Curs MAster CPTSB

Fiabilitatea si mentenanta SB

Cheltuieli / Costuri
Nivelul de fiabilitate al unui produs proiectat și urmărit în perioada sa de viață poate
rezulta dintr-un proces de optimizare bazat pe cheltuieli și/sau restricții.
Cel bazat pe cheltuieli are la bată cheltuielile de:
• producție – KPp;
• garanție - KPg ce privesc producătorul;
total cheltuieli producător: KP = KPp + KPg;
• cheltuieli de achiziție la utilizator – KUac;
• post garanție, KUpg , care privesc utilizatorul (cumpărătorul) produsului:
KUpg = Krep + Knf
total cheltuieli utilizator KU = KUac + KUpg

Krep = cheltuieli legate de mentenanță în perioada

de post garanție;
Knf = cheltuieli legate de nefuncționarea produsului,
compuse din pierderea
de producție datorată nefuncționării și penalități.

Parametrii cantitativi de mentenanță/mentenabilitate

În standarde sunt exemplificați diferiți timpi de mentenanță și costuri aferente, care
depind de capacitatea sistemului/echipamentului de a fi menținut sau repus în
funcțiune, precum și de mijloacele logistice de mentenanță, după cum urmează:
• timp mediu de reparare activ (MART --Mean Active Repair Time) este timpul de
mentenanță corectivă pentru asigurarea fiabilității echipamentului;
• timpi medii de mentenanță preventivă activă;
• numărul mediu de ore-om de mentenanță pe oră de funcționare (MMH/OH = Mean
Maintenance Hours/Operating Hour);
• durata medie de indisponibilitate datorită reparării pe oră de funcționare;
• durata medie de indisponibilitate pe oră de funcționare datorată mentenanței
preventive;
• interval între controale de rutină;
• costul mentenanței pe ora de funcționare;
• numărul de personal pentru acțiunea de mentenanță;
• costul logisticii de mentenanță pentru ciclul de viață.
Timpul mediu de reparare este unul dintre indicatorii cei mai utilizați ai mentenanței
și mentenabilității și include următoarele elemente:
– timpul pentru diagnostic (detectarea defectului, localizarea cauzei defectului etc);
– timpii de întârzieri tehnice (întârzieri curente: timp de montare, răcire,
interpretarea și utilizarea informațiilor etc.);
– timpii pentru repunerea în funcțiune (dezasamblare, interschimbare,
reasamblare, reglare etc.);
– timpii pentru verificarea finală (proceduri de încercare, dacă sunt necesare).

Prof.dr.ing. Gheorghe VOICU 1

Curs MAster CPTSB
Fiabilitatea si mentenanta SB

Mai sunt utilizați ca indicatori: MTBF (mean time between failures), durata medie
între defecțiuni reprezintă intervalul mediu de timp, care se scurge până când o piesă
sau un sistem se defectează sau necesită întreținere;
MTBO (mean time between overhauls) = timpul mediu între revizii.

Costurile activității de mentenanță pot fi clasificate după mai multe

criterii:
• după natura lor:
• pentru salarizarea personalului;
• costul echipamentelor și utilajelor de mentenanță;
• costurile pentru produse și materiale consumabile pentru mentenanță (piese
de schimb, lubrifianți etc.);
• după destinație:
• pentru pregătirea activităților de mentenanță (studii, metode, ordonanțare...)
• pentru intervenții de mentenanță;
• pentru stocarea articolelor ce aparțin nomenclaturii entităților supuse
mentenanței;
• pentru formarea personalului de mentenanță;
• după tipul sistemului de mentenanță:
• costuri pentru mentenanță preventivă sistematică/condițională;
• costuri pentru mentenanță corectivă;
• costuri pentru revizii, modernizări sau reconstruiri;

Clasificarea costurilor activității de mentenanță după modul de

evidențiere în timp

Pentru evidențierea costurilor in timp, de-a lungul ciclului de viață al utilajului, se

folosește noțiunea de cost global.

In costul global se regăsesc cheltuielile de mentenanță, pentru fiecare tip de utilaj în

parte si pe anumite perioade de timp. Poate fi estimat cu o precizie destul de buna,
însă nu diferențiază pe structură diferitele categorii de costuri. Este un factor hotărâtor
în achiziția sau înlocuirea unui utilaj.

Prof.dr.ing. Gheorghe VOICU 2

Curs MAster CPTSB
Fiabilitatea si mentenanta SB

Costuri de mentenanță după aria de extindere

Se evidențiază costurile de mentenanță ale:
• echipamentului, utilajului, instalației;
• liniei tehnologice;
• secției;
• întreprinderii.
Costuri de mentenanță, după modul de proveniență
În urma analizei referitoare la diagnosticul indisponibilității echipamentelor, cauzată
de existența diferitelor tipuri de defecțiuni se poate prezenta sub o formă schematică
costurile aferente acestora.
Costuri de mentenanță, după tipul de sistem
Având în vedere existența celor două tipuri de mentenanță corectivă și preventivă,
aceste tipuri de costuri la nivel organizațional evidențiază gradul de competivitate,
respectiv cel tehnologic, și are la bază politica implementată în activitatea de
mentenanță.
Costuri de mentenanță, după destinație
În principal, alocarea resurselor financiare destinate compartimentului de
mentenanță, este orientată spre costuri referitoare la:
- achiziționarea de piese de schimb;
- stocarea pieselor de schimb și a diferitelor utilități;
- transportul pieselor de schimb;
- salarizarea personalului cu activități în domeniul mentenanței etc.

1. Costul total mediu de mentenanță corectivă pe unitatea de timp

• costul total mediu de mentenanță curativă pe unitatea de timp (C11)

în care: p = costul unei intervenții preventive (lei); P = cost suplimentar, suportat in

cazul defectării utilajului (lei); MTBF = media timpului de buna funcționare, respectiv
media intervalului de timp scurs între două defectări succesive (determinat statistic)
(ore).
• costul total mediu de mentenanță paliativă pe unitatea de timp (C12)
Se consideră că mentenanța paliativă nu se deosebește de cea curativă decât prin
rezultate, respectiv valoarea lui MTBF, a lui p si P. Se propune următoarea forma de
exprimare:

în care: P' = cost suplimentar, suportat în cazul defectării utilajului (mai mare decât P)
(lei); MTBF' = media timpului de buna funcționare după perioada normată (mult mai
mic decât MTBF obținut inițial) (ore).
Costul de manoperă se poate estima dacă se cunoaște timpul mediu dintre două
avarieri succesive ale unui utilaj (MTBF) și timpul mediu de reparație (MTTR). Costul
anual de mentenanţă pentru acţiuni corective:

unde: CMal = costul anual cu manopera pentru acțiuni corective; LCH = tariful orar pentru acțiuni
corective; SOH = numărul anual planificat de ore de funcționare ale unui utilaj.

Prof.dr.ing. Gheorghe VOICU 3

Curs MAster CPTSB
Fiabilitatea si mentenanta SB

2. Costul total mediu de mentenanță preventivă pe unitatea de timp

• costul total mediu de mentenanță sistematică pe unitatea de timp

În cazul metodei mentenanței sistematice este vorba de intervenții efectuate de o
manieră sistematică, respectiv de înlocuiri sau renovări ale unor elemente critice
după un anumit interval de timp (sau unități de uzură). Rezultă că, perioada optimă
de intervenție sistematică depinde de legea de fiabilitate a elementelor critice
considerate. Așa cum s-a arătat legea de fiabilitate poate fi definită prin următorii
indicatori:
• λ(t) - rata defectării;
• R(t) - probabilitatea de supraviețuire (fiabilitate);
• F(t) - probabilitatea de defectare (cădere);
• f(t) - densitatea de probabilitate a defectărilor.
În cazul unei perioade „T” de intervenție, în cadrul mentenanței sistematice, există
prin definiție o probabilitate F (t) de defectare. În consecință, costul total probabil de
mentenanță și de indisponibilitate (Cts) este dat de relația
Cts = Cd + Ci ∙ F(t)
în care: Cd reprezintă costurile directe sau de mentenanță;
Ci - costurile indirecte (suplimentare) de indisponibilitatea în cazul unei defecţiuni;
F(t) - probabilitatea de defectare.

• costul total mediu de mentenanță condițională pe unitatea de timp (C22)

în care: g - costul de aplicare al mentenanței condiționale, exprimat ca sumă a

cheltuielilor de achiziționare a traductorilor și senzorilor necesari și a celor de citire,
decodificare si interpretare a datelor culese. Kc = coeficient de intervenție
condițională, ce creste de regula MTBF.
• costul total mediu de mentenanță previzională pe unitatea de timp (C23)
în care: Kp = coeficient de intervenție previzionară, care va mări substanțial MTBF.

În cazul mentenanței corective, intervenind după cădere, costul mediu pe unitate de

timp, (C𝑡𝑐) va fi:

Cd - costuri directe sau de mentenanță

Cc - costuri de implementare a mentenanței preventive condiționate

Prof.dr.ing. Gheorghe VOICU 4

Curs MAster CPTSB
Fiabilitatea si mentenanta SB

În cazul mentenanței preventive condiționate, legată de evoluția unui simptom

caracteristic, durata medie între două intervenții succesive, M(t) este foarte aproape
de MTBF. Ea poate fi calculată după relația:
M(t) = K x MTBF
în care: K - coeficient care ține seama de timpul de reacție necesar între pragul de
alarmă și pragul admisibil, în cazul mentenanței preventive condiționate, având o
valoare foarte apropiată de cifră 1.
Specifice mentenanței preventive condiționate îi sunt o serie de costuri de
implementare a acestei metode de mentenanța (de exemplu, costuri privind
achiziționarea diferitelor aparate de măsură și control și de utilizare a acestora).
Aceste costuri de implementare a mentenanței preventive condiționate, între două
intervenții succesive se calculează după relația:

Cc - costuri de implementare a mentenanței preventive condiționate;

A - cheltuielile de achiziționare a echipamentelor de măsurare și control, eventual
necesare;
D - durata probabilă de utilizare a acestor echipamente;
Ca - cheltuielile de efectuare a acestor controale și măsurători pentru elementele
critice considerate, pe o perioadă de timp egală cu MTBF.

Costurile ascunse reprezintă acele categorii de cheltuieli care nu se regăsesc in evidențele

contabile, dar care se manifesta și influențează indicatorii de performanță ai firmei. Întrucât sunt
costuri care „nu se văd, dar se simt', trebuie îndepărtate prin măsuri tehnico-organizatorice.
Dificultatea constă în a identifica categoriile de costuri și, mai mult, în a le evalua.

A. Costul disfuncționalității utilajelor

Prin disfuncționalitate se înțelege starea unui utilaj sau instalație în care acesta încetează de a-și
mai îndeplini funcțiunea conform parametrilor pentru care a fost proiectat și conceput
(parametrii nominali). O disfuncționalitate nu înseamnă în mod obligatoriu și o oprire. Utilajul
poate funcționa în continuare, dar cu o productivitate mai mică sau la parametri
necorespunzători. Problema pe care o punem este cea a determinării costului unei
disfuncționalități.
• Costul disfuncționalității raportat la numărul de ore de funcționare
Costul de disfuncționalitate Cdis se poate exprima ca o sumă între:
• costul mentenanței corective (Q) a utilajului în cauză, ce cuprinde cheltuielile cu salariile, cu
piesele de schimb, cu lubrefianții etc, antrenate de repunerea în funcțiune a echipamentului;
• costul indisponibilității unității de producție (I).
În componența costului de indisponibilitate se disting:
Costurile imediate, în care sunt cuprinse:
• pierderile de producție și produsele declasate;
• penalitățile pentru nerespectarea termenelor de livrare;
• cheltuielile legate de eliminarea întârzierilor;
• pierderile antrenate de non-calitate etc.
Costurile fixe, care au în componență: marja beneficiului pierdut; amortizări; dobânzi etc.
Costul consecințelor grave, ca urmare a unor evenimente nedorite și cu probabilitate redusă de
apariție, cum ar fi : accidente; catastrofe naturale; defecțiuni critice; explozii etc.

Prof.dr.ing. Gheorghe VOICU 5

Curs MAster CPTSB
Fiabilitatea si mentenanta SB

De remarcat că Q este caracteristic utilajului, în timp ce Cdis este caracteristic liniei tehnologice
sau unității de producție din care acesta face parte. Așadar, costul de disfuncționalitate (Cdis)
poate fi exprimat prin relația:
Cdis = C + I (lei)
Ca indicator de caracterizare a disfuncționalității există costul disfuncționalității pe oră de
utilizare, care se poate exprima prin relația:

în care: TBF = timpul de bună funcționare (măsurat de la punerea sau repunerea în funcțiune
până in momentul defectării) (ore); TSR = timpul de staționare in reparații (timpul de efectuare
a unei intervenții corective) (ore).
B. Costul orar mediu de disfuncționalitate

în care: MTSR = media timpului de staționare în reparații (ore).

Pentru a calcula costul global de disfuncționalitate pentru o anumită durată de utilizare se
folosește un indicator specific denumit e, ce se poate exprima prin relația:

în care: t - durata de utilizare a utilajului, cu condiția ca în acest timp costurile C si I sa rămână

constante.

Prag de disponibilitate
Tehnic, prin disponibilitate se înțelege acea capacitate a unui utilaj sau instalații de a
îndeplini in condiții optime funcțiunea pentru care a fost conceput. Indicatorul de
eficiență care o caracterizează se numește disponibilitatea medie, ce are la bază
determinări statistice proprii fiecărui tip de utilaj și se poate exprima prin relația:

Ar trebui să cunoaștem care este raportul venituri-cheltuieli pentru anumite valori ale
disponibilității. Prin urmare, pragul de disponibilitate al unui utilaj reprezintă
disponibilitatea minimă începând de la care utilajul asigură un raport pozitiv
venituri—cheltuieli.
• Valoarea serviciilor de mentenanță
efectuate și încasate (S);
• Cheltuielile de exploatare ale
unității de producție (CH);
• Marja brută a beneficiului (Mb),
exprimată prin relația:
Mb = S – CH
Se admite că toate aceste elemente au
o creștere liniară cu disponibilitatea.
S = a ∙ Dm
unde:
a - coeficient de proporționalitate a
volumului serviciilor de disponibilitate.

Prof.dr.ing. Gheorghe VOICU 6

Curs MAster CPTSB
Fiabilitatea si mentenanta SB

Cheltuielile de exploatare ale unității de producție (CH) se pot determina cu relația:

CH = b ∙ Dm + CH0
în care: b - coeficient de proporționalitate a cheltuielilor CH față de disponibilitate;
CH0 = cheltuieli fixe.
In orice punct i, deci la orice valoare a disponibilității, marja beneficiului Mb este:
Mbi= Si - CHi = a ∙ Di - (b ∙ Di + CHi)
în punctul M de intersecție a dreptei veniturilor S cu cea a cheltuielilor totale CH
marja beneficiului obținut MbM = 0, având în același timp relația:
a ∙ DM - (b ∙ DM+ CH∙DM) = 0
de unde rezultă valoarea pragului de disponibilitate ca fiind (DM):
Pentru ca firma sa obțină beneficiu, este necesară asigurarea unei disponibilități
D > DM.
În cazul în care se acceptă o disponibilitate mai mică, firma va produce în pierdere.
Marja de beneficiu este maximă pentru o disponibilitate D = 1.
Cunoașterea pragului de disponibilitate este esențială în adoptarea deciziei de
achiziționare a unui utilaj, dar de asemenea și pentru cea de înlocuire. Se va
achiziționa un utilaj nou în cazul în care cel în funcțiune are o disponibilitate
inferioară celei de prag.

Costul cu manopera de reparație se poate exprima astfel:

unde: RC = costurile cu manopera de reparație,

Cum = costul de manoperă de reparații pentru un utilaj,
RSF = factor de corecție, datorită pierderilor, avariilor de orice fel etc. (0 - 0,1375)
α = numărul de utilaje de reparat de-a lungul duratei de viață a sistemului respectiv, dat de
formula:

unde: Ho = numărul de ore de funcționare pe an

nr = numărul total de repere de reparat
λ = rata de deteriorare constantă a unui reper.
LS = durata de viață a sistemului (în literatura de specialitate se consideră a fi de 10 ani)
Costul de reparații al unei unități referitor la manoperă se exprimă prin relația:
Cum = MCH × AMHPR × MUF
unde: MCH = costurile acoperitoare de manoperă pe oră
AMHPR = numărul mediu de ore de manoperă pe intervenție de reparații
MUF = factor de corecție manoperă (3 - 1,04)
Costul total cu stocurile la momentul efectuării reparației este dat de formula:

unde: TCS = costul total cu stocurile de materiale la momentul efectuării reparației utilajului;
PDC = valoarea curentă de inventar a reperului considerat, inclusiv costul de achiziție și cel de livrare;
WI = valoarea de inventar a reperului după n perioade; IC = valoarea de inventar pe reper;
T = timpul exprimat în luni, în care reperul se află pe stoc.
În general fondurile pentru materialele de întreținere este 40 ÷ 50% din cheltuielile totale de mentenanță.

Prof.dr.ing. Gheorghe VOICU 7

Curs MAster CPTSB
Fiabilitatea si mentenanta SB

Relația pentru stocurile de reparație permite o rată de inflație de 1% pe lună din costul de
achiziție, pe perioada în care reperul se află pe stoc și o marjă de eroare de 10% ca și timp de
viață pentru reperul respectiv, deoarece se ia în considerare o eventuală deteriorarea acestuia la
montaj, un reper rebutat, o eventuală uzură morală sau pierderea reperului respectiv.
Ecuațiile pentru calcularea PDC, WI, și IC sunt date mai jos:

unde: PP = prețul unitar de achiziție materiale, sau mai exact prețul de livrare;
Lu = pierderi generate de către stocurile nefolosite și revenite în inventar, care sunt prea mici
pentru a fi luate în considerare la refacerea stocului, pentru o folosire ulterioară;
w = greutatea/altă mărime care exprimă cantitatea de material de întreținere folosită;
SM = preț unitar pentru materialele recuperate;
LS = pierderi datorate resturilor rămase, așchiilor, șpanului etc.;
i = rata de interes pentru perioada specificată;
n = numărul de perioade de interes;
FSC = costurile anuale de depozitare pe m2
B = mărimea spațiului de depozitare exprimat în m2;
R = perioada în care un reper se află în inventar;
K = numărul mediu de repere stocate în spațiul de depozitare considerat (ladă).
http://www.mobilindustrial.ro/current_version/note_tehnice/Costuri%20de%20mentenanta.pdf

Managementul mentenanței în funcție de costul global

• In managementul pe termen lung al mentenanței utilajelor se folosește indicatorul numit
„cost global pe durata de viață”, preluat din managementul american (Life Cycle Cost).
• Ca o definiție generală, costul global (Cg) cuprinde totalitatea cheltuielilor antrenate de
utilizarea unui echipament, din momentul achiziției și până la eliminarea lui (structura lui
arată ca în figura din slide-ul 4).

• Costul global are sens numai când condițiile de utilizare ale echipamentelor sunt bine
precizate, producția este omogenă și se cunoaște cantitatea de produse Q realizată de-a
lungul vieții utilajului. Astfel, costul global mediu pe unitatea de produs (CM) ca fiind:

Prof.dr.ing. Gheorghe VOICU 8

Curs MAster CPTSB
Fiabilitatea si mentenanta SB

• Admițând că pe durata vieții utilajului se obține un venit global V, reprezentând grafic toate
categoriile de cost conforme cu definiția anterioară, se obține graficul din stânga jos:
Costul global al unui echipament

Graficul profitului cumulat

• Indicatorul CM oferă informații despre modul cum costul global este repartizat pe produs, și
reprezintă primul criteriu de decizie în alegerea variantei de investiție, preferând varianta cu
CM minim, care asigură o marjă de beneficiu mai mare.
• O altă informație esențială în alegerea variantei de investiție este profitul pe ciclul de viață
(R), considerând volumul vânzărilor V: R = V - Cg (lei beneficiu)
• Regula generală de luare a deciziei, este aceea pentru care investiția asigură un R cât mai
mare (graficul de sus, dreapta).
• Se disting două momente importante :
 Tr, respectiv timpul de recuperare a investiției, corespunde intersecției dintre curbele Cg si V în punctul
M. În acest punct, investiția I este recuperată în totalitate și începe obținerea de profit.
 t*, timpul la care se obține profit global maxim, corespunde tangentei duse din origine la curba
costului global (intersecția se realizează în punctul N).

Pentru optimizarea deciziilor, se pot considera următoarele criterii:

• se va alege investiția cu termen de recuperare Tr cât mai scurt;
• t* reprezintă vârsta optimă de înlocuire; la depășirea perioadei t*, profitul global prezintă
tendințe de scădere și este momentul de la care se pune problema înlocuirii utilajului;
• eliminarea utilajului trebuie să aibă loc mai devreme de o nouă intersecție a
curbei Cg cu V. In acest moment, se ajunge la situația în care profitul global devine 0, cu
tendință de transformare în pierdere.
Profitul cumulat pe unitatea de timp (Rt):
Ca regulă de decizie, se va alege varianta de investiție care conduce la un Rt maxim
Profitul cumulat pe unitatea de produs Rq, constituie un alt criteriu de apreciere a
variantei de investiție, cu aceeași interpretare ca și Rt:

Clasificarea costurilor mentenanței în funcție de proveniență

Prof.dr.ing. Gheorghe VOICU 9

Curs MAster CPTSB
Fiabilitatea si mentenanta SB

Managementul mentenanței în funcție de costul global redus

Costul global prezintă relația:
Cg = cost achiziție (-valoarea de revânzare) + cost utilizare + cost mentenanță + cost eliminare
In relațiile prezentate în subcapitolul anterior nu a fost evidențiată in mod special influența
costului mentenanței asupra celui global. Mai mult, nu s-a precizat nimic despre cum o politică
de mentenanță poate influența vârsta optimă de înlocuire.
• Se poate considera că o parte din costurile cuprinse în costul global nu sunt relevante
pentru determinarea vârstei optime de înlocuire, cu referire, în principal, la costurile de
utilizare, deoarece nu spun nimic despre starea în care se regăsește utilajul. Folosirea de
materii prime scumpe conduce paradoxal la scurtarea vieții utilajului, lucru pe care practica
îl infirma. Mai mult, creșterile de salariu conduc la aceeași finalitate.
Din motivele enumerate anterior, optimizarea gestiunii utilajelor depinde de costul global
redus (Cgr), exprimat în modul următor: Graficul costului global redus
Cgr = Cost de achiziție (-valoarea de revânzare) + cost cumulat
de mentenanță + cost de eliminare
Costurile cumulate de mentenanță se definesc astfel:
Ccmi = CI x T
în care T reprezintă durata de viață a echipamentului
Dacă din Cgr se deduc supra-costurile de exploatare Cs,
se obține costul global redus fara indisponibilitate Cgr':
Cgr'= Cgr - Cs

Astfel, managementul prin costul global asigură

extinderea importanței deciziilor de mentenanță de la un
nivel local, preponderent tactic, către un nivel strategic,
cu implicații pe perioade de timp îndelungate asupra
managementului întreprinderii.

Vârsta optima de înlocuire a unui utilaj

Se consideră că determinarea vârstei optime de înlocuire
este recomandat să se facă în funcție de costul global
redus, eliminând din calcule categoriile de cost care nu
caracterizează utilajul (costurile cu salariile, cu materiile
prime și auxiliare etc.). Se iau în calcul:
• Cgr - costul global redus ;
• Cm - costul de mentenanță; Costului și venitul global, fără pierderi și
• Cg‘ - costul marginal (derivata costului global în funcție indisponibilitate 0
de timp), reprezentând creșterea de cost datorată
utilizării echipamentului de la momentul t la t +1
• Cgrmed - costul global redus mediu anual, dat de relația:

unde: n = durata de viață (ani.

Obs.
• costul global redus nu prezinta minim si păstrează tendința crescătoare; astfel, rezulta ca
viața unui echipament nu poate fi prelungita la infinit;
• costul global redus mediu descrește până la o valoare minimă (corespunzător lui Ti, după
care manifestă tendință de creștere
• costul marginal Cg* descrește la începutul perioadei, după care va crește
• In concluzie, vârsta optima de înlocuire a unui echipament este corespunzătoare tangentei Evoluția costului global, a costului
dusă din origine la curba costului global
mediu și a costului marginal

Prof.dr.ing. Gheorghe VOICU 10