Perioada

interbelica si
viata casnica

Perioada interbelica desemneaza

intervalul de 21 de ani intre cele 2
razboaie mondiale (1918-1939)
-COnFORTUL CASEI
El se imbunatateste prin aparitia masinii de spalat,fierului de
calcat,frigiderului si aspiratorlui.
Sanatatea omenirii se imbunatateste prin producerea unor
medicamente precum penicilina si insulina.

Condițiile în care luau masa erau de obicei neigienice potrivit

standardelor actuale. În timpul lucrului la câmp se așeza un
prosop(ștergar) pe pământ, peste care se punea mămăliga și castronul
pentru ciorbă. Acasă, mâncarea se mânca dintr-un castron pentru toată
familia, în care fiecare băga lingura sa de lemn. Furculița era un
obiect cunoscut printre locuitorii saturilor. Fruntașii satelor -preoți,
învățători, funcționari- iar masa se lua în condiții civilizate. La
cârciumile din sat, foarte frecventate de țărani, se vindeau băuturi
alcoolice și țigări.
-Alimentatia

România era o țară bogată, cu pământ roditor, care oferea

locuitorilor săi largi posibilități de o alimentație variată. Cu
toate acestea, alimentația țăranului a fost în general deficitară.
Aproape pretutindeni în România, porumbul constituia baza
hranei țăranului.

Acesta(porumbul) intra în dieta locuitorilor din Vechiul Regat

în proporție de 70-90% din totalul produselor cerealiere.
Mămăliga se consuma zilnic și cu toate alimentele, chiar cu
legume verzi și murate, cu fructe, ciorbe, devenind un aliment
de necesitate care domina rația din punct de vedere caloric. În
Transilvania, Banat și Bucovina, porumbul era mai redus din
structura alimentației, situându-se la un nivel de circa 50%.
Locuinetele
Calitatea acestora era foarte diferită. De regulă, în Transilvania şi
Bucovina casele erau din piatră şi din cărămidă, la munte din lemn, iar
în vechiul Regat şi Basarabia, din chirpici sau paiantă. Unele erau
acoperite cu ţiglă (mai ales în Ardeal), altele cu şindrilă (draniţă) – în
Moldova, cu paie (Oltenia) sau stuf (Dobrogea).

În unele zone, mai ales în Bucovina, casele erau frumos decorate cu

crestături în lemn şi cu vopsele atrăgătoare (roşu, albastru, roz, verde);
nu lipseau decoraţiunile exterioare (reprezentând păsări, flori, animale
etc.)
Imbracamintea si moda

Îmbrăcămintea la sate se confecţiona, de regulă, în gospodărie: cămăşi şi

indispensabili din in sau cânepă, pantaloni din postav de lână, căciulă de piele de
miel, opinci din piele de porc sau de viţel, cojoc din blană de oaie etc. În zonele de
munte se purta, în mod obişnuit, costumul naţional (opinci, iţari, cămaşă brodată).
Şi în celelalte zone bătrânii au rămas consecvenţi portului tradiţional. Tinerii au
început să-şi cumpere haine „nemţeşti” (pantaloni şi veston), bocanci, pălărie.

La oraş, oamenii din „lumea bună” îşi comandau haine la croitor sau le cumpărau „de-a
gata” de la magazinele de modă. Bărbaţii purtau ghere de lac, pantaloni cu manşetă, haină la
doi sau trei nasturi, pălărie; cămăşi albe, care la manşetă se încheiau cu butoni (de aur sau de
argint); cravata cu picăţele era prinsă cu un ac încrustat cu pietre preţioase. Ceasul de buzunar
cu lanţ de aur sau de argint şi bastonul cu cap de fildeş erau accesorii nelipsite la orice bărbat
„serios”. La festivităţile deosebite, domnii se îmbrăcau în elgant.