Cursul nr.

1 Mentenanţa şi fiabilitatea echipamentelor militare

CURSUL NR. 1

MENTENANŢA ŞI FIABILITATEA ECHIPAMENTELOR MILITARE.

STRATEGII DE MENTENANŢĂ

Problematica de studiu:
1. Prezentarea şi caracteristicile generale ale conceptelor şi termenilor
specifici mentenanţei echipamentelor militare
2. Sisteme de mentenanţă
3. Strategii de mentenanţă a sistemelor tehnice

Obiective operaţionale
 să cunoaşteţi cadrul general privind mentenanţa echipamentelor militare,
şi a conceptelor şi termenilor specifici
 să distingeţi tipuri de sisteme de mentenanţă
 să comparaţi diferite strategii de mentenanţă

1.1. PARTEA TEORETICĂ

1. Prezentarea şi caracteristicile generale ale conceptelor şi termenilor

specifici mentenanţei sistemelor tehnice
Conceptele şi termenii specifici activităţii de mentenanţă din orice domeniu
tehnic sunt pe larg definiţi, explicaţi şi caracterizaţi, având la bază dicţionare,
enciclopedii şi alte surse bibliografice din ţări cu experienţă, tradiţie şi performanţe
tehnico-ştiinţifice remarcabile în domeniul managementului şi proceselor specifice
mentenanţei, cum ar fi Anglia, Franţa, Japonia, S.U.A.
În funcţie de gradul de organizare şi dezvoltare a sistemului de mentenanţă
adoptat de către o anumită organizaţie (firmă, concern, instituţie), terminologia
specifică se poate eşalona pe trei nivele de analiză şi studiu, fiecare nivel cu
înţelegerea corectă şi aplicarea strictă a standardelor având implicaţii majore asupra
eficienţei sistemului în ansamblu, respectiv:
- strategic, cu efecte directe asupra beneficiilor sau performanţelor
organizaţiei, respectiv operativităţii unei structuri luptătoare sau logistice în cazul
sistemului militar (ex. sisteme de mentenanţă, nivele de complexitate ale activităţii
de mentenanţă, strategii pure şi combinate de mentenanţă, mentenanţa productivă
totală etc.);
- operaţional, ce implică terminologia corespunzătoare laturilor
administrative şi manageriale ale tuturor compartimentelor cu atribuţii în acest sens
(metode de management ale activităţii de mentenanţă, costuri specifice, indicatori

1
Cursul nr. 1 Mentenanţa şi fiabilitatea echipamentelor militare
de eficienţă, ameliorarea mentenanţei, clasificare din punct de vedere operaţional
etc. );
- acţional, cu efecte momentane asupra disponibilităţii curente a sistemului
tehnic (control tehnic, diagnosticare, operaţiuni de întreţinere şi reparaţie,
automentenanţă etc.).
Diferenţele sumare între termeni, în special la nivelele operaţional şi
acţional, pot fi date de anumiţi factori cum ar fi:
- semantica termenilor în limbajul diferitelor ţări;
- cultura tehnică diferită;
- momentul definirii termenilor în etapele evoluţiei industriale;
- particularităţile sistemului de mentenanţă în funcţie de complexitatea
structurii sistemului tehnic etc.
Se admite însă o recunoaştere unanimă la nivelul superior în ceea ce priveşte
strategiile de mentenanţă, metodele specifice de management, conceptul de
mentenanţă productivă totală etc., toate contribuind la dezvoltarea culturii
organizaţionale şi progresul firmei.
Evoluţia continuă a sistemelor tehnice a impus dezvoltarea în paralel şi a
metodelor, tehnicilor şi aparaturii de diagnosticare, şi corespunzător crearea unui
sistemul de mentenanţă viabil.
Eficienţa tehnică şi economică a sistemelor de mentenanţă asupra calităţii
produselor, serviciilor sau activităţilor proprii în cazul sistemului militar (instrucţie,
învăţământ, producţie) este demonstrată practic şi cunoscută, reprezentând în fapt
efectul:
 strategiei adoptate de firma producătoare şi materializată în
reprezentanţele service din teritoriu sau sistemului de mentenanţă militar stabilit
prin Strategia Militară a României;
 parcursul logistic pe traseul firmă producătoare – firme de comercializare
– beneficiar sau terţe firme, cu respectarea procedurilor standard de achiziţie;
 sistemul de mentenanţă propriu adoptat de către beneficiar, în cazul
sistemului militar realizat de către formaţiunile proprii de mentenanţă (plutoane,
companii, batalioane sau centre de mentenanţă).
În general în cadrul unei organizaţii, funcţia de mentenanţă reprezintă, în
medie şi în cost direct, 4% din cifra industrială de afaceri, iar dacă se includ şi
costurile indirecte, această valoare atinge 7-8% din cifra de afaceri.
Ca urmare, importanţa acesteia este din ce în ce mai crescândă datorită
următorilor factori:
 complexitatea şi automatizarea tot mai ridicată a sistemelor tehnice, prin
implementarea comenzii şi controlului electronic, precum şi robotizării proceselor
de fabricaţie;
 dezvoltarea şi integrarea tehnologiilor avansate în toate procesele
industriale;

2
Cursul nr. 1 Mentenanţa şi fiabilitatea echipamentelor militare
 fiabilitatea mare a sistemelor şi posibilitatea diagnosticării precise şi în
timp real;
 cerinţele de siguranţă fizică şi antipoluante în exploatarea bunurilor date
în folosinţă etc.
Concluzie:
- sistemul de mentenanţă propriu-zis este rezultat al construcţiei şi
funcţionării în sine a sistemului tehnic, ca atare schimbarea unui sistem de
mentenanţă se poate realiza odată cu înlocuirea sistemului tehnic cu unul mai
performant sau modernizarea acestuia.

2. Sisteme de mentenanţă
Termenul de mentenanţă a început să fie folosit în limbajul tehnic odată cu
alinierea documentaţiei de specialitate la conceptele, principiile, termenii etc.
specifici NATO.
Anumite surse bibliografice de specialitate susţin că termenul de mentenanţă
până în anul 1990 era substituit cu noţiunile de „întreţinere şi reparaţie”, ceea ce
era insuficient datorită faptului că mentenanţa nu are drept componente de bază
doar activităţile de întreţinere şi reparaţii, ci şi cele administrative şi manageriale,
în întreaga lor complexitate .
Totuşi, conceptul avea acelaşi conţinut, doar că nu era utilizat în limbajul de
specialitate şi în practica industrială datorită provenienţei lui.
Se consideră că mentenanţa reprezintă o treaptă superioară a deservirii
tehnicii, spre care trebuie să se aspire şi care va conduce la obţinerea unei eficienţe
maxime a activităţilor.

De reţinut:
Pornind de la misiunile sau obiectivele mentenanţei, care diferă în funcţie de specificul şi
volumul activităţilor desfăşurate de organizaţie, structura sistemului de mentenanţă poate fi
diferită, atât prin componentele sale, cât şi prin numărul şi nivelul de pregătire de specialitate a
personalului mentenor.

Organizarea sistemului de mentenanţă pe niveluri de complexitate

Sistemul de mentenanţă a tehnicii este organizat pe niveluri, stabilite în
funcţie de complexitatea lucrărilor, durata de imobilizare a tehnicii, dotarea cu
echipamente, aparatură, utilaje şi scule, dispozitive şi verificatoare specifice, de
calificarea personalului şi condiţiile de lucru.
Pentru a clarifica în continuare conceptul „nivel de mentenanţă” este necesar
să se facă referire la nivelele de complexitate ale activităţilor de mentenanţă.
Conform literaturii de specialitate, acestea sunt:
– activităţi de mentenanţă de nivel I sau de bază. Acest nivel se referă la
activităţi de mentenanţă relativ simple, care vor fi efectuate în principal de
operatori (conducător auto, echipaj, servanţi), în cadrul procesului de
automentenanţă;
3
Cursul nr. 1 Mentenanţa şi fiabilitatea echipamentelor militare
– activităţi de mentenanţă de nivel II sau intermediar. Acest nivel se referă la
activităţi specifice, cu un grad mai ridicat de dificultate ce revin echipei de
mentenori (mecanici auto, electricieni, tinichigii, lăcătuşi etc.), prin urmare nu se
rezolvă prin automentenanţă;
– activităţi de mentenanţă de nivel III sau general. La acest nivel se
realizează consultanţa şi supervizarea activităţilor de mentenanţă de înaltă
dificultate sau cu grad redus de repetitivitate, apărute în mod excepţional. Ele revin
fie în sarcina experţilor din compartimentul de mentenanţă, fie a celor din terţe
firme sau a constructorilor.

Concepte şi sisteme privind mentenanţa tehnicii militare

Pentru asigurarea disponibilităţii optime a sistemelor tehnice, se consideră o
variantă de clasificare a mentenanţei, cu formele de organizare (fig. 1), care au ca
scop final obţinerea de performanţe pentru acestea.

SISTEME DE MENTENANŢĂ

MENTENANŢA PREVENTIVĂ MENTENANŢA CORECTIVĂ

Mentenanţa Mentenanţa Mentenanţa Mentenanţa Mentenanţa

sistematică condiţională previzionară paliativă curativă

Fig. 1. Sisteme de mentenanţă

Mentenanţa preventivă este „mentenanţa ce are ca obiect de activitate

reducerea probabilităţilor de defectare sau degradare a tehnicii militare”. Tipurile
de mentenanţă preventivă sunt următoarele:
- Mentenanţa sistematică, respectiv „mentenanţa realizată prin
activităţi de întreţinere, reparaţii curente, revizii şi reparaţii capitale,
constituite în planul de mentenanţă”. Tipul de mentenanţă preventiv-
planificată are avantajul de a preveni uzura prin faptul că întreţinerile
tehnice se execută planificat în funcţie de km rulaţi (ore de funcţionare) sau
în funcţie de timp, atât înainte de utilizarea sistemului tehnic, cât şi după.
Planificarea şi executarea sistematică a verificărilor şi întreţinerilor
tehnice permit cunoaşterea în permanenţă a stării tehnice şi de întreţinere şi
de pregătire a sistemului tehnic pentru a fi utilizat conform cerinţelor.
Executarea reparaţiilor medii şi capitale numai după parcurgerea unui
anumit număr de kilometri (ore de funcţionare) de către un sistem tehnic,
indiferent de durata de întrebuinţare a acestuia, face ca unele echipamente
cu defecţiuni sau cu parametrii de funcţionare necorespunzători, să nu fie
4
Cursul nr. 1 Mentenanţa şi fiabilitatea echipamentelor militare
reparate decât după îndeplinirea acestor norme au implicaţii negative asupra
operativităţii, siguranţei circulaţiei, protecţiei mediului, costurilor de operare
etc.
- Mentenanţa condiţională. Are avantajul că pe baza măsurării
parametrilor de uzură prin diferite instrumente specifice (analizatoare de
uzură, de vibraţii, de ulei etc.) se pot decide imediat ce intervenţii de
mentenanţă urmează. Acest tip de mentenanţă permite luarea deciziilor în
timp scurt prin interpretarea rapidă a diferiţilor parametri.
Totuşi acest tip are dezavantajul că nu previne uzura ci doar o
constată, luându-se totuşi măsuri din timp.
Acest tip de mentenanţă are nevoie de aparatură de diagnosticare, de
laboratoare de specialitate care să execute analize chimice ale lubrifianţilor.
Dacă sistemele tehnice au încorporată în construcţia lor aparatură de
diagnosticare, cu ajutorul căreia, în timp scurt, se pot verifica valorile
diferiţilor parametri, este un mare avantaj pentru acest tip de mentenanţă.
În cazul în care sistemul tehnic nu este prevăzut din construcţie cu
această aparatură, activitatea de diagnosticare se desfăşoară mai greoi, cere
mult timp, personal calificat şi aparatură diversificată. Cu toate acestea, fie
că sistemul tehnic are sau nu încorporată “autodiagnosticarea” el permite o
evaluare exactă a nevoilor de reparaţii a subansamblurilor ce trebuiesc
înlocuite, se previn în mare parte defectările accidentale, iar sistemul tehnic
este aproape în permanenţă în stare tehnică bună.
Un alt avantaj al acestui tip de mentenanţă îl constituie faptul că toate
cheltuielile efectuate cu achiziţia de aparatură sunt compensate de scăderea
costurilor reparaţiilor prin micşorarea timpului şi a scăderii operaţiunilor de
demontare-montare.
- Mentenanţa previzionară, are avantajul că permite o analiză ritmică
a funcţionării sistemului tehnic, se poate prevedea din timp nivelul
intervenţii de mentenanţă şi al pieselor şi subansamblurilor ce trebuiesc
înlocuite însă au dezavantajul că necesită mult timp pentru culegerea datelor,
prelucrarea acestora şi necesită personal de înaltă calificare pentru
interpretarea rezultatelor şi luarea deciziilor corecte referitoare la
intervenţiile de mentenanţă.
Mentenanţa corectivă reprezintă ansamblul de activităţi realizate după
defectarea sistemului tehnic sau după degradarea funcţiei sale în mod neprevăzut.
Aceste activităţi constau în localizarea şi diagnosticarea defectelor în intervenţii
pentru restabilirea bunei funcţionări. Se descompune în:
- Mentenanţa curativă, care reprezintă „activităţi de mentenanţă
corectivă, care au ca obiectiv repunerea sistemului tehnic în stare de
operativitate, ce îi permite îndeplinirea funcţiilor sale”. Aceste activităţi pot
fi reparaţii, modificări sau amenajări care au ca obiect suprimarea
defecţiunilor.
5
Cursul nr. 1 Mentenanţa şi fiabilitatea echipamentelor militare
- Mentenanţa paliativă sau după nevoi şi presupune „activităţi de
mentenanţă corectivă destinate a permite sistemului tehnic, în mod
provizoriu, îndeplinirea integrală sau parţială a funcţiilor sale”. Se apelează
în mod curent la depanare, această mentenanţă paliativă fiind în principal
constituită din acţiuni cu caracter provizoriu care trebuiesc urmate de acţiuni
curative.

3. Sistem de mentenanţă posibil de aoaptat pentru sistemul tehnic

“autovehicul”
În funcţie de starea tehnicii şi momentul efectuării lucrărilor, mentenanţa
poate fi preventivă, corectivă şi complexă.
Mentenanţa preventivă cuprinde un ansamblu de activităţi întreprinse
pentru menţinerea sistemelor tehnicii în condiţii normale de funcţionare, prin
înlocuirea sistematică a elementelor şi executarea unor lucrări de revizie periodică,
reglaj, diagnosticare şi control, planificate la intervale stabilite în funcţie de durata
de utilizare, normele de rulaj în kilometri sau mile parcurse, timp de funcţionare în
ore, număr de lovituri trase etc.
Mentenanţa corectivă cuprinde activităţi desfăşurate pentru restabilirea
capacităţii normale de funcţionare a sistemelor defecte cum ar fi reparaţiile de
mică, medie sau mare amploare, care au ca scop repunerea în stare de funcţionare a
tehnicii defecte şi/sau deteriorate, ca urmare a uzurii normale sau participării la
acţiunile militare. Astfel de activităţi de mentenanţă cuprind operaţii, cum sunt
testarea / diagnoza, localizarea şi remedierea defecţiunilor prin înlocuirea sau
repararea elementelor defecte, verificarea şi executarea reglajelor .
Mentenanţa complexă îmbină operaţiile de mentenanţă preventivă cu cele
ale mentenanţei corective, aplicate în funcţie de anumite criterii funcţionale şi
economice specifice utilizării sistemelor. Verificările executate cu ocazia
întreţinerilor zilnice şi observaţiile operatorilor sunt completate cu activitatea de
determinare a parametrilor echipamentelor, agregatelor şi sistemelor principale, cu
aparatură de testare/diagnosticare tehnică, în scopul stabilirii “punctului critic”, la
care trebuie intervenit cu lucrări de mentenanţă corectivă .
În Armata României sistemul de mentenanţă, prin volumul şi complexitatea
lucrărilor ce se execută, are un caracter preventiv – planificat şi după necesitate.
Astfel, tehnicii şi echipamentelor li se efectuează lucrări de mentenanţă în
funcţie de un anumit rulaj exprimat în kilometri sau ore, ori de fiecare dată când
este necesar pentru ca tehnica să fie readusă în stare de operativitate, cu respectarea
normelor de consum materiale şi piese de schimb impuse de normativele în
vigoare.

6
Cursul nr. 1 Mentenanţa şi fiabilitatea echipamentelor militare
4. Strategii de mentenanţă
S 1 – Strategia Mentenanţei Productive Totale
Se bazează pe principiile M.P.T., respectiv: mentenanţa productivă,
automentenanţa şi “5S” aplicate de către toţi angajaţii firmei, aceştia fiind instruiţi şi
educaţi corespunzător.
SEIRI – aranjare, eliminare a lucrurilor inutile
SEITON – ordine, metodică
SEISSO – inspecţie, control
SEIKETSU - curăţenie
SHITHSUKE – disciplină, educaţie morală, respect faţă de alţii
S 2 – Strategia orientării investiţiilor firmei
Presupune achiziţionarea de utilaje şi instalaţii noi, performante, în detrimentul
celor “second hand” care pe termen scurtaduc avantaje datorită economiilor la cheltuielile
de investiţii, dar reduc competitivitatea pe termen lung cauzată de creşterea masivă a
costurilor mentenanţei.
S 3 – Strategia de restrângere a activităţii de mentenanţă (“supravieţuirii”)
Presupune reducerea drastică a fondurilor băneşti alocate compartimentului de
mentenanţă, amânând sau anulând activităţile de întreţinere şi reparaţii planificate
anterior.
Aduce economii pe termen scurt, însă extrem de periculoasă petermen lung
datorită faptului că un ansamblu sau reper neîntreţinut poate suferi căderi accidentale
grave.
S 4 – Strategia de concentrare a activităţii de mentenanţă
Presupune punerea accentului pe activităţile specifice de întreţinere şi reparaţii
necesare bunei desfăşurări a procesului de producţie. Având la bază experienţa vastă în
domeniul mentenanţei, aceasta va conferi o eficienţă ridicată intervenţiilor. Strategia va
determina o stabilizare a bugetului pe termen lung sau chiar o reducere a acestuia.
S 5 – Strategia de diversificare a activităţilor desfăşurate
Presupune prestarea de activităţi de mentenanţă către terţe firme din domeniu sau
domenii conexe, urmărindu-se valorificarea potenţialului neutilizat al firmei sau a
exeprienţei acumulate.
Se aduc astfel beneficii firmei, iar cercetările efectuate arată că fără apresta
activităţi către terţi, strategia tinde să devină costisitoare.
S 6 – Stategia mentenanţei bazată pe fiabilitate (BMF)
Se încercă identificarea punctelor critice ale funcţionării sistemului de producţie,
direcţionând resursele în scopul asigurării fiabilităţii maxime în aceste puncte ale
sistemului.
S 7 – Strategia utilajelor noi
Presupune folosirea exclusivă a utilajelor noi, aflate în termenul de garanţie, fiind
cea mai costisitoare alternativă în ceea ce priveşte investiţiile, necesitând putere financiară
pentru a o aplica. Rezultatele legate de nivelul tehnic şi tehnologic vor fi întotodeauna de
vârf la nivel mondial, iar problemele legate de mentenanţa utilajelor vor fi minime,
revenid furnizorilor sau constructorilor, după caz.
În concluzie, în practică este dificil a aplica o singură strategie, managementul
presupunând adoptarea eficientă a acelei combinaţii care să conducă la succes.