Metoda de

calculatie
a costurilor
ABC

Metoda ABC

Metoda ABC se distinge de metodele traditionale de calculatie a

costurilor prin faptul ca repartizeaza intai costurile pe activitati, si apoi,
in functie de o cheie de repartizare stabilita pentru fiecare activitate,
asigura repartizarea costurilor asupra fiecarui produs finit sau serviciu
care a utilizat respectiva activitate.
Spre deosebire de aceasta, metodele traditionale aloca costurile indirecte
in functie de o singura cheie de repartizare, de exemplu numarul de ore
de munca, sau ore-masina o abordare mai simplista.
Utilizare:
Se utilizeaza cu precadere de unitatile de productie, insa se poate utiliza
cu succes si de catre prestatorii de servicii sau de catre unitatile care au
ca obiect de activitate comertul.
Este foarte eficienta la entitatile la care costurile indirecte au o pondere
mare in costurile totale ;
Are rezultate mult mai bune decat metodele traditionale atunci cand
diferite produsele consuma in mod diferit resursele entitatii.

In ce consta metoda ?

Identificarea activitatilor care sunt necesare obtinerii

produsului/serviciului ( de exemplu : proiectare, asamblare, testare);
Determinarea costurilor acestor activitati : directe si indirecte;
Determinarea pentru fiecare activitate a unei chei(baze) de repartizare a
costurilor. Aceste chei aloca costurile activitatilor pe baza de consum sau

in functie de cererea pentru respectiva activitate.

Identificarea produselor finite sau serviciilor rezultate.
Repartizarea costurilor activitatilor catre aceste produse finite sau
servicii utilizand cheile de repartizare anterior determinate.

Avantaje:
asigura o alocare mai corecta a costurilor indirecte , permitand totodata
si o analiza mai buna a elementelor care au generat costurile;
permite evidentierea activitatilor care nu sunt strict necesare sau nu
aduc un beneficiu suplimentar produsului ;
ofera informatii importante celor responsabili cu urmarirea
performantei financiare;

Dezavantaje:
este dificila identificarea tuturor activitatilor si a cheilor de repartizare;
poate costa de destul de mult implementarea unui astfel de sistem;
chiar si in cazul acestei metode, anumite cheltuieli indirecte pot fi
dificil de repartizat si prin urmare trebuie repartizate arbitrar.

Metoda se poate aplica cu succes si in cazul unei librarii on-line, astfel:

 se determina activitatile care conduc la realizarea produsului , de

exemplu :

- pentru comercializarea unei carti in libraria on-line entitatea raporteaza

urmatoarele date:

In acest mod, entitatea poate determina costul pentru fiecare produs din
librarie.

Metoda ii va permite acesteia sa isi imbunatateasca constat procesele

prin prisma costurilor, sa determine usor care sunt produsele profitabile
si mai ales sa ia decizii manageriale pertinente privind preturile si
structura gamei de produse.

Analiza situatiei existente

O situatie tipica intr-o firma mica de productie presupune existenta unor
produse sau servicii bune din punct de vedere tehnic si livrate la timp.
Clientii sunt satisfacuti, iar productivitatea este in jur de sau peste media
ramurii.
Cu toate acestea, dupa o dezvoltare mare in primii ani de functionare,
profitabilitatea ajunge la un nivel inacceptabil.
Realitatea este ca nimeni nu stie sigur ce produse aduc si ce produse
cheltuiesc bani. Pentru a determina "adevaratul" cost aveti nevoie de un
nou sistem de calculatie.

Strategia de reducere a costurilor:

Punctul de pornire in conturarea metodei ABC il reprezinta cercetarile
realizate de General Electric care au demonstrat ca majoritatea
cheltuielilor indirecte isi au originea inca din faza de conceptie a
produsului.
In perioada 70-80, cercetatorii americani (Cooper, Kaplan, Porter si
Miller) si francezii (Mevellec, Lebas, Lorino) au dezvoltat metoda ABC
in versiunea ei actuala, numind-o "o solutie rationala de repartizare a
consumurilor pe: produse, operatiuni, canale de distributie, zone de
desfacere".
Conceptul metodei porneste de la ideea ca nu produsele sunt cele care

consuma resurse, ci activitatile.

Dupa aparitia contabilitatii pe activitati, s-a descoperit ca metodologia
calculatiei traditionale a cheltuielilor poate crea diferente semnificative
in costurile produselor finale.
Acestea vin, spun specialistii, din maniera de alocare a cheltuielilor,
practicata de contabilitatea traditionala.
Diferenta in repartizarea costurilor poate obtura pretul final al iesirilor si,
de asemenea, poate conduce la decizii eronate de management, mai spun
promotorii acestei metodologii aplicate astazi in special de marile
companii atente la orice posibilitate de reducere si control al costurilor.
Economiseste 97% din timpul alocat activitatilor complementare
desfasurate in cadrul departamentului contabilitate - financiar!
Schema de repartizare a cheltuielilor conform metodologiei ABC
Exemplul comparativ de determinare a costurilor ia in calcul productia
unei intreprinderi care realizeaza doua produse: A si B. Mai jos sunt
prezentate productia, pretul de vanzare si costurile intreprinderii.
Productia medie Pret de vanzare unitar

Cost unitar

Produs A:

200 unitati

125 euro

110 euro

Produs B:

800 unitati

18 euro

20 euro

Managementul companiei este preocupat de costul produsului B, care

depaseste valoarea pretului mediu al pietei, ceea ce il face necompetitiv.
Inainte de luarea deciziei finale, a fost formulata o cerere de analiza mai
detaliata, utilizand metodologia mai noua a sistemului ABC pentru
determinarea costurilor si de comparare a rezultatelor obtinute cu cele
date de metodele traditionale.
In acest sens, au fost colectate urmatoarele informatii suplimentare:

Costuri directe:
Produs A: 100 euro pe unitate
Produs B: 10 euro pe unitate
Cheltuieli generale: Departament "Aprovizionare": Numar comenzi
10.000, Cost anual comenzi: 10.000 euro
Comenzi necesare unei unitati de produs A: 30
Comenzi necesare unei unitati de produs B: 5
Exemplu de repartizare a costurilor:
Metodele traditionale de calculatie
Total cheltuieli generale / total productie = valoare cheltuieli pe unitate
de produs
10.000 euro / 1.000 euro = 10 euro
Demers ABC
Cost anual comenzi / numar comenzi = cost unitar pe comanda
10.000 euro/10.000 euro = 1 euro numar de comenzi pe produs (A sau B)
x cost unitar pe comanda = total cost pe unitate de produs
Produs A: 30 x 1 euro = 30 euro
Produs B: 5 x 1 euro = 5 euro
Costul unitar total pe unitate de produs
Metodele traditionale de calculatie
Cost direct + cost indirect = cost unitar total
Produs A: 100 euro + 10 euro = 110 euro
Produs B: 10 euro + 10 euro = 20 euro

Demers ABC
Cost direct + cost indirect = cost unitar total
Produs A: 100 euro + 30 euro = 130 euro
Produs B: 10 euro + 5 euro = 15 euro
Analizand cele doua seturi de rezultate, managementul intreprinderii
poate remarca diferenta dintre rezultatele oferite de cele doua abordari:
ABC si sistemul intern utilizat.
Produs A

Produs B

Traditional

110 euro

20 euro

ABC

130 euro

15 euro

Diferenta

+18%

-25%

Cand costurile sunt repartizate asupra activitatilor desfasurate, produsul

A este mai costisitor cu 18% decat se credea initial; cum pretul pietei
este 125 euro, iar costul sau 130 euro, nu este competitiv.
Produsul B este competitiv si trebuie pastrat in portofoliul de produse
fabricate de intreprindere (pret de vanzare: 18 euro; cost: 15 euro). Daca
managementul companiei ar decide excluderea produsului B, asa cum se
propusese initial, si, prin urmare, eliminarea costurilor generate de
acesta, toata atentia s-ar indrepta asupra costurilor produsului A, ramas in
fabricatie. S-a observat ca departamentul "Aprovizionare" nu ar fi putut
reduce repede costurile, asa cum ar fi considerat managementul
societatii.
Pretul pentru produsul A s-ar fi situat tot in jur de 130 euro, ceea ce l-ar
fi facut imposibil de vandut. Daca managementul si-ar fonda alegerea pe

noua analiza oferita prin sistemul ABC, atunci produsul A ar trebui sa fie
eliminat.
Odata luata aceasta decizie, rezultatele n-ar intarzia sa se faca simtite.
Acest exemplu simplificat demonstreaza ca metodele traditionale de
repartizare a cheltuielilor generale direct asupra produselor finale pot
conduce la exagerarea sau minimizarea adevaratelor valori ale costurilor
inregistrate atunci cand se analizeaza modul intern de formare a
costurilor.
Chiar daca exemplul a fost simplificat in scop demonstrativ, el constituie
fara indoiala o reprezentare precisa a modului in care un demers ABC
repartizeaza mult mai corect costurile, cu mai putine alocari si repartizari
arbitrare intalnite, de regula, la procedurile traditionale de determinare si
gestiune a costurilor. Se poate concluziona ca determinarea pe baza de
activitati a costurilor confera o mai mare acuratete costurilor produselor
finale ale unei organizatii prin atribuirea cheltuielilor indirecte (generale)
activitatilor desfasurate pentru producerea iesirilor respective decat prin
alocare a acestor cheltuieli. (exemplu furnizat de lect. univ. drd. Liana
Anica-Popa).
Avantajele sistemului:
- serveste deciziilor de management in special in ceea ce priveste
alocarea resurselor;
- urmarirea costurilor pe fiecare activitate si asigurarea corectitudinii
datelor privind aceste costuri;
- repartizarea optima a resurselor disponibile in cadrul firmei;
- cresterea eficientei in planificarea bugetata;
- administrarea costurilor indirecte de productie pe baza urmaririi lor, si
nu pe baza repartizarii lor, ci conform relatiei cauza-efect;
- responsabilizarea decidentilor privind nivelul cheltuielilor, in special
pentru activitatile de sustinere;

- stapanire mai buna a costurilor de lansare a produselor noi sau a celor

referitoare la modificarile produselor existente.
Metoda ABC vizeaza, pe de o parte, calculul si analiza costurilor, iar pe
de cealalta parte, poate fi privita ca un instrument de masura a
performantelor intreprinderii.