George Callu

Mentenanță
Mentenanța reprezintă un ansamblu de activități tehnico-organizatorice care au
ca scop menținerea sau restabilirea unui echipament/sistem (engl. item) într-o stare
specifică pentru ca acesta să fie în măsura de a asigura un serviciu determinat. Conform
normei europene EN 13306:2001, mentenanța este ansamblul tuturor acțiunilor
tehnice, administrative și de management, în timpul ciclului de viață al unui
echipament/sistem, destinate pentru menținerea sau restabilirea acestuia într-o stare în
care să-și poată îndeplini funcția impusă (necesară). Altă definiție este formulată de
DOD Dictionary of Military and Associated Terms: Prin mentenanță se înțeleg orice
activități cum sunt inspecții, teste, măsurători, înlocuiri, ajustări și reparații care sunt
destinate pentru a menține și restabili o unitate funcțională într-o stare specificată în
care unitatea să-și poată efectua funcțiunile necesare sau să-și restabilească aptitudinea
de efectuare a serviciului (l. engl. serviceability). Un serviciu de mentenanță al unei
întreprinderi poate fi determinat, de asemenea, să participe la studii de ameliorare a
procesului industrial și trebuie să ia în considerare numeroase restricții cum sunt
calitatea, securitatea, mediul, costurile etc. În domeniul informaticii, mentenanța se
definește ca fiind procesul prin care se iau măsurile corespunzătoare pentru ca un
echipament, un program sau un sistem de baze de date să funcționeze corect și să fie
actualizat.
În domeniul tehnicii militare, mentenanța este definită ca fiind activitatea care
are ca obiect menținerea în stare operațională a unei flote, a unei armate.
Agenția AAP-6 de Standardizare a NATO, într-un Glosar de termeni și definiții
oferă o amplă definiție: „Mentenanța este ansamblul măsurilor luate pentru a pune sau
repune materialul [sistemul/echipamentul] într-o stare specificată, până la sfârșitul
folosirii sale, incluzând controlul, încercările, întreținerea, modificările, reparația,
restaurarea, recondiționarea, reutilizarea, recuperarea și prelevarea unor piese din
produse pentru a repara alte echipamente și vehicule deteriorate.”
Noțiunea formalizată de "mentenanță" a apărut în industria producției de bunuri
către sfârșitul anilor 1970. În literatura de specialitate din România, termenul
mentenanță a fost utilizat cu precădere după anul 1989, până la acea dată fiind
substituit cu "întreținere și reparații".

1|Page
George Callu

Tipuri de mentenanță
 Mentenanța corectivă urmărește repunerea în funcțiune a sistemelor
defecte, după ce acestea au suferit o defectare parțială sau o pană, prin
activități de localizarea defectelor, diagnoză și de eliminare a
defecțiunilor apărute, urmate de controlul bunei funcționări.
Activitățile de mentenanță corectivă impun existența unei strategii de
gestiune a magaziilor de piese de schimb. În cadrul depozitelor de piese
de schimb, gestiunea se bazează pe un calcul de estimare a numărului
pieselor de schimb, pe baza frecvenței defectărilor.
 Mentenanța paliativă presupune activități de mentenanță corectivă,
destinate a permite unui mijloc de producție, în mod provizoriu,
îndeplinirea integrală sau parțială a funcțiilor sale.În mod curent
implică acțiuni de depanare, cu caracter provizoriu, care trebuie
urmate în cel mai scurt timp de acțiuni corective, ce trebuie să suprime
definitiv cauzele generatoare de defecte.
 Mentenanța preventivă reprezintă un sistem de întreținere planificată,
ce are ca scop menținerea sistemelor tehnice, în condiții normale de
funcționare, prin inspecție sistematică, detecție, lubrificare, curățire și
înlocuirea sistematică a elementelor cu anumite grade de defectare,
împreună cu executarea unor operațiuni de revizie periodică și de
reglare.
 Mentenanța preventivă sistematică constă în efectuarea la intervale de
timp prestabilite sau după un număr definit de unități de utilizare, a
uneia sau a mai multor operații specificate într-un plan tehnic normat
de intervenții, însă fără controlul prealabil al stării
sistemului/echipamentului. De exemplu, schimbarea bujiilor unui
autovehicul la fiecare 25000 km parcurși este o operație tipică de
mentenanță preventivă sistematică.
 Mentenanța condițională este o mentenanță preventivă bazată pe
monitorizarea performanțelor și/sau a parametrilor semnificativi,
integrând acțiunile care decurg. Mentenanța condițională este efectuată
după ce unul sau mai mulți indicatori care indică valoarea unei mărimi
arată că echipamentul este pe punctul de a se defecta sau că
performanțele echipamentului se înrăutățesc.
 Mentenanța programată este o mentenanță preventivă executată după
un calendar prestabilit sau după un număr definit de unități de
utilizare. În l. engl. este denumită uneori mentenanță planificată.
 Mentenanța predictivă este o mentenanță condițională executată
urmărind previziunile extrapolate ale analizei și evaluării parametrilor
semnificativi ai degradării echipamentului/sistemului și permite
întârzierea și planificarea intervențiilor.

2|Page
George Callu

 Mentenanța productivă totală (TPM) , în industrie, este un sistem de

menținere și îmbunătățire a integrității sistemelor de producție și a
sistemelor calității, prin mașini, echipamente și angajați care adaugă
valoare pentru o organizație. TPM se concentrează pe menținerea
tuturor echipamentelor în stare de funcționare, pentru a evita
defecțiunile și întârzierile în procesele de fabricație.

Parametri cantitativi de mentenanță/mentenabilitate

În standarde sunt exemplificați diferiți timpi de mentenanță și costuri aferente,
care depind de capacitatea sistemului/echipamentului de a fi menținut sau repus în
funcțiune, precum și de mijloacele logistice de mentenanță, după cum urmează:
 timp mediu de reparare activ (MART --Mean Active Repair Time) este
timpul de mentenanță corectivă pentru asigurarea fiabilității
echipamentului;
 timpi medii de mentenanță preventivă activă;
 numărul mediu de ore-om de mentenanță pe oră de funcționare
(MMH/OH = Mean Maintenance Hours/Operating Hour);
 durata medie de indisponibilitate datorită reparării pe oră de funcționare;
 durata medie de indisponibilitate pe oră de funcționare datorată
mentenanței preventive;
 interval între controale de rutină;
 costul mentenanței pe ora de funcționare;
 numărul de personal pentru acțiunea de mentenanță;
 costul logisticii de mentenanță pentru ciclul de viață.
Timpul mediu de reparare este unul dintre indicatorii cei mai utilizați ai
mentenanței și mentenabilității și include următoarele elemente:
 timp pentru diagnostic (detectarea defectului, localizarea cauzei defectului
etc);
 timpi de întârzieri tehnice (întârzieri curente: timp de montare, răcire,
interpretarea și utilizarea informațiilor etc.);
 timpi pentru repunerea în funcțiune (dezasamblare, interschimbare,
reasamblare, reglare etc.);
 timpi pentru verificarea finală (proceduri de încercare, dacă sunt
necesare).
Mai sunt utilizați ca indicatori: MTBF (mean time between failures), durata
medie între defecțiuni reprezintă intervalul mediu de timp, care se scurge până când o
piesă sau un sistem se defectează sau necesită întreținere; MTBO (mean time between
overhauls) =timpul mediu între revizii.

3|Page
George Callu

Mijloacele logistice de mentenanță, care influențează timpii de mentenanță se

referă la personalul din compartimentul de Mentenanță (în România acest
compartiment este denumit și "Mecanic-șef"), instruire, stocuri de piese de schimb,
utilități curente etc.

Costurile mentenanței
Costurile mentenanței includ cheltuielile implicate de funcționarea
compartimentului Mentenanță, care se referă la costurile manoperei, ale diferitelor
subcontractări ale mentenanței către alte organizații, costurile pieselor de schimb și ale
materialelor consumabile: lubrifianți, vaseline etc., costurile transportului pieselor de
schimb.
Costurile ineficacității mentenanței includ:
 vătămările corporale grave ale personalului, datorate insecurității;
 indisponibilizarea echipamentelor, precum și costul măsurilor de înlocuire
adoptate;
 penalizări contractuale;
 stocuri intermediare (de exemplu, stocuri de producție neterminată,
datorate defectării utilajelor);
 echipamente excedentare;
 non--calitatea imputabilă mentenanței deficitare (produse neconforme,
reprelucrări, rebuturi, reclasări ale produselor neconforme, retururi etc.);
Cel mai frecvent, costurile ineficacității mentenanței cuprind doar costurile
indisponibilizăriii echipamentelor. Evaluarea tuturor costurilor ineficacității
mentenanței se face prin cuantificarea tuturor elementelor de cost mai sus menționate.
Costurile activității de mentenanță pot fi clasificate după mai multe criterii:
 după natura lor:
1. pentru salarizarea personalului;
2. costul echipamentelor și utilajelor de mentenanță;
3. costurile pentru produse și materiale consumabile pentru
mentenanță (piese de schimb, lubrifianți etc.);
 după destinație:
1. pentru pregătirea activităților de mentenanță (studii, metode,
ordonanțare...)
2. pentru intervenții de mentenanță;
3. pentru stocarea articolelor ce aparțin nomenclaturii entităților
supuse mentenanței;
4. pentru formarea personalului de mentenanță;
 după tipul sistemului de mentenanță:
1. costuri pentru mentenanță preventivă sistematică/condițională;
2. costuri pentru mentenanță corectivă;
4|Page