CAMELIA CIRCA – CHIRILĂ LUMINIȚA BULC

STRATEGII DE LECTURĂ ȘI SCRIERE ÎN

CADRUL CERCULUI TRANSDISCIPLINAR DE
LA NOI LA PLANETE ÇI ÎNAPOI
-auxiliar cu rol de soft educațional susținut de
platforma de e-learning Moodle România-

Arad, 2020
ISBN 978-973-0-32693-2
Auxiliarul didactic este avizat de Inspectoratul Școlar Județean Arad

Referent științific: prof. Camelia Moler, inspector educație permanentă și activități

extrașcolare
 Cuvânt înainte
insp. Camelia Moler

Elevul zilelor noastre zburdă în contextul învățării creat de profesor, cu gându-i încărcat de
cunoașterea furată de pretutindeni, cu sete adâncă de nou și de clădire a unui univers atractiv și
inteligent, în care ei, copiii zilelor noastre, să se exprime și să se dezvolte pentru viitor. Dascălul
modern va crea punți solide între elementele poate rudimentare, fragede și încă neexprimate ale
cunoașterii elevului și construcțiile pietrificate ale gândirii și imaginației creatoare, călătoare
dintr- un colț în altul al universului cunoașterii, rezultat al efortului comun profesor-elev sau
elev- profesor, într-un context al învățării moderne, cu accent pe transdiciplinaritate.
Auxiliarul cu rol de soft educațional Strategii de lectură și scriere în cadrul cercului
transdisciplinar „De la noi la planete și înapoi” reprezintă radiografia perfectă a activității
extracurriculare și extrașcolare în care elevul învață prin metode atractive, atent și riguros alese,
care vin în întâmpinarea așteptărilor acestuia. De la denumirea modulelor proiectului, la
modalitățile de realizare a activităților, gândite de elevi și monitorizate de profesori - regăsind,
iată, funcționalitatea deplină a echipei elev-profesor - și până la trăirea unor experiențe noi de
către elevi, în cadrul unui context ce aduce împreună pictura, literatura, muzica și teatrul, toate
completează tabloul învățării creative.
Fiecare domeniu al cunoașterii, cu cât este mai aprofundat prin învățare și descoperire
personală, cu sprijin din partea dascălului, cu atât va putea fi, mai târziu, pe baza cunoștințelor,
priceperilor și deprinderilor formate și dezvoltate, transformat de către elev în artă. Profesorul
este dator elevului să-l inițieze pe acesta în arta liberei exprimări. Opinia formată asupra unui
fapt, pe baza cercetării consecvente și minuțioase, va fi exprimată de elev fie verbal, în fața
publicului, fie în scris, în reviste, broșuri, articole de specialitate etc; deci profesorul să-și
contureze demersul didactic astfel încât să creeze contexte diverse ca opinia elevilor să fie
exprimată.
Apreciez apelul la educația de la egal la egal în cadrul proiectului, educație care, poate într-
un mod mai rudimentar și neșlefuit, nereflectat, se face de mulți ani. Însă iată că în cadrul
proiectului prezentat aici, acest tip de educație, peer education, capătă o nuanță stilizată,
elegantă, care evidențiază calitatea activităților desfășurate.
Salut călduros inițiativa autoarelor soft-ului educațional Strategii de lectură și scriere în
cadrul cercului transdisciplinar „De la noi la planete și înapoi”, considerând, totodată, că
spațiul învățării prin descoperire și clădirea punților între domeniile cunoașterii, cu scopul
tranpunerii elevului într-o sferă a învățării și descoperirii de sine, va dezlega tainele clădirii unei
lumi mai bune pentru copiii noștri, o lume mai plină de sens și frumusețe!
 Argument

La Colegiul Național Moise Nicoară, săptămâna altfel este așteptată în fiecare an cu

nerăbdare, căci este cadrul propice pentru a experimenta transdisciplinar. Acum cinci ani, tema,
deși propusă la sfârșitul anului școlar anterior de către elevii de liceu pentru elevii de gimnaziu
(ca grup țintă) și-a găsit o confirmare și o susținere în același timp în luna noiembrie a anului
2015 când, în sala festivă a colegiului nostru, în cadrul unei conferințe internaționale cu temă
transdisciplinară organizată tot de școala noastră, a fost invitat regretatul academician Solomon
Marcus. Dumnealui a prezentat o comunicare cu titlul De ce le ascundem tinerilor prietenia
dintre culori, sunete, forme, cuvinte, gusturi, mirosuri și planete? În timp ce îl ascultam,
schimburi complice și luminate de priviri fericite între mine și colegii mei prezenți în sală, dar și
între mine și elevii cu care urma să construim acest demers, au creat un sentiment nemaitrăit. I-
am mărturisit în acea seară domnului academician intenția noastră. Ce frumos… vă rog să mă
țineți la curent, chiar sunt curios cum se poate prezenta elevilor această legătură între tot și
toate. I-am promis că așa vom face. Însă, între timp, domnul academician a plecat în neființă,
spre stele, chemat de transcendența în care credea cu toată ființa. Din aceeași nevoie de
transcendență, dar conștientizând toate cele zece nevoi umane de care educația ar trebui să țină
seama, ca să parafrazăm titlul unei cărți necesare a domnului academician, în săptămâna 18 -22
aprilie, săptămâna altfel, am dezvăluit deci cu bucurie tinerilor noștri elevi prietenia dintre
culori, sunete, forme, cuvinte, gusturi, mirosuri și planete. De atunci, experiența am diseminat-o
cu diverse ocazii (simpozioane internaționale, articole de specialitate), am și reluat-o în cadrul
unor activități extracurriculare, dar ni s-a părut important să revenim asupra ei și să o sintetizăm
în cadrul unui auxiliar cu rol de soft educațional, ca produs al acestui reușit proiect de cercetare –
acțiune.

La baza cercului de lectură – metodele ludice

Jocurile copiilor sunt jocuri foarte grele.

Copiii nu sunt niciodată mai serioşi
decât atunci când se joacă.
(Michel de Montaigne)

Metodele ludice reprezintă din ce în ce

mai mult o cheie spre succesul didactic, atât în
ceea ce privește abordarea conținuturilor, cât și
relația profesor – elev. De altfel, Solomon
Marcus remarcase că neutilizarea sau utilizarea
neadecvată a jocului poate duce chiar la eșec în
acest domeniu: “Jocul a devenit o problemă
foarte serioasă și foarte dificilă, el este departe de
a fi o joacă (termen asociat cu ideea de lucru
facil); pentru a
da un singur exemplu, eșecurile în domeniul educației se explică în bună măsură prin
incapacitatea de a folosi în mod adecvat componenta ludică.”1
Profesorul trebuie să conștientizeze că la copil se manifestă o nevoie dublă: de libertate și
de alimentare a uimirii pentru a-și spori plăcerea de a învăța. Or, această nevoie e satisfăcută pe
deplin de către componenta ludică. Același academician observase acest aspect: “Totuși, jocul
este în primul rând o manifestare a libertății la care are dreptul ființa umană. (...) De exemplu, un
aspect al libertății ludice este dreptul de a greși în mod repetat, greșeala fiind o condiție a creației
și, uneori, chiar o sursă de creativitate.” 2 Sau, cum spunea Jean – Pierre Lepri: Să învăţ înseamnă
să fac (prost) ce nu ştiu încă să fac. (La fin de l’education, Editions ..., Paris, 20...) De ce ludicul
declanșează uimirea, care e cheia spre dorința învățării? Pentru că, așa cum remarca Noica,
rațiunea e spontană, nu rigidă. (Jurnal de idei), astfel ea ducând (prin respectarea cu strictețe a
regulilor jocului și prin disciplina impusă de acestea alături de starea de bine) la plăcerea de a
învăța și, deci, la cunoaștere: Conştiinţa că am ceva de învăţat e cheia învăţării mele. (...)
Învăţarea (în sine) e o plăcere.(Jean – Pierre Lepri)
Astfel, ținând cont de nevoile reale
ale copiilor, am apelat la dubla funcție a
jocului, selectând jocuri de destindere și
jocuri competitive, primele vizând
energizarea, intercomunicarea, munca în
echipă, iar celelalte, atenția și motivarea
elevilor în a acumula cât mai multe
informații. Faptul că la finalul proiectului
elevilor li s-a solicitat să creeze propriul
joc cu pioni și zaruri a presupus o metodă
alternativă de evaluare, căci elevii, în
manieră cât mai creativă și originală, a
trebuit să valorifice informațiile și abilitățile acumulate de-a lungul fiecărei zile.
De ce un mediu artistic?
Referitor la problematica artei, Henri Bergson a încercat să definească locul acesteia în viaţa
noastră, subliniind că arta are un rol esenţial în a ridica de pe ochii noştri vălul care nu ne
permite să vedem lucrurile în esenţa lor. Arta ne revelează viaţa, ne pune faţă în faţă cu realitatea
– însăşi, nu ne îndepărtează de ea. De ce? „Dacă realitatea ne-ar activa în mod direct simţurile şi
conştiinţa, dacă am putea intra în comunicare imediată cu lucrurile şi cu noi înşine, arta ar fi
inutilă cu adevărat, sau mai curând am fi cu toţii artişti, deoarece inima noastră ar vibra atunci
continuu la unison cu natura. Ochii noştri, ajutaţi de memorie, ar decupa în spaţiu şi ar fixa în
timp tablouri inimitabile. Vom auzi cântând în inimile noastre, ca o muzică uneori veselă, deseori
plângăreaţă, întotdeauna originală, melodia neîntreruptă a vieţii noastre interioare. Toate acestea
sunt în jurul nostru, toate sunt în noi şi totuşi nu percepem nimic în mod distinct. Între natură şi
noi, între noi

1
Solomon Marcus, Jocul ca libertate, Editura Scripta, București, 2003, p. 13
2
Idem, p. 13
şi propria noastră conştiinţă, un văl se interpune, văl gros pentru cea mai mare parte a oamenilor,
văl uşor, aproape transparent, pentru artist şi pentru poet.”3
Bergson remarcă cum fiecare artă se naşte pe baza unui simţ. Astfel, el observă că fiecare
artist, printr-un anume simţ (auz, văz etc) este devotat artei. De aici rezultă diversitatea artelor.
Pictura – pictorul se leagă de culori, lumini şi de forme ca şi cum iubeşte culoarea de
dragul culorii, forma de dragul formei. Dar, dincolo de aceste culori şi forme, vedem că transpare
viaţa interioară a lucrurilor, pe care el o face să intre puţin câte puţin în percepţia noastră la
început deconcertată. Pentru un moment, cel puţin, ne va separa de prejudecăţile legate de forme
şi de culoare care s-ar fi interpus între ochiul nostru şi realitate.
Literatura. Poezia – scriitorul se repliază mai degrabă asupra lui însuşi. El se leagă de
cuvinte banale şi sociale care acoperă şi exprimă o stare sufletească individuală, pentru a ne
transmite sentimentul, starea sufletească reprezentând ceea ce el caută în stare simplă şi pură.
Ne arată ceea ce el a văzut prin aranjamente ritmate ale cuvintelor, care ne animă, ne sugerează
adevărata viaţă, pe care limbajul banal nu e făcut să le exprime.
Muzica – muzicianul sesizează prin vibraţiile sunetelor anumite ritmuri ale vieţii şi ale
respiraţiei care sunt mai interioare omului decât sentimentele sale cele mai interioare,
regăsind legea vie, variabilă cu fiecare persoană, a depresiunii şi exaltării sale, a regretelor şi
speranţelor sale. Accentuând această muzică, supunând-o atenţiei noastre, va face astfel încât ne
vom insera noi înşine, în mod involuntar, în această armonie.
Teatrul – regizorul, prin actor aduce în lumina rampei o realitate profundă, învăluită
uneori de necesităţile vieţii. Dacă omul s-ar abandona mişcării naturii sale sensibile, dacă nu ar
avea nici lege socială, nici lege morală, aceste violente explozii de sentimente ar constitui
elementul obişnuit al vieţii sale. Dar este necesar ca aceste explozii, aceste instincte să fie
controlate. Este necesar ca omul să trăiască în societate şi să se constrângă, în consecinţă, să
suporte o regulă, fiindcă altminteri viaţa lui ar însemna haos.
Astfel, arta vizează individualul. Dar ea generalizează dincolo de obiectul ei, scopul ei.
Căci adevărul pe care ea îl revelă e universal. Şi doar el ne ajută să vedem limpede, la rândul
nostru.4
Modulele și tipurile de activități
Copiii învaţă ceea ce trăiesc.
(John Gatto)
Frumusețea proiectului a constat, în primul
rând, în încrederea pe care profesorii au acordat-o
elevilor de liceu implicați în activități, aceștia
devenind parteneri atât în realizarea materialelor de
predare și a fișelor de lucru, cât și în predarea
propriu-zisă, primind libertatea de a deveni
profesori pentru o săptămână colegilor lor de gimnaziu, însă monitorizați atent de dascălii lor.

3
H. Bergson, Teoria râsului, Institutul european, 1998, pp 111 - 112
4
Idem, p. 112
 Activitățile au constat, zilnic, în: exerciții și jocuri de intercunoaștere, de energizare
legate de tema zilei, urmate de prezentările expozitiv – interactive ale materialelor structurate
pluri-, inter- și transdisciplinar și de un workshop, în cadrul căruia s-au citit texte, s-a răspuns la
întrebările din fișe, s-au pictat și decupat simbolurile din texte, ce urmau a deveni elemente de
bază pentru planșele finale, reprezentând jocul creat de copiii de gimnaziu la finalul proiectului.
Temele celor cinci module au fost:
Modul I: LUNI, LUNĂ, DO MAJOR ȘI TONURI SELENARE ARGINTII – Sistemul solar.
Legenda „Soarele și luna”. Despre eclipse totale și parțiale ale inimii și nu numai
Modul II: MARȚI, MARTE, NOTA RE ȘI REFLEXELE DE ROȘU – Planete, cromatism
și psihic uman. Zeii fiecărei zile. Mitologie greacă și romană
Modul III: MIERCURI, MERCUR, MI MINOR ȘI VIOLET SPIRITUAL – Planetele și
muzica sferelor. „Mașina timpului”. O inevitabilă călătorie în timp și spațiu
Modul IV: JOI, JUPITER, SIMFONII ÎN FA ȘI ALBASTRUL SENIN – Zile, planete și
credințe populare. O călătorie spre Pământ și înapoi cu Micul Prinț
Modul V: VINERI, VENUS, DESCHIDERI DIN SOL ȘI VERDELE AURIU AL VIEȚII-
Planetele și corespondențele pluridisciplinare. De la noi la planete și înapoi. Joc cu pioni și
zaruri
Săptămâna s-a încheiat fermecător cu o vizită în observatorul astronomic amenajat în
podul colegiului, unde cei 270 de elevi de gimnaziu, însoțiți de colegii lor mai mari și de
profesorii lor, au fost așteptați de domnul director, profesor de fizică, ce le-a ținut o prelegere
despre sistemul solar și invitându-i să privească cerul prin telescopul astronomic performant care
i-a fascinat, împreună cu planetariul și revistele de astronomie prezente acolo.

Selecția textelor literare

Am selectat în cadrul cercului de lectură atât texte literare culte, cât și populare. Texte
care au permis o abordare transdisciplinară, căci drumul spre sau dinspre literatură a fost
bătătorit pe tărâmul fizicii, al astronomiei, al folclorului, al artei, psihologiei sau mitologiei.
Manierele de raportare transdisciplinară au fost structurate pe modelul Prelectură – Lectură -
Postlectură.
 CÂTEVA FIȘE DE LUCRU

Fișa de lucru Soarele și luna

I. Prelectura
Caută pe internet imagini în care apar Soarele și Luna în diferite reproduceri artistice: pictură,
măști de carnaval. Cum sunt reprezentați cei doi aștri? De ce?

II. Lectura

Soarele și luna

Umbla, frate, mândrul soare, Soarele se-ntuneca,

Umbla, frate, să se-nsoare Sus, la Domnul se urca,
Nouă ai Domnului se închina
Pe nouă cai Și din gură cuvânta:
Care noaptea pasc în "Doamne sfinte,
rai. Umbla cerul și Și părinte!
pământul Ca săgeata și Mie timpul mi-a sosit,
ca vântul, Dar toți caii- Timpul de căsătorit,
și obosea Și potrivă nu- Și potrivă n-am găsit
și găsea Ca sora sa Ca soră-mea Ileana,
Ileana, Ileana Cosânzeana".
Ileana Cosânzeana, Domnul sfânt îl asculta
Ce-i frumoasă ca o floare Și de mână mi-l lua
Într-o iarnă fără soare. Și prin iaduri mi-l purta,
„Surioară Ileano, Doar că l-ar înspăimânta,
Ileano Cosânzeano! Și prin rai încă-l purta,
Haideți să ne logodim, Doară că l-ar încânta,
C-amândoi ne potrivim Apoi Domnul-Dumnezeu
Și la plete și la fețe Cuvânta cu graiul său,
Și la dable frumusețe. Iar când Domnul cuvânta,
Eu am plete strălucite, Lumile se deștepta
Tu ai plete aurite, Și cu drag îl asculta.
Eu am fața arzătoare, Cerurile strălucea,
Tu, fața mângâietoare." Norii din senin pierea:
„Alei, frate luminate, „Soare, soare luminate,
Trupușor făr' de Trupușor făr' de păcate,
păcate, Nu se află- Raiul tu l-ai petrecut
adevărat Frați să se fi Și prin iad încă-ai trecut,
cununat. Ce mai zice gândul tău?"
Cată-ți tu de cerul tău „Zice că sufletul meu,
Și eu de pământul meu,
C-așa vrut-a Dumnezeu."
Aleg iadul chiar de viu Se lăsa tot spre apus
Numai singur să nu fiu, Și-n mare se cufunda
Ci să fiu cu Ileana, La soră-sa Ileana,
Ileana Cosânzeana!" Ileana Cosânzeana.
Soarele se cobora, Iară Dumnezeu cel sfânt,
La sora lui se oprea, Sfânt în cer și pe
Mândră nuntă pregătea, pământ, Mâna-n valuri
Pe Ileana și-o gatea că băga Mreana-n mână-
Cu peteală de mireasă, o apuca Și-n ceruri o
Cunună de-mpărateasă, arunca
Și rochița nețesută, Și-n lună plină-o schimba,
Din pietre scumpe bătută. Apoi Domnul-Dumnezeu
Apoi mândri, el și ea Cuvânta cu graiul său;
La biserică mergea. Iar când Domnul cuvânta,
Dar când nunta se făcea, Lumile se spăimânta,
Vai de el, amar de ea! Mările se tupila,
Candelele se stingea, Munții se cutremura,
Clopotele se dogea, Cerul se întuneca:
Sfinții fața-și ascundea, „Tu, Ileană Cosânzeană,
Preoți în genunchi cădea. Suflețel fără prihană,
Iar mireasa, vai de ea! Și tu, soare luminate,
Frig de moarte-o cuprindea Trupușor făr' de pacate!
Căci o mână se-ntindea Cu ochii să vă zăriți,
Și pe sus o ridica Dar să fiți tot despărțiți.
Și-n mare mi-o arunca! Zi și noapte plini de dor,
Valurile bulbucea, Arși de foc nestingător,
Iar ea-n valuri cum trecea Veșnic să vă alungați,
Mreană de-aur se făcea. Cerul să cutreierați,
Soarele se-nălța sus, Lumile să luminați!"
[1] Printre rămășițele de mitologie antică ce mai există la români, legenda soarelui este una din
cele mai poetice. Soarele e un zeu frumos cu părul de aur, care, ca Apolon, cutreieră cerul pe un
car tras de cai. Asemenea românii cred, când tunetul vuiește, că sfântul llie se primblă cu carul pe
bolta de aramă a cerului. [2] Adică nouă ani, provincialism din Moldova. [3] Ileana Cosânzeana
este închipuirea cea mai poetică a geniului românesc;ea personifică tinerețea, frumusețea,
nevinovăția virgină, suflet îngeresc, într-un cuvânt perfecția omenirii sub chipul de copilă
gingașă și răpitoare.
Mulțime de povești există în care Ileana Cosânzeana joacă rolul cel mai ademenitor. În
acele basme minunate prin originalitatea lor adeseori fantastică, Ileana Cosânzeana este
reprezentată cu părul de aur și cu farmec dulce la privire. Ea-i atât de strălucită că pe soare poți
căta, iar pe dânsa ba; păsările cântă în calea sa cântecele lor cele mai frumoase, florile se culcă în
câmpie ca să-i facă covor, balaurii se îmblânzesc și vin de se întind cu dragoste la picioarele ei, și
toți fiii de împărați umblă să o ia de soție.
Averile ei sunt nesfârșite, ea are trei îmbrăcăminte, una ca cerul cu luna și cu stelele, una
ca câmpul cu florile și una ca marea cu spumele aurite de razele soarelui. Românii din Moldova
zic că Ileana Cosânzeana personifică Moldova cu podoabele și avuțiile pământului său, cu
farmecul răpitor care flutură pe câmpiile sale.
A zice de o femeie că e frumoasă ca Ileana Cosânzeana este tot așa ca și când se zice că e
ruptă din soare, adică e o ființă din ceruri. Între cărțile vechi și noi ce s-au tipărit pân-acum în
țările românești, cea mai populară este micul poem al lui Arghir și al iubitei lui Ileana
Cosânzeana.
(Vasile Alecsandri, Poezii populare ale românilor)

1.Ce își doresc Soarele și Ileana Cosânzeana? De ce Dumnezeu nu le îndeplinește

dorința?

2. Selectează din text secvențele ce descriu dorințele, atitudinile și reacțiile Soarelui, ale
Ilenei și ale lui Dumnezeu.

Soarele Ileana Dumnezeu

2. De ce crezi că Dumnezeu o transformă pe Ileana în Lună? Cum interpretezi finalul

textului?

III. Postlectura
La școală ai nvățat despre eclipsele de lună și de soare. Caută imagini ale acestora pe internet și
încearcă să identifici în textul de mai sus secvențele ce le-ar putea transpune literar.

Care e, din punctul tău de vedere, mesajul acestui text?

Fișa de lucru Çiretlicul lui Hermes

I. Prelectura
Ce reprezintă fiecare dintre acești zei în mitologie?

Diana / Artemis =

Marte / Ares =

Mercur / Hermes=

Jupiter / Zeus =

Venus / Afrodita =
Saturn / Cronos =

Apollo / Helios =

II. Lectura

Şiretlicul lui Hermes

Lumea era încremenită. Zeus căzuse prins ; ceilalţi zei tremurau ca varga, ascunşi în
trupuri de dihănii. Cel care şi-a venit oleacă în fire, dup-atîta spaimă, a fost fiul lui Zeus,
Hermes. El a- ntrebat şi a aflat peştera unde zăcea Zeus. Dar oricît a mai cercetat, nu a putut
descoperi nervii şi muşchii preţioşi. Atunci Hermes cel prea şiret s-a prefăcut în cîntăreţ şi a venit
lîngă gigant, cîntînd din liră-ncetinel. Lui Tifon — deşi era un monstru — îi plăcea muzica şi l-a
lăudat pe cîntăreţ. Zeul Hermes i-a glăsuit că ar cînta mult mai frumos, dac-ar avea, la lira lui,
drept coarde, nervii unui zeu. Feciorul Gheei a căzut în cursa ce i-a-ntins-o Hermes. A scos
pielea de urs din rîu şi-a desfăcut-o chiar pe mal. În acea clipă zeul Hermes s-a repezit lîngă
gigant. A smuls de sub pietroaie nervii şi muşchii tatălui său şi, prefăcîndu-se în vultur, a zburat
către peştera unde Zeus şedea lungit, neputincios, gemând mereu. I-a prins la loc nervii şi
muşchii ce-i lipseau. Iar Zeus s-a şi ridicat. Făcând un semn către Olimp, s-a ivit lîngă el îndată
un car de flăcări aurii, tras de doi cai înaripaţi. Tifon, urlând de supărare, tocmai sosea la peşteră.
Războiul a reînceput. Și Zeus, pân-au ajuns în nişte munţi, ce Zeus lovea cu trăsnete şi fulgere
verzi, dese, prinzând în braţe munţi întregi cu note asurzitoare, trupul lui Tifon sângera. Munţii s-
au înroșit, monstrul, mult slăbit, învins, a trebuit să părăsească scena bătăliei, să fugă în Sicilia.

(Alexandru Mitru, Legendele Olimpului)

1.Observă trei trăsături ale celor doi zei: Zeus (Jupiter) și Hermes (Mercur).

Zeus Hermes

2. De ce crezi că Hermes îl ajută pe Zeus să își recupereze mușchii și nervii? De ce crezi

că acestui zeu, Hermes, îi corespunde la nivelul organelor interne sistemul nervos?

3. Zeus este asociat apariției trăsnetelor și fulgerelor. La nivel comportamental, ce

reprezintă Zeus?

III. Postlectura
Având în vedere asocierile pe care le-ai realizat deja la rubricile anterioare, asociază denumirea
fiecărei zile a săptămânii cu câte un zeu.

Ținând cont de faptul că fiecare zeu simbolizează un anumit comportament, o atitudine umană,
poți asocia fiecărei zile a săptămânii câte o atitudine specifică?
E luni, deci sunt ……

E marți, deci mă simt …..

E miercuri, deci caut …..

E joi, deci mă comport …..

E vineri, deci ……

E sâmbătă, deci am ….

E duminică, deci sunt…..

Fișa de lucru Micul Prinț

PRELECTURA
Dacă ai putea merge sa vizitezi o planetă,care ar fi aceea?Argumentează! LECTURA
1. Citește cu atenție fragmentele din fișa următoare (fișa alternativă) ce fac parte din textutl
Micul Prinț de A. de Saint –Exupery și răspunde cerințelor:

Despre ce este vorba în aceste fragmente?

Scrie cinci cuvinte care aparțin câmpului lexical al substantivului iubire .

Ce crezi că reprezintă o persoană unică în viața cuiva?

De ce era trist Micul Prinț ?

Desenează o vulpe și apoi coloreaz-o.

De ce nu se poate juca vulpea?

Crezi că între un animal și un om poate exista o relație de prietenie? Argumentează!

POSTLECTURA

1) Notează deasupra fiecărei culori denumirea planetei care se potrivește.

2) Imaginează-ți că ai propria ta planetă. Redactează o compunere de 10-15 rânduri în care

să descrii planeta imaginată. Dă-i un titlu sugestiv.
Fișă alternativă. Nivel de dificultate superior

Micul Prinţ de A. de Saint - Exupery

 I. Prelectura
1. Caută pe internet imagini cu planete şi asteroizi. Aminteşte-ţi de la geografie care sunt
diferenţele între acestea. Notează apoi în tabelul de mai jos câteva diferenţe între planeta
Pământ şi asteroizi:
Terra Asteroizi

1. Cu siguranță îți amintești cum arată deşertul Sahara. Tot la geografie ai aflat câteva
caracteristici ale acestuia. Notează-le mai jos, în coloanele din dreapta:
DEŞERTUL SAHARA
forma de relief

vegetaţia

clima

2. Acum, hai să ne amintim ce am aflat la botanică despre elementele constitutive ale

plantei şi despre funcţiile acesteia: rădăcina, tulpina, frunza, floarea, sămânţa. De
asemenea, în cazul trandafirului, despre ce fel de ţesuturi de apărare putem vorbi?
Care sunt momentele evoluţiei plantei şi cum trebuie ea îngrijită?
3. La educaţie civică, psihologie, sau chiar la consiliere şi orientare, ai auzit despre
calităţi şi defecte. Mai jos, ai o listă de trăsături. Clasifică-le în tabel conform
cerinţelor: prietenos, bun, materialist, izolat, comunicativ, maliţios, invidios, sociabil,
altruist, darnic, egoist, zgârcit, amabil, respectuos, harnic, laş, fidel, depresiv,
vanitos.
calităţi defecte

4. În tabelul de mai jos, apar denumirile a două animale: vulpea şi şarpele. Făcând apel
la informaţii din domenii cât mai diverse (biologie, medicină, mitologie, literatură,
religie), notează în dreptul fiecăruia cât mai multe trăsături specifice:
Animalul Informaţii diverse
VULPEA ................................................................
................................................................
ȘARPELE ................................................................
.................................................................
 5. De multe ori, noi sau cei apropiaţi nouă ne pregătim să plecăm în diverse locuri: o
excursie, o tabără, un sejur la prieteni sau la bunici. Cosmonauţii pot pleca pe lună.
Călătoriile noastre pot avea loc în spaţii mai apropiate sau mai îndepărtate, pentru o
perioadă scurtă sau pentru totdeauna. Bifează, în tabelul de mai jos, ce pregătiri
trebuie să facem atunci când plecăm undeva:
Pregătiri de plecare Bifează ce ţi se potriveşte
îmi fac bagajul
las totul în ordine / las o listă celorlalţi / las
mesaje celorlalţi
îmi iau rămas - bun
plec în călătorie
trimit gânduri bune / suveniruri celorlalţi

II. Lectura
Citeşte fragmentele de mai jos şi răspunde întrebărilor însoţitoare:
1. Indicii spaţio - temporali
Am trăit astfel singur, fără a avea pe cineva cu care să stau de vorba cu adevărat, până ce
am avut o pană în deșertul Sahara, acum șase ani. Se stricase ceva la motor. Și cum n-aveam cu
mine nici mecanic, nici pasageri, ma pregăteam să încerc să fac, de unul singur, o reparație
dificilă. Era pentru mine o problemă de viață și de moarte. Abia mai aveam apă de băut pentru
opt zile. În prima seară am adormit pe nisip, la o mie de mile de orice ținut locuit. Eram mult mai
izolat decât un naufragiat pe o plută în mijlocul oceanului. Vă închipuiți atunci surpriza mea, în
zori, când m- a trezit un glas firav și ciudat. Zicea: – Te rog... desenează-mi o oaie! – Poftim? –
Desenează-mi o oaie... Am sărit în picioare de parcă aș fi fost lovit de trăsnet. M-am frecat la
ochi. M-am uitat cu atenție. Și am văzut un prichindel cu totul extraordinar care mă privea cu
gravitate.
(…) Aflasem astfel încă un lucru foarte însemnat: anume că planeta lui de baştină abia de
întrecea mărimea unei case! Ceea ce nu prea avea cum să mă mire. Ştiam bine că, în afară de
marile planete precum Pământul, Jupiter, Marte, Venus, cărora li s-a dat câte un nume, pe lume
se mai află o puzderie de alte planete, uneori atât de mici, încât numai anevoie le poţi zări cu
telescopul. Când un astronom descoperă vreuna din ele, îi dă în loc de nume, un număr. De
pildă, îi zice:
„Asteroidul 3251”. Am temeinice motive să cred că planeta de pe care venea micul prinţ era
asteroidul B-612. Acest asteroid nu a fost zărit decât o singură dată, cu telescopul, în 1909, de
către un astronom turc.

a. Unde şi când îl întâlneşte naratorul pe Micul Prinţ?

b. De unde vine Micul Prinţ?
c. Ce fel de indici spaţio – temporali sunt aceştia: precişi / vagi, veridici /
ireali?
 2. Floarea Micului Prinţ
Aveam în scurtă vreme să cunosc această floare mai în amănunt. Pe planeta micului prinţ
crescuser[ dintotdeauna flori ca toate florile, împodobite doar cu o singură cunună de petale, şi
care se mulţumeau cu foarte puţin loc, şi care nu supărau pe nimeni. Răsăreau de dimineaţă,
printre ierburi şi pe urmă, seara, se stingeau. Aceasta însă încoltise într-o zi dintr-o sămânţă
adusă de nu se ştie unde, iar micul prinţ luase foarte îndeaproape seama la creşterea mlădiţei
celei noi, care nu se asemuia întru nimic cu celelalte mlădiţe. Se putea să fie un nou soi de
baobab! Copăcelul însa, la puţină vreme, se opri din creştere şi prinse-a făuri o floare. Micul
prinţ, văzând bobocul uriaş ce se împlinea sub ochii lui, simţea că trebuie să se ivească
dinlăuntru o minune de făptură; însa floarea, dornică de a fi cât mai frumoasă nu mai isprăvea, la
adăpostul încăperii sale verzi, cu pregătirile. Îşi alegea culorile cu grijă. Se îmbrăca pe îndelete,
potrivindu-şi petalele una cate una. Nu voia să se infăţişeze mototolită, ca macii. Nu voia să se
arate decât în deplina strălucire a frumuseţii sale. Ei, bine, da! era foarte cochetă! Găteala ei cea
tainică ţinuse astfel zile şi zile de-a rândul. (…) - Să mă acoperi, seara, cu un clopot de sticlă. E
foarte frig aici, la dumneata. Eşti rău aşezat. Acolo, de unde vin eu ... Aici însa s-a oprit. Ea
venise în chip de sămânţă. Nu avea de unde să ştie cum era pe alte tărâmuri. (…)- Nu trebuia să-
mi pun mintea cu ea - mi-a mărturisit el într- o zi. Nu trebuie să-ţi pui niciodată mintea cu florile.
Trebuie doar să le priveşti şi să le miroşi. Floarea mea înmiresma planeta, însa eu n-am ştiut să
mă bucur de lucrul acesta. (…) N-am fost în stare să pricep nimic pe-atunci! Trebuia să o judec
după fapte, nu după vorbe. Mireasma ei mă îmbăta şi mă însenina. N-ar fi trebuit să fug de-acasă
niciodată! Trebuia ca, dincolo de bietele ei şiretlicuri, să-i presimt duioşia. Florile sunt atât de
ciudate! Dar eram prea tânar, ca sa ştiu cum s- o iubesc.
a. Cum e descrisă floarea Micului Prinţ? Ce trăsături fizice şi morale poţi desprinde din
portretul acesteia?
b. Cum relaţionează Micul Prinţ cu floarea? Ce fel de atitudine au fiecare în faţa
celuilalt?
c. De ce regretă Micul Prinţ că a plecat şi că nu a înţeles comportamentul florii?

3. Personajele întâlnite în călătorie

Citeşte fragmentele referitoare la întâlnirile Micului Prinţ cu locuitorii de pe ceilalţi
asteroizi şi completează cu informaţiile solicitate:

Personajul Prima lui replică Replica finală a Trăsătura de caracter a

întâlnit Micului Prinţ şi personajului întâlnit
 replica pentru
sine (conclusivă)
- Ah, iată un supus, - Dacă maiestatea ...................................
regele strigă regele când îl zări dumneavoastră ar dori să
pe micul prinţ. fie foarte bine ascultată, Bifează dacă aceasta e:
ar putea să îmi dea un
ordin rezonabil. Ar putea
 să îmi ordone, spre
exemplu, să plec într-un
minut. Mi se pare că
sunt favorabile
condiţiile… (…)
- Oamenii mari sunt
foarte ciudaţi, îşi zise
micul prinţ în sine, pe
timpul călătoriei sale.
- Ah! Ah! Iată vizita - Te admir, spuse micul ...................................
vanitosul unui admirator! strigă prinţ, ridicînd un pic din
de departe vanitosul umeri, dar de ce te-ar Bifează dacă aceasta e:
imediat ce îl zări pe putea interesa asta? (…)
micul prinţ. - Oamenii mari sunt cu
siguranţă foarte ciudaţi,
îşi zise în sinea lui micul
prinţ, în timpul călătoriei.
- Beau, răspunse - Ruşine de ce? întrebă ....................................
beţivul beţivul, cu un aer micul prinţ care dorea să
lugubru. îl ajute. Bifează dacă aceasta e:
… Şi micul prinţ plecă,
perplex.

- Trei şi cu doi fac - Eu, mai spuse el, am o

cinci. Cinci şi cu floare pe care o ud în ....................................
omul de
şapte fiecare zi. Am trei
afaceri Bifează dacă aceasta e:
doisprezece. vulcani pe care îi curăţ
Doisprezece şi cu trei în fiecare săptămînă.
cincisprezece. Bună Căci îl curăţ şi pe cel
ziua. Cincisprezece şi stins. Nu se ştie
cu şapte douăzeci şi niciodată. Vulcanilor
doi. Douăzeci şi doi şi mei şi florii mele le este
cu şase douăzeci şi opt. de folos că eu le am. Dar
Nu e timp să o aprind tu nu eşti util stelelor…
din nou. Douăzeci şi (…)
şase şi cu cinci treizeci - Oamenii mari sunt cu
şi unu. Uf! Asta face siguranţă cu totul
deci cinci sute de speciali, îşi spuse în
milioane şase sute sinea lui pe timpul
douăzeci şi două de mii călătoriei.
şapte sute treizeci şi
unu.
 - Acesta este - Acela e singurul pe ....................................
consemnul, răspunse care mi l-aş fi putut face
lampagiul Bifează dacă aceasta e:
lampagiul. Bună ziua. prieten. Dar planeta sa e
într-adevăr prea mică.
Nu
e loc de doi.
- Uite! Iată un - Ce mă sfătuiţi să ....................................
geograful explorator! strigă el, vizitez?
cînd îl zări pe micul - Planeta Pământ, îi Bifează dacă aceasta e:
prinţ. răspunse geograful. Are
o bună reputaţie…
Şi micul prinţ plecă,
gândind la floarea sa.

4. Întâlnirea cu vulpea
- Nu, spuse micul prinţ. Eu caut prieteni. Ce înseamnă "a domestici"?
- E un lucru uitat de mult, spuse vulpea. Înseamnă "a crea legături…"
- A crea legături?
- Bineînţeles, spuse vulpea. Tu nu eşti deocamdată pentru mine decît un băieţel care se aseamănă
perfect cu oricare altul dintr-o sută de mii de băieţei. Şi eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu nu ai
nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe ca o sută de mii altele. Dar dacă tu mă
domesticeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi pentru mine unic în lume. Eu voi fi pentru
tine unică pe lume...
- Încep să înţeleg, zise micul prinţ. Este o floare... cred că ea m-a domesticit.
(…)- Viata mea e monotonă. Eu vânez pui, oamenii mă vânează pe mine. Toţi puii se aseamănă
şi toţi oamenii sunt la fel. Deci mă cam plictisesc. Dar dacă tu mă domesticeşti, viaţa mea va fi
cu totul alta, luminoasă. Aş cunoaşte un zgomot de pas care va fi diferit de celelalte. Ceilalţi paşi
mă fac să intru sub pământ. Al tău mă va chema afară, ca o muzică. Şi încă ceva! Priveşte, vezi
acolo câmpurile cu grâu? Eu nu mănânc pâine. Grâul este inutil pentru mine. Câmpurile de grâu
nu înseamnă nimic pentru mine. Şi asta e trist! Dar tu ai părul blond, aurit. Atunci când tu mă vei
fi domesticit va fi minunat. Grâul, care este auriu, îmi va aminti de tine. Şi îmi va plăcea
zgomotul vântului prin grâu…
Vulpea tăcu şi îl privi îndelung pe micul prinţ:
- Te rog… domesticeşte-mă! spuse ea. (…)- Adio, spuse vulpea. Iată secretul meu. Este foarte
simplu: nu vezi bine decât cu inima. Ceea ce este important nu se arată ochilor.
Notează, pe două coloane, cele două atitudini diferite ale vulpii faţă de Micul Prinţ:
îmblânzită / neîmblânzită de acesta, selectând acele sintagme din text care se potrivesc atitudinii
solicitate. Ce diferenţe atitudinale observi?
ATITUDINI ALE VULPII ATITUDINI ALE VULPII ÎMBLÂNZITE
NEÎNMBLÂNZITE
 Tu nu eşti deocamdată pentru mine decît un Tu vei fi pentru mine unic în lume.
băieţel care se aseamănă perfect cu oricare
altul dintr-o sută de mii de băieţei.

………………………… …………………………..

………………………… …………………………

………………………… …………………………

5. Întâlnirea cu şarpele
Pentru că şarpele vorbeşte mereu “în enigme”, vorbele sale au sensuri figurate. Explică
sensul lor conotativ, alegând sau realizând o “traducere” a ceea ce încearcă şarpele să spună:
Singur te simti şi printre oameni :

oamenii se izolează

Sunt însă mai puternic decât degetul unui rege:

Aş putea să te duc mai departe decât o corabie:

jloc de locomoţie

Pe acela, pe care-l ating, eu îl redau pământului din care a ieşit:

III. Postlectura
1. De ce crezi că întâlnirea dintre narator şi Micul Prinţ are loc în deşert? Ce ar putea
reprezenta acest pustiu din perspectiva experienţei de viaţă a naratorului?
2. Micul Prinţ consideră că e prea tânăr ca să ştie cum să iubească. Şi totuşi, în text
apare o superbă declaraţie de dragoste la adresa florii sale: Când cineva a îndrăgit o
floare cum numai una singură se află în milioanele şi milioanele de stele, lucrul
acesta e de- ajuns pentru ca el, privindu-le, să fie fericit. “Floarea mea, îşi spune
el, e undeva,
 acolo …” Dar dacă oaia îi mănâncă floarea, pentru el atunci e ca şi cum, dintr-o
dată, toate stelele s-ar stinge! Exprimă-ţi opinia despre iubire într-un eseu
argumentativ valorificând acest citat!
3. Unde pleacă, din punctul tău de vedere, Micul Prinţ? Cum îşi pregăteşte el plecarea?
Ce suvenir / consemn îi lasă naratorului? Ce reprezintă tristeţea naratorului la
plecarea acestuia?
4. Textul utilizează alegoria. Ştiind că aceasta presupune procedeul artistic ce transferă
un aspect al realităţii în zona ficţionalului, identifică ce reprezintă / ascunde fiecare
mască alegorică în text: Micul Prinţ, floarea, vulpea, şarpele. Argumentează.

Limba engleză în context cross-curricular. The Time Machine, H.G. Wells.

“Transdisciplinaritatea privește – așa cum indică prefixul “trans” – ceea ce se află în același
timp și între discipline, și înăuntrul diverselor discipline, și dincolo de orice disciplină.
Finalitatea ei este ințelegerea lumii prezente, unul din imperativele sale fiind unitatea
cunoașterii. (TRANSDISCIPLINARITATE – Manifest, de Basarab Nicolescu, Editura Polirom,
Iași, Romania).

I. Argument
Stategia cross-curriculară le oferă elevilor șansa să înțeleagă mai ușor chestiuni mai dificile de
achiziționat. Prin implicarea elevilor și interacțiunea acestora cu mai multe discipline, învațarea
devine un proces unic, distinct și integrat de dezvoltare personală, care îi ajută să perceapă lumea
ca un tot unitar. Fiecare disciplină are rolul ei esențial în înțelegerea legilor care guvernează
Universul, condiție sine qua non, fără de care haosul ar fi iminent. Cercul transdisciplinar de
lectură
„De la noi la planete și înapoi” constituie un proiect cu abordare avangardistă în domeniul
cunoașterii. Folosind echipamente TIC de top pentru stimularea creativităţii şi imaginației,
resurse didactice elaborate și noțiuni transdiciplinare, elevii gestionează în mod eficient învățarea
având o deschidere mai mare pentru studiul individual.

II. Scenariu didactic

1. Prelectura
În momentul de debut al lecției, elevii sunt familiarizati cu genul științifico-fantastic și sunt
încurajați să-și folosească imaginația, să-și exprime propriile opinii dezvoltându-și astfel spiritul
critic. După ce examinează diferite imagini, elevii sunt provocați să-și imagineze că s-au
teleportat în viitor. Elevii vor prezenta anvantajele și dezavantajele celor două lumi: viitor și
prezent, făcând referire la mijloacele de transport specifice și comunicarea inter-umană.

2. Să presupunem că te-ai teleportat în viitorul îndepărtat, iar locul unde ai ajuns este
asemenea imaginii de
 mai jos, completează tabelul:

Viitor Prezent
Mijloc de transport
Comunicare inter-umană
Avantaje
Dezavantaje
Concluzii

3. Lectura
Etapa următoare a lecției corespunde fixării cunoștințelor. În acest sens, elevii vor citi
fragmente din roman, după care vor executa diferite sarcini de lucru. Ei vor fi stimulați să
răspundă la întrebări cu alegere multiplă, să decidă dacă propozițiile sunt adevărate sau false, să-
și exprimă propriile păreri.

Citește cu atenție următoarele fragmente și răspunde cerințelor:

“Are you sure we can move freely in space? We can go right or left, backwards and
forwards freely enough. But up and down? That isn’t so easy.(...) Well, we can move little up and
down, said the Medical Man. But we can move all in time. We are always in the present moment.
(…) That is at the centre of my great discovery. Why can a modern man not hope that one day he
might travel in time?(…)It doesn’t make sense, said Filby.(…)Possibly not, said the Time
Traveller. But now you begin to see the reason for my work on the geometry of four dimensions.
Long ago I had an idea for a machine that can travel in any direction of space and time, as the
driver wants.”

a. La ce moment se face referire în text ?

b. Ce idee a avut călătorul cu mult timp în urmă?
c. Încercuiește A( adevărat) sau F (fals) răspunsul la următoarele propoziții:
a. “We can go right or left” said Medical Man  A F
b. Oamenii moderni cred că există posibilitatea călătoriei în timp  A F
d. Pe care din următoarele lucruri Călătorul nu le poate crede?
a. Noi putem călători complet liberi în spațiu
b. Modelele matematice sunt doar niște idei
c. Toate lucrurile reale trebuie să existe în timp
d. Tu nu poți vedea un obiect ce călătorește rapid în timp

“The journalist, too, refused to believe it, and started to make a joke of the whole thing.
Our special reporter in the Day after Tomorrow reports, he was saying-or shouting- when the
Time Traveller come back. He was dressed in ordinary evening clothes and nothing except his
tired look
reminded me of the change that had shocked me.(…)Well, said the Editor, laughing, These men
say you have been travelling into the middle of next week.(…)The Time Traveller sat down
without a word. He smiled quietly, in his usual way. Where’s my meat? he said. How nice it is to
stick a fork into meat again.”

a. Cum a fost îmbrăcat călătorul?

b. Crezi că este o ținută potrivită pentru un om de știintă?
c. Când va uma să călătorească în timp?
d. Cum a reacționat Călătorul în timp?
e. Dacă ai fi fost în locul lui ce ai fi răspuns? Argumentează!

“Then I suddenly realized the full of danger of my journey. What might appear when the
rain stopped? What might people be like? Had they perhaps changed into something inhuman
and very strong? I might seem like an old-world wild animal, but more frightening because I
looked like them- a horrible creature to be speedily killed. Already I saw the shapes of enormous
buildings, and a wooded hillside growing clearer through the dying storm. I turned quickly To
the Time Machine and tried hard to turn in the right way up. As I did so, the grey rain suddenly
stopped and the sun shone through the clouds. My fear grew stronger and I fought hard with the
machine. It moved under my attack and turned over. It hit my chin violently. One hand on the
seat, the order on the lever, I stood breathing heavily, ready to climb inside it again. (…) Then I
heard voices coming nearer. Through the bushes I saw the heads and shoulders of running men.
One of these appeared on a path leading straight to the lawn where I stood. He was quite him,
just over a metre high, wearing only a long purple shirt tied at the waist with a leather belt.
Noticing that, I realized for the first time how warm the air was. He seemed to be very beautiful,
but also very weak. At the sight of him, my confidence returned. I took my hands from the
machine.”

a. Ce gânduri îi împânzeau mintea naratorului la începutul textului?

b. Ce fenomen meteorologic este prezentat în text? Ce semnificație crezi că are? Argumentează!
c. Cum era îmbrăcat omul pe care naratorul l-a zărit? De ce a rămas surprins la vederea
acelei ținute?
d. Ce părere și-a format naratorul la sfârșitul textului despre oameni? Dacă erai în locul
acestuia, care ar fi fost părerea ta?
“Looking closer at their faces, I saw some differences in their sweet prettiness. They all
had the same wavy hair, and this came to a sharp end at the neck and below the ears. There
was none growing on their faces, and their ears were very small. Their mouths were small,
too, with bright red, rather thin lips. (…) And then I understood. I stayed there, waiting for
the Time Traveller; waiting for a second, perhaps stranger story, and the objects and
photographs he would bring with him. But I am beginning to fear that I must wait a lifetime.
The Time Traveller disappeared three years ago. And as everyone knows now, he has never
returned.”

1. Ce s-a întâmplat când călătorul a întâlnit primul om:

a. A încercat să-l ucidă ca să-l mănânce
 b. S-a gândit că este o zeitate și poate fi un lider
c. A rămas impresionat de trăsăturile fizice diferite ale acestuia
2. Descrie trăsăturile oamenilor prezentați în fragmentul de mai sus.
3. Ce s-a întâmplat cu călătorul?

4. Postlectura
La finalul lecției, pe baza cunoștințelor acumulate anterior la care se adaugă cele dobândite
în cadrul lecției, elevii vor evidenția capacitatea predictivă a lui H.G. Wells. Ideile inovative și
excentrice ale autorului, concretizate în tehnologia înaltă de care beneficiem astăzi, se găsesc din
abundență în romanul publicat cu mult timp în urmă (1895).

Cum crezi că este posibil ca în urmă cu mai bine de 100 de ani, o persoană să poată
„prezice” avioanele, calculatoarele, călătoria în spațiu, supermarket-urile, televizorul și
clădirile foarte înalte?

III. Materiale interactive utilizate în cadrul

atelierelor Sistemul solar
Legătura dintre planete, culori și psihicul uman
Legătura dintre planete și muzică
Legătura dintre planete, zilele săptămânii și zei
Legătura dintre planete, zilele săptămânii, folclor și religie

IV. Reflecția didactică

Utilizând multitudinea de informații pe care le dețin din cadrul lecțiilor de limba engleză,
literatură, matematică, fizică, geografie, istorie, muzică și desen, la care se adaugă noţiuni de
cultură generală asimilată în afara şcolii, elevii sunt capabili să realizeze diferite proiecte, fişe de
lucru, eseuri, devenind responsabili pentru propria lor muncă.
Fiind încurajați și stimulați să exploreze, să investigheze și să descopere, elevii asimilează
informaţii noi din domenii diferite, lărgindu-și orizontul cunoașterii. Drept urmare, ei vor
manifesta o lejeritate în înţelegerea fenomenelor naturale, fiind capabili să stabilească legatura
dintre ele. Diversitatea activităților de învățare (prezentări ppt transdisciplinare, fișe de lectură,
creație literară, realizare de boardgame) le-a dat posibilitatea elevilor de a descrie, a înţelege, a
explora, a observa şi a percepe lumea, ajungând în final la cunoaștere, asemeni Exploratorului
temporal, eroul lui H.G.Wells din romanul Mașina timpului, care cu ajutorul invenției
descoperite în laboratorul său, prin implicare directă și activă, explorează lumi noi.
Fără îndoială, perspectiva cross-curriculară ca mod de învățare eficientă și atractivă
contribuie la stimularea și dezvoltarea capacităților creative ale elevilor, la dezvoltarea
abilităților de comunicare și a celor privind modul de corelare a mai multor discipline, având ca
rezultat final o viziune extinsă, complexă și integrată asupra unor teme fundamentale ale
omenirii.
 Setea de cunoaștere, nevoia de a crea amintiri
- jurnalul colectiv al proiectului –

Sper din tot sufletul să se creeze o tradiţie la ,,Moise

Nicoară”, aceasta fiind existenţa proiectelor
transdisciplinare în fiecare ,,săptămână altfel”.
(Patricia Horga)

Simt că acesta este un start mai mult decât

promițător pentru ceea ce va urma să se întâmple
zilele următoare și sper, în același timp, că atât noi,
cât și colegii noștri mai mici, vom putea să încheiem
acest proiect cu un suflet îmbogățit de experiențe și
de amintiri ce vor dăinui peste ani și ani. (Amelia
Fanea)

Prima zi a proiectului „De la noi la planete

și înapoi”
M-am îndreptat spre școală emoționată și
înconjurată de frică. Gândul că voi sta în fața a
aproximativ 30 de elevi, că le voi preda oarecum, că
voi juca rolul unei profesoare m-a înfiorat puțin.
Când am ajuns la clasa cu care urma să lucrez și am
zărit-o pe colega mea mai mare, m-am liniștit,
fiindcă mi-am amintit că nu sunt singură.
După ce copiii din clasa a șaptea s-au
prezentat, am jucat un joc care presupune atenție,
atmosfera începând să se destindă și să ne cunoaștem
mai bine între noi. Apoi, am intrat cu toții în clasă și
am început prin a le prezenta colegilor noștri mai
mici un powerpoint legat de sistemul solar,
punându-le ocazional întrebări din cultura lor
generală. Încet- încet, am realizat că lucrez cu o
clasă plină de copii creativi, isteți, competitivi… dar
și destul de gălăgioși. După aceea am lucrat o fișă
cu ei, unii
dintre ei având idei și păreri interesante și cu totul originale.
La sfârșit, i-am pus să deseneze soarele și luna și am fost încântată de unele desene pentru
că am văzut că sunt câțiva care au pus într-adevăr suflet în actvitățile pe care le-am făcut astăzi.
Starea cu care am venit spre școală a fost total opusă cu cea cu care am părăsit școala, ziua
aceasta de luni dându-mi într-adevăr elan pentru următoarele zile pe care le voi petrece cu acești
copii plini de viață.(Maria Dărăban)
De cum in clasă - am intrat
O fată ne-a și salutat;
Aranjarăm băncile,
Pregătirăm premiile,
Și bomboanele,
Și prezentările…
Și-ntre timp au mai sosit
Trei băieți și un’ mai mic.
Multe jocuri am jucat
Și tare ne-am mai distrat
Chiar dacă uneori
Am fost cam plictisitori.
Am lipsit zece minute
C-am fost să cumpăr abțibilde
Dar îndată ce-am sosit
Multă zarvă-am auzit,
Colegi noi am întâlnit
Și pe treabă ne-am pornit.
Prima lecție: planetele;
Soarele și fructele…
Roșie, pepene, pepene mare
Și o lămâie.
Copiii? Foarte activi!
Și inventivi!
Probleme am mai avut
Am avut; și au trecut.
Le-am dat de capaă, ne-a plăcut!
Și mâine… iar de la-nceput. (Theo Harald)

ZIUA 1: Cum am ajuns profesoară şi ce a

însemnat asta pentru mine
Am intrat în sala de clasă, unde erau deja
câţiva copii împreună cu doamna profesoară
Viorica Şandor, diriginta lor, care m-a ajutat să
aranjez băncile şi ce mai era nevoie. În timp ce eu
pregăteam totul pe calculator, i-am auzit pe copii
şuşotind. Panica deja începea să mă cuprindă.
Am tras aer în piept, iar când ceasul a anunţat ora
8, ştiam că urmează să păşesc în alt univers, un univers pe care aveam să îl parcurg alături de
acele mici suflete.
După o scurtă introducere a proiectului, am ieşit împreună în curte. Ne-am aşezat toţi în
cerc şi am început să ne prezentăm. Deşi destul de timizi la început, copiii s-au destins pe
parcurs, mai ales când ne-am jucat. ''Luna de pe cer'' i-a distrat, iar eu, la rândul meu, m-am
bucurat să văd că au fost foarte atenţi la joc şi foarte receptivi. Între timp, Maria, coechipiera
mea, ajunsese şi ea, la fix ca să ne ajute la joc. A urmat formarea echipelor şi intrarea înapoi în
sala de curs.
Echipele şi-au ales numele, iar dacă jocul din curte credeam că nu i-a energizat destul, în
momentul când le-am spus că la finalul săptămânii
o echipă va fi câştigătoare şi că vom ţine un scor
pe planşa pusă ulterior pe perete, parcă toţi au
fost băgaţi în priză. Am început ''predarea''
materialelor power-point, iar cu fiecare întrebare
pusă, tot mai multe mâini erau ridicate să
răspundă. Atât pe mine, cât şi pe Maria, asta nu
putea decât să ne bucure şi mai ales, ne-am
bucurat când copiii au avut şi ei la rândul lor
întrebări.
Fişa de lucru a fost prilejul fiecărei echipe
de a aduna puncte. Bineînţeles, am avut şi o echipă care s-a descurcat mai greu la început, dar
care, pe parcurs, s-a remediat şi a dat nişte răspunsuri chiar bune. Fiecare echipă şi fiecare copil
în parte a avut o părere, iar să văd o clasă întreagă cu mâna ridicată, pur şi simplu, m-a făcut să
mă simt minunat. Orice panică sau emoţie de la început dispăruseră.
Spre final, a urmat atelierul de creaţie. Cu muzică clasică cântând în surdină, copiii au
început să picteze şi să decupeze. Produsele finale le-am adunat într-o cutie pe care, de
asemenea, i-am rugat să o semneze cu ceva care să îi reprezinte, pentru a o personaliza. Am fost
plăcut surprinsă să văd că fiecare copil s-a străduit şi au făcut nişte desene superbe. În final, deşi
a fost doar prima zi, pot spune că am simţit puţin din ceea ce înseamnă să fii profesor. (Kis
Kasza Lorena)

Începutul
Fiind prima zi a proiectului am venit cu o oarecare neliniște, deoarece nu știam cum se
vor raporta copiii la activitățile și prezentările pregătite de noi. Cu toate acestea, am intrat în sala
de clasă optimistă, cu zâmbetul pe buze și având o atitudine plină de siguranță, profesionalism și
entuziasm. În primele minute, privirile elevilor erau ațintite spre noi cu mare atenție, citind în
ochii lor bucurie și totodată curiozitate pentru ceea ce va urma. Mi-a dat curaj și multă încredere
în mine și în ceea ce fac atunci când am auzit de printre bănci „Wow! Vreau ca toate orele să se
desfășoare așa!” Acest fapt mi-a confirmat că proiectul nostru își atinge ușor-ușor scopul,
trandisciplinaritatea fiind metoda cea mai potrivită de a învăța prin joacă.
De-a lungul orelor petrecute alături de elevii clasei a V-a, mi-am dat seama că aceștia
sunt foarte inteligenți, creativi și, de asemenea, interesați de informațiile noi pe care le-am
împărtășit
cu ei. Am încercat să le fim și noi colegi, să îi tratăm cu egalitate, să ne distrăm și să îi învățăm
câteva lucruri esențiale: să colaboreze, să fie alături unii de alții și să pună pe primul loc
distracția, nu competiția.
Pentru a-i stimula, le-am confecționat fiecăruia câte un carnețel în care vor primi pe tot
parcursul săptămânii abțibilde ca recompensă atunci când dau un răspuns bun sau sunt activi în
cadrul tuturor activităților. De asemenea, copiii au primit și dulciuri sau diferite recompense, fapt
ce i-a determinat să fie în permanență cu mâinile pe sus, dorind să se implice cât mai mult.
Referitor la ziua de azi , lucrurile s-au desfășurat exact cum ne-am dorit , feed-back-urile
fiind pozitive și confirmându-ne că ne-am făcut
treaba cu pasiune, din suflet, simțind și ei asta.
(Ana Maria Florina Danci)

Prima zi
În această primă zi din cadrul proiectului
am avut plăcerea să cunosc niște copii minunați și
foarte energici. La început am fost puțin mai
timidă, însă după ce i-am cunoscut pe toți, am
prins drag de ei și am cooperat foarte bine.
În primul rând, azi am învățat niște lucruri noi despre planetele sistemului solar, alături de
cei mici. Cu toții ne-am deschis brațele, primindu-i cu multă căldură pe copii, reușind să le
câștigăm atenția și respectul. Împărțiți în patru echipe, concurenții au prins gustul competiției și
s- au ridicat peste așteptările noastre, oferind răspunsuri complexe, amuzante, chiar și exemple
din viața personală.
Pe de altă parte, jocurile au fost un real success, deoarece fiecare echipă își dorea un
punctaj cât mai mare. Acestea au continuat lupta aprigă în timpul prezentărilor PowerPoint, dar
mai ales la fișa de lucru. La sfârșit, copiii și-au dat frâu liber imaginației care s-a împletit cu noile
cunoștințe asimilate pentru a desena cum pot ei mai bine soarele și luna.
Așadar, pentru a premia entuziasmul și implicarea noilor noștri prieteni, i-am răsplătit cu
bomboane și o rundă de aplauze furtunoase. Sperăm ca în continuare prietenia, respectul și
distracția să ne înconjoare.( Diana Costea)

La drum…
Prima zi din cadrul acestei săptămâni a
ieşit precum ne aşteptam. Copiii din clasa a V-a
C sunt foarte activi şi dornici de a cunoaşte noi
informaţii, în special din domeniul cosmic. Ne-au
uimit prin faptul că aveau cunoştinţe vaste despre
planete şi mitologie. Am remarcat faptul că se
descurcă foarte bine la cerinţele care îi îndeamnă
să interpreteze o afirmaţie dintr-un text sau să
comenteze din perspectivă proprie semnificaţia unor secvenţe din textul literar sau a unor
elemente cosmice.
Totodată, o mare parte dintre ei au avut multe întrebări referitoare la anumite aspecte ale
sistemului solar, venind chiar şi cu argumente din domeniul ştiinţific.
Cred că acest proiect reprezintă o cale prin care atât elevii de clasa a V-a, cât şi noi, cei de
a IX-a și a X-a, putem învăţa unii de la alţii într-un mod diferit, amical şi relaxant. În orice caz,
prima zi, adică luni, a fost perfectă şi sper foarte tare că şi celelalte vor fi la fel. (Bînci Timeea)

Azi
Astăzi am început să creăm Universul. Ne-am adunat, 5 titani și 25 de zei, într-un colț de
gaură neagră și am decis să facem lumină. Cu
ajutorul elementelor primordiale și a constelațiilor
ce ne străluceau fiecăruia în ochi, ne-am unit forțele
pentru a pune bazele celui mai mare mister. Am
îmbinat dinamismul dansului planetelor cu focul
nestăpânit al Soarelui și am conceput Sistemul
Solar. Am folosit teatru, muzică și poezie, totul cu
scopul de a construi ceva ce urma să fie peste
puterile noastre. O galaxie strălucitoare ne privea
din urmă, purtând cu ea atât un iz de curiosité, cât și
spirit critic,
ambele ascunse printre nebuloasele din privirea ei. Cum am putea defini ce a ieșit? O zeiță a
nebuniei autohtonă a definit totul ca fiind mintea umană: conștient, subconștient și inconștient.
Astfel, Universul domină tot ceea ce ține de om, de la starea de spirit până la cromatica hainelor
sale.
În final, ne-am pus întrebarea: ce suntem noi, de fapt? Suntem muritori, cu o existență
limitată de necunoscutul înfricoșător al morții sau am fost creați să dăinuim pe veci? Fericirea
pură într-un trup de zeu ne-a spus că suntem pulbere de stele. Ne-a lămurit parțial, dar o mare
parte din confuzie rămâne: cine suntem noi și ce căutăm aici?(Cristina Hotăran)

ZIUA 2: Călătoria continuă, iar în viitor vom rămâne fără copaci

Spre deosebire de ziua precedentă, azi am mers la şcoală fără emoţii sau panică pentru ceea
ce urmează. La ora 9, copiii erau aşezaţi în bănci
aşteptând ca eu şi Maria să începem. Pentru început,
am decis să jucăm cu ei ''Corul antic''. Copiii s-au
distrat, deşi la început au avut câteva reţineri din
cauza timidităţii. Am continuat cu prezentarea
primului power-point şi fişa de lucru.
După ce am rezolvat câteva exerciţii, ne-am
mutat cu toţii afară unde, împreună cu micile
noastre
ajutoare de la Liceul de Arte, ne-am energizat prin intermediul unor jocuri de actorie la care
copilaşii s-au distrat şi au râs.
După o mică recreere, ne-am întors în sală şi am prezentat cel de-al doilea material
power- point, urmat de fişa de lucru. Atât eu, cât şi Maria, am fost surprinse în momentul când
am declanşat un mic debate între colegi pe tema unui exerciţiu de imaginaţie: cum arată viitorul.
O tabără susţinea ideea de viitor al tehnologiei, iar cealaltă ideea de viitor fără natură
înconjurătoare, toţi aducând argumente foarte bune. Pot spune sincer că, în urma acelei discuţii,
chiar şi eu m-am îmbogăţit intelectual şi am aflat multe lucruri interesante.
Timpul a trecut ca vântul şi ca gândul, iar fiindcă materialele informative şi fişele de
lucru au fost gata, le-am propus copilaşilor să ne mai jucăm ceva, ei acceptând imediat. ''Liftul'' a
dat prilejul fiecărei echipe să arate cât de atenţi au fost la informaţiile predate de noi în această
zi. Cu toţii s-au străduit şi au dat tot ce au avut mai bun pentru a aduce puncte echipei, dar în
acelaşi timp, au avut grijă să se şi distreze. (Kis Kasza Lorena)

Mai departe scrie-n carte

Ziua de astăzi a fost într-adevăr presărată
cu mici grămăjoare de sclipici diurn şi nocturn.
Simplul fapt că fiecare elev care intra îmi adresa
un “Bună dimineaţa” şi un zâmbet plin de căldură
şi entuziasm îmi făcea sufletul să salte de bucurie
simţind că acele zâmbete sunt sincere. Micile
planete ce roiau în jurul meu pe catifeaua
sclipitoare a colegiului, au reuşit să îmi creeze o zi
magică. Culorile, jocurile de actorie şi zâmbetele au reprezentat punctele forte ale acestei zile.
Astfel, fiecare ne-am cunoscut pe noi înşine printr-o altă perspectivă, cea a rogvaivului şi nu
numai. Nu credeam că voi putea să îmi imaginez vreodată un tablou mai frumos decât cel făurit
astăzi!
Mai departe, am învăţat că uneori lumea în care trăim ne obligă să purtăm anumite măşti,
ceea ce nu este un lucru bun, iar joculeţele de actorie au făcut ca micile planete să reuşească să
comunice mai bine între ele, să interacţioneze, şi, nu în ultimul rând, să fie împinşi de la spate să
gândească într-un mod mai alert. Aşadar, momentele petrecute cu ei în aceste zile sunt unice şi
irepetabile. Finalul orelor m-a făcut să găsesc într-un mic seamăn de-al meu, care mi-a cuprins cu
firavele-i mâini întregul corp, fiinţa mea în miniatură. Am simţit în această îmbrăţişare toată
căldura soarelui, inima luându-mi foc şi realizând că nu-mi va fi deloc uşor să mă despart de
aceste suflete firave şi iubitoare. (Diana Ciuban)
 Cu energie, la drum!
A doua zi petrecută alături de elevii clasei a Va B în minunata excursie a cunoașterii a
fost una foarte palpitantă si plină de energie. Am intrat în clasă și am fost întâmpinată de calde si
vesele saluturi ale elevilor care erau foarte pregătiți pentru ceea ce îi aștepta. Pentru început,
aceștia au
făcut salată de fructe, de unde creativitatea și
munca lor în echipă a ieșit la iveală, fiecare având
o salată minunată în felul ei. După ce au terminat,
fiecare grupă a avut prilejul de a degusta din
fiecare salată si de a acorda puncte grupei a cărei
salată le-a plăcut. Prin această activitate, copiii au
învățat ce înseamnă organizare și muncă în echipă.
Următoarele activități au fost niște jocuri
făcute de minunații noștri colegi veniți de la
Liceul de Artă „Sabin Drăgoi” prin care au fost
testate
abilitățile și atenția copiilor.
De asemenea, aceștia au învățat multe lucruri noi despre fiecare planetă în parte și despre
zei. Au descoperit care sunt legăturile dintre
planete, culori, emoții si zei și au fost foarte
activi, primind drept recompensă bomboane și
abțibilduri. Un ultim joc pe care aceștia l-au jucat
a fost “Liftul” unde copii au imitat diferite
personaje și au purtat conversații între ei.
Totul s-a încheiat cu un workshop, unde
copii au dat frâu liber imaginației și au desenat
din perspectiva lor, diferiți zei. Pot spune că
această zi a fost mult mai distractivă decât cea
precedent,
deoarece ne-am apropiat de copii mai mult, iar prin scoaterea la iveală a copilului din noi, am
reușit să le câștigăm încrederea. (Al Cheikh Ali Namnoum)

Marte și puzzle-ul zilei de marți

După o întoarcere a clepsidrei, ne-am continuat misiunea în ziua lui Marte. Micul nostru
colț de gaură neagră s-a extins, contopindu-se cu lumina orbitoare a nebuloaselor încărcate cu
ioni de curiozitate ce pluteau în jur. Am conceput un portal, prin intermediul căruia zeii,
luând nenumărate forme, au călătorit în timp și spațiu. Mai apoi, o zeiță cu zâmbetul veșnic pe
buze s-a născut din nou, într-o baie de cântec și inimi gonind cu viteza luminii. Sub influența
planetelor, am creat culorile, făurite din cioburi de stele, amestecate cu apă, aer, pământ și foc.
Am descoperit sentimentele: complexe, bizare, radiante precum cometele. Habar n-aveam cât de
puternice pot fi!
În cele din urmă, preschimbați în pirați, zeii au pornit în căutarea comorii ce ascundea
secretul nemuririi. Învelite în fildeș și ascunse în grabă, zăceau formule, împrumutate de la însuși
Pitagora și versuri, furate de pe partitura corifeului de la curte, toate la un loc formând un puzzle
mortal. Mulți s-au rătăcit în drumul lor spre absolut, dar puținii rămași, cei ce au triumfat, au fost
încununați cu cele mai strălucitoare astre de pe cer.
Încetul cu încetul, deveneam ceva nou, ceva mai mare și mai puternic decât însuși
Universul. Deveneam umani. Dar umanitatea nu e menită să dureze, ci să înceapă și să se
încheie, din nou și din nou, același cerc vicios fără de scăpare. Suntem eterni sau nu până la
urmă? Vom afla asta curând sau abia după ce deja vom fi murit ? (Cristina Hotăran)

Ziua 3. Un nou sentiment

A treia zi a săptămânii altfel a decurs destul de
bine. Deja am știut ce mă așteaptă la școală, așa că
drumul spre aceasta a fost unul liniștit. Totuși, chiar
dacă frica a dispărut, un nou și plăcut sentiment a
înlocuit-o – nerăbdarea. Am fost curioasă să văd cum va
decurge ziua.
Astăzi am citit două powerpoint-uri, am făcut
două fișe de lucru și am jucat două jocuri. Părerile au
fost
și astăzi numeroase și, la un moment dat, s-a iscat o dezbatere între doi copii din clasă la care au
intervenit, pe rând, alți câțiva dintre colegii lor, lucru care m-a impresionat și pe mine și pe
colega mea mai mare. A fost o zi încărcată, activitățile fiind duble față de ceea ce am făcut ieri.
Tot astăzi ne-am întâlnit cu un băiat foarte talentat și amuzant de la Liceul de Artă “Sabin
Drăgoi” care a făcut câteva jocuri de actorie cu elevii clasei 7A,
colegii noștri mai mici cu care lucrăm.
Ne-am cunoscut astăzi mai bine între
noi (o elevă din clasa a șaptea mi-a și împletit
părul în pauză!) și încet-încet, acești copii îmi
ajung la inimă.
Am plecat de la școală fericită,
gândindu-mă că sunt foarte norocoasă că, prin
intermediul acestui proiect învăț multe, cunosc
persoane noi și îmi creez amintiri de neuitat,
unice de altfel. (Maria Dărăban)

În echipă…
Am ajuns de dimineață în sala de clasă încrezător în faptul că prichindeii ne vor surprinde
din nou, precum au făcut-o și în prima zi. Am început printr-un joc care, după părerea mea, i-a
ănvățat atât să se adapteze la o situație oarecare, cât și să lucreze în echipă. Totodată, au învățat
să scape de timiditate și să-i facă pe ceilalți să-i urmeze.
 Intrarea în lumea psihologiei, a culorilor și a
sistemului solar i-a captivat pe copii, aceștia fiind atenți
la informațiile primite. Au reușit să răspundă corect la
întrebări suplimentare legate de culori, precum diferența
dintre anumite culturi în care culoarea alb este folosită
în clipele de doliu în ciuda celei negre și faptul că
violetul era folosit în timpurile trecute la vestmântul
regilor, fiind considerat o culoare regească sau nobilă.
Știind faptul că majoritatea micuților sunt
interesați de mitologie, a fost foarte ușor să îi facem să fie atenți la fișa de lucru, aceasta fiind
compusă dintr-un fragment din “Legendele Olimpului” și numeroși zei greci și romani. A fost o
atmosferă foarte frumoasă, în care elevii ne-au prezentat mai multe povești din carte, dovedindu-
ne astfel că vor mai mult. În final, au avut de relizat mai multe desene prin care fiecare și-a putut
expune talentul în desen, pe parcursul workshopului aceștia ascultând o melodie în gama RE,
compusă de Mozzart. (Laurențiu Baciu)

Căi spre cunoaștere

Precum un personaj autentic camilpetrescian, mă aflu în căutarea unui absolut, a locului
unde nu există limite între material și intangibil. Presupun că aș dori să găsesc momentul ultim
dinaintea Big Bang-ului ori să mă aflu pe treapta evoluționismului anterioară Homo Sapiens. Nu
îmi cunosc originea, dar, începând cu acest proiect, cunosc 26 de drumuri către răspunsul la cel
mai mare mister al existenței. În mod paradoxal, simt că voi ajunge să cred că originea omului
este umană, însemnând că întregul univers este creat pe cale antropică. Ori poate că întregul om
nu este altceva decât o entitate cosmică. Cu riscul de a mă repeta, admit că știu că nu știu nimic,
cum spunea Socrate însuși. Nu știu nimic încă. Dar viața devine atât de frumoasă când descoperi
că nu ești singur în drumul prin neștiință, ci dorința de iluminare îți este împărtășită. Am întâlnit
atât de multe raze de lumină încât mă tem că voi începe să văd lumea ca un focar de strălucire și
că nu voi mai fi orbită de ocazionalul întuneric. Dar acesta probabil că va fi un lucru benefic.
Poate că această încredere neclintită în ființa umană, ce tinde către naivitate, este preferabilă
necredinței profunde în propria-mi specie. Sunt mândră să spun că mă îndepărtez de sfera patului
lui Procust. (Denisa Budihală)
 Jurnal ziua 4
Astăzi, în drumul meu spre şcoală, nu
aveam emoţii, pentru că deja ştiam ce am de
făcut, însă un gând nu îmi dădea pace. Mă
gândeam la faptul că în ziua precedentă, copiii
au fost mai neliniştiţi decât de obicei,
aşteptându-mă ca şi azi lucrurile să decurgă la
fel. Dar lucrurile au decurs exact în mod opus
aşteptărilor mele. Clasa, care ieri era foarte
gălăgiosă, azi a devenit o clasă plină cu îngeraşi
foarte cuminţi, care de
abia aşteptau să se joace, să înveţe, să coloreze şi să se distreze.
Trebuie să spun că această linişte a fost foarte bună atât pentru noi cât şi pentru ei, astfel
reuşind să ne gestionăm timpul mult mai bine. Ziua a fost începută cu jocuri, iniţial fiind vorba să
facem trei jocuri cu copiii, dar până la urmă am ajuns la cinci. După jocuri, am început să
recapitulăm informaţiile asimilate în zilele precedente, urmând ca mai apoi să călătorim prin
lumea muzicii, punându-i pe copii să asculte mai multe opere clasice, fiecare fiind într-o strânsă
legătură cu ziua şi planeta pe care o reprezentau. Un lucru pe care l-am remarcat a fost faptul că
aceştia au ascultat cu mare atenţie piesele, dar Requiem al lui W. A. Mozart le-a atras cel mai tare
atenţia, toţi ascultând cu gura căscată notele ce se succedeau într-un ritm foarte rapid.
Un alt lucru care mi s-a părut foarte frumos a fost ploaia de întrebări referitoare la
zeităţile din mitologia greacă, cei mici fiind curioşi să afle cum gândeau oamenii din antichitate
şi cum îşi vedeau ei zeii.
Timpul pe care îl avem de petrecut cu
aceşti minunaţi copii se aproprie de final, care cred
că va fi destul de greu, în ciuda faptului că toţi
ştiam de la început că acest moment este
inevitabil. Dar mie îmi place să văd partea plină a
paharului, aşa că nu mă gândesc la zilele care au
trecut, ci mă gândesc la ultima zi, care se aproprie
foarte repede. Sper că această ultimă zi le va
întrece pe cele precedente şi ne va dărui o mulţime
de amintiri pe care o să le păstrăm cu noi mult
timp de acum încolo. (Alexandru Munteniţa)

Respect și prietenie
La finalul zilei, copiii au plecat din săli cu zâmbetul pe buze, fiind mulțumiți de această
zi. Pentru mine, acești copii au devenit niște prieteni cu care pot glumi și și cu care pot purta o
relație de elev-profesor în același timp. Din discuțiile noastre, am aflat talentele ascunse ale
câtorva copii, iar pe alții i-am ajutat cu niște sfaturi și pot spune că de abia aștept să ii văd și în
următoarea zi. (Al Cheikh Ali Namnoum)
 Ultima zi
Împreună ne-am bucurat de o zi nouă, am cunoscut noi aventuri, am creat amintiri, ne-am
împrietenit mai bine, am văzut ce înseamnă spiritul de echipă al membrilor mai multor galaxii și
am trecut prin diferite stări emoţionale sau spirituale, mai plictisiţi, mai energici şi entuziasmaţi,
mai blazaţi, mai curioşi şi mai întrebători. Am fost mereu curioasă ce ne va oferi ziua de mâine.
Cea mai importantă sarcină a acestui proiect a fost crearea unui joc, cu propriile reguli,
pioni, provocări şi chiar şi macheta acestuia, sarcină care a fost dusă la capăt cu brio.
Sunt mândră de galaxienii ce mi-au fost dați în grijă pentru câteva zile, sunt mândră de
ceea ce au făcut şi de felul în care s-au prezentat, dar cel mai mult m-a bucur că am avut
oportunitatea de a-i cunoaşte şi de a mă împrieteni
cu ei.
Acest proiect, ‚‚De la noi la planete şi
înapoi ’’, mi-a arătat dificultatea în care sunt puşi
de multe ori profesorii pentru a face ora de curs
mai interesantă şi captivantă, mai diferită şi mai
pe placul tuturor, de felul în care trebuie să te
adaptezi diferitelor situaţii ce îţi vin în cale și, cel
mai important pentru mine, felul în care comunici
cu persoanele cărora le predai şi relaţia voastră.
Mi-a plăcut la nebunie acest proiect şi de abia
aştept să particip la el şi la anul, chiar dacă sub o
altă temă. (Ștefania Belghir)

Ultima întâlnire
Ultima zi…. așa repede au trecut zilele?
Precum în celelalte zile, am fost nerăbdătoare să
știu cum va decurge ziua de astăzi, și sinceră să fiu, am vrut să îi revăd pe copiii clasei a șaptea.
Cred că, fără să vreau, i-am lăsat să mi se strecoare spre suflet.
Astăzi am avut o zi mai încărcată decât celelalte, a trebuit să prezentăm trei powerpoint-
uri, am jucat câteva jocuri de actorie cu elevi ai Liceului de Artă “Sabin Drăgoi”, am făcut o fișă
de lucru și, la sfârșit de tot, am realizat obiectivul principal al acestui proiect – un board-game
creat de copii.
A fost o zi care s-a terminat cu o despărțire, aceasta fiind ultima zi în care am mai lucrat
cu ei. Una dintre echipe a ieșit câștigătoare în competiția inițiată la începutul săptămânii și toți au
fost încântați la sfârșit când i-am servit cu suc și prăjitură.
Nu doar noi ne-am simțit bine alături de copii, ci și ei s-au simțit bine alături de noi. Cred
că aceasta a fost una din experiențele acelea unice de care puțini au parte. Printre acei puțini m-
am aflat și eu, ceea ce mă face norocoasă și binecuvântată cu amintiri de neuitat.
(Maria Dărăban)
 În pielea profesorilor…
În cadrul acestui proiect, am reuşit să fim în pielea unui profesor care zi de zi ne
îmbogăţește cunoştinţele asimilate în timp. A reuşi să dovedeşti că poţi fi în starea lui de zi cu zi
înseamnă pentru mine să ajungi să atingi bucuria din tine
şi mândria faţă de profesorul care ţi-e mentor, așadar
care, la rândul lui, te-a învăţat aceste lucruri. Fiecare
copil, la un moment dat, îţi cere să te joci cu el, iar noi
astăzi ne-am gândit la nişte jocuri de teatru. Aceşti copii
au simţit fericirea pe care profesorul o aşteaptă. Eu am
făcut teatru cu un profesor care crede în profesia de
dascăl.
Sincer, în drum spre şcoală, m-am tot întrebat:
Oare cum va fi?, Oare voi putea fi un profesor? Şi, la
ieşirea din şcoală, mi-am răspuns: Da, pot fi, pot dovedi din ce în ce mai mult că această profesie
îmi confirmă calea pe care voi merge. În viitor vreau să fiu ceea ce am fost astăzi.
“Lumea aceasta a amintirilor din copilărie, a vorbelor şi a jocurilor pe care le născoceam,
mi se va părea mereu dureros de mai adevărată decât cealaltă lume.”(Antoine de Saint - Exupery)
(Adelina Mihălesc)

Zbor prin univers. Sfârșit și început.

La răsărit, eram copil: mă jucam prin lanurile

de porumb alături de Nică și cred că ar fi mândru
Creangă dacă ar ști de toate nebuniile pe care le-am
făcut împreună. Am furat luna, soarele și planetele
(erau atât de aproape de noi!), ba ne-am însușit chiar
și merele de aur din grădina unei femei care azi nu
mai vrea să recunoască faptul că mi-a fost și mie
mătușă… nu mai e mătușa Mărioara acea
zgripțuroaică mereu pe cale să te transforme în hrană
pentru puii ei. Acum e
atât de bătrână, că niciun Făt-Frumos nu se mai simte provocat să îi fure roadele din livadă și
cred că nici să scuipe foc nu mai știe, sărăcuța! Dar bănuiam eu de ce. Nu o fi ținut seama de
ceea ce ne tot aminteau înțelepții satului, căci tot în zi de vineri o vedeam făcându-le pe toate:
,,Vinerea, cine coase își coase gura, cine toarce, își toarce mațele, cine-și taie unghiile, își pune
spini pe calea pe care o trece desculță, cine se spală pe mâini, nu are parte de colivă, cine ațâță
focul, își ațâță flacăra de sub cazanul în care are să fiarbă în iad…". Și tot copilul e de vină, că el
nu știe să asculte. Vai și amar!
Noroc că la amiază, deveneam deja adolescentă. Mă simțeam atât de aproape de soare,
când de fapt abia dacă puteam să mă sprijin de razele sale, ca să pot încerca ,,mersul pe valuri din
picioare”. Totuși, nu simțeam frustrare din pricina conștientizării neputinței mele de a sta mereu
deasupra valurilor, cum numai Venus singură ar putea, ea fiind născută, doar, din spuma
valurilor. Știam că pașii mei erau oricum dirijați de Nichita Stănescu, ce stătea pe plaja-ntinsă,
tăiată-n unghi perfect, alături de Eminescu, savurând un cocktail de flori albastre, a cărui aromă
inefabilă o simțeam, parcă, și eu, îndreptându-mă, din ce în ce mai mult de ea.
Când am ajuns la mal, era deja după-amiază. Nu mică mi-a fost mirarea când am
remarcat că cei ce mă așteptau la liman erau doar un miraj și că drumul meu era departe de a se fi
terminat. L-am căutat, deci, pe Faust și l-am rugat să mă însoțească în periplul meu prin univers,
pentru a descoperi nu doar cu ochii, ci cu întreaga ființă, Constelația Luceafărului. În drumul
nostru, l-am întâlnit pe Cain, pe care Byron îl sfătuise să se însoțească cu Lucifer pentru a
descoperi esența, sfat pe care l-am urmat și noi. Cu toate că planul a funcționat, ba chiar am
reușit să vedem roza lui Paracelsus reînviind din propria cenușă, am realizat, într-un final, că
există undeva, mai sus de culori, de sunete (chiar și de do major) și de cuvinte, o corolă de
minuni a lumii, despre care Blaga mi-a șoptit odată că nu ar trebui să o ucid, încercând să o
descopăr.
În amurg, am simțit o răcoare puternică, ce îmi trecea printre oase. Era infinit mai rece
decât la răsărit; atât de frig, că deodată m-am uscat, m-am ramolit și m-am cufundat în tăcerea
amară a unor lacrimi pline de dor. Stăteam așa, pierdută, în cimitirul marin al lui Rilke și
realizam că universul polifonic, policrom și polisemantic al vieții și cel tăcut și palid al morții
sunt, de fapt, concentrice și că actualitatea lor depinde de modul în care privesc existența la un
moment dat. Dar să nu ne mai cramponăm de atâtea teorii. Prefer să m-apropii de pietre și tac,
iar pe acordurile line ale nocturnei lui Mendellsohn să deschid, încet, ochiul lăuntric și să
deslușesc bezna nopții spre care mă îndrept încă de la răsărit… (Alexandra Mândra)

Bibliografie:
Solomon Marcus, Jocul ca libertate, Editura Scripta, 2003
H. Bergson, Teoria râsului, Institutul european, 1998
Vasile Alecsandri, Poezii populare ale românilor, Editura Litera, 1998
Alexandru Mitru, Legendele Olimpului, Editura Tineretului, 1966
H. G. Wells, The Time Machine, Kindle Edition, 2012
Antoine de Saint – Exupery, Micul Prinț, Editura Arthur, 2015