastre a devenit o garantie sociala.
In general contabilitatea este prezentata ca fiind un instrument prin care se masoara profitul,
se gestioneaza si se fac calcule economice.
Contabilitatea de gestiune este o metoda de conducere,spre deosebire de contabilitatea
financiara care este obligatorie, aceasta are anumite reguli si metode care corespund
managementului intreprinderii, beneficiaza de libertate ceea ce face posibila ca fiecare
societate sa o adapteze in functie de specificul sau de activitate si nevoi in vederea
fundamentarii actului decizional.
Contabilitatea de gestiune si analitica este un instrument util si in acelasi timp , o metoda
moderna de conducere.
In acest proiect voi prezenta rolul profesionistului contabil in organizarea contabilitatii de
gestiune si a calculatiei costurilor intr-o societate de productie SC MIRAR S.R.L

Capitolul I

I.1. Prezentarea Societatii S.C MIRAR S.R.L

4
 S.C MIRAR S.R.L este o societate cu o activitate de productie continua, unde in prezent
lucreaza un numar de peste 500 de salariati. Pana la reorganizarea societatii, unitatea producea
confectii care se valorificau conform conditiilor CAER, pe piata de est in cea mai mare parte.
Dupa reorganizare, societatea si-a cautat piete de desfacere, si prin efort propriu a
comercializat si comercializeaza produsele in proportie de 80 – 90% pe piete din Franta,
Spania, Italia, Germania, Anglia.
Compania este specializata in producerea de confectii textile pentru barbati, femei si
copii de cea mai inalta calitate: costume barbati, sacouri barbati, pantaloni barbati, paltoane
barbati, paltoane femei, fuste femei, pantaloni femei, jachete femei, costume femei, uniforme
militare, jachete copii, paltoane copii.
S.C MIRAR S.R.L, avand capital privat, conducerea si administrarea firmei este asigurata
conform statutului societatii si a legilor romanesti, de un consiliu de administratie compus din
trei membri.
In ultimii ani, MIRAR a investit in achizitionarea de utilaje performante pentru modernizarea
salii de croit si informatizarea deplina a procesului de productie. Astfel, in prezent unitatea
dispune de utilaje speciale cu ajutorul carora se pot executa majoritatea cusaturilor impuse pe
piata.
Unitatea are in dotare o gama de utilaje specifice industriei confectiilor, care asigura
executarea operatiunilor ce concura la realizarea produsului finit.
Dispunand de tehnologie de ultima ora si de o forta de munca bine pregatita profesional, cu o
vasta experienta in domeniu, MIRAR poate executa toata gama de modele solicitate de clienti,
putand prelucra diverse tipuri de tesatura.
Activitatea serviciului tehnic se desfasoara in cadrul a doua departamente de proiectare:
tehnic si tehnologic. Documentatia tehnica se realizeaza cu personal de inalta calificare,ce
asigura constructia sau prelucrarea tiparelor, gradarea si stabilirea exacta a consumurilor
materiale. Echipamentul Gerber (statii grafice, plottere, plansete de digitizare) asigura baza
materiala a acestor activitati.
Latura tehnologica implica realizarea proceselor tehnologice, studierea seriilor zero si
aplicarea in productie a tuturor informatiilor de catre personal de inalta calificare.

I.2. Obiectul de activitate al societatii

Cod CAEN 14
Aceasta diviziune cuprinde toate activitatiile de croitorie,din toate materialele, a tuturor
articolelor de imbracaminte si a accesoriilor.
5
Nu se face nici o dinstinctie intre imbracamintea pentru adulti si imbracamintea pentru copii
sau intre imbracamintea moderna si cea traditionala. Diviziunea 14 include de asemenea
industria blanurilor.
Cod CAEN 141 Fabricarea articolelor de imbracaminte cu exceptia articolelor din blana

Domeniul principal de activitatate al societatii SC MIRAR SRL este 1419

Fabricarea altor aricole de imbracaminte si accesorii n.c.a
Aceasta clasa include:
- fabricarea articolelor de imbracaminte pentru sugari, costumelor de schi,etc,
- fabricarea palariilor si sepcilor,
- fabricarea altor accesorii de imbracaminte: manusi, saluri,cravate,papioane,fileuri
pentru par,etc,
- fabricarea articolelor din blana pentru acoperit capul,
- fabricarea de articole de incaltaminte din materiale textile fara talpi aplicate,
- fabricarea imbracamintei din material ignifung si a imbracamintei de protectie

Capitolul II

II Obiectivul calculatiei costului

Obiectivul principal al oricărei activităti economice este reprezentat de obtinerea unei

rentabilităti cât mai ridicate. Nivelul rentabilitătii activitătii este influentat de o serie de

6
factori, însă cel mai important poate fi considerat costul redus al productiei. Astfel, atentia
trebuie concentrată asupra cunoaşterii multilaterale a costului de productie, a calculatiei
acestuia utilizând metoda adecvată specificului activitătii entitătii economice.
Studiul costurilor a cunoscut o serioasă dezvoltare în ultima perioadă, deoarece
conducerea modernă a contabilitătii înseamnă mai mult decât calcule financiare legate de
activele şi pasivele întreprinderii. Ea solicită informatii cu privire la costuri şi alte informatii
statistice, care pot asigura diferenta între activitătile eficiente şi cele neeficiente, între
produsele rentabile şi cele nerentabile. Putem afirma că judecătorul eficientei efortului depus
este calculatia costurilor însotită de un control operational şi de un plan al viitorului.
În acest referat voi analiza calculul costului de productie folosind metoda de calculatie pe
activităti – metoda ABC, comparativ cu utilizarea metodei traditionale, cu scopul de a scoate
în evidenta avantajele şi dezavantajele pe care le conferă fiecare dintre acestea.

1.Metoda ABC

Originea metodei pe activităţi– metoda ABC este un sistem de calculaţie a costurilor,

supus unei analize critice sectoarele şi locurile comune de costuri. Versiunea finală a metodei
datează din anul 1987 şi aparţine autorilor Kaplan, Cooper şi Johnson, la care se adaugă
punctul de vedere al reprezentanţilor diferitelor cabinete de consultanţă şi întreprinderi
industriale din acea vreme.

Drept cauze ale apariţiei costurilor de proces pot fi considerate modificările privind poziţiile
strategice ale întreprinderilor, cele legate de cererea de informaţii pentru management şi
deficienţele sistemelor de calculaţie a costurilor existente .

La baza metodei ABC stă următorul principiu: activităţile consumă resurse şi produsele
consumă activităţi.

Etapele determinării diverselor tipuri de costuri în cazul aplicării acestei metode sunt:
- repartizarea primară a cheltuielilor din contabilitatea financiară;
- repartizarea secundară a cheltuielilor din secţia auxiliară, dacă este cazul;
- aplicarea algoritmului specific metodei ABC:
-identificarea activităţilor şi a costurilor aferente;
-stabilirea inductorilor de cost pentru fiecare activitate;
-constituirea centrelor de regrupare;
-absorbţia costurilor indirecte;
-calculul costului de producţie;
-absorbţia cheltuielilor generale de administraţie şi a celor de desfacere;
-calculul costului complet.

2. Metoda tradiţională

Etapele calculului costului efectiv de producţie conform metodei tradiţionale, luând în

considerare legăturile dintre cheltuielile de producţie şi locurile sau produsele pentru care s-au
efectuat ele, sunt următoarele :
- colectarea cheltuielilor directe pe purtători de costuri ca obiecte de calculaţie şi a
cheltuielilor indirecte pe secţii şi sectoare de activitate;
- decontarea livrărilor reciproce de produse, lucrări şi servicii între activităţile auxiliare
pentru nevoile lor de producţie;
- calcularea costului efectiv al producţiei auxiliare şi repartizarea cheltuielilor aferente

7
producţiei respective, consumată pentru nevoile activităţii de bază şi ale celorlalte sectoare de
activitate din cadrul întreprinderii;
- repartizarea cheltuielilor indirecte de producţie asupra produselor, lucrărilor şi serviciilor
care fac obiectul activităţii de bază a întreprinderii, folosindu-se procedeul suplimentării,
forma clasică (în general se utilizează varianta coeficienţilor diferenţiaţi sau cea a
coeficienţilor selectivi);
- repartizarea cheltuielilor generale de administraţie asupra produselor fabricate, lucrărilor
executate şi serviciilor prestate, utilizându-se procedeul suplimentării, forma clasică, varianta
coeficientului unic sau global;
- repartizarea cheltuielilor de desfacere asupra produselor, etapă necesară în anumite condiţii
de exploatare, prin intermediul căreia vor fi adăugate la costul de producţie al produselor
cheltuielile de desfacere pe care le-au ocazionat. Dacă nu se poate face identificarea lor pe
produs, ele pot fi repartizate proporţional cu greutatea sau volumul produselor livrate ori
folosind alte criterii. Adăugând la costul de producţie cotele de cheltuieli generale de
administraţie şi desfacere se obţine costul complet de producţie;
- determinarea cantitativă şi valorică a producţiei în curs de execuţie. Din punct de vedere
cantitativ, producţia în curs de execuţie se stabileşte pe baza inventarierii la locurile de
muncă, depozite etc. Din punct de vedere valoric, evaluarea producţiei în curs de execuţie se
face la costul efectiv ţinând cont de numărul fazelor de fabricaţie parcurse şi de stadiul de
prelucrare în care se află;
- stabilirea costului efectiv pe unitatea de produs, prin raportarea totalului cheltuielilor
efective de producţie la cantitatea de produse finite obţinute în perioada de referinţă.
Repartizarea cheltuielilor indirecte se face utilizând formule de calcul diferite, astfel:

Metoda traditionala Metoda ABC

Alegerea unei baze de date sau chei de Identificarea activitatilor si inductorilor de cost
repartizare(bri) aferenti acestora

Determinarea coeficientului de suplimentare ca Calcularea costului pe inductor

raport intre suma cheltuielilor de repartizat si Cheltuieli aferente activitatii A
K iA =
suma bazelor de repartizat aferente purtatorilor: Suma inductorilor aferenti activit . A
Chr
Ks= n
unde:
∑ bri
i=1

8
 unde K iA – costul pe fiecare inductor de cost aferent
activitatii A
Ks – coeficientul de suplimentare
Chr- cheltuieli totale de repartizat
n

∑ bri- suma bazelor de repartizare

i=1
Calcularea cotei de cheltuieli indirecte de Determinarea costurilor indirecte ale
repartizat ce revin asupra purtatorilor de activitatiilor absorbite pe tip de produs prin
cheltuieli : Ci inmultirea costului unitar al conductorilor cu
volumul inductorilor consumati pe fiecare
Ci = Ks x bri produs in parte:

C Aj=K iA x V jA

unde:

C Aj - costurile indirecte aferente activitatii A,

absorbite de produsul j,
K iA - volumul inductorului activitatii A
consumat de produsul j;
n
C j= ∑ C Aj
A =1

unde:
C j - costurile absorbite de produsul j.

Capitolul III

III Studiul de caz

Pentru a reliefa particularităţile metodei de calculaţie a costurilor ce au la bază activităţile

(metoda ABC), în comparaţie cu metoda tradiţională, am colectat datele financiare şi de

9
gestiune din evidenţa entităţii Mirar SRL, care produce articole de îmbrăcăminte pentru
femei. Liniile sale de producţie sunt structurate pentru obţinerea a două tipuri de produse
(două modele): bluze de damă şi rochii de damă.

Activitatea societăţii este organizată în următoarele departamente:

1.secţia de producţie 1 – creaţie tipare şi croi;
2.secţia de producţie 2 – asamblare (coasere) şi finisare;
3.secţia auxiliară 1 – centrală termică;
4.secţia auxiliară 2 – atelier de întreţinere şi reparaţii;
5.departamentul administrativ;
6.departamentul desfacere.

În luna octombrie 2020, societatea obţine produse finite după cum urmează:
- 550 de bucăţi de bluze de damă;
- 360 de bucăţi de rochii de damă.
Scopul nostru este de a repartiza costurile perioadei (luna noiembrie) pe fiecare produs obţinut
prin aplicarea celor două metode şi de a analiza eventualele diferenţe dintre acestea.

1. Prima etapă de calculaţie a costurilor constă în repartizarea primară a cheltuielilor din

contabilitatea financiară pe departamente, rezultatele fiind sintetizate în Tabelul 1.

Tabelul 1
Element de Total Sectia Sectia Sectia Sectia Cheltui Cheltuiel Cheltui Cheltui Cheltui
cheltuiala din de de de de eli i eli eli eli
din care produc produc produc producti indirec departam departa sectia sectia
contabilitate tie 1 tie 1 tie 2 e2 te de ent ment auxilia auxilia
a financiara Bluze Rochii Bluze Rochii produc administr desfac ra 1 ra 1
tie ativ ere
Cheltuieli cu 174 72700 10180
materii 500 0
prime
Cheltuieli cu 10500 1900 1200 2200 2300 2900
materiale

10
 consumablil
e
Cheltuieli 2130
privind
materialele
de natura
obiectelor
deinventar
Cheltuieli 12150 9200 450 350 1600 550
privind
energia si
apa
Cheltuieli cu 2300 2300
❑
deplasa ri
❑
detasari si
transferari
Cheltuieli 850 850
postale si
taxe de
comunicatii
Cheltuieli cu 750 750
serviciile
bancare si
asimilate
Alte 18700 6700
cheltuieli cu
exervicii
executate la
terti
Cheltuieli cu 77600 3600 2800 19600 1800 13600 2800 12000
salariile
personalului
Cheltuieli 1746 81 63 441 405 117 306 63 270
privind
contributia
asiguratorie
pentru
munca
(2,25%)
Cheltuieli de 27640 20000 5500 590 800 750
exploatare
privind
amortizarea
imobilizarilo
r
TOTAL 32886 76381 10466 21941 19605 46747 32656 8003 2400 16470
6 3

În urma repartizării primare, din tabelul de mai sus putem desprinde cheltuielile directe pe
fiecare produs:
Cheltuieli directe produsul bluze = 76.381 lei + 21.941 lei = 98.322 lei
Cheltuieli directe produsul rochii = 104.663 lei + 19.605 lei = 124.268 lei
Cheltuieli directe totale = 98.322 lei + 124.268 lei = 222.590 lei

11
 2. În cea de-a doua etapă de calculaţie a costului de producţie procedăm la repartizarea
cheltuielilor ocazionate de funcţionarea secţiilor auxiliare (centrala termică şi atelierul
de întreţinere şi reparaţii).

● Secţia auxiliară 1 – centrala termică

Aceasta furnizează celorlalte departamente energia termică, ea nefiind încălzită. Astfel,

repartizăm cheltuielile indirecte aferente în funcţie de suprafaţa fiecărui spaţiu încălzit,
utilizând un coeficient de repartizare, aşa cum reiese din Tabelul 2.

Tabelul 2

Departament Suprafata (mp) Coeficient de Repartizarea

repartizare (k) cheltuielilor sectiei
auxiliare 1
(1) (2) (3) (4)= (2)x(3)
Sectia de productie 1 80 6.4 512
Sectia de productie 2 150 6.4 960
Sectia auxiliara 2 70 6.4 448
Departament 40 6.4 256
administrativ
Departament 35 6.4 224
desfacere
Total 375 2400

Calculul coeficientului de repartizare:

Cheltuielile sectiei auxiliare 1 2400 lei

K= = = 6,4
Suprafata totala 375 mp

● Secţia auxiliară 2 – atelierul de întreţinere şi reparaţii

Atelierul de întreţinere şi reparaţii a efectuat intervenţii doar la secţia de producţie 2 (reparaţii

la maşinile de cusut), deci cheltuielile sale sunt repartizate integral la aceasta.

În Tabelul 3 prezentăm sinteza repartizării secundare a cheltuielilor din secţiile auxiliare.

Tabelul 3
Lei
Specificatie Cheltuieli Cheltuieli Cheltuieli Cheltuieli Cheltuieli Total
indirecte departament departament sectia sectia
de administrati desfacere auxiliara 1 auxiliara 2
productie v
Total 46.747 32.656 8003 2.400 16.470 106.276
repartizare
primara a

12
 cheltuielilor
Sectia 1.472 256 224 -2.400 448 0
auxiliara 1
centrala
termica
Sectia 16.918 -16.918 0
auxiliara 2
atelierul de - - -
intretinere
si reparatii
Total 65.137 32.912 8.227 0 0 106.276
repartizare
secundara a
cheltuielilor

3. Repartizarea cheltuielilor indirecte şi elaborarea fişei de cost

 Utilizarea metodei tradiţionale

Pentru repartizarea cheltuielilor indirecte prin metoda tradiţională folosim ca bază de

repartizare valoarea totală a cheltuielilor directe.

Cheltuielile indirecte de producţie, aşa cum se desprind din Tabelul 3, însumează 65.137 lei,
iar determinarea cheltuielilor directe a fost prezentată anterior, la prima etapă a studiului de
caz.

Coeficientul de repartizare (k) se determină astfel:

Cheltuieliindirecte de repartizat 65.137 lei

k= = =0,2926
Cheltuieli directe 222.590 lei

Aplicând coeficientul de repartizare la valoarea cheltuielilor directe pentru fiecare produs

obţinem rezultatele sintetizate în Tabelul 4.

Tabelul 4

Tip produs Cheltuieli directe Coeficient de Cheltuieli directe

(lei) repartiazare repartizate pe tip de
produs (lei)
(1) (2) (3) (4) = (2) x (3)
Rochii 98.322 0,2926 28.772
Bluze 124.568 0,2926 36.365
Total 222.590 65.137

13
 Determinarea costului de producţie pe fiecare tip de produs şi elaborarea fişei de cost prin
metoda tradiţională.

Tabelul 5

Element de cost Bluze Rochii

a) Cheltuieli cu materii prime 72.700 101.800
b) Cheltuieli cu materiale consumabile directe 1.900 1.200
c) Cheltuieli cu manopera directa 23.200 20.800
d) Cheltuieli directe cu contributia obligatorie de munca 552 468
e) Cheltuieli directe totale = cost primar (Cdir) 98.322 124.268
f) Cheltuieli indirecte repartizate prin metoda traditionala (Cindir) 28772 36.365
COST DE PRODUCTIE TOTAL (Cproductie=C dir+Cindir) 127.094 160.633
g) Cantitatea fabricata (buc) 550 360
COST PRODUCTIE UNITAR Cu=Cost productie/Cantitate fabricata 231 446

 Utilizarea metodei ABC

Repartizarea costurilor indirecte aferente celor două secţii de producţie are la bază activităţile
implicate în procesul de obţinere a fiecărui produs în parte.

Pentru aplicarea metodei ABC urmăm un algoritm prin parcurgerea etapelor specifice acestei metode
de calculaţie:

Etapa 1.

Identificarea activităţilor (evenimentelor generatoare de costuri) şi a costurilor specifice acestora:

Analizând modalitatea de transformare a materiei prime în produs finit, am identificat trei
centre de activităţi care stau la baza obţinerii producţiei de către entitate:

a) Activitatea de lansare în fabricaţie, al cărei cost însumează cheltuielile cu obiectele de

inventar (230 lei) şi pe cele cu serviciile prestate de terţi, servicii ce au legătură cu încadrarea
tiparelor pentru pregătirea producţiei (12.000 lei):
Cost activitate = 12.230 lei

b) Activitatea de prelucrare, care cuprinde cheltuielile cu manopera indirectă (5.200 lei),

contribuţia aferentă (117 lei) şi cheltuielile repartizate din secţia auxiliară 1 – centrala termică
(1.472 lei):
Cost activitate = 6.789 lei

c) Activitatea de funcţionare a utilajelor, care totalizează costurile legate de acestea:

cheltuielile cu energia electrică (9.200 lei), cele cu amortizarea (20.000 lei) şi cheltuielile

14
indirecte repartizate din secţia auxiliară de întreţinere şi reparaţii (16.918 lei):
Cost activitate = 46.118 lei

 Etapa 2.

Stabilirea inductorilor de cost pentru fiecare activitate:

a) Activitatea de lansare în fabricaţie – numărul de produse lansate în fabricaţie:

Produsul bluze – 550 buc.;

Produsul rochii – 360 buc.

b) Activitatea de prelucrare – numărul de ore de manoperă directă

Produsul bluze – 1,7 ore manoperă/buc.;
Produsul rochii – 3,0 ore manoperă/buc.

c) Activitatea de funcţionare a utilajelor – numărul de ore de funcţionare a echipamentelor:

Produsul bluze – 2,5 ore funcţionare echipamente/buc.;
Produsul rochii – 1,5 ore funcţionare echipamente/buc.

 Etapa 3.

Absorbţia costurilor indirecte prin metoda ABC:

Procedăm întâi la determinarea volumului total al inductorilor de cost:

Numărul total de produse = 550 buc. Bluze + 360 buc. Rochii = 910 buc.
Ore manoperă directă = 550 buc. Bluze x 1,7 ore + 360 buc. Rochii x 3,0 ore = 2.015
Ore funcţionare echipamente = 550 buc. Bluze x 2,5 ore + 360 buc. Rochii x 1,5 ore = 1.915
În Tabelul 6 determinăm costul unitar al inductorilor.

Tabelul 6

Activitatea Cost total Inductor de cost Volum inductor Cost unitar

(lei) inductor (lei)
(1) (2) (3) (4) (5)= (2)/ (4)
Lansare in 12.230 Numar de 910 13,4396
fabricatie produse (buc.)
Prelucrare 6.789 Ore manopera 2.015 3.3692
directa
Functionare 46.118 Ore functionare 1.915 24,0825
utilaje echipamente

In cele din urmă putem calcula costurile indirecte ale activităţilor absorbite pe tip de produs
prin înmulţirea costului unitar al inductorilor cu volumul inductorilor consumaţi de fiecare
produs în parte.

Tabelul 7

15
 Specificatie Bluze Rochii Total
Nr. de produse(Qi) (buc) 550 360 910
Ore manopera directa – unitar (h man) 1,7 3,0 -
Ore manopera directa – total (Hi=h man x Qi ) 935 1.08 2.015
Ore functionare echipamente – unitar (hutil ) 2,5 1,5 -
Ore functionare echipamente – total (Ui=hutil x Qi) 1.375 540 1.915
Cost activitate lansare in fabricatie (C fabr = 13,4396 x Qi) 7.392 4.838 12.230
Cost activitate prelucrare (C prel=3,3692 x Hi ) 3.150 3.639 6.789
Cost activitate functionare utilaje C util=24,0825 x Ui 33.113 13.005 46.118
Costuri indirecte totale repartizate pe tip de produs 43.655 21.482 65.137
C ind = C fabr +C prel+C util

Fisa de cost pentru cele doua produse elaborata cu ajutorul metodei ABC se prezinta dupa
cum urmeaza:

Tabelul 8

Element de cost Bluze Rochii

Cheltuieli cu materii prime 72.700 101.800
Cheltuieli cu materiale consumabile directe 1.900 1.200
Cheltuieli cu manopera directa 23.200 20.800
Cheltuieli directe cu contributia asiguratorie pentru munca 522 468
Cheltuieli directe totale totale = cost primar C directe 98.322 124.268
Cheltuieli indirecte repartizate prin metoda ABCC directe 43.655 21.482
Cost de productie total (C productie= C directe+C indirecte) 141.977 145.750
Cantitatea fabricata (buc.) 550 360
Cost de productie unitar (C u = Cost de productie/Cantitatea fabricata) 258 405

Analizând fişele de cost elaborate prin cele două metode, observăm că nivelul costului
unitar pe produs diferă de la o metodă de repartizare la alta: pentru produsul bluze, costul
unitar calculat prin metoda ABC este mai mare cu 27 lei faţă de cel determinat prin metoda
tradiţională, iar pentru produsul rochii este mai mic cu 41 lei. Aceste diferenţe pot influenţa
rezultatul analitic (pe produs).
În Tabelul 9 prezentăm rezultatele comparative privind utilizarea celor două metode.

Tabelul 9

Element de cost Metoda ABC Metoda traditionala

Bluze Rochii Bluze Rochii
Cost de productie total 141.977 145.750 127.094 160.633
C productie= C directe+C indirecte

16
 Cost de productie unitar
C u = Cost de 258 405 231 446
productie/Cantitatea fabricata

În cazul metodei tradiţionale de calculaţie a costurilor, repartizarea cheltuielilor indirecte

s-a făcut luând în considerare baza de repartizare reprezentată de consumul de materie primă
şi manopera directă, abordare mai simplistă, ce nu permite o analiză detaliată a elementelor
care au generat costurile.

Metoda ABC se diferenţiază de aceasta prin faptul că repartizează mai întâi costurile pe
activităţi, şi apoi, în funcţie de cheia de repartizare stabilită pentru fiecare activitate, asigură
repartizarea costurilor asupra fiecărui produs care a utilizat respectiva activitate. Activităţile
pe care le-am identificat în acest caz sunt lansarea în fabricaţie, prelucrarea şi funcţionarea
utilajelor, iar pentru acestea inductorii de cost sunt numărul de produse, ore manoperă directă
şi ore funcţionare echipamente. Practic, repartizarea este mai eficientă deoarece permite o
analiză mai bună a elementelor care au generat costurile.

Concluzii

În urma analizării studiului de caz redat am ajuns la concluzia că ambele metode utilizate
prezintă avantaje şi dezavantaje, însă considerăm că metoda ABC este mai pertinentă din
punctul de vedere al repartizării costurilor indirecte asupra produselor în cauză. Aceasta
deoarece ia în calcul toate activităţile care au contribuit la obţinerea lor.

În cazul metodei tradiţionale distingem următoarele avantaje şi dezavantaje:

Avantaje:

- Repartizarea costurilor indirecte presupune un sistem relativ simplu de calcul, neîncărcând

costurile companiilor.
- Oferă informaţii importante persoanelor însărcinate cu calculul rentabilităţii activităţii
companiei.
- Poate fi utilizată atât în cazul societăţilor de producţie, cât şi în al celorlalte categorii de
activităţi, prestări de servicii şi comerţ.

Dezavantaje:

- Nu conferă o analiză detaliată a elementelor care au generat costurile privind obţinerea

produselor.
- Nu permite stabilirea unui preţ de vânzare al produselor în acord cu activităţile care au
participat la realizarea acestora.

Utilizarea metodei ABC prezintă, următoarele avantaje şi dezavantaje:

Avantaje:

- Repartizarea costurilor indirecte se face astfel încât este permisă o analiză mai bună a
elementelor care au generat costurile.
- Sunt evidenţiate acele activităţi care nu sunt neapărat necesare şi nu aduc un beneficiu

17
suplimentar produsului.
- Este eficientă mai ales în cazul entităţilor la care ponderea costurilor indirecte în total
costuri de producţie este mai mare.

Dezavantaje:

- În anumite situaţii poate fi complicată identificarea tuturor activităţilor şi a inductorilor de

cost, dar mai ales a valorii acestora.
- mplementarea unui astfel de sistem poate fi costisitoare pentru bugetul companiilor.
- Pot exista situaţii în care anumite categorii de cheltuieli indirecte sunt dificil de repartizat,
iar atunci acestea sunt repartizate arbitrar.
- Indiferent de utilizarea metodei de calculaţie a costurilor, aceasta trebuie realizată în acord
cu specificul activităţii companiei, cu bugetul de care dispune societatea pentru plata
personalului însărcinat cu lucrările de calculaţie a costurilor, şi nu în ultimul rând trebuie să
servească nevoii de informare a managerului în vederea eficientizării activităţii pe care o
conduce.

Întrucât metoda ABC prezintă relaţia de cauzalitate (cauză-efect) între produs şi activităţile
consumate pentru fabricarea lui, considerăm mai rafinate costurile unitare obţinute prin
utilizarea acestei metode.

Capitolul IV

IV Rolul profesionistului contabil in organizarea contabilitatii

18
 Codul etic naţional al profesioniştilor contabili din România, denumit în continuare Cod,
stabileşte norme de conduită pentru profesioniştii contabili şi formulează principiile
fundamentale care trebuie respectate de către profesioniştii contabili în vederea realizării
obiectivelor comune. Profesioniştii contabili din România acţionează în diferite entităţi şi
ramuri ale economiei naţionale ca liber-profesionişti sau ca angajaţi; scopul de bază al
Codului trebuie însă întotdeauna respectat.
Consiliul superior al CECCAR stabileşte cerinţele etice detaliate, pentru ca membrii săi să
asigure cea mai înaltă calitate prestării serviciilor profesionale şi să menţină încrederea
publicului în profesie.Codul recunoaşte că obiectivele profesiunii contabile sunt stabilite
să îndeplinească cele mai înalte standarde de profesionalism, să atingă cele mai înalte nivele
de performanţă şi să răspundă cerinţelor interesului public. Realizarea acestor obiective
presupune satisfacerea a patru cerinţe de bază:
- Credibilitatea. În întreaga societate există nevoia de credibilitate în informaţie şi însistemele
de informaţii.
- Profesionalism. Există o necesitate pentru clienţi, patroni şi alte părţi interesate de a
putea fi clar identificate persoanele profesioniste în domeniul contabil.-
Calitatea serviciilor. Este nevoie de asigurarea că toate serviciile obţinute din
parteaprofesionistului contabil sunt executate la standardul cel mai ridicat de performanţă.
- Încredere. Utilizatorii serviciilor profesion
iştilor contabili trebuie să se poată simţi încredinţaţi că există un cadru al eticii profesionale
care guvernează prestarea acestor
servicii.
Necesitatea de a asigura apărarea onoarei şi independenţei CECCAR şi de a conferii
lucrărilor membrilor săi autoritate, impune acestor profesionişti contabili să aibă calităţi
esenţiale, cum sunt:
-ştiinţă, competenţă şi conştiinţă;
-independenţă de spirit şi dezinteres material;
-moralitate, probitate şi demnitate.
Profesioniştii contabili au un rol important în societate. Investitorii, creditorii,patronii şi
alte sectoare ale comunităţii financiare, inclusiv guvernul şi publicul, conteazăpe
profesioniştii contabili pentru o contabilitate financiară şi raportări corecte, pentru un
management financiar eficient şi sfaturi competente referitoare la o varietate de aspecte legate
de afaceri şi impozite.
Atitudinea şi comportamentul profesioniştilor contabili atunci când prestează astfel de
 servicii au un impact asupra bunăstării economice a comunităţii şi ţării lor. Profesioniştii
contabili pot rămâne în această poziţie avantajoasă numai continuând să ofere publicului
aceste servicii unice la un nivel care să demonstreze că încrederea publicului este bine
fundamentată. Este în interesul profesiunii contabile din România de a face cunoscut
utilizatorilor serviciilor oferite de profesioniştii contabili că ele sunt executate la cel mai înalt
nivel de performanţă şi în conformitate cu cerinţele etice asociate acestor servicii.
Un profesionist contabil trebuie să respecte următoarele principii fundamentale:
a) Integritate. Un profesionist contabil trebuie să fie drept şi onest în toate
relaţiileprofesionale şi de afaceri.
b) Obiectivitate. Un profesionist contabil trebuie să fie imparţial şi nu trebuie să permită
prejudecăţilor, confuziilor, conflictelor de interese sau influenţelor nedorite să intervină în
raţionamentele profesionale sau de afaceri.
c) Competenţa profesională şi prudenţa. Un profesionist contabil are o datorie permanentă
de a-şi menţine cunoştinţele şi aptitudinile profesionale la nivelul necesar pentru a se asigura

19
că un client sau un angajator primeşte servicii profesionale competente, bazate pe ultimele
evoluţii din practică, legislaţie şi tehnică. Un profesionist contabil ar trebui să acţioneze cu
prudenţă şi în conformitate cu standardele tehnice şi profesionale aplicabile în furnizarea de
servicii profesionale.
d) Confidenţialitate. Un profesionist contabil trebuie să respecte
confidenţialitateainformaţiilor dobândite ca urmare a unei relaţii profesionale sau de afaceri şi
nu trebuiesă divulge astfel de informaţii unei terţe părţi fără o autorizaţie specifică,cu excepţia
cazului în care există un drept sau o obligaţie legală sau profesională de a dezvălui aceste
informaţii.Informaţiile confidenţiale obţinute în cadrul unei relaţii profesionale sau de afaceri
nu trebuie utilizate în avantajul personal al profesionistului contabil sau al unor terţe părţi.
e) Comportament profesional. Un profesionist contabil ar trebui să seconformeze legilor şi
normelor relevante şi ar trebui să evite orice acţiune ce poatediscredita această profesie.
f) Respectul faţă de normele tehnice şi profesionale. Profesionistul contabiltrebuie să-şi
îndeplinească sarcinile profesionale în conformitate cu normele tehnice şiprofesionale
relevante. Profesioniştii contabili au datoria de a executa cu grijă şi abilitate instrucţiunile
clientului sau patronului, în măsura în care sunt compatibile cu cerinţele de integritate,
obiectivitate şi, în cazul liber -profesioniştilor contabili, cu independenţă. În plus, ei trebuie
să se conformeze normelor profesionale şi tehnice emise de: IFAC,IASB, CECCAR, CAFR şi
legislaţia relevantă.Circumstanţele în care acţionează profesioniştii contabili pot permite
apariţia unor ameninţări la adresa conformităţii cu principiile fundamentale. Este imposibil de
definit fiecare situaţie care lasă loc unor astfel de ameninţări şi de specificat măsurile care
trebuie luate pentru a le diminua. Mai mult, natura misiunilor şi sarcinile de serviciu pot varia,
aşadar pot exista ameninţări diferite, care cer aplicarea unor alte tipuri de măsuri de protecţie.
Un cadru conceptual care îi cere profesionistului contabil să identifice, să evalueze şi să
răspundă acestor ameninţări conform principiilor fundamentale, şi nu doar pentru a respecta
un set de reguli specifice ce pot fi arbitrare,este aşadar,în interesul publicului. Codul oferă un
cadru general ce îl poate asista peprofesionistul contabil în identificarea, evaluarea şi
depăşirea acestor ameninţări înconformitate cu principiile fundamentale. Dacă ameninţările
identificate sunt altfel decât în mod clar nesemnificative, un profesionist contabil ar trebui,
dacă este cazul, să aplice măsuri de protecţie pentru a le elimina sau a le reduce la un nivel
acceptabil, astfel încât conformitatea cu principiile fundamentale să nu fie compromisă.
Un profesionist contabil are obligaţia de a evalua orice ameninţări la adresa conformităţii cu
principiile fundamentale atunci când are cunoştinţă sau se preconizează că are cunoştinţă de
circumstanţe sau relaţii ce pot compromite conformitatea cu principiile
fundamentale.Profesionistul contabil trebuie să ia în calcul atât factorii calitativi, cât şi
cantitativi, atunci când apreciază importanţa unei ameninţări. Dacă un profesionist contabil nu
poate pune în practică măsuri de protecţie adecvate, atunci profesionistul
contabil va trebui să refuze să mai furnizeze serviciul profesional respectiv sau, dacă este
cazul, să renunţe la clientul respectiv (în cazul unui profesionist contabilindependent) ori la
organizaţia angajatoare (în cazul unui profesioni
st contabil angajat).

Bibliografie

1. Contabilitate de gestiune - Curs pntru invatamant la distanta, Adrian Trifan, Carmen

Anton.

20
2. Contabilitatea Manageriala, Batca Dumitru,Corina Graziela, Calu Daniela.
3. Contabilitate de gestiune , Casa Cartii de stiinta Cluj Napoca, David Delia.
4. Codul etic national al profesionistilor contabili.
5. Contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor, Oprea Catalin.

21