MINISTERUL EDUCAŢIEI 

NAȚIONALE
INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI ARGEȘ
LICEUL TEHNOLOGIC ,,PETRE IONESCU MUSCEL” DOMNEŞTI
STR. VLAICU VODĂ, NR. 2, DOMNEŞTI, TEL / FAX 024826996
e-mail: gsdomnesti@yahoo.com

FIȘE DE LUCRU- SUBIECTUL al II-lea / BACALAUREAT

FIȘA NR. 1

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul stilistic al alternanței modurilor și a timpurilor

verbale în textul următor:

Când însuși glasul gândurilor tace

Mă-ngână cântul unei dulci evlavii
Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?
Din neguri reci plutind te vei desface?

Puterea nopții blând însenina-vei

Cu ochii mari și purtători de pace?
Răsai din umbra vremilor încoace,
Ca să te văd venind- ca-n vis, așa vii!

Cobori încet…aproape, mai aproape,

Te pleacă iar zâmbind peste-a mea față,
A ta iubire c-un suspin arat-o,

Cu geana ta m-atinge pe pleoape,

Să simt fiorii strângerii în brațe-
Pe veci pierduto, vecinic, adorato!

(Mihai Eminescu, Sonet)

FIȘA NR. 2

Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul următor, evidențiind rolul notațiilor

autorului:

Actul V, Tabloul XVIII, Scena I

Danton ( a rămas cu fața nemișcată, o privește simplu): Te iubesc mult, Louise...(lasă capul greu în
jos, se gândește). Ești ultimul dar al vieții. Intru în întunericul pământului cu surâsul tău în față...cu
ochii tăi...ca o lumină (își trece mâna prin păr ca sufocat, uriaș, slut, se frânge hidos, cu capul în
piept): Ah, în noaptea asta călduță, de primăvară, plesnesc pe rând mugurii...În toate părțile...

Louise (îl privește cu emoție, cu ochii mari înlăcrimați, îl strânge cu mâinile ei mici și albe):
Da...Da...(...)Poate că nu te-am înțeles întotdeauna, poate că nu te-am cunoscut cât trebuia...

1
 MINISTERUL EDUCAŢIEI  NAȚIONALE
INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI ARGEȘ
LICEUL TEHNOLOGIC ,,PETRE IONESCU MUSCEL” DOMNEŞTI
STR. VLAICU VODĂ, NR. 2, DOMNEŞTI, TEL / FAX 024826996
e-mail: gsdomnesti@yahoo.com

Danton ( surâde mereu, calm, cald): Să mă înțelegi ?Să mă cunoști? Pe zidul dărâmat din fundul
livezii de la Arcis, crește în fiecare an o iederă, Louise. Dacă-l face mai frumos, ce nevoie are să-l
înțeleagă Tu m-ai făcut atât de fericit, fără să mă cunoști...Eu am fost întotdeauna singur, Louise.
Apropierile de ceilalți au fost numai întâmplătoare sau dictate de împrejurări...

Louise( în lacrimi): Da,e adevărat că nu te-au înțeles...Nu te-au înțeles...

Danton (repetă): Neînțeles (surâzând pe gândite) Asta nu-i nimic, Louise! Să fii greșit înțeles...să fii
pe jumătate înțeles, e nesfârșit mai rău...

(Camil Petrescu, Danton)

FIȘA NR. 3

Comentează, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile fragmentului următor,

evidențiind particularitățile tradiționalismului:

Prin iarna din cămara zăvorâtă

Se furișează cald miros de mere,
Readucând în vremea viscolită
Iar toamna cu trecuta mângâiere,
Când sufletul împovărat venise,
Cu târna lui de poame și de vise,
În casa amintirilor închise.

Și-n inimi amorțite de-a lor strajă,

Străbat adânc, îmbălsămând gândirea,
Cu seva lor fierbând din nou sub coajă,
Copilărescul dor și amăgirea...
Și-n inimi, viu ca și întâia oară.
Te scoli din somn,tu , cel de –odinioară,
Din somnul tău ,copil de-odinioară...

(Ion Pillat, Copil de-odinioară)

2
 MINISTERUL EDUCAŢIEI  NAȚIONALE
INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI ARGEȘ
LICEUL TEHNOLOGIC ,,PETRE IONESCU MUSCEL” DOMNEŞTI
STR. VLAICU VODĂ, NR. 2, DOMNEŞTI, TEL / FAX 024826996
e-mail: gsdomnesti@yahoo.com

FIȘA NR. 4

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile textului următor, evidențiind două

trăsături ale genului epic:

Într-o odaie mare, pierdut într-un jilț bătrânesc, sta conu Dinu Murguleț, cu picioarele acoperite
într-o șubă. Albise de tot, se micșorase, îi crescuse barba în neregulă, fiindcă nu se mai putea rade
singur și nu suferea să-l radă alții. Bolnav de reumatism, petrecea ceasuri întregi singur, în
nemișcare, cu capul rezemat de spatele fotoliului, cu ochii pe jumătate închiși, mistuit de durere, de
necazuri și de ură.
După ce măritaseră pe Tincuța, coana Sofița murise, lăsându-l numai pe el să se bucure de
fericirea fetei. Stătuse o bucată de vreme la Ciulniței. Vara o o petrecea mai toată la Sașa; dar
iarna, când nepoată-sa se muta la București, înnebunea de urât. Cu vreme se bonăvi și vrând-
nevrând, trebui să vină la ginere-său.
Scatiu pândea de mult ocazia să pună mâna pe moșie. De la așezarea lui în oraș, conu Dinu nu
mai avu zi albă: pe de o parte boala, pe de alta, suferințele Tincuței, care, în zadar, căuta să-i
ascundă adevărul, îl doborâseră. Erau aproape doi ani de când nu vrea să mai dea ochii cu ginere-
său. Și cu toate astea, simțea trebuința să-l batjocorească, să-l insulte, să-i spuie că e mojic și
bădăran, oricât ar fi de deputat. La ideea să Scatiu se făcuse stăpân pe moșia lui, îi venea să strige,
să dea cu pușca. Dar nici nu striga, nici nu împușca pe nimeni, ci își rodea zăbalele singur,
mulțumindu-se a-și vărsa focul către Tincuța.

(Duiliu Zamfirescu, Tănase Scatiu)

FIȘA NR. 5

Comentează, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile fragmentului următor,

evidențiind două modalități de caracterizare a personajului:

Într-o dimineață însă, din a doua toamnă, după o boală de o săptamână, Radu
Comșa,la o masă de sub nucul din grădină, cu pardesiul pe umeri, sorbea un ceai cu
medicamente. Razele soarelui străbăteau slabe și abia călduțe printre crengi goale.[...].Lăsase
cartea deschisă pe masă și vântul întorcea încet, una câte una, foile. Maria îi adusese o sticlă cu
picături și îi număra în lingurița de ceai atâtea câte spunea prescripția cu o atenție încordată,
care-i tremura ușor buza de deasupra, cu o umbră brună. Atunci, întâia dată, Radu Comșa își
dădu seama că Maria are ochi foarte frumoși, castanii, cu fire de aur în iris, și descoperirea
aceasta îî împinsese o năvală de sânge fierbinte în inimă. Îi prinse mâna care purta sticluța...Nu
știa ce are să-i spună și nici nu-i spusese nimic.
Maria întoarse obrazul învăpăiat în altă parte și se desprinse încet...

3
 MINISTERUL EDUCAŢIEI  NAȚIONALE
INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI ARGEȘ
LICEUL TEHNOLOGIC ,,PETRE IONESCU MUSCEL” DOMNEŞTI
STR. VLAICU VODĂ, NR. 2, DOMNEŞTI, TEL / FAX 024826996
e-mail: gsdomnesti@yahoo.com

(Cezar Petrescu, Întunecare)

FIȘA NR. 6

Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul următor, evidențiind rolul stilistic al

verbelor la timpurile prezent și perfect compus:

Iertare! Sunt ca orice om.

M-am îndoit de-a ta putere,
Am râs de sfintele mistere
Ce sunt în fiecare-atom...
Iertare! Sunt ca orice om.
Sunt ticălosul peste care
Dacă se lasă o-ntristare
De toți se crede progonit,
Dar, Doamne, nu m-ai părăsit...

Sunt ca orice om- iertare.

(Alexandru Macedonski, Iertare)

FIȘA NR. 7

Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul următor, evidențiind două trăsături

ale genului dramatic:

Profesorul: Locuiesc de treizeci de ani în orașul acesta. Dumneata ai sosit de curând.

Cum îl găsești?
Eleva:Nu îmi displace. E un orășel frumos, plăcut, cu un parc frumos, un pension,
magazine arătoase, străzi, bulevarde...
Profesorul: Adevărat, domnișoară! Dar tot mi-ar plăcea să trăiesc în altă parte. La
Paris sau măcar la Bordeaux...
Eleva: Cunoașteți Parisul?
Profesorul: Nu cunosc nici Parisul, dar dați-mi voie: puteți să-mi spuneți:
Parisul e capitala cărui județ, domnișoară?
Eleva: (se gândește puțin, apoi fericită că poate răspunde): Parisul...nu e capitala
Franței?
Profesorul: Ba da, domnișoară, e foarte bine, bravo! Felicitările mele! Văd că cunoști

4
 MINISTERUL EDUCAŢIEI  NAȚIONALE
INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI ARGEȘ
LICEUL TEHNOLOGIC ,,PETRE IONESCU MUSCEL” DOMNEŞTI
STR. VLAICU VODĂ, NR. 2, DOMNEŞTI, TEL / FAX 024826996
e-mail: gsdomnesti@yahoo.com

geografia patriei de-a fir-a-păr, capitalele de județe...

(Eugen Ionescu, Lecția)

FIȘA NR. 8

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile textului următor, evidențiind două

trăsături ale realismului:

Iorgovan era, ce-i drept, mai tânăr decât taică-său, însă tocmai fiindcă era mai tânăr și
fiindcă îl avea pe Busuioc bogătoiul tată, învățase mai mult în viața lui și era oarecum mai
cuminte: asta o simțea Iorgovan, dar Busuioc o știa și în fundul inimii se bucura de ceea ce știe.
Iorgovan umblase cinci ani de zile la școlile din Arad; era vorba să se facă ,, domn” fiindcă
avea pe ce, și Busuioc visa nopți întregi la domnia feciorului său și nici n-avea de ce să nu
viseze, fiindcă feciorul său era bun școlar. Într-o bună dimineață se pomenește însă cu el acasă.
- Taică, eu m-am gândit să mă dau și eu la plugărie, îi zisese el atunci.
Busuioc s-a uitat lung la el, a mai stat pe gânduri, apoi l-a întrebat:
- Care va să zică rămâi plugar ca mine; de ce nu mi-ai spus-o tu asta mai nainte?
- Pentru că-mi ziceam, a răspuns Iorgovan, dacă îl întreb, știu că n-are să voiască; dac-o fac,
știu că are să-i pară rău odată, iar dacă aștept până ce s-o mai gândi și el, mă tem că o să-mi
treacă pofta.
,, Așa-i! – gândise Busuioc în el- tot mai bine plugar de frunte decât boier de rând”.

(Ioan Slavici, Pădureanca)

FIȘA NR. 9

Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul următor, evidențiind rolul a două

figuri de stil diferite:

În mintea omului rămâne

Tabloul fericirii stinse...
Astfel tresar și-n al meu suflet
Reamintirile întinse;

Aici revăd o albă casă...

O horă, fete, fluturi, salbe
Frunzișuri, vii și flori pe câmpuri
Și porumbei cu aripi albe!(...)

5
 MINISTERUL EDUCAŢIEI  NAȚIONALE
INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI ARGEȘ
LICEUL TEHNOLOGIC ,,PETRE IONESCU MUSCEL” DOMNEŞTI
STR. VLAICU VODĂ, NR. 2, DOMNEŞTI, TEL / FAX 024826996
e-mail: gsdomnesti@yahoo.com

Pădurea-n umbră le-nfășoară

Amorul lor ca un tezaur
Și soarele prin frunze-apune
În fundul unui cer de aur!

Dar, Doamne, pentru ce pe lume

Când verși și atâta fericire
Ne-o iei îndată ce ne-ai dat-o
Ș-abia ne lași o suvenire?

(Alexandru Macedonski, Amintiri)

FIȘA NR. 10

Comentează, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile textului următor, evidențiind două

trăsături ale ideologiei pașoptiste:

Seara răspândește umbrele-i ușoare.

Și melancolia trece gânditoare.

Dar Ștefan cel Mare, rătăcit prin văi,

Dintr-un corn de aur cheamă bravii săi.

Inima-i zdrobită ca a lui oștire;

Țara întristată ca a lui gândire!

-Fraților de arme, fala românească!

Dacă o să piară țara părintească,

Dacă-n cartea soartei este însemnat

A pieri poporul cel mai lăudat,

Cel puțin atuncea piară vitejește

Remușcând toiagul care îl lovește!(...)

(Dimitrie Bolintineanu, Visul lui Ștefan cel Mare)