Prefectul in Romania

Profesor coordonator: Student:

Conf.dr. M. Mihailescu Anastase Bianca Beatrice

1|Page
 Cuprins

1. Introducere………………………………………………………………………. 3
2. Prefectul in Roma Antica …………………………………………………. 3
3. Formele functiei prefectului in Roma Antica……………………. 4
3.1. Prefectul pretoriului ………………………………………………. 4
3.2. Prefectul Egiptului …………………………………………………… 4
3.3. Prefect al orasului ……………………………………………………. 5
4. Prefectul in Epoca Feudala ……………………………………………….. 6
5. Prefectul in perioada pre-moderna …………………………………. 7
6. Prefectul in Romania ……………………………………………………….. 8
7. Numirea in functie si incompatibilitati…………………………….. 9
8. Atributiile prefectului ……………………………………………………… 10
9. Concluzie ………………………………………………………………………….12
10. Bibliografie………………………………………………………………13

2|Page
 1. Introducere

Prefectul este un oficial care poate îndeplini diferite funcții administrative sau
politice. Biroul, departamentul sau zona de control al unui prefect se numește prefectură,
dar există cazuri în care există un prefect fără prefectură sau vice versa.

2. Prefectul in Roma Antica

Denumirea de „prefect” provine din limba latină (prae-fectus), care se traduce prin „a
pune în frunte” . În Roma antică, termenul „Praefectus” fără un alt calificativ, era titlul formal al
multor oficiali militari sau civili de rang mediu, a căror autoritate era delegată de către o
autoritate de rang superior. Acesta avea puterea de a administra o circumscripţie, atribuţiile sale
fiind civile, juridice şi militare .1

Astfel, în domeniul administraţiei civile prefecţii supravegheau tezaurul statului,

alimentarea oraşului şi distribuţiile de grâu, sau circulaţia în interiorul oraşului.

În cadrul competenţelor juridice existau trei tipuri de atribuţii : suplinirea juridică, în

interiorul Romei, administrarea juridică a populaţiei unei cetăţi italice, până când aceasta primea
cetăţenia romană si completarea atribuţiilor juridice ale promagistraţilor în provincii, la care se
adăugau diferite sarcini de natură fiscală. Pentru epoca imperială, în municipiile de drept roman,
suplinirea puterii juridice a magistraţilor locali era încredinţată unor prefecţi municipali.

1
Prefectul si institutia prefectului in sistemul administratiei publice din Romania, Romeo
Paul Postelnicu, 2010

3|Page
 3. Formele functiei prefectului in Roma Antica

3.1 Prefectul pretoriului

Prefectul pretoriului era la începuturile statului roman comandantul militar al gărzii

unui general, dar ulterior importanţa acestuia a crescut. Prefectul pretoriului a fost
însărcinat cu aprovizionarea trupelor, avea în grijă annona militară şi comanda tuturor
armatelor din Italia.2
În secolul al II-lea, rolul prefecților, devine din ce în ce mai politic şi juridic: ei
prezidează consiliul imperial în absenţa împăratului şi au o jurisdicţie penală şi civilă,
care se extinde treptat. Când împăratul Diocleţian împarte Imperiul în patru prefecturi, el
numeşte în fruntea fiecăreia dintre ele un prefect al pretoriului .

3.2 Prefectul Egiptului

La 1 august 30 î.e.n. trupele lui Octavianus au intrat în Alexandria iar Egiptul a fost
transformat în domeniu privat imperial, în care senatorilor le era interzis să intre. Noua
provincie avea un statut deosebit față de celelalte provincii, fiind guvernată de un
guvernator din ordinul ecvestru, cu titlul de praefectus, numit direct de împărat.
Din timpul domniei împăratului Marcus Aurelius ( 161 – 180 e.n. ) prefectul
Egiptului intră în rândul trecenarilor care erau funcţionari din ordinul ecvestru .3

2
http://ina.gov.ro/wp-content/uploads/2018/09/Analiza1-2.pdf
3
Prefectul si institutia prefectului in sistemul administratiei publice din Romania, Romeo Paul
Postelnicu, 2010

4|Page
 3.3 Prefect al orasului

În ultimii ani ai Republicii, consulii care lipseau din Roma puteau numi un prefect al
oraşului pentru a-i înlocui în atribuţiile lor administrative. În timpul Imperiului, prefectura
oraşului a devenit o instituţie permanentă, ocupantul ei devenind astfel funcţionar imperial:
prefectul, ales dintre senatori şi de preferinţă dintre consulari, având misiunea de a asigura
liniştea în Roma, precum pe o rază de o sută de mile de jur împrejur.

În această calitate, prefectul orașului era prefect al poliţiei Romei imperiale, având ca
misiuni supravegherea asociaţiilor, reglementarea circulaţiei sau organizarea jocurilor. În aceeaşi
ordine de idei, în competențele sale intra și exercitarea jurisdicţiei penale, care, la sfârşitul
secolului I, se întindea asupra Romei şi teritoriului imperiului al actualei Italii, iar din secolul al
III-lea, dobândește și jurisdicţie civilă, fiind totodată şi membru în consiliul imperial.

Accederea la prefectura urbană avea loc după o carieră de aproximativ 5-10 ani în
provinciile din Africa sau Asia, devenind astfel vârful carierei senatoriale în epoca imperială. Ca
atribuţii, prefectura urbană era mai puţin importantă decât prefectura pretoriului, fiind însă
superioară în demnitate.4 Odată cu fondarea Constantinopolului de către împăratul Constantinus
I, apare şi prefectura urbană a acestui oraş, recunoscându-i-se şi, din acest punct de vedere,
calitatea de a doua capitală a imperiului.

4
http://ina.gov.ro/wp-content/uploads/2018/09/Analiza1-2.pdf
5|Page
 4. Prefectul in Epoca Feudala

În latina medievală, termenul praefectus era utilizat pentru a indica diferite poziţii
administrative, militare, judiciare etc. Odată cu formarea statelor feudale românești putem vorbi
de reapariţia funcţiei de prefect, dar de data aceasta sub o altă denumire. Această schimbare de
nume îşi are originea în influenţa slava din administraţia feudală românească.

Fiind sub influenţa Imperiului Bizantin, statele feudale româneşti au preluat modelul de la
acesta. Acest demers a avut la bază o serie de motive, cum ar fi: conservarea practicilor politice
romane în partea răsăriteană a fostului Imperiu Roman de Răsărit, eficienţa ideologiei politice şi
a instituţiilor bizantine, comuniunea confesională existentă între spaţiul românesc şi lumea
bizantină (ortodoxia) etc.5

Ca orice stat medieval, şi statele medievale româneşti au îndeplinit cele trei funcţii
specifice unei organizări statale şi anume: menţinerea ordinii interne, împărţirea dreptăţii şi
strângerea dărilor. Funcţiile au fost adaptate la realităţile social-politice existente ce caracterizau
societatea medievală autohtonă, ele fiind subordonate intereselor clasei dominante (boierimea).

Din dorinţa de a se putea îngriji de interesele generale ale societăţii, statele medievale
româneşti şi-au dezvoltat un aparat administrativ care, în timp, s-a dezvoltat în dimensiune şi s-a
diversificat din punct de vedere funcţional ţinând cont şi de evoluţia societăţii în ansamblu.6

5
https://ro.wikipedia.org/wiki/Prefect

6
http://ina.gov.ro/wp-content/uploads/2018/09/Analiza1-2.pdf

6|Page
 5. Prefectul in perioada pre-moderna

Lupta pentru dominaţie a Imperului Otoman, Ţarist şi Habsburgic a reprezentat o

caracteristică a acestei perioade, iar Ţările Române au fost prinse fără voia lor în aceste conflicte.

Sub conducerea contelui Pavel Kiseleff, şeful administraţiei ruseşti, au fost elaborate legi
cu caracter organic prin care să se reorganizeze administraţia românească, în conformitate cu
principiul autonomiei interne recunoscut în tratatele ruso-turce, şi care să permită pe mai departe
un control politic eficient asupra celor două Principate.7 Aceste legi organice erau echivalentul
unor prime constituţii în istoria statului român modern, conţinând primele reglementări din
istoria constituţională a României care fac referire la organizarea şi exercitarea puterii în stat.

Conducătorii administraţiilor de judeţ şi de ţinut purtau denumirea de ispravnici în Ţara

Românească, respectiv ispravnici administratori în Moldova. Aceştia erau aleşi de către Domn
pe o perioadă de 3 ani, dintr-un număr de doi candidaţi propuşi pentru fiecare judeţ de către
Sfatul Administrativ. Ispravnicii depindeau de ministrul de interne, însă primeau dispoziţii din
partea tuturor miniştrilor în conformitate cu specificul fiecăruia.

Regulamentele Organice au marcat momentul în care, în spaţiul românesc, şi-au făcut

apariţia primele elemente ale unei administraţii publice moderne. Ele au dus la capăt reformele
introduse de domnii fanarioţi şi au deschis drumul pentru reformele de la mijlocul secolului al
XIX-lea.8

7
http://ina.gov.ro/wp-content/uploads/2018/09/Analiza1-2.pdf

8
Prefectul, Radu Nicolae Stoian, 2019

7|Page
 6. Prefectul in Romania

Instituţia prefectului este o instituţie veche, tradiţională în administraţia publică din

România, fiind încă înainte de Unirea Principatelor (1859), prima utilizare a termenilor folosiţi în
zilele noastre fiind în perioada Revoluţiei de 1848–1849, în Transilvania. 9

Instituțiile prefectului au rolul de a îndeplini atribuțiile și prerogativele conferite prefectului

prin Constituția României, Legea administrației publice locale nr. 215/2001 și Legea nr.
340/2004 privind instituția prefectului. Conform prevederilor Legii nr. 340/2004 prefectul este
reprezentantul Guvernului pe plan local și conduce serviciile publice deconcentrate ale
ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile
administrative - teritoriale.

Până la data de 1 ianuarie 2006, prefecții erau oameni politici cu carnet de membru de
partid. De la 1 ianuarie 2006, prefecții și-au pierdut statutul de demnitari și au devenit înalți
funcționari publici. De asemenea, prefecții au fost obligați să demisioneze din partidele politice
din care făceau parte. Prefecții și subprefecții sunt numiți în funcție de Guvern, dintre membrii
corpului înalților funcționari publici. Funcția publică de secretar general al prefecturii s-a
transformat în funcția publică de subprefect. Prefectul va fi astfel ajutat în munca sa de doi
subprefecți, iar în București de trei subprefecți.

9
Prefectul, Radu Nicolae Stoian, 2019

8|Page
 7. Numirea in functie si incompatibilitati

Pentru a fi numit prefect, pe lângă celelalte condiţii generale necesare funcţionarilor

publici, candidatul trebuia să aibă vârsta minimă de 30 ani şi să deţină diploma unei şcoli
superioare recunoscută de Stat, existând şi excepţii, conform art. 330 din Legea 95/1925
(persoane care au deţinut funcţia de prefect cel puţin un an, anterior apariţiei legii menţionate).

Referitor la incompatibilităţile funcţiei de prefect, acesta nu putea ocupa o altă funcţie

plătită din bani publici, nu putea exercita vreo profesiune liberă, nu putea face parte, ca
administrator sau cenzor, în consiliile societăţilor civile sau comerciale, cooperative sau bănci
populare din cuprinsul judeţului, decât în cazul în care consiliul superior administrativ aprecia că
asemenea calitate nu constituie un motiv de incompatibilitate, întrucât nu are legături cu
atribuţiile sale. În momentul vacantării postului de prefect, ministrul de interne putea însărcina
cu conducerea prefecturii, până la numirea unui alt titular, pe subprefect sau pe un inspector
general administrativ.

9|Page
 8. Atributiile prefectului

Conform art.252 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.57/2019 privind Codul

administrativ, în calitate de reprezentant al Guvernului, prefectul îndeplinește următoarele
categorii de atribuții:

a) atribuţii privind asigurarea implementării la nivel local a politicilor guvernamentale şi

respectării ordinii publice;

b) atribuţii în exercitarea rolului constituţional de conducere a serviciilor publice

deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din
unităţile administrativ-teritoriale;

c) atribuţii privind verificarea legalităţii actelor administrative ale autorităţiloradministraţiei

publice locale şi atacarea actelor administrative pe care le consideră ilegale;

d) atribuţii de îndrumare, la cererea autorităţiloradministraţiei publice locale, privind

aplicarea normelor legale din sfera de competenţă;

e) atribuţii în domeniul situaţiilor de urgenţă.

Totodată, Prefectul îndeplineşte şi atribuţiile prevăzute la art.258 din Cod şi de alte legi
organice:

– sprijină, la cerere, în limita competenţei, autorităţileadministraţiei publice locale pentru

evidenţiereapriorităţilor de dezvoltare economică teritorială;

– susţine, la cerere, acţiuniledesfăşurate de către serviciile publice deconcentrate, respectiv

autorităţileadministraţiei publice locale în domeniul afacerilor europene;

– hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu instituţii similare din ţarăşi din
străinătate, în vederea creşterii gradului de profesionalizare a instituţiei prefectului;

10 | P a g e
 – îndeplineşte atribuţiile stabilite prin legi speciale în domeniul organizării şidesfăşurării
alegerilor locale, parlamentare, prezidenţiale, alegerilor pentru membrii din România în
Parlamentul European, precum şi a referendumurilor naţionale ori locale;

– asigură desfășurarea în bune condiții a activității serviciilor publice comunitare pentru

eliberarea şievidenţapaşapoartelor simple, respectiv regim permise de conducere şi
înmatriculare a vehiculelor, precum și a activității de eliberare a apostilei pentru actele
oficiale administrative.

11 | P a g e
 9. Concluzie

In concluzie, activitatea prefectului este complexă, reprezentând un rezultat al apropierii, pe

calea deconcentrării, a administrației de stat față de cetățean. Totodată, prefectul apare ca un
garant  al desfășurării activității administrației publice locale în conformitate cu legea,
administrația putând acționa numai în  baza și în executarea unei legi.

12 | P a g e
 10. Bibliografie

1. Codul administrativ din 03.07.2019

2. Prefectul si institutia prefectului in sistemul administratiei publice din Romania, Romeo
Paul Postelnicu, 2010
3. Prefectul, Radu Nicolae Stoian, 2019
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Prefect
5. http://ina.gov.ro/wp-content/uploads/2018/09/Analiza1-2.pdf
6. https://bh.prefectura.mai.gov.ro/despre-noi/conducere/atributiile-prefectului/

13 | P a g e